Concession debt execution challenge annulled for unpaid judicial stamp tax
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal for lack of judicial stamp payment, leaving the appellate court's prior dismissal of the objection to execution in force. The dispute involved a company challenging the forced execution based on a concession contract, which the lower appellate court had determined constituted an enforceable title under specific government orders and civil codes, rejecting the debtor's claim that the debt was arbitrally determined. The decisive legal basis for the final decision was the failure to pay the advance judicial stamp tax as required by Law No. 146/1997, specifically Articles 20(1)-(3) and 20(2), in conjunction with Article 35 of the methodological norms, leading to the procedural rejection of the appeal regardless of its substantive merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 3021 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997; Concession debt execution challenge annulled for unpaid judicial stamp tax: Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs contestatoarea SC A.C. SA întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Debitoarea SC A.C. SA Otopeni prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite, a titlului executoriu cu nr. 61292 din 17 septembrie 2007 cu privire la constatarea susţinută de către A.D.S. cu privire la soldul pe care îl reclamă aceasta în sumă de 44.556,40 lei.
Judecătoria sector 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 16043 din 19 noiembrie 2007 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 56 din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executarea silită a titlului executoriu din 17 septembrie 2007.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul de concesiune din 15 octombrie 2002, contract potrivit căruia concesionarul avea obligaţia să achite redevenţa în tranşe trimestriale.
Acest contract este, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 190/2004, titlu executoriu. Pe cale de consecinţă nu se poate reţine că sumele au fost stabilite arbitral. De asemenea, creanţa certă, lichidă şi exigibilă a fost prevăzută în contract, cuantumul redevenţei precum şi penalităţile au fost cunoscute şi de asemenea termenele scadente au fost prevăzute în contractul încheiat între părţi.
Astfel că, a reţinut instanţa, actele de executare efectuate de către A.D.S. sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale iar contestatoarea nu a făcut nici o dovadă că au fost încălcate dispoziţiile legii în executarea contractului de concesiune încheiat între părţi.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs contestatoarea SC A.C. SA întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în argumentarea criticilor aduse sentinţei că în mod greşit instanţa a considerat iniţial, în cuprinsul sentinţei recurate, că actul emis de A.D.S. înregistrat sub nr. 61292/17 septembrie 2007 reprezintă titlul executoriu, iar apoi arată că de fapt contractul de concesiune din 15 octombrie 2002 ar constitui titlu executoriu.
Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut.
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, diferenţiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
Taxele judiciare astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege, se plătesc anticipat, iar dovezile de plată conform art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. se ataşează la cererea de recurs.
Înalta Curte constatând că taxele nu au fost achitate anticipat i-a pus în vedere recurentei în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din 27 noiembrie 2008 fiind citată cu această menţiune (fila 8 dosar recurs).
Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare şi nu a depus la dosar dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de contestatoarea SC A.C. SA Otopeni împotriva sentinţei comerciale nr. 56 din 15 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2008.