Inadmissibility of appeal against final decision rejecting complaint as time-barred

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 194/F din 22 aprilie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca fiind tardivă plângerea formulată de petenta I.M. împotriva rezoluţiilor nr. 4235/II-2/2012, nr. 1219/II-2/2011 şi 883/II-2/2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

A obligat petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 29 ianuarie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a înaintat Curţii de Apel Bucureşti, plângerea formulată de petenta I.M., în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen. de la 1968, împotriva soluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nr. 4235/II-2/2012, nr. 1219/II-2/2011, nr. 883/II-2/2009.

În esenţă, în dosarele penale aflate, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petenta I.M. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorii judecătoreşti T.G., B.C. şi B.V., pentru faptul că ar fi evacuat-o nelegal din apartamentul său din Bucureşti.

Ulterior petenta a solicitat şi cercetarea numitei P.A., administrator al blocului precum şi a numitului V.G., care a adjudecat apartamentul şi despre care a afirmat că, a pătruns în locuinţa sa, în mod nelegal şi abuziv.

Petenta a susţinut că o parte din bunurile aflate în locuinţă, i-au fost distruse, iar o parte din ele, furate.

Totodată, petenta a solicitat cercetarea agenţilor de poliţie T.E. şi P.C., agenţi de poliţie care au participat la evacuarea petentei, despre care a afirmat că au agresat-o, au distrus bunurile petentei.

La dosarul cauzei, au fost ataşate dosarele de urmărire penală în care s-au pronunţat soluţiile mai sus menţionate.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarele de urmărire penală a rezultat următoarele:

La data de 28 iunie 2007, petenta I.M. a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângere împotriva numitului V.G., lucrător la secţia 12 de poliţie, acuzându-l că i-a aruncat bunurile din apartament şi le-a distrus, solicitând cercetarea acestuia sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 217 C. pen. şi art. 250 C. pen.

A solicitat cercetarea şi a numitei P.A., administratorul blocului, a executorilor T.G., B.C. şi B.V.

Prin rezoluţia nr. 934/P din 19 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul T.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 26 rap. la art. 220 C. pen., întrucât faptele nu există, neînceperea urmăririi penale faţă de executorii B.C. şi B.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 250, 217 lin. 1, 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale faţă de numitul V.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 246 C. pen., art. 220 C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 208 - 209 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale faţă de P.A., pentru art. 26 rap. la art. 246 C. pen., art. 26 rap. la art. 220 C. pen., întrucât faptele nu există, neînceperea urmăririi penale faţă de D.E., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art. 246 şi art. 26 rap. la art. 220, întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie T.E. şi P.C., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (1), art. 217 alin. (1), art. 208 - 209 C. pen., întrucât faptele nu există.

Prin această rezoluţie s-a reţinut că, prin sentinţa civilă 10860 din 12 decembrie 2002, a Judecătoriei sectorului 2, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari Bl. B4, împotriva pârâtei I.M., fiind obligată pârâta, petenta în cauză, să plătească reclamantei suma de 19.701.373 lei, reprezentând cote restante la întreţinere.

La data de 12 februarie 2004, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a încuviinţat executarea silită asupra imobilului petentei, în baza titlului executoriu mai sus menţionat, executarea fiind începută de executorul judecătoresc T.G. Executarea nu a fost finalizată, deoarece în sentinţa civilă s-a strecurat o eroare privind adresa apartamentului mai sus menţionat.

Pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc s-a format dosarul de executare nr. 280/2004 prin care creditoarea P.A. a solicitat punerea în executare a Sentinţei penale nr. 1020/2003 a Judecătoriei sectorului 3 şi prin care petenta a fost obligată să plătească numitei P.A. suma de 800.000 lei, daune morale şi 10.000.000 lei, cheltuieli judiciare.

Prin încheierea din 2 august 2004 s-a încuviinţat executarea silită a sentinţei de mai sus, prin vânzarea imobilului petentei în cauză.

Imobilul a fost adjudecat în favoarea numitului V.G.

S-a întocmit proces-verbal de distribuţie a preţului pentru realizarea creanţelor.

Parchetul a reţinut că, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc sunt legal întocmite, iar petenta, care a luat la cunoştinţă de actele procedurale, avea posibilitatea de le ataca în procedura contestaţiei la executare.

În ceea ce îi priveşte pe executorii B.C. şi B.V., s-a reţinut de parchet că, pe rolul biroului acestor executori s-a aflat dosarul de executare nr. 222/2005, având ca obiect evacuarea petentei din imobil, fiind întocmit procesul verbal din 1 august 2005, din care a rezultat faptul că, au fost schimbate încuietorile, iar bunurile au fost scoase cu grijă din imobil.

S-a reţinut că cei doi executori au realizat evacuarea cu respectarea normelor de procedură.

La realizarea procedurii de executare au participat şi agenţii de poliţie T.E. şi P.C., despre care petenta a afirmat că, au agresat-o, i-au distrus şi sustras bunuri.

Parchetul a reţinut că, în cauză nu sunt indicii că, cei doi poliţişti au comis infracţiunile de purtare abuzivă, furt şi distrugere.

Prin urmare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toate persoanele cercetate.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta, plângerea acesteia fiind respinsă prin rezoluţia nr. 1219/II-2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Această rezoluţie a fost comunicată petentei, la adresa la care aceasta a solicitat să i se comunice actele de procedură, prin cerere expresă, formulată şi depusă la dosarul cauzei, anume la domiciliul numitului I.L. din comuna G., sat R., judeţul Călăraşi, însă corespondenţa a fost restituită la 25 mai 2011, întrucât destinatarul nu este cunoscut pe raza comunei.

Având în vedere că plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii, datează din 12 decembrie 2013, Curtea a reţinut că plângerea acesteia, potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., nu este formulată în termenul legal de 20 de zile.

În ceea ce priveşte rezoluţia 883/II-2/2009:

Prin rezoluţia 511 din 26 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.G., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) şi art. 208 - 209 C. pen.

În fapt s-a reţinut că petenta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorii T.G., B.C. şi B.V., pentru că ar fi evacuat-o nelegal din locuinţă. În aceeaşi cauză, a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de numiţii P.A. şi V.G., despre care a afirmat că au pătruns în locuinţa sa în mod nelegal şi abuziv, i-au furat şi i-au distrus bunuri.

Prin rezoluţia nr. 511/P/2009 s-a reţinut că aspectele care fac obiectul plângerii au mai fost cercetate prin rezoluţia nr. 934/P/2007 şi că, prin rezoluţia nr. 7143/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti din această cauză, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., iar prin Sentinţa penală nr. 90/2007 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei mai sus menţionate. Cum în cauză, nu au fost descoperite fapte şi împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organele de cercetare penală, în ceea ce îi priveşte pe executorii judecătoreşti şi cum în cauză s-a dispus deja o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluţia nr. 511/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul T.G. pentru infracţiunile care fac obiectul plângerii.

Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere petenta, iar prin rezoluţia nr. 883/II-2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins plângerea petentei ca neîntemeiată. Rezoluţia mai sus menţionată a fost comunicată petentei la adresa indicată de aceasta, prin cerere depusă la dosarul cauzei, la 16 iunie 2009, anume, la domiciliul numitului I.L. din comuna G., sat R., judeţul Călăraşi, însă şi în acest caz corespondenţa a fost restituită, cu menţiunea că destinatarul este mutat din localitate.

Împotriva rezoluţiei nr. 883/II-2/2009 a formulat plângere petenta la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 12 decembrie 2013, plângere care faţă de data comunicării, este formulată tardiv, cu mult peste termenul de 20 zile prevăzut de art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte rezoluţia nr. 4235/II-2/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:

Prin rezoluţia nr. 177/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.G. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 220 C. pen., faţă de B.C. şi B.V. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 250, art. 217 alin. (1) şi art. 208 - 209 lit. a) C. pen., faţă de V.G. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 246, art. 220, art. 217 alin. (1) şi art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., faţă de P.A., pentru art. 26 rap . la art. 246 şi art. 26 rap. la art. 220 C. pen., faţă de D.E., pentru art. 26 rap. la art. 246 şi art. 26 rap. la art. 220 C. pen., faţă de T.E. şi P.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 C. pen., art. 217 C. pen. şi art. 208 - 209 C. pen., faţă de M.P.A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen.

S-a reţinut în esenţă, că, petenta a formulat plângere împotriva persoanelor menţionate mai sus, pentru aceleaşi infracţiuni care au mai fost cercetate şi în dosarele mai sus menţionate, că, executarea silită şi evacuarea petentei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile legale şi că aceleaşi fapte au mai fost cercetate, fiind pronunţate rezoluţiile nr. 934/P/2007, nr. 7145/P/2005, nr. 511/P/2007.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta, soluţionată prin rezoluţia 4235/II-2/2012, prin care s-a respins plângerea petentei.

Această rezoluţie a fost comunicată petentei, la adresa indicată de aceasta, pentru comunicarea actelor de procedură, în comuna G., sat R., judeţul Călăraşi, la data de 3 ianuarie 2013, însă, rezoluţia a fost restituită la dosarul cauzei, deoarece destinatarul este mutat din localitate.

Prin urmare şi faţă de această rezoluţie, plângerea petentei era tardivă.

Petenta însăşi a fost cea care şi-a indicat adresa mai sus menţionată pentru comunicarea actelor de procedură, indicând această adresă în mod repetat, la fiecare dosar de urmărire penală în parte, astfel încât, necomunicarea rezoluţiilor către petentă, în termenele prevăzute de lege se datorează în exclusivitate culpei acesteia.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 255/2013, de punere în aplicare a Noului C. proc. pen., plângerile împotriva soluţiilor procurorului, de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanţele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeaşi lege.

Aşadar, normele de procedură în cauză, au fost cele reglementate de C. proc. pen. de la 1968.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petenta I.M., solicitând admiterea căii de atac.

Apelul declarat de petentă este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

După cum s-a arătat în cele ce preced, prin Sentinţa penală nr. 194/F din 22 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca tardivă plângerea formulată de petenta I.M. împotriva rezoluţiilor nr. 4235/II-2/2012, nr. 1219/II-2/2011 şi 883/II-2/2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, hotărârea pronunţată de această instanţă fiind o hotărâre judecătorească definitivă.

Se constată că petenta I.M. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, investind astfel Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cale de atac care nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 421 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta I.M. împotriva Sentinţei penale nr. 194/F din 22 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga apelanta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva Sentinţei penale nr. 194/F din 22 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2014.

Procesat de GGC - GV