Lease Termination Title Deemed Res Judicata; Enforcement Clarification Challenge Rejected as Unfounded

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin sentinţa comercială nr. 170 din 10 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC B.C. SRL, în contradictoriu cu intimata SC P.S. SRL.

Prin contestaţia la titlu formulată, SC B.C. SRL a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 917/101/2006, în sensul de a se preciza dacă, contractul de închiriere de autoturisme, încheiat între părţi la data de 12 iulie 2005, a fost reziliat din culpa pârâtei SC P.S. SRL sau a fost reziliat pe cale convenţională prin acordul părţilor.

În considerentele hotărârii mai sus arătate s-a reţinut că, prin sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat la 12 iulie 2005 între SC B.C. SRL şi SC P.S. SRL şi că, prin Decizia nr. 149 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul pârâtei SC P.S. SRL, şi a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii cererii reconvenţionale formulate de aceasta şi obligării reclamantei SC B.C. SRL la plata de despăgubiri în sumă de 71.231 lei.

Decizia curţii de apel a rămas irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei, instanţa supremă învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, reţinând că cele două părţi au fost de acord cu desfiinţarea contractului de închiriere si că instanţele ordinare au soluţionat capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere fără să stabilească culpa vreuneia dintre părţi.

În raport de acurateţea celor reţinute în considerentele hotărârii instanţei de recurs, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins contestaţia la titlu, apreciind că nu se impune lămurirea titlului executoriu, dezlegarea dată de instanţele anterioare fiind clară şi explicită.

Împotriva sentinţei comerciale nr. 170 din 10 septembrie 2010, a declarat recurs contestatoarea SC B.C. SRL, invocând nelegahtatea şi netemeinicia hotărârii, despre care a susţinut că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova, învestită cu soluţionarea căii de atac, în considerarea dispoziţiilor art. 402 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora „hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută", a recalificat ca fiind apel calea de atac exercitată în cauză, conform consemnărilor din încheierea de şedinţă de la data de 14 decembrie 2010.

2. Prin decizia nr. 9 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul contestatoarei SC B.C. SRL.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, potrivit prevederilor art. 1019 - 1021 C. civ., rezolutiunea, respectiv rezilierea în cazul contractelor cu executare succesivă, reprezintă sancţiunea aplicabilă în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor asumate de una din părţile unui contract sinalagmatic.

A reţinut de asemenea că, doctrina şi practica în materie au stabilit că pentru a sancţiona cu rezoluţiunea/rezilierea un contract sinalagmatic este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile asumate, neexecutarea să fie imputabilă acelei părţi, iar partea care cere rezolutiunea şă-şi fi executat propriile obligaţii sau să se declare gata să execute contractul.

Prin urmare, stabilirea disponibilităţii reclamantei în respectarea contractului şi determinarea culpei pârâtei care nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate sunt aspecte esenţiale pentru soluţia de reziliere a oricărui contract.

În cauză, însă, prin sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007, nu s-au verificat niciuna dintre condiţiile necesare pentru a opera sancţiunea rezilierii.

Nu s-a stabilit, nici dacă reclamanta ar fi fost gata să îşi execute obligaţiile asumate, nici dacă pârâta se făcuse vinovată de neexecutarea obligaţiilor sale şi nici dacă neexecutarea este atât de importantă încât să determine desfiinţarea contractului.

Dimpotrivă, ca temei al rezilierii, tribunalul a reţinut că pârâta a fost de acord cu desfiinţarea contractului, situaţie în care, fată de acordul părţilor, s-a impus rezilierea.

În aceste condiţii, Curtea De Apel Craiova a reţinut că tribunalul a folosit termenul de reziliere în sens larg, de desfiinţare a convenţiei, şi nicidecum în sensul art. 1020 C. civ., de sancţiune pentru neexecutarea culpabilă a contractului şi că soluţia dată acestui capăt de cerere nu a fost apelată.

Totodată, a consemnat că, reclamanta SC B.C. SRL a invocat culpa pârâtei SC P.S. SRL pentru nexecutarea contractului de închiriere, doar în faza procesuală a recursului, susţinerile sale fiind înlăturate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1807 din 09 iunie 2009, prin care a fost soluţionată calea extraordinară de atac.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că instanţele anterioare au soluţionat cererea recurentei privind rezilierea contractului de închiriere fără a stabili culpa vreuneia dintre părţile contractante, reţinând doar că atât reclamanta, cât şi pârâta au fost de acord cu desfiinţarea contractului de închiriere.

Ca urmare, litigiul dintre SC B.C. SRL şi SC P.S. SRL a fost soluţionat cu autoritate de lucru judecat în sensul că nu a avut loc o reziliere din vina vreuneia dintre părţi, ci s-a luat act că părţile au fost de acord cu desfiinţarea contractului de închiriere.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a reţinut că în speţă nu există nelămuriri, ci doar nemulţumiri ale contestatoarei referitoare la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului - sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007 şi că prin contestaţia formulată aceasta tinde la modificarea pe cale indirectă a considerentelor unor hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.

3. Împotriva Deciziei nr. 9 din 1 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a declarat recurs contestatoarea SC B.C. SRL, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea hotărârii primei instanţe în sensul admiterii cererii sale de lămurire a înţelesului si întinderii titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 917/101/2006, respectiv să se precizeze că rezilierea contractului de închiriere autoturisme încheiat între părţi la data de 12 iulie 2005, s-a dispus pe cale judicară din culpa pârâtei SC P.S. SRL.

Din analiza memoriului de recurs formulat de contestatoare, Înalta Curte, constată că aceasta s-a limitat doar la a indica motivele de nelegalitate pe care şi-a întemeiat în drept, calea extraordinară de atac, respectiv dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., potrivit cărora, recursul este admisibil atunci: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;" şi "când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii", fără să subsumeze dezvoltarea criticilor aduse hotărârii atacate acestora.

3.1. Referitor la critica formulată de contestatoare în sensul că, există contrarietate între sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 917/101/2006, despre care afirmă câ ar fi rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare, şi Decizia nr. 149 din 22 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar, Înalta Curte, apreciază că ar fi singura care, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ. ar putea fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din acelaşi cod, dar o apreciază ca nefondată şi o va înlătura în considerarea următoarelor argumente:

Din verificarea actelor si lucărilor dosarului rezultă că sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 917/101/2006 a fost atacată cu apel de pârâta SC P.S. SRL, iar calea de atac a fost soluţionată chiar prin Decizia nr. 149 din 22 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar. Această din urmă hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1807 din 09 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a respingerii recursului declarat de SC B.C. SRL.

Prin urmare, critica contestatoarei vizează pretinsa contrarietate între două hotărâri pronunţate într-un alt litigiu decât cel dedus judecăţii în prezenta cauză, în grade de jurisdicţie diferite, nu în litigii distincte aşa cum a prezentat, în mod eronat aceasta.

În considerarea acestor afirmaţii, Înalta Curte apreciază că SC B.C. SRL este în eroare cu privire la înţelesul textului legal precitat şi că, circumscris motivului de nelegalitate anterior amintit, ar fi trebuit să dezvolte elemente de critică vizând eventuale contradicţii existente în cuprinsul deciziei atacate, respectiv Decizia nr. 9 din 1 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nicidecum critici asupra unor hotărâri pronunţate într-un alt litigiu, în grade de jurisdicţie diferite şi care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind rămase irevocabile prin Decizia nr. 1807 din 09 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 917/101/2006 de Înalta Curte de casaţie si Justiţie.

Întrucât în economia motivelor de recurs formulate de contestatoare, nu au fost identificate alte aspecte de critică, care în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ. să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din acelaşi cod, iar criticile anterior expuse, nu pot fi cenzurate în calea prezentului recurs pentru argumentele arătate, Înalta Curte le va înlătura, ca irelevante şi lipsite de pertinenţă.

3.2. SC B.C. SRL a criticat decizia atacată, susţinând că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu, arătând că instanţa competentă conform textului legal trebuia să fie Tribunalul Mehedinţi, care a pronunţat sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007, ce constituie titlul executoriu a cărui explicitare a solicitat-o.

Critica este nefondată.

Înalta Curte a constatat că în cauză nu au fost încălcate normele de competenţă materială statuate de art. 400 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit cărora, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revenea într-adevăr Tribunalului Mehedinţi, care a fost învestit de însăşi contestatoarea cu soluţionarea fondului contestaţiei, astfel încât nu poate reţine că în speţă, instanţa de apel ar fi încălcat norma de procedură menţionată, aceasta fiind legal învestită cu soluţionarea căii ordinare de atac, conform dispoziţiilor art. 402 alin. (3) C. proc. civ., care statuează aceleaşi grade de jurisdicţie pentru contestaţia la titlu, ca şi în cazul hotărârii ce se execută.

Prin urmare, întrucât sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007, ce constituie titlul executoriu a cărui explicitare a solicitat-o contestatoarea, a fost supusă apelului şi recursului şi hotărârea prin care s-a soluţionat fondul contestaţiei la executare este supusă aceloraşi căi de atac, motiv pentru care, Înalta Curte reţine că, instanţa de apel, prin Decizia nr. 9 din 1 februarie 2011, nu a încălcat norma procedurală cuprinsă în art. art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

3.3. De asemenea, contestatoarea a susţinut că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ., instanţele de fond refuzând să stabilească adevărata situaţie de fapt şi de drept şi să lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 917/101/2006, respectiv să precizeze dacă rezilierea contractului de închiriere s-a dispus din culpa exclusivă a pârâtei SC P.S. SRL sau prin acordul părţilor.

Analizând considerentele Deciziei nr. 9 din 1 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, prin raportare la conţinutul art. 399 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că: " împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege." şi la dispoziţiile art. 400 alin. (2) din acelaşi cod, potrivit cărora: " Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Daca o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.", Înalta Curte reţine că normele legale precitate nu au fost încălcate, contestatoarea SC B.C. SRL făcând confuzie între refuzul unei instanţe de a se pronunţa asupra unei cereri cu care a fost învestită, ceea ce are semnificaţia unei reale denegări de dreptate şi admisibilitatea respectivei cereri.

Astfel, în cauză instanţa de fond şi cea de prim control judiciar s-au pronunţat în sensul respingerii contestaţiei la titlu, cu care au fost învestite, argumentându-şi soluţia pe inutilitatea explicitării înţelesului titlu executoriu, reţinând că instanţele care au pronunţat hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă s-au exprimat cu acurateţe, soluţionând litigiul în limitele învestirii, şi că în atare context, nu este necesară lămurirea înţelesului hotărârii, iar printr-o soluţie contrară s-ar realiza cenzura unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, în afara gradelor de jurisdicţie prevăzute de legislaţia în vigoare.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va înlătura critica contestatoarei privind pronunţarea deciziei atacate cu încălcarea dispoziţiilor art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ., ca nefondată.

3.4. Contestatoarea SC B.C. SRL a mai dezvoltat critici referitoare la Decizia nr. 9 din 1 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova sub următoarele aspecte:

A susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii faptul că pârâta SC P.S. SRL nu a criticat în apel sentinţa nr. 776/Com din 14 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 917/101/2006 sub aspectul rezilierii judiciare a contractului de închiriere şi ca atare, hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat; că în mod eronat s-a apreciat că în litigiul având ca obiect rezilierea contractului de închiriere de autoturisme această sancţiune a fost aplicată convenţional şi nu pe cale judiciară; că s-au ignorat apărările potrivit cărora, în cazul unei rezilieri convenţionale ar fi trebuit încheiată o tranzacţie între părţi în acest sens, ceea ce nu s-a întâmplat sau instanţa ar fi trebuit să constate acţiunea rămasă fără obiect.

Înalta Curte apreciază aceste critici ca nefondate, simple supoziţii lipsite de suport şi reţine că instanţa de apel în considerentele deciziei atacate a făcut o analiză completă şi complexă a cauzei, motivând judicios şi riguros soluţia pronunţată prin raportarea actelor şi lucrărilor dosarului la normele legale incidente.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC B.C. SRL Dr. Tr. Severin împotriva Deciziei nr. 9 din 1 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Dr. Tr. Severin împotriva Deciziei nr. 9/2011 din 1 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2011.