Notary abuse of service and intellectual forgery via unverified foreign power of attorney: appeal partially allowed, sentences reduced, and conditional suspension ordered

Asupra recursului de faţă ;

Prin sentinţa penală nr. 513 din 10 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1507/2/2011 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpata P.M.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpată la pedeapsa de şase luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de şase luni închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 192 din 09 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 36 alin. (1), art. 34 şi 35 C. pen. a dispus contopirea celor trei pedepse, cinci ani închisoare, şase luni închisoare şi şase luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

A luat act că partea vătămată A.A.M.A. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligată inculpata la 1500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 7 februarie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei P.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a se dispune astfel, în fapt s-a reţinut că, partea vătămată A.A.M.A. a formulat plângere penală şi a învederat că, P.M.C., notar public, împreună cu A.W.M. şi A.S.F.F., l-au lăsat fără locuinţă, vânzându-i apartamentul din Bucureşti, sector 2 în baza unei procuri false, în care se menţionează că el l-a împuternicit pe A.W.M. să vândă imobilul. Partea vătămată a precizat mai multe argumente în sensul că această procură este falsă, însă cel mai relevant şi frapant în acest sens este că pe procura în limba arabă, pe verso sunt aplicabile două ştampile din 2007, iar mandatarul A.W.M. este individualizat ca fiind posesor al paşaportului iraqian eliberat la data de 17 martie 2008. Practic, această procură ce a stat la baza încheierii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare între A.A.M.A. în calitate de vânzător, prin mandatar A.W.M., şi cumpărătorul A.S.F.F. apărea ca fiind întocmită în Republica Iraq, în anul 2007, iar persoana împuternicită la vânzarea imobilului este trecută ca având paşaport emis în anul 2008, situaţie imposibilă. Or, este fără dubii că o persoană nu poate fi individualizată în prezent, într-un înscris cu act de identitate eliberat în viitor.

Intre timp, de la momentul sesizării din dosar, A.A.M.A. a obţinut în instanţă nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 03 septembrie 2008 la B.N.P. „P.M.C." în sentinţa civilă nr. 8014 din data de 04 noiembrie 2009, rămasă definitivă prin neapelare, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a mai dispus admiterea excepţiei de necompetenţă a instanţelor române privitor la capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a procurii speciale înregistrată în Dosarul nr. 43 de notar public A.M.G.A.A. din Bagdad. În schimb, analizând pe cale incidentală această procură în vederea soluţionării capătului de cerere, la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, instanţa a constatat că aceasta este falsă, întrucât nu are dată, iar pe verso este aplicată ştampila Ministerului de Externe al Republicii Iraq la data de 17 martie 2007, mandatarul are paşaport eliberat la data de 17 martie 2008, iar procura este dată în 2007. Instanţa nu a reţinut în argumentare, pe cale incidentală, a caracterului fals al procurii, că pe reclamant îl cheamă A.A.M.A. şi este născut la data de ...1948, iar pe procură şi contract este trecut ca fiind A.A M.A.

În procura specială ce a fost avută în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare desfiinţat de instanţa civilă, se menţionează formular nr. 4, număr de înregistrare şi Dosar nr. 43 şi că a fost întocmită în Republica Iraq, la notariatul public A. din Bagdad. Se arată că A.A.M.A. a împuternicit pe M.W.A., cetăţean iraqian, să vândă imobilul din Bucureşti, sector 2. Procura a fost tradusă din limba arabă în limba română de traducător autorizat E.K., a cărei semnătură a fost legalizată la data de 19 iunie 2008 la B.N.P. „R.M.", din Bucureşti. în traducerea efectuată, s-a făcut precizarea că procura are pe verso aplicate ştampila Ministerului de Externe al Republicii Iraq din data de 10 septembrie 2007 şi ştampila rotundă a secţiei Consulare a Ambasadei Iraq de la Bucureşti, din data de 13 octombrie 2007.

Prin adresa din 13 octombrie 2008, Ambasada Republicii Iraq la Bucureşti a precizat că nu a eliberat şi nici înregistrat procura specială, iar ştampila aplicată pe originalul din limba arabă nu aparţine ambasadei.

În plângerea formulată, partea vătămată A.A.M.A. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 10 000 de euro-daune morale şi 10 000 de euro - daune materiale suferite prin cheltuielile efectuate în procesul civil cu plata taxei de timbru, onorariu avocat, expert, traducător, bilete de avion, etc.

La data de 21 octombrie 2010, A.A.M.A. a fost audiat în prezenta apărătorului ales şi a traducătorului. A precizat că se constituie parte civilă pentru suma de 50 000 de euro şi că soţia şi cei doi copii minori, în prezent unul în vârsta de 3 ani şi 6 luni, iar celălalt de 2 ani şi 6 luni au suferit daune morale în urma infracţiunilor pentru care s-au efectuat cercetări în cauză, A declarat şi aspecte necunoscute până la data audierii cu privire la sistarea energiei electrice la apartament în urma insistenţelor celor care i-au înstrăinat fraudulos imobilul şi relativ la vârsta fragedă a ambilor copii, în perioada când s-a încercat evacuarea lor din imobil. A mai arătat că în timp ce el se afla în Gaza, în luna septembrie 2008, a aflat de la soţie că persoane necunoscute au învederat că au cumpărat apartamentul şi vor să-i dea afară din casă, context în care a suferit un atac de cord, iar la spital i s-a montat un dispozitiv pe un vas de sânge de la inimă. A.A.M.A. a mai declarat că nu a fost vreodată în Iraq şi că lipsa vizelor din paşaport confirmă acest aspect, având în vedere că pentru deplasarea în această ţară vizele sunt obligatorii (la data audierii acesta avea paşaport emis ulterior anului 2008). Totodată, a infirmat că ar fi dat vreo împuternicire sau declaraţie cu privire la imobilul său din Bucureşti.

Cercetările au stabilit că la data de 03 septembrie 2008, la B.N.P. „P.M.C." s-au prezentat M.W.A. şi A.S.F.F., precum şi alţi cetăţeni arabi ce nu au fost identificaţi până în prezent, un anume doctor G. care a avut rolul de interpret pentru părţile din contract şi O.F.A., văr cu M.A. Notarului public i-a fost adresată cererea de autentificare contract de vânzare-cumpărare al imobilului din Bucureşti, sector 2, cererea fiind semnată de M.W.A. şi A.S.F.F. La cerere s-au ataşat certificat de atestare fiscală pentru imobil şi extras de carte funciară, precum şi procura descrisă mai sus. In contract (filele 193-194, vol. 1) s-a menţionat că imobilul se vinde pentru 81 000 de euro, către A.A.M.A., prin mandatar M.W.A., cumpărătorului A.S.F.F.. Acest contract de vânzare-cumpărare a fost autentificat de inculpata P.M.C. prin încheierea din 03 septembrie 2008, ulterior efectuând demersurile pentru formalităţile de publicitate imobiliară.

Conform art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în vigoare atât în prezent cât şi la data comiterii faptelor pentru care s-a început urmărirea penală, birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat, decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supra-legalizate de către misiunea diplomatică, sau oficiul consular al României din acest stat sau de către M.A.E. al României.

Prin Convenţia de la Haga din 05 octombrie 1961 la care România a aderat la data de 16 martie 2001, formalitatea supra-legalizării de către M.A.E. este înlocuită de procedura simplificată a apostilării, evitându-se supra-legalizarea ce constă în aplicarea unei ştampile (apostila de la Haga) pe documente pentru a le autentifica/legaliza internaţional. Republica Iraq nu într-un figurează printre statele pentru care se aplică formalitatea apostilării.

Din actele cauzei a rezultat, fără îndoială, că procura ce a stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nu avea îndeplinită această condiţie stabilită în legea privitoare la activitatea notarilor publici. Nu s-a realizat o supra legalizare a procurii de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din Iraq sau de către M.A.E. al României. Dat fiind că la art. 57 al. 3 se exceptează de la această cerinţă statele cu care România a încheiat convenţii în acest sens, la data de 12 august 2010 s-au cerut informaţii de la M.A.E. al României. Prin adresa din 23 august 2010, M.A.E. al României - D.G.A.C. a precizat că între România şi Republica Iraq nu exista vreo convenţie prin care se derogă de la prev. art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, astfel încât birourile notariale nu pot lua în considerare actele ce emană de la autorităţile acestui stat decât dacă semnăturile şi sigiliile sunt supra-legalizate de autorităţi române.

Inculpata P.M.C. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A., prin mandatar A.W.M., şi cumpărătorul A.S.F.F. în baza unei procuri în care se menţionează că a fost întocmită în Republica Iraq, cu privire la care nu s-a îndeplinit condiţia prev.de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, act normativ care reglementează ulterior activitatea notarială, iar cerinţele stabilite pentru autentificarea de acte reprezintă obligaţii de serviciu pentru notarii publici. Nerespectarea disp. art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 de către notarul public P.M.C. constituie o încălcare a atribuţiilor de serviciu realizată de inculpată cu ocazia întocmirii încheierii de autentificare din data de 03 septembrie 2008.

Tot cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A., prin mandatar A.W.M., şi cumpărătorul A.S.F.F., inculpata P.M.C. a încălcat attibutiile de serviciu, prin neefectuarea unui minim de verificări a procurii, conform prev. art. 5 şi 45 din Legea nr. 36/1995. In cuprinsul acesteia mandatarul este individualizat cu paşaport emis în 2008, iar pe verso procura are aplicate două ştampile din 2007. Nu este cu putinţă ca într-un act întocmit la o anumită dată, una din persoanele ale cărei date de identificare sunt menţionate în acest act să fie individualizată cu act de identitate emis în viitor. In general, în activitatea notarială nu se cere ca notarii publici să constate actele false ce le sunt înfăţişate şi nu li se poate imputa vreo faptă penală când autentifică înscrisuri în baza unor procuri sau altor acte falsificate anterior. Insă, în cazul de faţă o minimă verificare, firească la vânzarea unui imobil în baza unei procuri întocmite în străinătate, ar fi putut evita încheierea unui contract de vânzare-cumpărare şi transferarea dreptului de proprietate în mod fraudulos. Din fericire, partea vătămată a fost activă şi a avut diligenta şi posibilităţile necesare pentru obţinerea în justiţie a constatării nulităţii absolute a contractului încheiat în dauna intereselor sale, fără ştiinţa sa, de un fals mandatar. Numai la o simplă verificare a procurii în exercitarea corectă a atribuţiilor de serviciu, inculpata ar fi putut să observe că sunt suficiente suspiciuni de fals. Mai mult, alături de acest element frapant de individualizare persoană cu act emis în viitor, notarul public putea să constate că datele de identitate ale mandantului din procură nu coincid cu datele de identitate ale proprietarului imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Conform art. 5 din Legea nr. 36/1995, persoanele care desfăşoară activitatea notarială, au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. In cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. De asemenea, la art. 45 din aceeaşi legea ce reglementează activitatea notarială, se stabileşte că notarii publici au obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care să-1 încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrurnările necesare asupra efectelor lui juridice. Inculpata a nesocotit aceste obligaţii de serviciu la autentificarea contractului de vânzare-cump arare.

La data de 01 septembrie 2008 (cu două zile anterior autentificării contractului) inculpata P.M.C. a solicitat relaţii de la R.N.E.R.P., interesându-se dacă a fost revocată procura din data de 01 iulie 2008, întocmită de către notarul public M.G.A. din Iraq. In primul rând, această autoritate din cadrul U.N.N.P. nu are evidenţă pentru procurile întocmite în străinătate. In al doilea rând, procura la care s-a făcut referire în cererea de informaţii a notarului public, nu are datele de identificare ale procurii în temeiul căreia a fost vândut apartament părţii vătămate (în Dosar nr. 43, ce are aplicate pe verso stampilă din data de 10 septembrie 2007 şi o altă ştampilă din 13 octombrie 2007). Nu coincid numerele şi s-au cerut relaţii cu privire la procură emisă la o anumită dată în condiţiile în care procura nu are data întocmirii, iar datele menţionate că cele două ştampile de pe verso sunt altele decât data de 01 iulie 2008.

Această verificare a revocării procurii, nu a vizat nici cea de-a doua procură (fila 186), respectiv cea prin care A.A.M.A. l-a împuternicit pe M.W.A. să obţină extrasul de C.F. Această procură are ca elemente de identificare formular, Dosar nr. 43, notariatul public Alrusafa din Bagdad, emisă la data de 30 iunie 2008 şi este diferită de procura în Dosar nr. 43, ce are aplicate o ştampilă din data de 10 septembrie 2007 şi o altă ştampilă din 13 octombrie 2007, neavând imprimată vreo ştampilă a vreunei autorităţi publice iraqiene sau române.

Multiplele disfuncţionalităţi în desfăşurarea atribuţiilor de serviciu de către inculpata P.M.C., solicitarea de informaţii a inculpatei, anterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, cu privire la procură cu date total diferite de cea relevantă la vânzarea prin mandatar şi respectarea de către aceasta, la autentificare de acte similare în aceeaşi perioadă de timp, a condiţiilor în care procuri emise în străinătate pot fi luate în considerarea de birouri notariale îndreptăţesc formarea convingerii că aceasta a acţionat cu intenţie.

Ca notă aparte ce se coroborează cu reţinerea intenţiei ca formă de vinovăţie, se află şi menţionarea de către inculpată, în încheierea de autentificare din 03 septembrie 2008 că mandatarul M.W.A. este individualizat în paşaport ca având reşedinţa în B. Într-adevăr, în fotocopia de pe paşaport mandatarul are inserată această adresă, însă această locaţie nu există în Bucureşti şi este de notorietate că cele două denumiri vizează două importante şosele şi zone ale oraşului. În concret, este o staţie de metrou şi nu există vreo stradă sau cartier cu această denumire, fiind imposibilă situarea vreunui imobil în staţia de metrou. Un minim, de diligente ar fi permis notarului public, dacă dorea o îndeplinire conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu, să devină suspicios doar prin citirea acestei adrese ce vizează zone diferite şi îndepărtate între ele din Bucureşti şi să adopte o poziţie mai atentă la perfectarea înstrăinării de imobil. Insă, datele cauzei plasează atitudinea subiectivă a inculpatei în zona intenţiei infracţionale, aceasta nedepunând eforturi pentru evitarea unei înstrăinări frauduloase de imobil. Mai mult, dat fiind că mandatarul şi cumpărătorul din al contract de vânzare-cumpărare sunt cetăţeni străini, la momentul autentificării, notarul public trebuia să aibă în vedere că aceştia nu înţeleg limba română şi justifica folosirea de interpret.

Spre aceeaşi ipoteză a intenţiei ca formă de vinovăţie a încălcării atribuţiilor de serviciu de către inculpata P.M.C. cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin încheierea din data de 03 septembrie 2008 converg şi verificările efectuate cu privire la contracte de înstrăinare imobile, în bază de procuri emise în străinătate, autentificate de inculpată în anul 2008. S-au obţinut fotocopii de pe actele ce au stat la baza autentificării din 04 decembrie 2008 imobil vândut în baza de procură întocmită în Israel; la 14 februarie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în Franţa; la 24 martie 2 imobil vândut cu procură întocmită în Suedia; la 07 aprilie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în California-USA; din 09 mai 2008 imobil vândut cu procură întocmită în California-USA; din 19 iunie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în Liban; la 17 decembrie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în Canada către P.M.C. de contracte de vânzare-cumpărare imobile în 2008. Se relevă că aceasta a respectat exigenţele art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, cont la autentificare contracte de vânzare-cumpărare imobile de procuri emise de ambasade sau consulate ale României în străinătate sau în privinţa cărora s-au îndeplinit formalităţi de apostilare conform Convenţiei de la Haga din 05 octombrie 1961, la care România a aderat la data de 16 martie 2001. De remarcat că pentru procura în Dosar nr. 43, pretins emisă la notariatul public A. din Bagdad Republica Iraq de care inculpata a ţinut cont la autentificarea însttăinării imobilul părţii vătămate din cauză, nu s-au îndeplinit formalităţi de supra-legalizare apostilare, iar ca emitent nu figura vreo autoritate română din străinătate.

Dacă pentru acte autentificate în aceeaşi perioadă de timp se respectă dispoziţii legale, iar la autentificarea cu privire la care a fost începută urmăriri penală au fost nesocotite aceleaşi dispoziţii legale, se justifică versiunea că inculpata a încălcat cu intenţie atribuţiile de serviciu. Cu excepţia contractului de înstrăinare a imobilului părţii vătămate, actele de vânzare-cumpărare imobile, prin mandatar cu procură întocmită în străinătate, autentificate de inculpată în anul 2008 sunt conforme cerinţelor de recunoaştere a procurilor emise în străinătate, motiv pentru c are s-a reţinut că aceasta a acţionat cu intenţie. Nu poate fi primită versiunea că pentru situaţii similare a respectat anumite cerinţe iar pentru autentificarea relativ la care a fost începută urmărirea penală a nesocotit aceleaşi cerinţe, fără să cunoască condiţiile în care se ţine cont de procuri emise în străinătate.

Prin adresa din 19 noiembrie 2010 C.N.P. Bucureşti a comunicat că P.M.C. a fost numită notar public prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 248/C din 21 februarie 1996, astfel că la data faptelor pentru care a fost începută urmărirea penală, inculpata avea o experienţă de 12 ani în activitatea notarială.

Aceste date privind respectarea dispoziţiilor legale referitoare la procuri întocmite în străinătate, în coroborare cu argumentele arătate mai sus (multiple şi frapante încălcări atribuţii de serviciu, solicitarea de informaţii a inculpatei, anterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, cu privire la revocare procură cu date total diferite de cea relevantă la vânzarea prin mandatar, mod de lucru al inculpatei în situaţii similare, experienţa acesteia în activitatea notarială), conduc spre versiunea că inculpata, la momentul întoemirii încheierii de autentificare din data de 03 septembrie 2008, a avut reprezentarea faptului că era posibil să nu existe o împuternicire vânzare imobil pentru persoana menţionată ca mandatar al părţii vătămate. în această încheiere de autentificare, inculpata P.M.C. a menţionat, neconform cu realitatea, că M.W.A. are calitatea de mandatar al lui A.A.A. conform procurii speciale în Dosar nr. 43, de notar public A.M.G.A.A. din Bagdad, împuternicit să vândă imobilul din Bucureşti, sector 2.

Pentru obţinerea unui extras al cărţii funciare a imobilului, a fost folosită o altă procură prin care A.A.M. l-a împuternicit pe M.W.A.. Această procură are ca elemente de identificare formular nr. 4, Dosar nr. 43, notariatul public A. din Bagdad, emisă la data de 30 iunie 2008. Această procură ce nu are imprimată vreo ştampilă a vreunei auto publice iraqiene sau române, este diferită de procura, în Dosar nr. 43,1 are aplicate o ştampilă din data de 10 septembrie 2007 şi o altă ştampilă din 13 octombrie 2 între cele două procuri există asemănări interesante cu privire la nr. dosar şi formular, precum şi coincidenţa cifrelor ce compun numerele tot din şase cifre, aşezate diferit. Dat fiind afirmaţiile lui A.A.A. că nu a dat vreo împuternicire, necorelările cu privire la datele identitate ale mandantului şi lipsa vreunei supra-legalizări, se justifică suspiciuni asupra validităţii ei. Nici acest act prezentat la notarul public cu ocazia autentifici contractului de vânzare-cumpărare, nu poate constitui apărare pe fond pentru inculpată, nefiind respectată condiţia prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.

La actele ataşate la dosarul notarial în care s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 03 septembrie 2008, se află şi o declaraţie pretins dată A.A.M.A., la data de 23 august 2008, în Republica Iraq, în care a precizat că este proprietarul imobilului din Bucureşti, sector 2, că nu a înstrăinat şi nu a încheiat vreun antecontract cu privire la apartament. În aceeaşi declaraţie s-a mai arătat că A.A.A. a solicitat radierea interdicţiei de vânzare-cumpărare din 2001 în vederea înstrăinării imobilului lui F.F.A.S. Această declaraţie a fost supra-legalizată de Ministerul de Externe al României, la dosar existând confirmare î acest sens, însă nu are cuprins şi rol specific unei împuterniciri pentru vânzare de imobil. Nu cuprinde împuternicire ori date ale mandatarului şi face referiri doar lai intenţie de vânzare, neputând fi considerată ca scuză a notarului public - autentificare contract de vânzare-cumpărare. Partea vătămată a precizat că nu a dat această declaraţie şi că nu a fost vreodată în Iraq.

Din actele dosarului a rezultat că, prin autentificarea contractului de vânzare-cumpărare în baza procurii, în Dosar nr. 43, ce avea aplicată ştampila din data de 10 septembrie 2007 şi altă ştampilă din 13 octombrie 2007, inculpata P.M.C., cu intenţie, a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu specifice profesiei de notar public, nesocotind cerinţe şi obligaţii incidente în materia autentificării de acte, atât prin ignorarea condiţiei prev. de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, cât şi prin neefectuarea unui minim de verificări a procurii, conform art. 5 şi art. 45 din Legea nr. 36/1995, având ca rezultat vătămarea drepturilor părţii civile care a fost deposedat fraudulos de dreptul de proprietate asupra imobilului. Redobândirea dreptului de proprietate de către partea civilă s-a realizat prin actul de dispoziţie al instanţei civile care a anulat contractul de vânzare-cumpărare.

Aceasta a menţionat, neconform cu realitatea, în încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008, că M.W.A. are calitatea de mandatar al lui A.A.M.A. conform procurorii speciale, în Dosar nr. 43, de notarul public A.M.G.A.A. din Bagdad, împuternicit să vândă imobilul din Bucureşti, sector 2.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată inculpata care a susţinut că nu se consideră vinovată de săvârşirea celor două infracţiuni reţinute în sarcină şi pentru care a fost trimisă în judecată şi a arătat că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare mandatarul i-a prezentat două procuri emise de un notar din Irak, care aveau numere apropiate şi care aveau acelaşi conţinut, a observat că într-o procură mandatarul a fost legitimat cu un paşaport emis în anul 2008, dar părţile i-au relatat că este o greşeală de redactare la traducere şi nu avea posibilitatea de a verifica un act oficial emis în Irak.

Curtea, examinând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia inculpatei dată în cursul cercetării judecătoreşti, a constatat că, în cauză, a fost dovedită pe deplin vinovăţia acestuia în săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată.

Inculpata, în calitate de notar public a încălcat cu intenţie atribuţiile de serviciu la data de 3 septembrie 2008 cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare, prin luarea în considerare ca legală a procurii care are ca elemente de identificare, Dosar nr. 43, notariatul public Alrusafa din Bagdad, Republica Irak, tradusă în limba română, în sensul că avea aplicate o ştampilă din data de 10 septembrie 2007 şi o ştampilă din 13 octombrie 2007, în condiţiile în care mandatarul era individualizat în această procură cu paşaport emis la data de 17 martie 2008.

Inculpata, aşa cum a recunoscut în faţa instanţei de judecată, care a observat că în procura legalizată în anul 2007, mandatarul a fost legitimat cu un paşaport emis în anul 2008, a prevăzut astfel că există posibilitatea ca M.W.A. să nu aibă calitatea de mandatar al lui A.A.M.A. şi a acceptat posibilitatea de înstrăinare a imobilului, astfel că se reţine că a acţionat cu intenţie indirectă la momentul mtocmirii încheierii de autentificare din 3 septembrie 2008 în care s-au consemnat date neconforme cu realitatea.

Cu această formă de vinovăţie, inculpata a încălcat atribuţiile de serviciu prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 care stabilesc că birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat, decât dacă semnăturile şi sigiliile' acelor autorităţi sunt supra-legalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acel stat sau de către M.A.E. al României, condiţii care nu erau îndeplinite de procura, Dosar nr. 43, notariatul public Alrusafa din Bagdad.

În cursul anului 2008, inculpata şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu cu ocazia autentificării a nouă contracte ce au avut ca obiect înstrăinări de imobile efectuate pe baza unor procuri emise şi autentificate în străinătate, contracte depuse la dosar în cursul urmăririi penale şi care formează conţinutul vol.II din dosarul de urmărire penală.

În speţă, vinovăţia inculpatei, sub forma intenţiei indirecte, fiind dovedită pe deplin, s-a dispus condamnarea acesteia pentru cele două infracţiuni săvârşite la data de 3 septembrie 2008, dată la care s-au şi consumat, astfel că, în cauză, nu a avut relevanţă modalitatea în care partea vătămată şi-a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului său.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpată, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, Curtea a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., întrucât fapta inculpatei a avut consecinţe deosebit de grave, prin prejudiciul cauzat părţii vătămate care a pierdut, în mod nelegal, dreptul de proprietate asupra unui imobil în valoare de 81.000 euro, echivalentul a 286.294,50 lei la data de 3 septembrie 2008, valoare care nu a fost contestată niciodată de părţile contractuale sau părţile din prezentul proces penal.

La stabilirea pedepselor ce s-au aplicat inculpatei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., criterii faţă de care pedepsele aplicate au fost orientate la minimul special iar cu privire la modalitatea de executare, se constată că se impune executarea acestora în regim de detenţie, avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, concretizat prin consecinţele deosebit de grave avute asupra patrimoniului unei persoane fizice, care şi-a pierdut dreptul de proprietate asupra unui imobil, casă de locuit, de persoana inculpatei, a tergiversat finalizarea urmăririi penale prin formularea mai multor cereri de amânare a audierii în mod nejustificat, a refuzat să dea declaraţie olografă sau pe formular tipizat după luarea la cunoştinţă a materialului de urmărire penală, nu a formulat cereri legale în apărare şi s-a declarat, constant pe tot parcursul procesului penal că este nevinovată în legătură cu acuzaţiile care i s-au adus, are antecedente penale.

În raport de toate aceste împrejurări şi calitatea de notar public a inculpatei, care agravează răspunderea penală a acesteia, se constată că pentru a se realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., se impune executarea pedepselor cu privare de libertate.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei şi pentru care s-a dispus condamnarea acesteia, conform actelor de la dosar, se află în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu infracţiunea de fals intelectual pentru care aceasta a fost condamnată definitiv la pedeapsa închisorii de 6 luni cu suspendarea executării, prin sentinţa penală nr. 192 din 9 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, situaţie în care, în baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării acestei pedepse, iar în baza art. 36 alin. (1), art. 34 şi 35 C. pen., s-au contopit toate cele trei pedepse, urmând ca inculpată să o execute pe cea mai mare.

Pe lângă pedeapsa aplicată inculpatei în baza art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., în baza art. 65 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la momentul terminării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.

La ultimul termen de judecată acordat în cauză, partea vătămată a depus o declaraţie autentificată de un notar public, act care nu a fost luat în considerare în soluţionarea prezentei cauze penale, fiind o probă extrajudiciară şi având în vedere că, până la citirea actului de sesizare a instanţei, partea vătămată nu a formulat pretenţii civile faţă de inculpată, se va lua act de către instanţă în acest sens.

Împotriva sentinţei penale nr. 513 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs inculpata P.M.C. Apărarea a susţinut în esenţă, următoarele: partea vătămată a arătat că nu a suferit nici un prejudiciu şi şi-a retras plângerea prealabilă; inculpata şi-a îndepBnit corect atribuţiile de serviciu; infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârşeşte numai cu intenţie directă, or, inculpata a acţionat fără vinovăţie şi a verificat dacă procura a fost revocată.

În concluzie, a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În urma analizării materialului probator administrat s-a reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatei P.M.C., constatând că vinovăţia acesteia a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea legală a inculpatei pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. şi fals intelectual prev.de art. 289 C. pen.

Acţiunea infracţională a inculpatei a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere declaraţiile părţii vătămate A.A.M.A. coroborate cu declaraţiile martorilor R.M., M.W.A. - audiaţi în recurs - şi înscrisurile- constând în adresa din 13 octombrie 2008 a Ambasadei Republicii Iraq din Bucureşti, relaţiile comunicate de R.N.E.R.P., contract de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A. prin mandatar M.W.A. şi F.F.A.S., încheiere de autentificare din 3 septembrie 2008 a B.N.P., P.M.C., ce au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare din 3 septembrie 2008, extrase de carte funciară cu privire la imobilul din Bucureşti, sector 2, adresa din 23 august 2010 emisă de M.A.E. al României - D.G.A.C.; adresa din 24 septembrie 2010 a C.N.P. Bucureşti.

Din probe a rezultat că partea vătămată A.A.M.A. a formulat plângere penală împotriva inculpatei - notar public - şi a sesizat că împreună cu A.W.M. şi A.S.F.F. i-au înstrăinat apartamentul situat în Bucureşti, sectorul 2. în baza unei procuri false în care s-a menţionat nereal că 1-a împuternicit pe A.W.M. să-i vândă imobilul.

Distinct de aceasta, partea vătămată s-a adresat şi instanţei civile, care a dispus nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 3 septembrie 2008 la B.N.P., P.M.C., prin sentinţa civilă nr. 8014 din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare.

Prin aceeaşi hotărâre s-a admis excepţia de necompetenţă a instanţelor române cu referire la capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a procurii speciale înregistrată în Dosarul nr. 43 de notar public A.M.G.A.A. din Bagdad. Analizând pe cale incidentală procura, instanţa a constatat că este falsă, întrucât nu are dată, iar pe verso are aplicată ştampila Ministerului de Externe a Republicii Iraq la data de 14 martie 2007, mandatarul are paşaport eliberat la 17 martie 2008, iar procura este dată în 2007. S-a mai reţinut că pe reclamant îl cheamă A.A.M.A., iar în procură şi contract este menţionat A.A.M.A.

În procura specială avută în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 3 septembrie 2008 la B.N.P., P.M.C. se atestă formularul nr. 4, număr Dosar 43 şi că a fost întocmită în Republica Iraq la notariatul public A. din Bagdad.

Se menţionează că A.A.M.A. l-a împuternicit pe M.W.A., cetăţean iraqian, să vândă imobilul din Bucureşti, sectorul 2.

Procura a fost tradusă din limba arabă în limba română de traducător autorizat E.K., a cărei semnătură a fost legalizată la 19 iunie 2008 la B.N.P. R.M.

În traducerea efectuată, s-a precizat că procura are pe verso aplicate ştampila Ministerului de Externe al Republicii Iraq din 10 septembrie 2007 şi ştampila rotundă a secţiei Consulare a Ambasadei Iraq de la Bucureşti din 13 octombrie 2007.

Prin adresa din 13 octombrie 2008, Ambasada Republicii Iraq la Bucureşti a precizat că nu a eliberat şi nici înregistrat procura specială, iar ştampila aplicată pe originalul din limba arabă nu aparţine ambasadei.

La data de 3 septembrie 2008, la B.N.P., P.M.C. s-au prezentat M.W.A. şi F.F.A.S., precum şi alţi cetăţeni arabi (neidentificaţi în cauză).

Inculpatei - notar public - i-a fost adresată cererea de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare al imobilului din Bucureşti, sectorul 2, cererea fiind semnată de M.W.A. şi F.F.A.S. La cereres-au ataşat certificat de atestare fiscală, extras de carte funciară şi procura specială. In contract, s-a atestat că imobilul se vinde cu suma de 81.000 euro de către A.A.M.A., prin mandatar M.W.A., cumpărătorului F.F.A.S. Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat de inculpată prin încheiereadin 3 septembrie 2008.

În conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 (în vigoare la data faptelor), birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat, decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supra-legalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către M.A.E. al României.

Prin Convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961, la care România a aderat la 16 martie 2001, formalitatea supra-legalizării de către M.A.E. este înlocuită de procedura simplificată a apostilării, evitându-se supra-legalizarea şi constă în aplicarea unei ştampile (apostila de la Haga) pe documente pentru a le autentifica/legaliza internaţional. Republica Iraq nu figurează printre statele pentru care se aplică formalitatea apostilării.

În speţă, procura ce a stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nu era supra-legalizată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din Iraq sau de către M.A.E. al României, contrar prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. Dispoziţiile art. 57 alin. (3) exceptează de la această cerinţă statele cu care România a încheiat convenţii în acest sens. Insă, prin adresa din 23 august 2010, M.A.E. al României - D.G.A.C. a comunicat că între România şi Republica Irak nu există vreo convenţie prin care se derogă de la prevederile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, astfel încât birourile notariale nu pot lua în considerare actele ce emană de la autorităţile acestui stat decât dacă semnăturile şi sigiliile sunt supra-legalizate de autorităţile române.

Aşadar, inculpata P.M.C. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A., prin mandatar A.W.M. şi cumpărătorul F.F.A.S. în baza unei procuri cu privire la care nu era îndeplinită condiţia prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.

În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 36/1995 (în vigoare la data faptelor) persoanele care desfăşoară activitate notarială au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, sa ceară şi să dea lămuriţi părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. De asemenea, potrivit art. 45 din acelaşi act normativ, notarii publici au obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

Inculpata a încălcat dispoziţiile legale enunţate, întrucât nu a realizat o verificare a procurii speciale, avându-se în vedere că în cuprinsul acesteia mandatarul era individualizat cu paşaport emis în 2008, iar pe verso procura avea aplicate două ştampile din 2007. Or, nu este posibil ca într-un act întocmit în anul 2007, una din persoanele menţionate în cuprinsul înscrisului să figureze ca posesoarea unui act de identitate emis în anul viitor - 17 martie 2008.

La data de 1 septembrie 2008, inculpata a solicitat relaţii de la R.N.E.R.P., pentru a verifica dacă a fost revocată procura din 1 iulie 2008 întocmită de notarul public M.G.A. din Irak.

În fapt, solicitarea inculpatei era inutilă, contrar susţinerilor apărării, întrucât R.N.E.R.P. nu deţine o evidenţă a procurilor întocmite în străinătate. Apoi, procura la care s-a făcut referire în cererea de informaţii a inculpatei, nu avea datele de identificare ale procurii în temeiul căreia a fost vândut apartamentul părţii vătămate, respectiv procura în Dosar nr. 43, ce are aplicată pe verso ştampilă din 10 septembrie 2007 şi o altă ştampilă din 13 octombrie 2007).

În încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008 a contractului de vânzare-cumpărare al . imobilului părţii vătămate, inculpata a menţionat că mandatarul M.W.A. este individualizat în paşaport ca având reşedinţa în B. În fotocopia de pe paşaport, mandatarul avea inserată această adresă. Or, în Bucureşti, o asemenea locaţie nu există, Dristor 2 este o staţie de metrou, iar Rahova un cartier. Verificările efectuate de organele de urmărire penală cu privire la contractele de vânzare a altor imobile în baza unor procuri emise în străinătate, autentificate de inculpată în anul 2008, au relevat că aceasta a respectat dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. În acest sens, la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare respective a avut în vedere procuri emise de ambasade sau consulate ale României în străinătate sau în privinţa cărora s-au îndeplinit formalităţi de apostilare conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961, la care România a aderat la 16 martie 2001.

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii se realizează fie printr-o acţiune ce constă în îndeplinirea defectuoasă a unui act, fie printr-o inacţiune ce constă în neîndeplinirea unui act Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului se referă la un act, la o atribuţiune de serviciu a acestuia.

În speţă, inculpata P.M.C., notar public, la data de 3 septembrie 2008 cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu intenţie a încălcat dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 care-i interziceau să ia în considerare o procură emisă de autorităţile altui stat, în condiţiile în care nu era supra-legalizată de misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din Irak ori de către M.A.E. al României.

De asemenea, inculpata în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu intenţie a încălcat dispoziţiile art. 5 şi 45 din Legea nr. 36/1995, care o obligau să realizeze o verificare a procurii speciale pe baza căreia s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului părţii vătămate.

În acest sens, procura specială nu avea dată, mandatarul figura în cuprinsul acesteia cu paşaport emis la 17,03.2008, deşi procura avea aplicată pe verso ştampila Ministerului de Externe al Republicii Irak din 10 septembrie 2007 şi ştampila rotundă a secţiei Consulare a Ambasadei Irak la Bucureşti din 13 octombrie 2007. Pe partea vătămată o cheamă A.A.M.A., iar în procură este menţionat A.A.M.A.

Latura subiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune intenţia, chiar şi atunci când elementul material se realizează printr-o inacţiune. Cerinţa intenţiei rezultă din expresia „cu ştiinţă" folosită de legiuitor.

Aşadar, infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., nu se săvârşeşte numai cu intenţie directă, cum susţine apărarea pentru că latura subiectivă nu include vreun motiv sau scop special.

Inculpata a acţionat cu intenţie indirectă şi a prevăzut rezultatul faptei sale, anume că prin autentificarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către o persoană cu privire la care existau suficiente şi serioase suspiciuni referitoare la calitatea sa de mandatar - date fiind menţiunile înscrise în procura specială - cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, mandantul. Vătămarea intereselor legale a constat în pierderea dreptului de proprietate de către partea vătămată asupra imobilului până la anularea contractului de vânzare-cumpărare de instanţa civilă.

Intenţia indirectă, ca formă a vinovăţiei cu care inculpata a acţionat, a reieşit şi din anumite împrejurări. Astfel, pentru acte autentificate în aceeaşi perioadă, inculpata a respectat întocmai dispoziţiile legale prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. Contractul de vânare-cumpărare s-a încheiat în absenţa unui interpret autorizat de limba arabă, în condiţiile în care mandatarul şi cumpărătorul erau cetăţeni arabi (T.V.W.A. mandatarul a relatat că la acel moment tocmai venise în România, nu cunoştea limba română şi încheierea contractului nu s-a făcut în prezenţa unui traducător autorizat, ci a unei persoane arabe - numitul G., cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei). Mandatarul M.W.A. figura în paşaport cu reşedinţa în B., iar inculpata în încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008 a contractului de vânzare-cumpărare l-a menţionat cu adresa respectivă în condiţiile în care în Bucureşti, nu există o asemenea locaţie. Dristor 2 este staţie de metrou, iar Rahova, cartier.

Urmarea imediată a infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., a constat în pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului de către partea vătămată din 3 septembrie 2008 până la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 8014 din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a admis, în parte, acţiunea formulată de A.A.A. în contradictoriu cu pârâţii M.W.A. şi F.F.A.S. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 3 septembrie 2008 la B.N.P., P.M.C.

Potrivit art. 111 alin. (2) din Ordinul nr. 710/c din 5 din iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale din 1995 "până la anularea în justiţie, actul notarial atacat se socoteşte valabil".

Împrejurarea relevată de apărare, anume că partea vătămată şi-a retras plângerea penală şi a renunţat la pretenţiile civile nu are nicio relevanţă pentru răspunderea penală a inculpatei. In primul rând, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecinţe deosebit de grave nu operează retragerea plângerii prealabile pentru înlăturarea răspunderii penale a inculpatei. In acest sens, dispoziţiile art. 258 alin. (2) C. pen., prevăd că numai pentru faptele prevăzute de art. 246, 247 şi 250 alin. (1)-(4), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia acelora care au fost săvârşite de o persoană.dintre cele prevăzute la art. 147 alin. (1).

Or, încadrarea juridică a faptei inculpatei este aceea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248/1 C.pen, având în vedere că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a produs consecinţe deosebit de grave - vânzarea unui imobil în valoare de 81.000 euro, echivalentul a 286.294,50 lei la data de 3 septembrie 2008, necontestată de părţile contractului sau inculpată.

Cu privire la infracţiunea de fals intelectual prev.de art. 289 C. pen., elementul material al laturii obiective a infracţiunii s-a realizat prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului de către inculpată în încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008, în sensul că M.W.A. are calitatea de mandatar al părţii vătămate A.A.A. în baza procurii speciale în Dosar nr. 43 de notarul public A.M.G.A.A. din Bagdad.

Faptul că inculpata a sesizat neconcordanţa cu privire la anii menţionaţi în procură denotă că a autentificat contractul cu ştiinţă, în sensul dispoziţiilor art. 289 C. pen. în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii.

Încălcarea repetată a dispoziţiilor legale ce reglementează activitatea notarială, în exercitarea atribuţiilor sale de notar public, solicitarea de informaţii cu privire la revocarea procurii, R.N.E.R.P. în condiţiile în care, în cererea de informaţii inculpata a menţionat nereal datele de identificare ale procurii în temeiul căreia a fost vândut apartamentul părţii vătămate; respectarea întocmai a dispoziţiilor legale notariale pentru acte autentificate în aceeaşi perioadă; conduc la concluzia certă că la momentul întocmirii încheierii de autentificare a avut reprezentarea că nu exista împuternicire reală de vânzare a imobilului pentru persoana menţionată ca mandatar al părţii civile.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire orice înscris oficial.

Referitor la individualizarea pedepselor inculpatei P.M.C., se apreciază că în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatei - de profesie notar cu o experienţă de 20 de ani, în vârstă de 53 ani, dar şi de faptul că partea vătămată a precizat că nu are pretenţii materiale se impune reţinerea circumstanţei atenuante prev.de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special conform dispoziţiilor art. 76 lit. b) şi e) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpata P.M.C.

Va casa sentinţa penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei şi la modalitatea de executare a acestora.

Va reduce de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Va menţine pedeapsa complementară aplicată inculpatei prin sentinţa penală atacată.

Va menţine dispoziţia privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 192 din 9 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 33-35 şi art. 36 C. pen., va contopi cele trei pedepse şi va aplica inculpatei pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 81 C. pen., va suspenda condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata P.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 513 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei şi la modalitatea de executare a acestora.

Reduce de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infractiunii prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infractiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Menţine pedeapsa complementară aplicată inculpatei prin sentinţa penală atacată.

Menţine dispoziţia privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicata inculpatei prin sentinţa penală nr. 192 din 9 iulie 2008 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti.

În baza art. 33-35 şi art. 36 C. pen., contopeşte cele trei pedepse şi aplică inculpatei pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Irevocabilă.

Pronunțată în şedinţă publică, azi, 21 ianuarie 2013.