Validity of service to foreign entity via express post and requirement of proven prejudice for procedural nullity

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 8/MF din 14 februarie 2007 Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Constanţa, în contradictoriu cu pârâta P.M. Ltd; a obligat pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume:

- 86.000 dolari SUA cu titlu de daune;

- 65.000 dolari SUA cu titlu de beneficiu nerealizat;

- 5.218,56 dolari SUA - dobânzi legale aferente sumei de 151.000 dolari SUA, calculate până la data de 23 octombrie 2006, precum şi dobânzi legale în continuare, până la achitarea integrală a sumelor datorate.

A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 15.157 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).

Ca urmare, pârâta a formulat apel invocând încălcarea art. 5 din Legea nr. 189/2003, în sensul că a fost citată prin poştă rapidă, deşi trebuia citată prin Ministerul Justiţiei, a fost încălcată competenţa teritorială care revine Tribunalului Bucureşti, conform art. 8 din contract, iar pe fond nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale.

Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, respingând excepţia de tardivitate a declarării apelului, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că, faţă de împrejurarea că pârâta este o persoană juridică străină, cu sediul în Gibraltar, instanţa era obligată să dispună citarea acesteia prin intermediul Ministerului Justiţiei, cu respectarea procedurii din art. 5 din Legea nr. 189/2003, ceea ce nu s-a făcut, încălcându-se astfel art. 85 C. proc. civ.

Având în vedere soluţia dată acestui motiv care atrage casarea hotărârii, instanţa a dat indicaţii primei instanţe să aibă în vedere celelalte motive de apel.

Prin încheierea nr. 1/MF din 6 martie 2008, instanţa de apel a respins cererea pârâtei de completare a deciziei şi obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.

Reclamanta a formulat, în termen legal, recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, iar pârâta împotriva încheierii nr. 1/MF din 6 martie 2008.

Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere nu numai art. 5 din Legea nr. 189/2003, ci şi art. 3 din aceeaşi Lege potrivit căruia comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor, scop respectat în cauză atât timp cât există dovada la dosar în acest sens, iar pârâta nu s-a plâns în proces că nu a fost citată şi că nu s-a putut apăra.

Totodată, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere că dispoziţiile legale cuprinse în acest act normativ se completează cu normele de drept comun. Astfel, Legea nr. 189/2003 nu arată care este sancţiunea nerespectării formalităţilor, situaţie în care sancţiunile care trebuie aplicate se regăsesc în Codul de procedură civilă, fiind incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din acest text de lege rezultă că nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent este nul ci, pentru anularea unui act de procedură se cer a fi îndeplinite cumulativ anumite condiţii, respectiv actul să fi fost întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent, actul de procedură să fi produs părţii o vătămare şi vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, pârâta nu a arătat care este vătămarea produsă, prin trimiterea citaţiei prin poştă rapidă şi nu prin intermediul Ministerului Justiţiei, existând la dosar dovada citării sale, aşa cum s-a arătat, iar potrivit naturii litigiului şi dispoziţiilor art. 7206 C. proc. civ. s-a asigurat soluţionarea rapidă a cauzei.

Pârâta a formulat recurs împotriva Încheierii nr. 1/MF din Camera de Consiliu din 6 martie 2008, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că încheierea este dată cu încălcarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textul de lege nu distinge în raport de soluţia pronunţată încât şi în cazul trimiterii cauzei spre rejudecare şi nu numai atunci când cererea este respinsă, se impune obligarea la cheltuieli de judecată a părţii care a căzut în pretenţii.

Analizând recursul formulat de reclamant se găseşte fondat.

Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială stabileşte, într-adevăr, modalităţile de citare prin intermediul Ministerului Justiţiei dar legea se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte sancţiunea nerespectării procedurii de citare prin Ministerul Justiţiei, prevăzute în art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, citarea părţii pentru termenul când s-a judecat cauza prin poştă rapidă şi nu prin intermediul Ministerului Justiţiei nu este sancţionată cu nulitatea absolută decât dacă partea face dovada vătămării sale faţă de faptul că, în această situaţie, sancţiunea nefiind expresă, vătămarea nu este prezumată.

Or, partea nu a invocat nicio vătămare, existând dovada citării la dosar (filele 42-46), ci numai faptul nerespectării normelor imperative prevăzute în Legea nr. 189/2003.

Or, chiar şi în această situaţie, sancţiunea nulităţii absolute nu operează automat, astfel că, hotărârea instanţei de apel de casare a sentinţei este nelegală fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente şi atrage admiterea recursului în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi casarea hotărârii cu trimitere la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului.

Cât priveşte recursul pârâtei, acesta vizează Încheierea care face corp comun cu hotărârea casată, în privinţa obligării la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea apelului, încât faţă de soluţia dată celuilalt recurs, urmează a se admite şi acest recurs, în baza aceluiaşi temei legal şi cauza va fi trimisă spre rejudecare, urmând ca instanţa de apel, în rejudecare, să aibă în vedere şi motivele din această cerere în raport de soluţia ce va fi dată cererii de apel, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 şi următoarele C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Constanţa, împotriva Deciziei Curţii de Apel Constanţa nr. 15 din 15 noiembrie 2007 pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.

Admite recursul declarat de pârâta P.M. Ltd Suites, împotriva încheierii Curţii de Apel Constanţa nr. 1 din 6 martie 2008 pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.