Retaliation and robbery resulting in death: Application of the more favorable penal code and global assessment of sentencing for concurrence of crimes

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 469 din 25 octombrie 2013, Tribunalul Cluj a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză.

A condamnat pe inculpatul Z.T.C., recidivist, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla:

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna părţii vătămate P.E.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a constatat că prezentele infracţiuni sunt comise fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar potrivit art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 276 din 21 februarie 2011 a Judecătoria Turda, definitivă prin neapelare la data de 08 martie 2011 şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 868 zile închisoare, cu fiecare din pedepsele de mai sus, rezultând pedepsele de 7 ani, 20 ani, 20 ani şi respectiv 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante de mai sus, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de:

- 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.D.I., recidivist, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna părţii vătămate P.E.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de:

- 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.A.C., recidivist, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna părţii vătămate P.E.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 10 luni, pedeapsa finală fiind aceea de:

- 23 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise fiecare în stare de recidivă postcondamntorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar în temeiul art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 03 octombrie 2012 a Judecătoriei Turda, definitivă prin nerecurare la data de 16 octombrie 2012 şi s-a cumulat aritmetic pedeapsa de mai sus la cea rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa finală de:

- 25 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.L.S., fără antecedente penale, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna părţii vătămate P.E.), la pedeapsa de:

- 20 ani închisoare.

În baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:

- 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de:

- 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.I.M., fără antecedente penale, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla.

În baza art. 26 rap. la art. 192 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la violare de domiciliu, la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de:

- 14 ani închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (în dauna părţii vătămate P.E.), la pedeapsa de:

- 14 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestear inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de:

- 15 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul detenţiei preventive începând cu data de 22 martie 2013 şi până la zi.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., comb. cu art. 1357 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 52.100 RON către partea civilă P.E., respingând restul pretenţiilor civile formulate în cauză.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţi a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.M.I. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 2.430 RON, fiecare, iar pe inculpatul C.L.S. la suma de 2.030 RON.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 200 RON - reprezentând onorariu avocaţial - în favoarea părţii civile P.E.

Potrivit art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj onorarii avocaţiale din oficiu în sumă de câte 400 RON cuvenite av. I.M., F.A.P., G.A.L. şi I.I.M., ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat în Dosarul nr. 267/P/2013 din data de 31 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, au fost trimişi în judecată inculpaţii Z.T.C., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; D.D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.L.S., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la violare de domiciliu, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fiecare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., total cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că inculpatul Z.T.C., în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, împreună cu inculpaţii D.D.I., B.C.A. şi C.L.S., fiind mascaţi şi purtând mănuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe str. C. din municipiului T., judeţul C., unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul) au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N.

Inculpatul D.D.I., în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, împreună cu inculpaţii Z.T.C., B.C.A. şi C.L.S., fiind mascaţi şi purtând mănuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M. situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C., unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul) au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N.

Inculpatul B.C.A., în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, împreună cu inculpaţii Z.T.C., D.D.I. şi C.L.S., fiind mascaţi şi purtând mănuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C. unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M., decesul) au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N.

Inculpatul C.L.S., în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15 împreună cu inculpaţii Z.T.C., D.D. şi B.C.A., fiind mascaţii purtând mănuşi au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C., unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul) au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N.

Inculpatul C.I.M., în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, cunoscând planul infracţional al inculpaţilor Z.T.C., D.D.I., B.C.A. şi C.L.S., le-a consolidat acestora rezoluţia infracţională prin aceea că, după o înţelegere prealabilă, i-a asigurat că-i va aştepta să revină după finalizarea activităţii infracţionale, la domiciliul lui B.C.A., unde se afla inculpatul, urmând ca toţi cei cinci inculpaţi să consume băuturi alcoolice pe care urma să le achiziţioneze inculpatul C.I.M., prin valorificarea produsului infracţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate P.E., în seara zilei de 26 februarie 2013, în jurul orelor 20.15, în timp ce urmărea ştirile alături de sora sa, în dormitorul numitei C.M., din locuinţa situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C., au fost atacate de patru bărbaţi mascaţi, îmbrăcaţi în haine de culoare închisă, care, prin ameninţare cu cuţitul şi prin exercitarea de violenţe fizice, le-au deposedat de suma de 700 RON, un telefon mobil şi un lănţişor din aur cu medalion înfăţişând icoana Maicii Domnului, pe care partea vătămată P.E. îl purta la gât. Aceasta a declarat că, atât ea, cât şi sora ei, fiind profund tulburate de pătrunderea intempestivă a celor patru bărbaţi mascaţi, au început să ţipe, aspect ce nu i-a împiedicat pe agresori să-şi ducă la îndeplinire planul infracţional. Numita P.E. a fost agresată fizic şi imobilizată prin prinderea şi poziţionarea capului către pământ, fiindu-i orientat totodată corpul în aşa fel încât, să nu observe ce se întâmplă în respectiva încăpere. În tot acest timp auzea ţipete disperate ale victimei C.M. După plecarea agresorilor, partea vătămată a observat urme de sânge, respectiv de tumefîere accentuată la nivelul capului numitei C.M.

Partea vătămată P.E. nu a putut oferi informaţii utile organelor de urmărire penală cu privire la semnalmentele agresorilor.

În urma agresiunii, partea vătămată P.E. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală din 27 februarie 2013.

Conform raportului de constatare medico-legală din 27 februarie 2013, victima C.M. a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur (de exemplu pumn), urmate de cădere pe un plan dur, leziunile necesitând îngrijiri medicale de peste 60 de zile, viaţa victimei fiind pusă în pericol.

La 06 martie 2013, ca urmare a loviturilor primite, victima C.M. a decedat în spital. Aşa cum a rezultat din constatările preliminare formulate de către medicii legişti din cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, precum şi din concluziile raportului de constatare medico-legală din 27 martie 2013 întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei pluriorganice survenită în evoluţia unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie, contuzie şi dilacerare meningo-cerebrală; leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active repetate cu corp dur şi pot data din 26 februarie 2013; între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate, moartea survenind la 06 martie 2013.

În faza de urmărire penală, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda emisă la 27 februarie 2013, s-a dispus, cu titlu provizoriu, interceptarea, înregistrarea şi localizarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de pe telefonul mobil sustras părţii vătămate P.E. În urma punerii în aplicare a ordonanţei s-a constatat că telefonul nu este folosit, nefiind astfel nici localizat.

În curtea imobilului victimelor au fost identificate urme de încălţăminte imprimate pe sol, precum şi urme de sol în formă circulară, găsite pe partea superioară a fundaţiei gardului, care nu au putut fi exploatate din punct de vedere probator.

De asemenea, urmele papilare fixate şi prelevate din încăperile locuinţei victimei, nu au putut fi valorificate criminalistic.

S-au efectuat percheziţii domiciliare la adresele de domiciliu, respectiv reşedinţele inculpaţilor, fără a fi identificate obiecte sau înscrisuri care să furnizeze date ce relevanţă probatorie.

Potrivit rapoartelor de expertiză din 15 aprilie 2013 întocmite de către Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Biocriminalistică din cadrul I.G.P.R., genotiparea microurmelor biologice prelevate prin tamponarea probelor în litigiu ridicate de la locul faptei, respectiv de pe terenul viran din spatele imobilului situat pe str. R. din municipiul Turda (fragment ciorap de damă tip lycra şi fragmente material textil aflate în stare avansată de degradare prin ardere), a determinat obţinerea unor rezultate neconcludente.

În cauză, organele de urmărire penală au întreprins investigaţii complexe, concretizate printre altele prin audierea unor persoane care ar fi putut oferi informaţii relevante cauzei, valorificarea datelor furnizate pe linie informativă, verificarea alibiurilor potenţialilor autori ai faptelor, în vederea conturării unor ipoteze de lucru şi restrângerea cercului de suspecţi.

Astfel, cercetările efectuate au conturat indicii temeinice privind existenţa unui grup de suspecţi, posibili autori ai infracţiunilor deduse judecăţii, în persoana inculpaţilor.

Dată fiind imposibilitatea penetrării informative a mediilor frecventate de către presupuşii autori ai faptelor, în contextul săvârşirii unor infracţiuni foarte grave, în condiţiile în care orice întârziere ar fi putut aduce prejudicii grave şi iremediabile activităţii de urmărire penală, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă la 28 februarie 2013, s-a dispus autorizarea interceptării şi înregistrării pe suport optic, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 ore, a comunicărilor, convorbirilor telefonice, a mesajelor de tip SMS purtate, trimise ori recepţionate pe/de pe telefoanele mobile utilizate de către suspecţi, localizarea prin G.P.S. sau orice alte mijloace de supraveghere a telefoanelor respective, precum şi înregistrarea imaginilor audio-video ambientale privind discuţiile purtate de suspecţi între ei, precum şi cu terţe persoane. Ordonanţa a fost supusă confirmării instanţei, care, la solicitarea procurorului, prin încheierea penală nr. 34/C/P/2013 pronunţată în Dosar nr. 4807/117/2013 al Tribunalului Cluj, a autorizat pe mai departe, pe o durată de 30 zile, efectuarea activităţilor ce au făcut obiectul ordonanţei supuse confirmării, eliberându-se autorizaţiile din 01 martie 2013.

Astfel, prin încheierea penală nr. 34/C/P din 01 martie 2013 pronunţată în Dosar nr. 4807/117/2013 al Tribunalului Cluj, s-a autorizat pe o perioadă de 30 zile, începând cu 02 martie 2013, înregistrarea audio-video în mediu ambiental a discuţiilor purtate de către suspecţi, între ei sau cu terţe persoane, în temeiul art. 914 C. proc. pen.

înregistrările audio în mediu ambiental realizate la 20 martie 2013 de către structurile specializate din cadrul M.A.I., în încăperea aparţinând I.PJ. Cluj - Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv, încăpere în care se aflau numiţii P.G.I. (arestat preventiv în altă cauză) şi Z.T.C. (reţinut în altă cauză), au surprins discuţiile purtate între cei doi, ocazie cu care Z.T.C. i-a relatat lui P.G.I. aspecte esenţiale legate de configuraţia curţii imobilului în care s-a pătruns (existenţa unor vişini în apropierea gardului escaladat de către agresori), împrejurările în care s-a acţionat (modul de pătrundere în curtea imobilului, respectiv în casă, prin „ridicarea” uşii de acces de către inculpatul Z.T.C., urmată de pătrunderea sa şi a inculpaţilor B.A.C., D.D.I. şi C.L.S., surprinderea victimelor urmată de exercitarea violenţelor fizice asupra acestora şi sustragerea valorilor din locuinţă, numărul persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor, precum şi informaţii legate de modul în care au părăsit câmpul infracţional, modalitatea de distrugere, prin ardere, a articolelor vestimentare purtate, respectiv valorificarea lănţişorului de aur sustras părţii vătămate P.E., context în care, inculpatul Z.T.C. a recunoscut fără nicio ezitare implicarea sa directă, în calitate de coautor, în săvârşirea faptelor, alături de inculpaţii B.A.C., D.D.I. şi C.L.S.

Totodată, inculpatul a relatat martorului aspecte legate de modul în care au acţionat sus-numiţii, aceştia purtând mânuşi, iar pe cap ciorapi de damă de culoare neagră şi şepci. Z.T.C. a afirmat de asemenea că hainele purtate de autori au fost arse în întregime, mai puţin ciorapul de damă purtat pe cap de acesta, pe care l-a aruncat în curtea inculpatului B.A.C.

Aceasta ultimă informaţie, învederată de Z.T.C. lui P.G.I., coroborată cu faptul identificării şi ridicării de către organele de poliţie, de pe terenul situat în spatele imobilului de pe str. R. (adresă la care locuieşte inculpatul B.A.C.) a unor articole de îmbrăcăminte constând în: un ciorap damă culoare închisă, cu dimensiunile 30 cm x 10 cm, ce prezintă urme de distrugere - rupere, cu diametrul de 2 cm şi mai multe fragmente de vestimentaţie de culoare închisă, ce prezintă urme de ardere - secţionare, ce au fost ambalate şi sigilate în plicuri, în vederea examinării criminalistice, precum şi cu înregistrările video surprinse la 26 februarie 2013, ora 20:24, de camerele de luat vederi amplasate pe imobilul situat pe str. A.S. din municipiul Turda, care evidenţiază prezenţa a patru persoane ce se îndreaptă dinspre adresa victimelor situată pe str. C., spre terenul viran situat în spatele imobilului de pe str. R. (care asigură accesul în partea din spate a imobilului), unde au fost găsite resturile articolelor de vestimentaţie, confirmă veridicitatea şi a celorlalte afirmaţii făcute de către Z.T.C. în prezenţa martorului P.G.I.

Astfel, în cadrul aceleiaşi discuţii purtate de cei doi, inculpatul Z. a descris modalitatea în care au părăsit inculpaţii imobilul situat pe str. R. din municipiul Turda, unde s-au deplasat după comiterea faptelor şi unde, conform spuselor sus-numitului, îi aştepta inculpatul C.I.M., fratele concubinei inculpatului Z.; de aici, toţi cei cinci inculpaţi urmau să se deplaseze cu taximetrele la locuinţa inculpatului D. situată pe str. D., plecând în ordine cronologică, într-un grup de două, respectiv trei persoane, din ultimul făcând parte şi inculpatul Z. Această împrejurare este surprinsă şi de către camerele video amplasate pe str. R., care evidenţiază faptul că, la orele 21.29, din imobilul situat pe str. R. ies doi tineri care se îndreaptă spre standul taxi, urmaţi la scurt timp de un alt grup format din trei tineri, care se îndreaptă în aceeaşi direcţie.

De precizat este faptul că, aşa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie, ora sistemului de supraveghere video avea un decalaj de 54 minute faţă de timpul real, ora reală fiind aşadar 20.34 - 20.35.

Tot în cadrul discuţiei purtate de cei doi, inculpatul Z. i-a precizat martorului P. că organele de urmărire penală nu au dovezi care să ateste implicarea sa şi a celorlalţi inculpaţi în activitatea infracţională, bazându-se în acest sens pe lipsa mijloacelor materiale de probă de la locul săvârşirii faptelor (au acţionat purtând mănuşi), imposibilitatea părţii vătămate P.E. de a recunoaşte agresorii (care au purtat ciorapi de damă pe cap la momentul atacului), pe împrejurarea arderii întregii vestimentaţii purtate de către cei patru inculpaţi, cu excepţia ciorapului de damă folosit de el (care a fost identificat şi ridicat de către organele de poliţie în vederea examinării criminalistice), precum şi pe imposibilitatea identificării şi recuperării lănţişorului de aur cu medalion sustras de la gâtul părţii vătămate P.E., ce a fost vândut ulterior unei persoane neidentificate, care se ocupă cu topirea metalelor preţioase.

Acelaşi inculpat a făcut referire şi la urmele de încălţăminte care îi aparţin, imprimate pe solul moale din curtea imobilului în care au pătruns cei patru inculpaţi, apreciind că este imposibil a se realiza o comparaţie între urmele create la nivelul solului şi profilul pantofilor purtaţi de inculpat în câmpul infracţional şi care au fost ulterior incineraţi.

De asemenea, în aceeaşi înregistrare ambientală, Z. face afirmaţii şi cu privire la alibiul „pregătit” de cei cinci inculpaţi în vederea consemnării unor declaraţii identice ca şi conţinut, respectiv toţi au fost la un chef, erau în stare avansată de ebrietate.

Conţinutul discuţiilor înregistrate ambiental a fost reiterat de către martorul P.G.I. cu ocazia audierii sale de către procuror, la 21 martie 2013, ocazie cu care acesta a mai declarat că, inculpatul Z. i-a relatat că suma de 700 RON sustrasă din locuinţa victimelor a fost împărţită între cei cinci inculpaţi; o parte din această sumă a fost cheltuită pentru achiziţionarea de băuturi alcoolice; din restul sumei, precum şi din contravaloarea lanţului de aur sustras şi valorificat, au achitat o datorie pe care inculpaţii Z., D., B. şi C. o aveau faţă de numitul O.V.S. Acesta din urmă, verişor primar cu B.A.C., nu a recunoscut existenţa datoriei celor patru inculpaţi, dar a afirmat că îi sprijinea financiar, periodic, atât pe verişorul său, cât şi pe concubina acestuia, S.L., întrucât cei doi nu realizează venituri.

În urma interceptărilor autorizate în cauză, s-a reuşit identificarea şi recuperarea telefonului mobil marca N., sustras din locuinţa victimelor, care avea autocolantul cu seria IMEI ataşat carcasei, dezlipit. Telefonul se afla în posesia martorului R.C.S., care a declarat că l-a achiziţionat în urmă cu aproximativ două săptămâni (raportat la data audierii sale din 22 martie 2013), contra sumei de 50 RON şi a unei'perechi de pantofi sport, de la inculpaţii Z. şi B., care s-au prezentat în acest sens la domiciliul său, oferindu-i telefonul spre vânzare. Martorul nu le-a remis celor doi inculpaţi perechea de pantofi, întrucât, aşa cum susţine acesta, a aflat ulterior de săvârşirea unei tâlhării asupra a două bătrâne, suspectându-i pe cei doi de comiterea faptelor, sens în care, a întrerupt orice comunicare cu cei doi. A fost contactat pe telefonul mobil de către Z., care i-a trimis succesiv mesaje tip SMS solicitând perechea de pantofi, învederându-i faptul că are nevoie de bani.

Martorul a predat celularul organelor de poliţie.

Audiaţi de organele de urmărire penale, inculpaţii nu au recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, încercând să-şi creeze un alibi, fiecare prezentând în mare aceeaşi variantă, respectiv în data de 26 februarie 2013, toţi inculpaţii au chefuit mai întâi la B. acasă, iar apoi s-au deplasat cu două taxiuri acasă la D., unde l-au trimis pe inculpatul C. să cumpere alcool, respectiv bere, continuând să consume băuturi alcoolice în cantităţi considerabile.

Audiaţi în faza de judecată, inculpaţii Z., D. şi C., iniţial nu au recunoscut comiterea faptelor, iar inculpaţii B. şi C. s-au prevalat de disp. art. 70 C. proc. pen., învederând instanţei că îşi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală; ulterior, inculpaţii Z., D., B. şi Coprean au revenit asupra declaraţiilor date, recunoscând că ei sunt cei care au pătruns, fără drept, în locuinţa numitelor C.M. şi P.E., în vârstă de 92, respectiv 93 ani, toţi patru prezentând aceeaşi stare de fapt.

Astfel, în după amiaza zilei de 26 februarie 2013, au consumat alcool acasă la B., inclusiv inculpatul C.I.M.; de aici, cei patru au plecat să cumpere bere, inculpatul C. rămânând acasă la B., deoarece i s-a făcut rău; pe drum, B. le-a spus că ştie un loc cu cupru pe str. C., astfel că s-au hotărât să meargă în acel loc să ia cuprul în vederea valorificării; nu au găsit cupru, B. spunându-le că mai ştie un loc cu cupru pe str. C.; au mers şi în acel loc, ajungând de fapt la imobilul în care locuiau numitele C. şi P.; nu ştiau cine locuieşte acolo; au sărit gardul şi au pătruns în curte; negăsind cupru, la iniţiativa lui B., au pătruns în casă, uşa fiind închisă, dar neasigurată cu cheie; erau mascaţi, purtând cagule şi mănuşi; în una din camere se aflau cele două femei; inculpatul Z. i-a acoperit gura părţii vătămate P.E., iar D. lui C.M.; doar cei doi le-au ţinut pe cele două surori, iar B. şi C. au căutat bunuri şi bani în locuinţa acestora.

Inculpatul D. a agresat-o fizic pe C.M., aplicându-i cca. 10 lovituri cu palma peste faţă, însă partea vătămată P. nu a fost lovită de inculpatul Z., ci doar ţinută de acesta.

Din locuinţa celor două surori au sustras suma de 700 RON, un lănţişor din aur aparţinând părţii vătămate P.E. şi un celular; celularul l-au vândut martorului R.C. contra sumei de 50 RON, iar lănţişorul din aur unor ţigani, cu suma de 1.200 RON; toţi banii obţinuţi în urma activităţii infracţionale de mai sus, au rămas la inculpatul Z., fiind folosiţi pentru angajarea unui avocat pentru toţii inculpaţii, în prezenta cauză.

Instanţa de fond a apreciat că declaraţiile sus-numiţilor sunt parţial sincere, înţelegându-se între ei ce să declare, deoarece în penitenciar stau în aceeaşi cameră, iar la instanţă au venit cu acelaşi vehicul; mai mult, pe lângă faptul că, au încercat să diminueze gravitatea acţiunilor lor, au urmărit disculparea inculpatului C., deoarece toţi patru au declarat că acesta din urmă nu a fost cu ei şi nu a cunoscut activitatea infracţională a celorlalţi.

Din punctul de vedere al instanţei, inculpaţii Z., D., B. şi C. au fost nesinceri când au afirmat că iniţial au mers să caute cupru şi nu ştiau cine locuieşte în imobilul de pe str. C., aparţinând celor două surori; deoarece, din conţinutul discuţiilor înregistrate ambiental între Z. şi martorul P., coroborate cu declaraţiile date de acesta din urmă, reiese clar faptul că sus-numiţii erau datori martorului O.V.S. cu o sumă de bani; neavând bani să restituie datoria s-au hotărât să facă rost de ei de la numitele P. şi C., pe care Z. le cunoştea din anul 2006; ştia că au bani, pentru că au fost profesoare.

S-au apreciat ca îndoielnice şi susţinerile inculpaţilor referitor la faptul că doar inculpatul D. a agresat-o fizic pe victima C., iar ceilalţi inculpaţi doar le-au imobilizat pe cele două femei (conform susţinerilor inculpatului Z.), în condiţiile în care, potrivit depoziţiei martorului P. şi ceilalţi inculpaţi i-au aplicat lovituri victimei C., până când aceasta şi-a pierdut cunoştinţa.

S-a mai arătat că prezintă relevanţă şi aspectul sesizat de consilierul de probaţiune care a întocmit referatul de evaluare privind pe inculpatul C.L.S. şi anume că: „în discursul său, bine controlat, a avut mici scăpări care-l incriminau ex. recunoaşte că în momentul exercitării agresiunii de către inculpaţii Z. şi D., sus-numitul a îndepărtat telefonul portabil al victimelor, ce era utilizat pentru reţeaua fixă, pentru a evita o eventuală înregistrare a desfăşurării evenimentului”.

Totodată, deşi martorul O. nu a recunoscut că cei patru inculpaţi îi erau datori cu bani, a arătat că inculpatul B. este vărul său primar, pe care, precum şi pe concubina acestuia, numita S.L., i-a sprijinit financiar, periodic, întrucât nu realizau venituri; chiar în cursul lunii februarie 2013, i-a împrumutat pe cei doi cu suma de 800 RON, fiindu-i restituită la sfârşitul lunii februarie, începutul lunii martie 2013; deci după comiterea infracţiunilor ce fac obiectul prezentului dosar.

De asemenea, nesincere au fost şi susţinerile tuturor inculpaţilor în ce priveşte nevinovăţia inculpatului C.I.M. în sensul că nu a ştiut de activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi; întrucât, tot din conţinutul discuţiilor înregistrate ambiental între Z. şi martorul P., coroborate cu declaraţia dată de acesta din urmă în faza de urmărire penală a reieşit fără dubii că ştia planul celorlalţi patru inculpaţi de a pătrunde în domiciliul celor două victime cu scopul de a le deposeda prin violenţă de bunurile şi valorile pe care acestea le deţineau în locuinţă; mai mult, a rămas să îi aştepte în locuinţa inculpatului B., situată pe str. R. (aflată la distanţă mică de locuinţa victimelor), unde ceilalţi patru s-au şi întors după comiterea faptelor.

Martorul P. a mai declarat în faţa procurorului că inculpatul C. aştepta să fie şi apelat telefonic de Z., pentru a le trimite două taxiuri la acea adresă, care să-i transporte pe cei patru înapoi la locuinţa inculpatului B.; aspect ce presupune de asemenea o înţelegere prealabilă, fiind lipsit de relevanţă faptul că ea nu s-a concretizat în final, având în vedere că inculpaţii s-au întors pe jos la locuinţa inculpatului B., traversând terenul viran situat în spatele imobilului de pe str. R. (care asigură accesul în partea din spate a imobilului), având în vedere înregistrările video surprinse de camerele de luat vederi evidenţiate anterior, aspect confirmat şi de inculpatul Z. în suplimentul de declaraţie luat acestuia.

Este real că, în faţa instanţei, martorul P. şi-a schimbat depoziţia în ce-l priveşte pe inculpatul C., menţionând că afirmaţiile făcute în faţa procurorului cu privire la sus-numit nu sunt adevărate.

Ulterior, fiind audiat în calitate de făptuitor în Dosarul nr. 1106/P/2013 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, unde este cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., ca urmare a declaraţiei de martor date în prezentul dosar la termenul din data 18 septembrie 2013, a recunoscut că a declarat mincinos în privinţa inculpatului C., fiindu-i frică de inculpaţi, care l-au ameninţat cu moartea, fie direct, fie prin persoane interpuse, precum şi cu răpirea fiicei sale în vârstă de 4 luni; inclusiv în data de 18 septembrie 2013, a fost ameninţat în acelaşi mod de inculpaţi, aflându-se cu toţii în vehiculul care i-a transportat de la penitenciar la instanţă; aceleaşi aspecte le-a învederat martorul şi în înscrisul trimis la dosar, ulterior termenului din data de 18 septembrie 2013.

S-a apreciat că implicarea inculpatului C.I.M., respectiv a luat parte la înţelegerea care a avut loc între inculpaţi şi a fost de acord să îi sprijine în punerea în executare a planului lor infracţional reiese şi din participarea ulterioară a acestuia la plecarea organizată a tuturor din locuinţa inculpatului B., conform indicaţiilor date de cumnatul său, Z., în două grupuri distincte, cunoscând existenţa camerelor de supraveghere amplasate vizibil în apropierea imobilului situat pe str. R.; după care, în locuinţa inculpatului D., au consumat împreună băuturi alcoolice, achiziţionate în cantităţi apreciabile chiar de către C.I.M., aspect menţionat de toţi inculpaţii în declaraţiile date.

S-a precizat şi faptul că la testarea cu tehnica poligraf, inculpaţii Z.T.C., D.D.I. şi B.A.C. au prezentat reacţii specifice comportamentului simulat la întrebările relevante cauzei, aspect ce rezultă din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 martie 2013 şi din 22 martie 2013 întocmite de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Cluj.

Inculpatul C.L.S. nu a putut fi supus testării poligraf, acesta fiind diagnosticat cu tuberculoză, iar inculpatul C.I.M. a refuzat testarea poligraf.

Prin ordonanţa procurorului din 02 aprilie 2013, s-a dispus şi expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpaţilor Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S., de către medicii legişti din cadrul Institutului de Medicină Legală Bucureşti, rapoartele de expertiză evidenţiind prezenţa discernământului sus-numiţilor la momentul săvârşirii faptelor.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată, în opinia instanţei de fond, cu următoarele probe şi mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a plângerii penale; proces-verbal de cercetare la faţa locului; acte medico-legale; rapoarte constatare medico-legală; declaraţii parte vătămată/civilă; proces-verbal predare-primire telefon mobil N + planşe foto; declaraţii inculpaţi; declaraţii martori; procese-verbale de recunoaştere de pe planşe foto; planşe fotografice; rapoarte expertiză A.D.N.; rapoarte constatări tehnico-ştinţifice poligraf; adresa I.PJ. - Serviciul Criminalistic din 27 martie 2013; procese-verbale de percheziţie domiciliară, respectiv planşe foto; procese-verbale de vizionare înregistrări video - planşe foto aferente; rapoarte expertize medico-legale psihiatrice; înregistrare audio-video mediu ambiental - copie suport optic; procese-verbale redare interceptări + copie suport opti; plic conţinând telefon mobil marca N. aparţinând părţii vătămate P.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere a telefonului mobil marca N. aparţinând părţii vătămate P.E. + planşe foto; colete conţinând fragmente vestimentare, respectiv conţinând fragmente fermoar, sertar, cheiţă respectiv carcasă telefon; alte înscrisuri; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală; declaraţii inculpaţi; declaraţii martori; referate de evaluare privind inculpaţii întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj; declaraţie martor.

Latura civilă

Partea vătămată P.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.100 RON cu titlu de daune materiale, din care suma de 2.100 RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din locuinţă, iar suma de 7.000 RON, cheltuieli de înmormântare ocazionate de decesul surorii sale, victima C.M., iar suma de 135.000 RON cu titlu de daune morale.

Instanţa de fond a admis în parte daunele materiale solicitate, respectiv suma de 2.100 RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpaţi din locuinţa sus-numitei, şi a respins ca nedovedite cheltuielile de înmormântare ocazionate de decesul surorii sale, victima C.M.

Totodată, având în vedere traumele fizice şi psihice suferite de partea civilă P.E., precum şi suferinţa produsă de decesul surorii sale, instanţa a apreciat că suma de 50.000 RON reprezintă o sumă echitabilă pentru acoperirea prejudiciului cauzat acesteia.

La termenul din data de 16 octombrie 2013, inculpatul C.L.S., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, respectiv din infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., arătând în esenţă că nu i se poate reţine infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., deoarece nu a acţionat şi urmărit moartea victimei, ci doar de a sustrage bunuri; nu a exercitat violenţe asupra acesteia.

Inculpaţii D.D.I., B.C.A. şi Z.T.C. prin apărători au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor, în sensul de a se reţine doar o singură infracţiune de tâlhărie comisă în dauna victimei C.M., prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (21) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen., din cele două infracţiuni, una de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., arătând în esenţă că nu au acţionat cu intenţie directă sau indirectă de a ucide victima, rezultatul producându-se sub aspect subiectiv, cu praeterintenţie, moartea victimei având loc la 8 zile de la comiterea faptelor.

Instanţa a prorogat a se pronunţa asupra cererilor de schimbare formulate în cauză odată cu fondul cauzei.

Astfel, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate în cauză de inculpaţii C.L.S., D.D.I., B.C.A. şi Z.T.C., prin apărători, având în vedere loviturile aplicate victimei C., cu intensitate, în zone vitale ale corpului, aflată în imposibilitate de a se apăra, raportat la vârsta înaintată a sus-numitei, fiind evidentă precaritatea capacităţii ei de rezistenţă datorate vârstei, aşa încât instanţa de fond a apreciat că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că, deşi nu au urmărit, au acceptat moartea victimei ca rezultat posibil al faptelor lor; totodată, la realizarea rezultatului socialmente periculos, activităţile coautorilor de executare nemijlocită (prin contribuţie directă sau indirectă) a infracţiunii mai grave, în speţă, a infracţiunii de omor deosebit de grav, nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică; nu toate loviturile aplicate victimei de către coautori trebuie să fie apte a-i provoca decesul, fiind suficientă rezoluţia infracţională comună (intenţie directă sau indirectă) de suprimare a vieţii acesteia.

În drept, s-a apreciat că:

Faptele inculpatului Z.T.C. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, împreună cu inculpaţii D.D.I., B.C.A. şi C.L.S., fiind mascaţi şi purtând mânuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C., unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul), au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie (raportat la cele două victime), fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului D.D.I. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, împreună cu inculpaţii Z.T.C., B.C.A. şi C.L.S., fiind mascaţi şi purtând mănuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M. situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C., unde, prin întrebuinţare de violente fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul), au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie (raportat la cele două victime), fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului B.C.A. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.00, împreună cu inculpaţii Z.T.C., D.D.I. şi C.L.S., fiind mascaţi şi purtând mănuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C., unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul), au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie (raportat la cele două victime), fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului C.L.S. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, împreună cu inculpaţii Z.T.C., D.D. şi B.C.A., fiind mascaţii purtând mănuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe str. C. din municipiul T., judeţul C., unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul), au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de tâlhărie (raportat la cele două victime), fiecare prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. şi una de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului C.I.M. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20.15, cunoscând planul infracţional al inculpaţilor Z.T.C., D.D.I., B.C.A. şi C.L.S., le-a consolidat acestora rezoluţia infracţională prin aceea că, după o înţelegere prealabilă, i-a asigurat că-i va aştepta să revină după finalizarea activităţii infracţionale, la domiciliul lui B.C.A., unde se afla inculpatul, urmând ca toţi cei cinci inculpaţi să consume băuturi alcoolice pe care urma să le achiziţioneze inculpatul C.I.M. prin valorificarea produsului infracţiunii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la violare de domiciliu, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fiecare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, concretizat în natura acestora, modul şi mijloacele de comitere, respectiv după o prealabilă şi minuţioasă pregătire, mascaţi şi purtând mănuşi, violenţa cu care inculpaţii au acţionat asupra celor două persoane de sex feminin aflate la o vârstă înaintată, lipsite de orice posibilitate de apărare; urmările grave produse; atitudinea parţial sinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului penal; de persoana acestora, respectiv inculpaţii C.L.S. şi C.I.M. nu posedă antecedente penale; iar inculpaţii Z.T.C., D.D.I. şi B.C.A. sunt recidivişti.

Nu în ultimul rând, de referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj cu privire la inculpaţi, din care rezultat, în esenţă, faptul că toţi inculpaţii au avut o atitudine centrată strict pe sine şi pe diminuarea consecinţelor asupra propriei persoane, făcând afirmaţii neverosimile, contradictorii sau prezentate într-o versiune care să le îmbunătăţească situaţia juridică; lipsa regretelor faţă de consecinţele grave produse.

S-a constatat că fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului Z.T.C. au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 276 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la data de 08 martie 2011, fiind arestat la 18 noiembrie 2007 şi liberat condiţionat la 02 septembrie 2011, cu un rest neexecutat de 868 zile închisoare, neîmplinit la data comiterii prezentelor infracţiuni.

Totodată, referitor la inculpatul D.D.I., s-a constatat că fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina lui au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 669 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 273 din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, fiind arestat la 30 august 2005 şi liberat condiţionat la 10 iulie 2007, cu un rest neexecutat de 416 zile închisoare, considerat împlinit la data comiterii prezentelor infracţiuni.

În privinţa inculpatului B.C.A. s-a constatat că fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina sa au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 2 luni, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 03 octombrie 2012 a Judecătoriei Turda, definitivă prin nerecurare la data de 16 octombrie 2012.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii Z.T.C., D.D.I., B.A.C., C.L.S., şi C.I., toate apelurile fiind formulate în termenul prevăzut de lege.

Inculpaţii C.L.S., B.A.C., D.D.I. şi Z.T.C. au solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi judecând, să se dispună schimbarea încadrarării juridice a faptelor din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. într-o singură infracţiune de tâlhărie cu reţinerea agravantei prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. în ceea ce priveşte pe partea vătămată C.M.

Inculpatul C.L.S. a susţinut în motivarea apelului că scopul pentru care au pătruns în locuinţa părţilor vătămate a fost doar acela de a sustrage bunuri şi nu au urmărit moartea acesteia, iar cu privire la individualizarea pedepselor solicită reţinerea unor circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Inculpatul B.A.C. a arătat că deşi a fost în locuinţa victimelor acesta nu a exercitat acte de violenţă asupra acestora şi în acest sens solicită achitarea pentru infracţiunea de omor prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice şi reducerea pedepsei.

Inculpatul D.D.I. a arătat în motivarea apelului că nu a prevăzut rezultatul violenţelor exercitate, acestea fiind doar în scopul sustragerii unor bunuri, a aplicat doar lovituri cu palma, ceea ce justifică reţinerea praeterintenţiei ca formă de vinovăţie şi nu intenţia indirectă aşa cum a fost reţinută. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Inculpatul Z.T.C. în motivarea apelului susţine de asemenea că nu a urmărit decât doar obţinerea unor bunuri şi bani din locuinţa părţilor vătămate, nu a exercitat acte de agresiune asupra acestora, doar i-a acoperit gura părţii vătămate P.E. şi nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi în privinţa actelor de agresiune, astfel că se justifică schimbarea încadrării juridice. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor şi înlăturarea sporului aplicat.

Inculpatul C.I.M. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat cu motivarea că nu există probe de vinovăţie, nu s-a probat înţelegerea cu inculpaţii şi împrejurarea că acesta a cunoscut activitatea infracţională desfăşurată de aceştia, iar declaraţia martorului P.G. nu se poate corobora cu alte mijloace de probă. În subsidiar, solicită reţinerea unor circumstanţele atenuante. În sensul dispoziţiilor art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că era angajat în muncă la data săvârşirii faptei şi contribuţia sa la faptele săvârşite de ceilalţi inculpaţi.

Prin decizia penală nr. 10/A din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au repins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Z.T.C., D.D.I., B.A.C., C.L.S., C.I.

Prin aceeaşi decizie s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepsele aplicate acestora timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 martie 2013 la zi.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prima instanţă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească a stabilit că în mod corespunzător starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile în legătură cu care au fost trimişi în judecată, stabilindu-se în concret că: în după amiaza zilei de 26 februarie 2013, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice acasă la inculpatul B.C., inclusiv inculpatul C.I.M., inculpaţii C.L.S., D.D.I., Z.T.C. şi B.C. s-au hotărât să sustragă bunuri şi bani în scopul achitării unei datorii numitului O.V.S., astfel că s-au deplasat la imobilul în care locuiau numitele C. şi P., pe care inculpatul Z. le cunoştea din anul 2006; au pătruns în curte la iniţiativa lui B., şi apoi în casă, uşa fiind închisă, dar neasigurată cu cheie. Inculpaţii erau mascaţi, purtând cagule şi mănuşi. În una din camere se aflau cele două femei; inculpatul Z. i-a acoperit gura părţii vătămate P.E. imobilizând-o, iar D. lui C.M., pe care a agresat-o aplicându-i mai multe lovituri peste faţă, timp în care inculpaţii B.C. şi C.L.S. căutau bunuri şi bani în locuinţa acestora.

În urma acestei acţiuni, partea vătămată P.E. a suferit leziuni corporabile vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar victima C.M. a decedat ca urmare a unor leziuni traumatice ce s-au putut produce conform actului medical prin lovituri active, repetate cu un corp dur, raportul de constatare iniţial reţinând că aceasta a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, de ex. pumn, urmate de cădere pe un plan dur.

Din locuinţa victimelor, inculpaţii au sustras suma de 700 RON, un lănţişor de aur aparţinând părţii vătămate P.E. şi un celular pe care l-au vândut numitului R.C. cu suma de 50 RON, iar lănţişorul din aur a fost vândut cu suma de 1.200 RON unei persoane neidentificate.

S-a arătat că această stare de fapt a fost susţinută de declaraţiile inculpaţilor din faza de cercetare judecătorească coroborate cu declaraţia martorului P.G.I. căruia inculpatul Z.T. i-a descris modul de desfăşurare a activităţii infracţionale în perioada în care s-au aflat împreună în arest, înregistrările audio din mediul ambiental realizate la 20 martie 2013 fiind relevante în acest sens, precum şi cu declaraţia părţii vătămate P.E. De asemenea, din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorului P.G. a rezultat şi faptul că inculpatul C.I.M. a avut o participaţie morală în sensul susţinerii activităţii infracţionale a celor 4 inculpaţi, cunoscând planul acestora de a pătrunde în domiciliul celor două victime cu scopul de a le deposeda prin violenţă de bunuri şi valori, aşteptându-i în locuinţa inculpatului B. unde s-au şi întors după comiterea faptelor. În acelaşi timp, martorul P. a susţinut că inculpatul C. aştepta să fie apelat telefonic de inculpatul Z. pe a le trimite două taxiuri la adresa victimelor pentru a-i transporta înapoi la locuinţa inculpatului B.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în sensul reţinerii infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. (cu privire la victima C.M.) în sarcina inculpaţilor Z.T.C., D.D.I., B.A.C., C.L.S. s-a apreciat că aceasta este corectă şi nu se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune prev. de art. 211 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) C. pen., întrucât inculpaţii chiar dacă nu au urmărit moartea victimei prin agresiune exercitate, au acceptat posibilitatea producerii acesteia, mai ales că aveau o vârstă înaintată, aflându-se în imposibilitate de a se apăra, au fost aplicate lovituri cu un corp dur, posibil pumn, iar aceasta s-a făcut în scopul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie. Ceea ce diferenţiază infracţiunea de omor comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării de infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, este latura subiectivă, în cazul acesteia din urmă, moartea victimei fiind un rezultat care nu putea fi prevăzut de către făptuitor şi nici acceptată de acesta, ori, în speţă inculpaţii au putut să prevadă şi au acceptat posibilitatea producerii decesului victimei C.M.

În acelaşi timp, faptul că doar unii inculpaţi au exercitat acte de agresiune sau de imobilizare a celor două victime nu prezintă relevanţă pentru a aprecia că activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi se rezumă doar la acţiuni de sustragere, toţi fiind participanţi la comiterea aceleiaşi infracţiuni, în calitate de coautori, indiferent ce intensitate au avut loviturile sau actele violente exercitate de către fiecare dintre aceştia. De altfel, martorul P.G.I. a arătat că inculpatul Z. a relatat că şi ceilalţi inculpaţi au aplicat lovituri victimei C. până când aceasta şi-a pierdut cunoştinţa.

Prin urmare, încadrările juridice ale faptelor sunt corecte şi se conturează elementele constitutive ale celor două infracţiuni mai sus enunţate, precum şi ale infracţiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 211 alin. (1) alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. în ceea ce priveşte partea vătămată P.E.

S-a mai arătat că în sarcina inculpatului C.I.M. corect s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 192 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., faţă de starea de fapt mai sus menţionată.

Cu privire la individualizarea pedepselor s-a apreciat că instanţa de fond a ţinut cont de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor, urmările acesteia, modalitatea concretă de comitere, numărul mare de participanţi şi împrejurarea că victimele se aflau la o vârstă înaintată şi în imposibilitate de a se apăra, iar în privinţa inculpaţilor Z.T. şi B.A. şi de faptul că sunt recidivişti postcondamnatoriu, iar inculpatul D.I. se află în recidivă postexecutorie.

Curtea a apreciat că în favoarea acestora nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante faţă de faptele grave comise şi antecedenţa penală şi, de asemenea, nici în favoarea inculpaţilor C.L.S. şi C.I.M. care nu au antecedente penale nu există temeiuri care să determine reţinerea de circumstanţe atenuante, astfel că pedepsele au fost corect individualizare şi corespund scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Faţă de aceste considerente, şi în urma analizei şi din oficiu a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, s-a apreciat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar apelurile declarate în cauză sunt nefondate.

Deşi în cauză s-au formulat apeluri şi de către numitele C.A.E. în numele soţului C.L.S. şi numita E.A. în calitate de mamă a inculpatului C.M.I., acestea nu au fost analizate distinct, întrucât inculpaţii la rândul lor au formulat apel.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpaţii Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S. şi C.I.M.

La data de 02 mai 2014, recurenţii inculpaţi Z.T.C. şi D.D.I., au depus, în scris, prin apărătorul desemnat din oficiu, motive de recurs prin care au solicitat, având în vedere dispoziţiile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, aplicarea unor pedepse mai reduse.

Recurentul inculpat C.I.M., prin motivele depuse la data de 25 iunie 2014, a solicitat, în principal, casarea deciziei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel întrucât această instanţă a respins apelul şi nu a motivat solicitarea sa de achitare. Ori motivarea generică a deciziei penale pe acest aspect conduce, în opinia recurentului, la nulitatea deciziei penale pronunţate. În subsidiar, a solicitat încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 224 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 16 lit. e) C. proc. pen. şi, în baza art. 48 rap. la art. 234 alin. (1) lit. c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., condamnarea la câte o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, iar ca mod de executare, aplicarea art. 91 şi urm. C. pen. Recurentul a arătat, în esenţă, că, în condiţiile în care conform noilor reglementări penale infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracţiunea complexă de tâlhărie şi se regăseşte ca element circumstanţial de agravare în prevederile art. 234 C. pen., reţinerea în sarcina sa a ambelor infracţiuni, prevăzute de două legi diferite, reprezintă un veritabil „non bis in idem” ceea ce contravine prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Referitor la individualizarea pedepsei, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere că este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, îşi asumă responsabilitatea faptelor sale, are perspective de reintegrare în societate.

La aceeaşi dată, 25 iunie 2014, a depus, în scris, motive de recurs şi inculpatul C.L.S. cu conţinut identic, cu unele nuanţări privind solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare raportat la motivarea generică, în opinia recurentului, a deciziei penale pe aspectul solicitării de schimbare a încadrării juridice formulate în faţa instanţei de apel.

Cu ocazia dezbaterilor din recurs, recurentul inculpat B.A.C. a solicitat, în temeiul art. 5 C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, urmând a se avea în vedere că potrivit noului C. pen. limitele de pedeapsă au fost micşorate în ceea ce priveşte infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie. În acest sens, a precizat că se impune reaprecierea cuantumului total al pedepsei rezultante de 25 de ani la care a fost condamnat, luându-se în considerare reducerea limitelor de pedeapsă prin noul C. pen., dar şi scopul şi rolul final al pedepsei acela de a forma o atitudine corectă a inculpatului faţă de modele de comportament şi valorile societăţii. De asemenea, a mai solicitat a se constata că regulile privind concursul de infracţiuni îi sunt mai favorabile pe vechea reglementare legală.

Recurenţii inculpaţi Z.T.C. şi D.D.I. au solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi, în temeiul art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie pentru care au fost trimişi în judecată în infracţiunile prevăzute de noul C. pen. cu aplicarea limitelor de pedeapsă astfel cum au fost reduse prin acesta. Totodată, au solicitat aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, care reprezintă legea mai favorabilă incidentă în cauză. În plus, recurentul inculpat D.D.I. a mai solicitat şi înlăturarea sporului de pedeapsă întrucât nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

Recurentul inculpat C.L.S. a solicitat, în baza art. 5 C. pen. coroborat cu art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 224 alin. (2) C. pen., art. 234 alin. (1) lit. c), d) şi f) C. pen. şi art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. În principal, a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj având în vedere că din motivarea deciziei recurate nu rezultă cu certitudine motivele care au stat la baza respingerii apelului inculpatului şi nici motivarea asupra soluţiei de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice. A mai arătat că infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită de forma agravantă a infracţiunii de tâlhărie, aşa încât se impune achitarea pentru prima infracţiune, motivat de faptul că nicio persoană nu poate fi condamnată de două ori pentru aceeaşi faptă. De asemenea, a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor, aceasta nu poate fi reţinută în sarcina sa, întrucât nu a avut niciodată intenţia şi nu a participat la lovirea victimelor. Pe cale de consecinţă, a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, urmând a se da eficienţă dispoziţiilor art. 76 C. pen.

Recurentul inculpat C.M.I. a solicitat, în baza art. 396 alin. (6) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 224 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. c), d) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., condamnarea la o pedeapsă sub minimul special, iar ca mod de executare a pedepsei să se facă aplicarea art. 91 şi urm. C. pen.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţii Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S. sunt nefondate, iar recursul declarat de inculpatul C.I.M. este fondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă in prezenta speţă.

Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 01 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., Înalta Curte urmează a verifica incidenţa în cauză a acestora, astfel că va analiza prioritar motivele de recurs ale inculpaţilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. În consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.

Totodată, Înalta Curte va analiza şi modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, în raport de deciziile pronunţate de către instanţa de contencios constituţional, respectiv de către instanţa supremă, decizii care au caracter obligatoriu, potrivit legii.

Deşi, după intrarea în vigoare a noilor dispoziţii penale şi procesual penale la data de 01 februarie 2014, în practica instanţelor s-au conturat două puncte de vedere cu privire la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, respectiv pe instituţii autonome şi în mod global, prin pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 - prin care s-a decis că prevederile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile - s-a legiferat modul de aplicare a legii penale mai favorabile.

În considerentele decizii menţionate anterior, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din actualul C. pen., în interpretarea care permite instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile C. pen. din 1969 cu cele ale actualului C. pen. contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi cele ale art. 61 alin. (1). Prin urmare, pentru a satisface cerinţele constituţionale ale art. 16 alin. (1) este interzisă alternarea instituţiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă cu consecinţa creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziţie a legii. S-a mai arătat că prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituţională a considerat că numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate.

Cu privire la efectele deciziei asupra excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional a subliniat că indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare, atât dispozitivul, cât şi considerentele deciziei, ambele fiind general obligatorii şi impunându-se cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.

În plus, Înalta Curte constată că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării în M. Of.

Totodată, se constată că din considerentele deciziei Curţii Constituţionale, general obligatorii cu aceeaşi forţă ca şi dispozitivul deciziei, rezultă că efectele deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală au încetat în conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 4771 C. proc. pen.

Mai mult, prin decizia nr. 5 din 26 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, iar în ceea ce priveşte strict obiectul întrebării prealabile a constatat că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă şi sancţionare ale infracţiunii în formă continuată.

Prin decizia nr. 9 din 02 iunie 2014, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a se pronunţa o hotărâre prealabilă în sensul de a stabili dacă, în aplicarea art. 5 C. pen., determinarea legii penale mai favorabile se face prin alegerea uneia dintre legile penale succesive, ce se va aplica global întregului litigiu penal, în funcţie de diferite criterii (cum ar fi limite de pedeapsă, tratament sancţionator aplicat pluralităţii de infracţiuni, prescripţie etc), ori prin alegerea pentru fiecare aşa-numită instituţie juridică autonomă a dispoziţiei legale mai favorabile dintre legile penale succesive (spre exemplu, pentru infracţiunea-tip dispoziţia mai favorabilă, pentru tratamentul aplicat pluralităţii de infracţiuni dispoziţia mai favorabilă etc).

În considerentele deciziei s-a arătat că prin decizia nr. 5 din 26 mai 2014, în concordanţă cu cele statuate de Curtea Constituţională în sensul că viciul de neconstifuţionalitate al interpretării prevederilor art. 5 C. pen. poate fi înlăturat numai dacă legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, fără a se putea combina dispoziţii penale mai favorabile din mai multe legi succesive întrucât s-ar crea, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, cu caracter general obligatoriu, că, în aplicarea art. 5 C. pen., trebuie avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs va analiza motivele recurenţilor inculpaţi prin prisma consideraţiilor teoretice expuse anterior.

Referitor la recurenţii inculpaţi Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S., Înalta Curte constată că fiecare dintre aceştia au fost condamnaţi pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b, c) C. pen. anterior (două infracţiuni) şi art. 176 alin. (1) lit. d) rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.

Infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea recurenţilor menţionaţi anterior au echivalent în prevederile art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. (în condiţiile în care pe noile dispoziţii penale infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracţiunea complexă de tâlhărie, constituind o agravantă a acesteia) şi art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen.

Comparând limitele de pedeapsă, se constată că sunt aceleaşi în cazul infracţiunii de omor - art. 176 C. pen. anterior şi art. 189 alin. (1) C. pen. în vigoare - sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, aşa încât nu se pune problema stabilirii legii mai favorabile, ambele reglementări prevăzând aceeaşi sancţiune. În consecinţă, pedeapsa aplicată recurenţilor pentru infracţinhea de omor rămâne nemodificată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, sancţionată pe vechiul cod cu închisoare de la 7 la 20 de ani, limitele de pedeapsă au fost reduse pe noul C. pen. de la 3 la 10 ani închisoare. întrucât pedepsele aplicate inculpaţilor Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S. sunt egale cu maximul prevăzut de legea veche, proporţional pedeapsa aplicabilă pe noile dispoziţii se raportează la maximul prevăzut de lege în C. pen. în vigoare.

Însă, având în vedere tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, care potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., presupune aplicarea pedepsei cea mai grea, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pedeapsa rezultantă aplicabilă fiecăruia dintre recurenţii inculpaţi Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S. este mai mare decât cea aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, chiar în condiţiile în care s-ar reduce proporţional pedepsele pentru infracţiunea de tâlhărie la maximul prevăzut de legislaţia în vigoare.

În plus, în cazul recurenţilor Z.T.C. şi D.D.I., ambii recidivişti, tratamentul sancţionator al recidivei pe noul C. pen. este defavorabil inculpaţilor, faţă de tratamentul aplicat deja prin sentinţa şi decizia penală recurate.

Înalta Curte, faţă de consideraţiile expuse anterior privind modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, nu poate primi solicitarea recurenţilor inculpaţi Z.T.C. şi D.D.I., de aplicare a regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 34 C. pen. anterior, întrucât contravine Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 şi hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unor chestiuni de drept, deciziile nr. 5 şi 9 din 2014

Pentru aceleaşi motive, nu poate primi nici solicitarea recurenţilor inculpaţi Z.T.C., D.D.I. şi C.L.S. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie pentru care s-a dispus condamnarea acestora în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de C. pen. în vigoare, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate, având în vedere că legea penală trebuie aplicată în ansamblul ei, nefiind permisă combinarea dispoziţiilor mai favorabile din cuprinsul mai multor multe legi penale.

În acelaşi sens, este nefondată şi cererea recurentului inculpat C.L.S. de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 lit. e) C. proc. pen. pentru infracţiunea de violare de domiciliu, astfel cum este reglementată în art. 224 C. pen.

În consecinţă, în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şl C.L.S., Înalta Curte constată că lege penală mai favorabilă în ceea ce îi priveşte este C. pen. anterior.

Situaţia este diferită în ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat C.I.M. Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b, c) C. pen. anterior (două infracţiuni), infracţiuni care au corespondent în dispoziţiile art. 48 rap. la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. (două infracţiuni).

În condiţiile în care limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de tâlhărie s-au redus, aşa cum s-a arătat anterior, urmează a se stabili o pedeapsă proporţională pe noile dispoziţii penale cu cea aplicată în cauză inculpatului, respectiv 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care respectă principiul stabilirii în concret şi nu în mod abstract a legii penale mai favorabile inculpatului.

În consecinţă, urmează a face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b, c) C. pen. anterior şi art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b, c) C. pen. anterior în 2 infracţiuni prevăzute de art. 48 rap. la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 rap. la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. va dispune condamnarea inculpatului C.I.M. la 2 pedepse de câte 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului C.I.M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare la care va adaugă un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 8 ani şi 8 luni.

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatului C.I.M. este C. pen. în vigoare, aşa încât urmează a admite recursul declarat de inculpat pe acest motiv.

În ceea ce priveşte solicitarea de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 lit. e) C. proc. pen. pentru infracţiunea de violare de domiciliu, astfel cum este reglementată în art. 224 C. pen., instanţa de recurs o apreciază ce nefondată, având în vedere că, în speţă, infracţiunea de violare de domiciliu şi-a pierdut autonomia, fiind absorbită în infracţiunea de tâlhărie, şi constituind o agravantă a acesteia din urmă, aspect care, de altfel a fost invocat şi de către inculpat în motivele scrise de recurs.

Referitor la criticile recurenţilor inculpaţi privind condamnarea pentru infracţiunea de omor, în lipsa intenţiei acestora de a suprima viaţa victimei, dar şi solicitările de individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Astfel, se constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 17 ianuarie 2014, fiind ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică dată faptelor, precum şi individualizarea pedepselor prin prisma temeiniciei acestora, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Judecata în recurs presupune o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu-zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.

Având în vedere că instanţa de recurs nu poate da o nouă apreciere probelor deja administrate în cauză, Înalta Curte constată că motivul recurenţilor inculpaţi D.D.I., B.A.C. şi C.L.S. care contestă lipsa intenţiei de a o ucide pe victima C.M., cu consecinţa înlăturării răspunderii penale pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs, nefiind incident niciunul din cazurile de casare prevăzut de lege.

De asemenea, nu pot fi cenzurate nici solicitările recurenţilor inculpaţi de reapreciere a cuantumului pedepselor aplicate prin prisma criteriilor generale de individualizare, solicitarea recurentului inculpat C.I.M. de reţinere de către instanţa de recurs a circumstanţelor atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. (în condiţiile în care nu s-au reţinut în fond sau în apel circumstanţe atenuante în favoarea sa), solictarea recurentului inculpat D.D.I. de înlăturare a sporului de pedeapsă aplicat de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, după cum nu poate fi cenzurată nici solicitarea recurenţilor inculpaţi C.I.M. şi C.L.S., de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 C. pen.

Înalta Curte constată că solicitările recurenţilor inculpaţi menţionate anterior exced cazului de casare prev. de art. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care vizează doar legalitatea pedepselor aplicate, nu şi temeinicia acestora prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv art. 74 C. pen. în vigoare.

Nici solicitarea recurenţilor inculpaţi C.I.M. şi C.L.S. de trimitere a cauzei spre rejudecarea apelurilor nu poate fi primită, neputând fi încadrată în vreun caz de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior. Criticile vizând motivarea hotărârii se subsumau cazului de casare prevăzut la pct. 9 al art. 3859, caz de casare care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Faţă de cele arătate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 10/A din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 469 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, secţia penală, şi rejudecând:

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. anterior şi art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b, c) C. pen. anterior în 2 infracţiuni prevăzute de art. 48 rap. la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 rap. la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. va dispune condamnarea inculpatului C.I.M. la 2 pedepse de câte 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului C.I.M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 8 ani şi 8 luni.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Totodată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S. împotriva aceleiaşi decizii.

Faţă de prevederile art. 38516 alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. anterior, va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2013 la 27 iunie 2014.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 10/A din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 469 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, secţia penală, şi rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. anterior şi art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. anterior în 2 infracţiuni prevăzute de art. 48 rap. la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 rap. la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. dispune condamnarea inculpatului C.I.M. la 2 pedepse de câte 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului C.I.M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 8 ani şi 8 luni.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.T.C., D.D.I., B.A.C. şi C.L.S. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2013 la 27 iunie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de recurentul inculpat C.I.M. rămân în sarcina statului, iar onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400 RON se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi Z.T.C., D.D.I. şi B.A.C. la plata sumei de câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.L.S. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2014.