Penal revision rejected: arguments on penalty severity and co-participation outside Art. 394 Code of Criminal Procedure grounds

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1045 din 3 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.D., împotriva sentinței penale nr. 32 din 4 iulie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 632/4.07.2002 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.127/14.01.2003 a Curții Supreme de Justiție, petentul revizuient a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) cu aplicarea art. 37 lit. b) și cu art.13 C. pen.

S-a reținut că la 5.12.2001, în jurul orelor 19, 30 fiind surprins în apropierea punctului termic al SC „R” SA Periș în timp ce sustrăgea benzină din conducta C3 de către agenții de pază ai SC „B” SRL a încercat să-i lovească pe aceștia cu un cuțit pentru a-și asigura scăparea.

Prin cererea de revizuire condamnatul a arătat că în raport de gravitatea faptei și de contribuția sa infracțională, pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.

În memoriul depus la dosar condamnatul a arătat că în realitate fapta a fost săvârșită de alte persoane, respectiv, în sensul că în realitate aceștia au sustras benzină din conductă, iar revizuientul le asigura paza la o distanță mai mare, timp în care a fost surprins de cei doi agenți de pază care l-au bătut.

S-a reținut de instanța de fond că, nici primul motiv de revizuire, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate nu se încadrează în nici unul din cele patru motive de revizuire și nici cel de-al doilea motiv de revizuire invocat de condamnat, potrivit căruia alte persoane au sustras nezina, iar acesta le asigura paza, nu se încadrează în nici unul din cele patru motive de revizuire întrucât, dacă susținerea ar fi reală, s-ar putea declanșa cercetarea penală, separat, și pentru aceste persoane.

Mai mult decât atât, dacă această împrejurare ar fi reală și s-ar putea încadra în cazul de revizuire de la art. 394 lit. a) C. proc. pen., cea de-a doua condiție ce ar trebui să o îndeplinească ar fi ca să conducă, în cauză, la achitarea revizuientului.

Or, în cauză, această condiție nu este îndeplinită în cazul coparticipării și a altor persoane, pe lângă revizuient, la săvârșirea unei fapte penale.

Concluzionând, cererea a fost respinsă întrucât s-a reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care a reiterat aceleași motive formulate prin cererea inițială.

Prin decizia penală nr. 740/A din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel București s-a respins apelul declarat de condamnat, reținându-se că nici motivul referitor la cuantumul pedepsei aplicate și nici motivul referitor la participarea altor persoane la săvârșirea faptei nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, care a solicitat prelungirea probatoriului cu audierea unor martori.

Recursul este nefondat, întrucât, astfel cum s-a reținut de ambele instanțe, motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art.394 Cod procedură penală.

Așa fiind, urmează ca în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de condamnat cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat în care se va include și onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de condamnatul D.D. împotriva deciziei nr. 740 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe condamnat să plătească statului 700.000 lei în care se include și onoariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2004.