Inadmissibility of appeal against final chamber decision on judicial tax reexamination under O.U.G. 80/2013

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 3 iunie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată de petentul D.C., având ca obiect reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, în vederea soluţionării cererii de recuzare a completului de judecată din data de 14 mai 2014.

În argumentarea soluţiei pronunţate, Curtea de Apel Suceava a reţinut că la termenul de judecată din data de 14 mai 2014, petentul D.C. a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată care era învestit cu soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva încheierii Tribunalului Suceava din data de 30 ianuarie 2014, punându-i-se în vedere la acelaşi termen obligaţia de a achita diferenţa de 96 lei reprezentând taxă de timbru, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, ocazie cu care petentul a oaclarat oral că înţelege să formuleze cerere de reexaminare pentru taxa de timbru care i s-a pus în vedere a fi achitată.

Cererea s-a apreciat a fi nefondată, cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cererile de recuzare în materie civilă se taxează cu 100 lei pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea.

Potrivit dispoziţiilor art. 55 din acest act normativ, pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor, per a contrario, pentru cererile şi acţiunile introduse ulterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, taxele datorate sunt cele prevăzute de acest act normativ.

Or, cererea petentului a fost formulată la data de 14 mai 2014, sub imperiul O.U.G. nr. 80/2013, actul normativ fiind publicat în M. Of. la 29 iunie 2013.

Aşa fiind, curtea de apel, văzând şi dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petent.

Împotriva încheierii sus-menţionate, prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2014, a declarat recurs petentul D.C.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:

Reclamantul a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Recunoaşterea exercitării unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În speţa dedusă judecăţii, aşa cum s-a arătat anterior, petentul D.C. a atacat cu recurs o hotărâre definitivă pronunţată în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

Se constată astfel, că hotărârea recurată este o hotărâre nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, astfel încât, faţă de considerentele expuse, având în vedere că inadmisibilitătile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, în considerarea prevederilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac exercitată de recurent, cu consecinţa respingerii ca inadmisibil a recursului ce face obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul D.C. împotriva încheierii din 3 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2014.