Cassation dismissed; conviction for public order violation and trespass upheld under old penal code

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 54 din data de 26 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Zimnicea - Judeţul Teleorman, a fost condamnat inculpatul B.C., la pedeapsa închisorii de 1 an, în baza disp. art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 75 lit. a), art. 76 şi art. 80 C. pen. anterior şi la pedeapsa închisorii de 2 ani, în baza disp. art. 192 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. Anterior. În baza disp. art. 33-34 C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicare inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:

- la data de 12 noiembrie 2009 Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din judeţul Teleorman a emis titlul de proprietate în favoarea Comunei Suhaia pentru suprafaţa de 691 ha - 2200 mp., teren situat pe raza comunei Suhaia, (T62, P511/1), sub luciul de apă al Bălţii Suhaia.

Ca urmare a emiterii acestui titlu de proprietate, în ziua de 13 noiembrie 2009, s-a format o „comisie” pentru punerea în posesie. Primarul comunei Suhaia, învinuitul B.C. s-a adresat în dimineaţa zilei de 13 noiembrie 2009 către locuitorii comunei Suhaia, prin intermediul unei staţii de amplificare proprietatea martorului G.M.A., solicitându-le să participe în număr cât mai mare la punerea în posesie asupra Bălţii Suhaia, până atunci concesionată şi exploatată de către D.E.M.

În faţa Primăriei Suhaia s-au adunat câteva sute de cetăţeni. In jurul orelor 12,00 când au sosit membrii comisiei, împreună cu învinuitul B.C., cetăţenii s-au deplasat către Balta Suhaia, în punctul „Adâncată”. La dispoziţia cetăţenilor au fost puse diferite mijloace de transport (tractorul pentru salubrizare şi buldo-excavatorul, aparţinând Primăriei Suhaia, un tractor aparţinând unei firme a primarului B.C., un tractor particular şi alte autovehicule) iar alţi cetăţeni s-au deplasat pe jos.

O parte din cetăţeni au participat la baterea primului ţăruş, în zona, „Adâncată” la limita dintre localităţile Suhaia şi Viişoara, iar o parte s-au îndreptat către locuinţele deţinute de către partea vătămată D.E. în apropierea Bălţii Suhaia, care în acel moment erau păzite de forţele de ordine (jandarmi şi poliţişti).

Cu ajutorul unui buldo-exeavator al Primăriei, condus de inculpatul D.E., au fost distruse porţile principale de acces în curtea părţii vătămate D.E. şi stâlpii din beton care susţineau porţile de fier şi au pătruns fără drept în curtea împrejmuită.

Grupul de persoane care au asistat la momentul în care a fost bătut primul ţăruş, împreună cu inculpatul B.C., s-au deplasat pe lângă malul Bălţii Suhaia tot către locuinţele deţinute de către partea vătămată D.E.

Cu ajutorul unui tractor a fost distrus gardul împrejmuitor din partea opusă intrării principale şi grupul de cetăţeni, printre care şi inculpatul B.C., au pătruns fără drept pe terenul folosit de către partea vătămată.

Cele două grupuri s-au întâlnit în curtea împrejmuită şi s-au răspândit printre construcţiile deţinute de către partea vătămată. Forţele de ordine aflate la faţa locului nu au mai putut face faţă. Cetăţenii au început să adreseze injurii şi ameninţări la adresa părţii vătămate D.E., strigându-i să plece din comună şi s-au dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, provocând scandal public şi tulburând ordinea şi liniştea publică.

În această perioadă de timp, în curtea împrejmuită s-a aflat şi inculpatul B.C. care la un moment dat a fost surprins de filmările video în timp ce se afla urcat pe un autoturism şi le arăta celor prezenţi titlul de proprietate asupra Bălţii Suhaia.

În momentul în care s-a pătruns în curte, partea vătămată D.E. se afla în apropierea locuinţei sale, lângă zid, împreună cu un angajat al său, N.V., zis C., fiind păzit de către jandarmi.

Văzând că forţele de ordine nu-i mai puteau asigura protecţia, partea vătămată a urcat în autoturismul său marca M. de culoare albă) împreună cu martorul N.V. şi s-a îndepărtat de zona periculoasă. A oprit autoturismul la o distanţă de aproximativ 200 de metri şi a continuat să privească evenimentele ce se petreceau în curtea imobilelor sale.

Ceilalţi angajaţi ai săi au reuşit să fugă la un moment dat, deşi cei care au pătruns în curte încercau să-i agreseze.

Cu ajutorul unor bâte şi răngi, inculpaţii M.M.D., P.A., B.G.D., C.P., G.F., T.I.N., S.A. şi N.M.C. au distrus geamurile şi caroseria unui autoturism de teren marca L.R., aflat parcat între cele două imobile construcţie ale părţii vătămate, după care l-au răsturnat.

Inculpaţii D.P.P. şi N.V., zis „P.I.”, ajutaţi de alte persoane, au împins un autoturism marca Dacia de culoare albă, proprietatea părţii vătămate, până în apropierea Bălţii Suhaia, iar cei doi învinuiţi l-au incendiat.

De asemenea, au fost sparte geamurile de la ferestrele şi uşile locuinţelor proprietatea părţii vătămate. Deşi partea vătămată susţine că i-au fost sustrase din interior un ceas de valoare, o brăţară din aur şi un aparat de fotografiat, nu există probe care să confirme săvârşirea furtului.

După intrarea buldo-excavatorului, condus de către inculpatul D.E., în curtea împrejmuită au mai intrat tractorul Primăriei Suhaia, cu inscripţia „salubrizare”, condus de inculpatul E.M. şi un tractor cu remorcă pe care-l conducea inculpatul D.M.

Cu ajutorul unei bare metalice au fost distrase încuietorile de la o magazie, de unde inculpatul M.A.S. împreună cu alte persoane neidentificate au sustras două autovehicule tip ATV şi două plase de pescuit tip „năvod” pe care le-au încărcat în remorca tractorului condus de inculpatul D.M. zis „L.”, bunurile fiind transportate şi depozitate iniţial în curtea Postului de Poliţie Suhaia.

În remorca tractorului condus de inculpatul E.M. au fost încărcate, de asemenea, porţile de acces la intrarea principală în curtea părţii vătămate, care au fost sustrase, transportate şi depozitate iniţial în curtea Primăriei Suhaia şi ulterior au fost predate lucrătorilor din cadrul Postului de Poliţie Suhaia.

În aceeaşi zi, din curtea imobilului părţii vătămate au mai dispărut trei şei de călărie care au fost luate de către angajaţii părţii vătămate, A.M., D.G. şi S.I. şi predate părţii vătămate.

Prin adresa nr. 5639 din 17 noiembrie 2009 Primăria Suhaia a comunicat SC S.F.P. SRL că în ziua de 13 noiembrie 2009 au fost „ridicate” două ATV-uri, un năvod şi o „portiţă”, pentru a nu fi distrase, bunurile aflându-se la Postul de Poliţie Suhaia.

La data de 04 decembrie 2009, bunurile sustrase de la locuinţa părţii vătămate D.E.M. au fost predate mandatarului părţii vătămate, respectiv numitului A.F., în prezenta avocatului I.C.

Prin decizia nr. 134 din data de 20 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile formulate de inculpaţii D.P.P., C.P., G.F., M.M.D., P.A., B.G.D., B.C., E.M., D.M., M.A.S., N.G., D.E., R.L.M., S.F.C., S.L.N., N.V., T.I.N., S.A. şi N.M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 54/2013 a Judecătoriei Zimnicea.

A fost desfiinţată în parte, sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor D.M., E.M. şi M.A.S., în pedepsele componente de 1 an închisoare pentru fapta prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 75 lit. a) C. pen., 76 şi art. 80 C. pen. anterior respectiv 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) si 76 C. pen. anterior.

A fost redus cuantumul daunelor morale la care au fost obligaţi inculpaţii in favoarea părţii civile D.E. Mihai la 5.000 lei şi pe cel al daunelor materiale la 50.000 lei.

Au fost respinse pretenţiile civile formulate de SC S.F.P. SRL, ca nefondate.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 14 ianuarie 2011 a Judecătoriei Zimnicea asupra imobilului casă de locuit în suprafaţă de 53 mp şi teren intravilan în suprafaţă de 1.033 mp aparţinând inculpatului C.P. şi asupra autoturismului marca D. aparţinând inculpatului B.G.D. şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de partea vătămată D.E.M. şi s-a luat act de retragerea apelului formulat de partea civila SC S.F.P. SRL.

Împotriva deciziei nr. 134 din data de 20 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat prezentul recurs în casaţie condamnatul B.C.

Prin cererea de recurs în casaţie condamnatul B.C. a criticat hotărârea recurată sub următoarele aspecte:

a. instanţa de apel şi-a însuşit motivarea primei instanţe şi nu a făcut nicio apreciere cu privire la motivele de apel depuse de inculpat, având în vedere că această instanţă era obligată să facă aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. De asemenea, în cuprinsul deciziei atacate, instanţa de apel nu face referire la noile încadrări ale faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă inculpatul B.C. şi nu schimbă încadrarea juridică a acestora, deşi în mod evident noul C. pen. reprezenta legea penală mai favorabilă, pentru următoarele considerente:

1. infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la noua încadrare juridică a faptei, art. 371 C. pen., prin prisma conţinutului infracţiunii şi la situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului B.C., nu subzistă.

2. infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la noua încadrare juridică a faptei, art. 224 alin. l C. pen., nu se poate reţine în sarcina inculpatului B.C.

A arătat că toate aceste aspecte au fost învederate instanţei de apel, însă aceasta a omis să se pronunţe asupra lor, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (2) C. proc. pen.

b. instanţa de apel a omis să ţină cont şi de aplicarea dispoziţiilor art. 74-76 C. pen. anterior.

Ca urmare, în mod greşit instanţa de apel a menţinut cuantumul pedepselor aplicate, în condiţiile prin care prin noul C. pen. pedeapsa prevăzută pentru faptele ce fac obiectul prezentului dosar este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Prin Încheierea nr. 166/RC din 16 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 2394/339/2010 înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B.C. împotriva Deciziei nr. 134 din data de 20 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Examinând pe fond recursul în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul şi-a întemeiat, în principal, cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi violare de domiciliu, în varianta normativă reţinută în sarcina inculpatului, nu mai sunt prevăzute de legea penală.

Instanţa reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Instanţa de recurs în casaţie constată că inculpatul B.C. a fost condamnat, în fond, pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior şi de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, infracţiuni care în noul C. pen. au fost transpuse cu un conţinut normativ sau cu denumire marginală diferită în textul art. 371, respectiv textul art. 224 C. pen.

Art. 321 alin. (1) C. pen. anterior încrimina „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică”.

În actuala reglementare, art. 371 alin. (1) C. pen. incriminează, „Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică”.

Din analiza comparativă a textelor vechii şi noii reglementări a infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, se constată similarităţi sub aspectul conduitei interzise de norma de incriminare, a condiţiei ca fapta să fie săvârşită în public şi a rezultatului socialmente periculos (o tulburare a ordinii şi liniştii publice).

Diferenţa faţă de incriminarea corespondentă C. pen. anterior constă în aceea că, în noua reglementare, sunt precizate clar modalităţile prin care sunt afectate ordinea şi liniştea publică, operând astfel o restrângere faţă de vechea reglementare care, în partea finală a textului, folosea expresia „orice alte manifestări”, fapta de tulburare a ordinii şi liniştii publice putând fi realizată în următoarele modalităţi: prin acte de violenţă îndreptate împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor.

În absenţa unei precizări a legii, violenţa îndreptată asupra persoanelor poate fi atât fizică, cât şi verbală, în timp ce violenţa împotriva bunurilor este fizică şi realizează conţinutul infracţiunii de distrugere.

Ameninţările au înţelesul definit de art. 206 C. pen. (fapta prin care i se aduce la cunoştinţă unei persoane că urmează să i se întâmple un rău ce poate consta în săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa sau a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere), iar atingerile grave aduse demnităţii persoanelor semnifică acele acţiuni cu caracter ofensator care sunt de natură să vatăme sentimentul de preţuire pe care persoana îl are faţă de ea înseşi sau consideraţia, aprecierea de care aceasta se bucură din partea celorlalţi membri ai societăţii.

Or, fapta inculpatului B.C. care s-a deplasat către Balta Suhaia, în punctul „Adâncată”, împreună cu un grup mare de cetăţeni cărora le-a pus la dispoziţie diferite mijloace de transport (tractorul pentru salubrizare şi buldo-excavatorul, aparţinând Primăriei Suhaia, un tractor aparţinând unei firme a primarului B.C., un tractor particular şi alte autovehicule) care au fost folosite pentru a distruge porţile principale de acces în curtea părţii vătămate D.E., stâlpii din beton care susţineau porţile de fier şi gardul împrejmuitor din partea opusă intrării principale, în condiţiile în care, în acel moment, locuinţele deţinute de către partea vătămată D.E. în apropierea Bălţii Suhaia erau păzite de forţele de ordine (jandarmi şi poliţişti) şi de a adresa injurii şi ameninţări la adresa părţii vătămate D.E., strigându-i să plece din comună şi dedându-se la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, provocând scandal public şi tulburând ordinea şi liniştea publică, este săvârşită în toate modalităţile de comitere a faptei prevăzute de noua normă de incriminare.

Apărările inculpatului, în sensul că acesta nu a participat la distrugerea bunurilor părţii vătămate şi la actele de agresiune îndreptate împotriva acestuia, nu au fost reţinute de către instanţele de fond, şi nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, având în vedere limitarea acestei căi extraordinare de atac doar la chestiunile de legalitate expres prevăzute de lege. Prin urmare, raportat la modalitatea concretă de săvârşire a faptei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice pentru care a fost condamnat inculpatul, nu se poate reţine dezincriminarea acesteia.

În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, art. 192 alin. (2) C. pen. anterior incrimina „Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, în cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase”. în actuala reglementare, art. 224 alin. (1) incriminează pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia”, iar alin. (2) „Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.. în cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase.”

Or, din analiza comparativă a celor două reglementări, rezultă că forma de bază a infracţiunii de violare de domiciliu are un conţinut identic, diferenţa constând practic în înlăturarea din forma agravată a noii reglementări a coautoratului şi a complicităţii concomitente şi în extinderea principiului disponibilităţii.

Prin urmare, nu se poate vorbi de o dezincriminare a infracţiunii de violare de domiciliu pentru care a fost condamnat inculpatul B.C., cel mult se poate pune în discuţie aplicarea legii penale mai favorabile raportat la forma de bază a infracţiunii, aşa cum este aceasta prevăzută de Codul penal actual, aspect ce nu poate fi încadrat în cazul de casare prevăzut de pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, se constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reglementează ca şi caz de casare situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/ menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei.

Se reţine că, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, reţinându-se concursul între cauzele de agravare şi de atenuare prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen. anterior, în condiţiile în care limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între 1 an şi 5 ani.

În situaţia concursului între cauzele de agravare şi de atenuare, art. 80 C. pen. anterior lasă la aprecierea instanţei coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, care poate aplica inculpatului o pedeapsă cuprinsă între minimul general şi maximul special al pedepsei cu închisoarea, respectiv de la 15 zile la 5 ani.

Prin urmare, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului B.C. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, este în limitele prevăzute de lege.

Pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută, de 192 alin. (2) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare ca urmare a aplicării art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. anterior, în condiţiile în care limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între 3 şi 10 ani.

Art. 76 C. pen. anterior impune instanţei, în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, respectiv sub 3 ani, dar nu mai jos de 3 luni (art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior).

Se constată că pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului respectă dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege (3 ani), dar nu mai jos de 3 luni, fiind cuprinsă astfel în limitele legale.

În ceea ce priveşte aspectele privind greşita individualizare a pedepsei, invocate de apărare în concluziile orale, instanţa reţine că acestea exced cazurilor de casare prevăzute de lege, circumscrise numai la chestiuni de legalitate, precum şi limitelor fixate prin încheierea de admitere în principiu a recursului în casaţie de faţă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 20 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în Dosarul nr. 2394/399/2010.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 134 din 20 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 2394/399/2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2014.