Cassation reducing qualified theft sentence to statutory maximum for vehicle use and adjusting accessory penalty under new Penal Code

Asupra recursurilor în casaţie de faţă, In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 929 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Slatina, în baza art. 208 alin. (1), alin. (4) C. pen. anterior rap. la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul V.P.S., recidivist postexecutoriu, la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. anterior

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 8 C.E.D.O. şi cauza S. şi P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior.

S-a luat act că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civila în cauză.

A fost obligat inculpatul la 850 lei cheltuieli judiciare starului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în noaptea de 05/06 iulie 2012 inculpatul V.P.S. a sustras autoturismul, proprietatea părţii vătămate C.I., fiind depistat de către organele de politie în timp ce îl conducea pe raza com. Milcoiu, jud Vâlcea.

II. Prin Decizia penală nr. 326 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina şi inculpatul V.P.S., împotriva sentinţei penale nr. 929 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Slatina, în Dosarul nr. 2333/311/2013.

A fost desfiinţată în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul V.P.S. din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. şi art. 230 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 230 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., inculpatul V.P.S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.

III. împotriva Deciziei nr. 326 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi condamnatul V.P.S.

Prin cererea de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârea recurată sub următoarele aspecte:

a) aplicarea pedepsei principale în alte limite decât cele prevăzute de lege raportat la fapta reţinută în sarcina inculpatului(art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 230 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.), în sensul că pedeapsa aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de lege (3 ani şi 4 luni), motiv care corespunde cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.;

b) greşit instanţa de apel nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 54 şi art. 66 alin. (1) şi (3) C. pen., concluzionând că aplicarea pedepsei accesorii este condiţionată de aplicarea pedepsei complementare.

Prin cererea de recurs în casaţie condamnatul a criticat hotărârea recurată sub următoarele aspecte:

a) aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege raportat la fapta reţinută în sarcina sa(art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 230 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.), faptă care prevede pedeapsa închisorii de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni, motiv care corespunde cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

b) netemeinicia hotărârii instanţei de apel raportat la greşita apreciere a probelor, soluţia corectă fiind achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

IV. Prin încheierea nr. 69/RC din 17 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 2333/311/2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi condamnatul V.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 326 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi s-a format Dosarul nr. 2359/1/2014.

În esenţă, s-a reţinut că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi motivul de casare invocat de inculpatului V.P.S. prin care se arată că pedeapsa aplicată este în afara limitelor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, se încadrează, în ceea ce priveşte argumentele, în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte motivul de casare prin care inculpatul critică situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel s-a reţinut că acesta este inadmisibil.

Examinând recursurile în casaţie cu care a fost învestită, în limitele fixate prin încheierea nr. 69/RC din 17 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 2333/311/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării .dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin Decizia penală nr. 326 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, i s-a aplicat inculpatului V.P.S. o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, în scop de folosinţă, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 230 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. prevede pentru infracţiunea de furt calificat pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5 ani. Totodată, conform art. 230 alin. (1) C. pen., furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

Prin urmare, fapta reţinută în sarcina recurentului se sancţionează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni (prin reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. -închisoarea de la 1 la 5 ani).

Cum instanţa de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, fără a reţine vreo cauză de agravare care să justifice depăşirea maximului special al pedepsei cu închisoarea prevăzut de lege, Înalta Curte va admite ambele recursuri în casaţie sub acest aspect şi va reduce pedeapsa aplicată nelegal la maximul special prevăzut în norma de incriminare (3 ani şi 4 luni).

În ceea ce priveşte motivul de recurs în casaţie al Ministerului Public privind greşita înlăturare a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, nici considerentele, nici dispozitivul deciziei recurate nu confirmă situaţia de fapt prezentată de procuror, în condiţiile în care instanţa de apel nu a făcut o analiză cu privire la temeinicia pedepsei accesorii.

Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 929 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Slatina s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 8 C.E.D.O. şi cauza S. şi P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, dispoziţie pe care Curtea de Apel Craiova a confirmat-o, în condiţiile în care a menţinut dispoziţiile sentinţei penale atacate ce nu au fost înlăturate expres prin decizia recurată.

Având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru-punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca Lege mai favorabilă în raport de infracţiunea comisă şi constatând că instanţa de apel, prin decizia recurată, a menţinut pedeapsa accesorie aplicată în temeiul codului penal anterior, Înalta Curte, va aplica o pedeapsă accesorie de aceeaşi natură şi în acelaşi cuantum, însă raportată la dispoziţiile noului C. pen., considerat de către instanţa de apel legea penală mai favorabilă.

În ceea ce priveşte legalitatea aplicării unei pedepse accesorii, independent de o pedeapsă complementară, se reţine că o astfel de analiză nu poate fi făcută în calea de atac a recursului în casaţie, întrucât excede cazurilor de casare prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 326 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2333/311/2013, va casa, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând, va reduce pedeapsa la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 230 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 326 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2333/311/2013.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Reduce pedeapsa la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 230 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 883 din data de 18 martie 2014 emis de Judecătoria Slatina şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.P.S. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2014.