Extraordinary annulment of cassation decision for material error: disregard of prior dismissals defeating statutory interruption of limitation.

Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 24 iunie 2008, SC A.R.A. SA Sucursala Teleorman, a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1028 din 12 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, solicitând în temeiul art. 318 C. proc. civ., desfiinţarea deciziei atacate, admiterea recursului şi modificarea deciziei din apel în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Şi-a motivat contestaţia în sensul că hotărârea pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale care constă în faptul că instanţa de recurs a reţinut că în cauză s-a întrerupt cursul prescripţiei prin introducerea unei cereri privind emiterea unei somaţii de plată, fără să observe că în acea cauză s-a pronunţat o soluţie de respingere a cererii introductive de instanţă.

Contestaţia în anulare este fondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

La data de 24 martie 2006, reclamanta SC B.I. SRL Alexandria a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA - Sucursala Teleorman, pentru a fi obligată la plata sumei de 65.542.381.894 lei reprezentând despăgubiri rezultate din contractele de asigurare din 26 decembrie 2003; şi dobânda aferentă.

Tribunalul Teleorman secţia civilă a respins acţiunea ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 1424 din 4 decembrie 2006.

Împotriva acestei sentinţe atât reclamanta cât şi pârâta au declarat apel.

Prin Decizia comercială nr. 194 din 18 aprilie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, a respins apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă, cu cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de către reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, care prin Decizia nr. 1028 din 12 martie 2008 a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că prin introducerea cererii privind emiterea unei somaţii de plată, reclamanta a demonstrat că nu i se poate imputa pasivitatea care să justifice curgerea neîntreruptă a termenului de prescripţie şi, că totodată prin aceasta s-a îndeplinit cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), fiind întrerupt cursul prescripţiei.

Conform dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Greşeala materială este definită ca o greşeală de fapt, involuntară, realizată prin confundarea unor elemente sau date esenţiale ale dosarului, situaţie pentru a căror verificare nu este necesară examinarea fondului sau reaprecierea probelor.

Analizând contestaţia în anulare formulată de pârâtă raportată la dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. se constată că pârâta a formulat o cale de atac extraordinară, respectiv contestaţie în anulare specială, determinată de dezlegarea eronată a cauzei, dată de instanţa de recurs, ca rezultat al unei erori materiale.

Astfel, se constată că la dosarul cauzei deşi au fost depuse in extenso sentinţa comercială nr. 730 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Teleorman secţia civilă şi sentinţa comercială nr. 203 din 27 iunie 2005 a aceleiaşi instanţe, instanţa de recurs nu le-a cercetat, ci a reţinut doar că a fost introdusă de către reclamantă o cerere privind emiterea unei somaţii de plată, care nu demonstrează lipsa de pasivitate a acesteia şi care întrerupe termenul de prescripţie.

Neprocedând la cercetarea celor două înscrisuri depuse la dosar, instanţa a săvârşit o greşeală cu caracter procedural care a determinat pronunţarea unei soluţii eronate.

Dacă instanţa de apel ar fi cercetat cele două înscrisuri ar fi constatat că există elemente noi în măsură să determine altă soluţie decât cea pronunţată, în sensul că ar fi putut constata că una dintre acţiuni a fost respinsă iar una a fost anulată ca netimbrată, fiind aplicabile astfel dispoziţiile art. 16 lit. c) din Decretul 167/1958 potrivit căruia prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, sau anulată.

Constatându-se că instanţa de recurs a comis o eroare materială esenţială care a determinat o soluţie eronată în sensul constatării întreruperii termenului de prescripţie, Curtea, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. va admite contestaţia în anulare, va anula decizia atacată, urmând a fixa termen de judecată în vederea soluţionării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.R.A. SA Sucursala Teleorman, împotriva Deciziei nr. 1028 din 12 aprilie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, anulează decizia sus menţionată şi fixează termen în vederea soluţionării recursului la 7 mai 2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.