Criminal appeal against conviction for abuse of a minor dismissed as unfounded, upholding sentence based on guilty plea

Prin sentinţa penală nr. 435 din 04 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza dispoziţiilor art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2). C. pen., a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1)-(4) şi (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare si 6 (şase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), d) si e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

în baza dispoziţiilor art. 203 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1)-(4) si (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. b) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. si art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 13 (treisprezece) ani închisoare si 6 (şase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Pedeapsa complementară se va executa în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 66 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare care se va executa în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 427 C. proc. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.G.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii si arestării preventive a acestuia începând cu data de 3 august 2012 lăzi.

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că în perioada 2003 - februarie 2009, în repetate rânduri, prin constrângere, a întreţinut acte sexuale normale, orale si anale cu fiica sa, S.G.G., acte sexuale ce s-au consumat la domiciliul comun al acestora, situat in comuna Boldeşti Grădiştea, sat Grădiştea judeţul Prahova.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penala, respectiv: declaraţiile inculpatului S.G.; declaraţiile părţii vătămate S.G.G., luate in prezenta unui - consilier de la D.G.A.S.P.C. Prahova, declaraţiile martorilor I.R.C.; E.A.S.; raportul medico-legal din 12 iulie 2012 întocmit de către S.M.L. Ploieşti cu privire la leziunile traumatice, natura acestora, mecanismul de producere, numărul de îngrijiri medicale privind pe victima minora S.G.G., raport de evaluare psihologica a victimei infracţiunii din 23 iulie 2012 întocmit de către D.G.A.S.P.C. Prahova, privind pe partea vătămata minora S.G., procese verbale de redare înregistrări convorbiri telefonice între partea vătămata si inculpat, Hotărârea nr. 31 din 10 februarie 2009 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Prahova privind încredinţarea minorei S.G.G. asistentului maternal I.R.C., fisa de cazier judiciar a inculpatului, înscrisuri privind comportamentul anterior al inculpatului.

La termenul de judecata din data de 23 octombrie 2012, partea vătămata minoră a fost audiată în prezenţa asistentului maternal, a unui psiholog şi a unui apărător din oficiu numit pentru a apăra interesele acesteia, iar partea vătămata a explicat pe larg modul în care au fost comise faptele penale împotriva sa, precum şi faptul că, după consultarea cu apărătorul său, se va constitui parte civilă în cauză.

La termenul de judecata din data de 20 noiembrie 2012, înainte de citirea actului de sesizare al instanţei prin apărător partea vătămata minora a precizat ca se constituie parte civila în cauza cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale pe care le solicită de la inculpat.

După consultarea cu apărătorul ales, inculpatul S.G. a precizat, înainte de a se citi actul de sesizare al instanţei, că solicită aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. privind judecata cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei, in sensul că acesta recunoaşte comiterea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecata.

Inculpatul a fost ascultat în condiţiile art. 3201 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., acesta precizând, personal, că recunoaşte săvârşirea faptelor, reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, în modalitatea descrisă în rechizitoriul parchetului, îşi însuşeşte în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi pe baza cărora solicită sa fie judecat, că nu solicită administrarea altor probatorii, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţierea personală a acestuia.

Instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii inculpatului de a se judeca potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen. şi, constatând că nu există nici un impediment, a admis cererea de judecare potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., pe baza recunoaşterii vinovăţiei făcute de inculpat şi a acordat cuvântul părţilor în dezbateri.

Prin Decizia penală nr. 26 din 05 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ce nefondat, apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva Sentinţei penale nr. 435 din 04 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 03 august 2012 la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul S.G. a declarat recurs, care nu a fost motivat în scris, la termenul de astăzi apărătorul său din oficiu menţionând că acesta şi-a schimbat poziţia procesuală şi nu recunoaşte săvârşirea faptei, nefiind săvârşită de el, astfel că se solicită achitarea potrivit art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, în limita dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.

Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, în raport cu situaţia de fapt, examinând probele administrate în faza de urmărire penală în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., fată de declaraţia inculpatului dată în fata instanţei în condiţiile si cu garanţiile procesuale menţionate, precum şi cu respectarea drepturilor acestuia, care a beneficiat şi de asistenţa juridică a unui apărător ales.

În aceste condiţii, efectul devolutiv al recursului este limitat la aspectele legate de încadrarea juridică şi individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de ultim control judiciar nemaiputând cenzura situaţia de fapt, schimbarea poziţiei juridice a inculpatului neavând nicio semnificaţia juridică, aceasta neputând reveni asupra manifestării de voinţă iniţiale. Aserţiunea că inculpatul ar fi fost sfătuit prost de apărătorul său ales, este doar o supoziţie, nesusţinută de nici un argument probator.

Pe de altă parte, verificând, din perspectiva art. 385 pct. 17 C. proc. pen. în ce măsură s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în sensul admiterii cererii, se constată că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale (declaraţiile inculpatului S.G., declaraţiile părţii vătămate S.G.G. luate in prezenta unui consilier de la D.G.A.S.P.C. Prahova, declaraţiile martorilor I.R.C., E.A.S., concluziile raportului medico-legal din 12 iulie 2012 întocmit de către S.M.L. Ploieşti cu privire la leziunile traumatice, natura acestora, mecanismul de producere, numărul de îngrijiri medicale privind pe victima minora S.G.G., raport de evaluare psihologica a victimei infracţiunii din 23 iulie 2012 întocmit de către D.G.A.S.P.C. Prahova, privind pe partea vătămata minora S.G., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre partea vătămata si inculpat) era suficient pentru ca instanţa să concluzioneze asupra îndeplinirii condiţiilor art. 3201 alin. (4) C. proc. pen.

În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reţine incidenţa altor cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art. 38516 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 august 2012 la 14 mai 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 26 din 05 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 03 august 2012 la 14 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2013.