Inadmissibility of appeal against rejection of annulment challenge: constitutional limits on appellate routes

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 407/A din 8 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul D.C.O., aflat în Penitenciarul Arad, împotriva Deciziei penale nr. 178/A din data de 1 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 877/109/2007.

A fost obligat apelantul contestator la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 14 aprilie 2014, condamnatul D.C.O., încarcerat la Penitenciarul Arad, a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 1 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, invocând motivele prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, referindu-se la prescripţia faptelor comise şi art. 426 lit. g) din acelaşi articol, invocându-se faptul că şedinţa de judecată prin care s-a dispus disjungerea cauzei nu a fost publică.

Contestaţia în anulare a fost apreciată ca fiind nefondată.

S-a reţinut că, prin Decizia penală nr. 178/A din 1 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, printre alţii, a fost condamnat D.C.O. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condiţiile art. 396 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 36 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 10 din Legea nr. 81/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. anterior şi la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, prin schimbarea încadrării juridice din art. 290 C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul D.C.O. a iniţiat grupul infracţional, în scopul realizării unor relaţii comerciale fictive în cursul anului 2005, introducând în circuit societăţi fictive şi interpuse pentru a induce în eroare organele fiscale. Contractele fictive încheiate, precum şi valoarea sumelor cu titlu de T.V.A rambursate erau însuşite de inculpaţi. La domiciliul inculpatului D.C.O. au fost găsite, cu ocazia percheziţiei domiciliare, documente false care relevă activitatea reţinută în sarcina acestuia.

În speţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi s-a aplicat inculpatului legea cea mai favorabilă, în raport de jurisprudenţa de început privind aplicarea noului C. pen.

În ceea ce priveşte cazul invocat de contestator, respectiv cel prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., s-a reţinut că acesta nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză întrucât există probe care dovedesc, fără dubiu, vinovăţia inculpatului şi, în raport de încadrările juridice acordate faptelor săvârşite de acesta, nici nu se poate pune în discuţie intervenţia prescripţiei speciale.

Totodată, deşi cu ocazia deliberării, curtea de apel a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte pe coinculpatul M.C., s-a apreciat că această împrejurare nu este de natură să atragă nulitatea deciziei contestate, câtă vreme aceasta a fost hotărâtă cu ocazia deliberării, şedinţa fiind publică, fără niciun dubiu.

S-a reţinut că instanţa de apel a procedat la disjungerea cauzei întrucât, după deliberare, prin arhiva instanţei, au fost depuse la dosar acte medicale din care rezulta imposibilitatea prezentării inculpatului M.C. la judecarea apelului.

Împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 8 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat apel contestatorul D.C.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul din data de 8 septembrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate în cauză.

Apărătorul ales al apelantului contestator a susţinut că, în opinia sa, dispoziţiile art. 432 C. proc. pen. nu fac referire la situaţia judecării contestaţiei în anulare, în condiţiile în care aceasta nu este găsită ca fiind întemeiată, ci se referă doar la situaţia în care contestaţia este găsită întemeiată, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. Totodată, a făcut trimitere la dispoziţiile art. 129 din Constituţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speţă, contestatorul a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 8 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare pe care a formulat-o împotriva Deciziei penale nr. 178/A din data de 1 aprilie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. 877/109/2007. Deşi apelantul contestator, prin motivele formulate, apreciază că hotărârea atacată poate fi supusă controlului judiciar pe calea apelului, făcând trimitere la dispoziţiile art. 432 C. proc. pen., acesta se referă de fapt la ipoteza în care se admite contestaţia în anulare şi se procedează la rejudecarea apelului, situaţie care nu este incidenţă în cauză întrucât Curtea de Apel Piteşti a respins pe fond contestaţia în anulare, astfel că nu s-a trecut la rejudecarea apelului, context în care hotărârea pronunţată este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul D.C.O.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul D.C.O. împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 8 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2014.