Necessity of preventive detention for public order despite sentence under four-year threshold
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's order to maintain preventive detention and obligating the defendant to pay 600,000 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned a challenge to the continuation of preventive detention imposed on a defendant previously sentenced to two years and six months of imprisonment for offenses under Law No. 143/2000, where the defendant argued that the lower courts erred in applying the law regarding the necessity of the detention measure. The Supreme Court found that the conditions for preventive detention under Article 148(1)(h) of the Code of Criminal Procedure were satisfied, specifically citing the gravity of the offense and concrete evidence that the defendant's release would pose a danger to public order, thereby validating the appellate court's application of Article 160(b) of the Code of Criminal Procedure to maintain the measure.
Legislator headnote
AI generatedart. 160 lit. b) C. proc. pen, art. 3859 pct. 171 C. proc. pen, art. 136 alin. (1) C. proc. pen, Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen, art. 4 din Legea nr. 143/2000, art. 160b C. proc. pen; Necessity of preventive detention for public order despite sentence under four-year threshold: Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare..., pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea ... inculpatului....de la judecată...., se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit.”d” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. 425/2004, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 160 lit. b) C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelantului inculpat R.D.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de apel, a constatat că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului constituie pericol pentru ordinea publică.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat fiind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. , respectiv s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare..., pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea ... inculpatului....de la judecată...., se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit.”d” a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că prin sentința penală nr. 1203 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, al 2 ani și 6 luni închisoare, instanța reținând și că inculpatul avea antecedente penale pentru condamnări în minorat.
La termenul de judecare a apelului declarat împotriva sentinței, respectiv la 9 februarie 2004, instanța conformându-se dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care a menținut-o, întrucât temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat și, pe de altă parte, nu se justifică revocarea acesteia.
Ca atare, încheierea pronunțată la 9 februarie, este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct.1, lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D.împotriva încheierii din 9 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 425/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 9 martie 2004.