Jurisdiction of administrative courts over public service and concession contracts and value-based competence thresholds

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7828/E din 20 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta R.A.T.P. Iaşi şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi a fost obligată la plata sumelor de 31.170.498,80 lei cu titlu de debit aferent contractului din 14 mai 2003, 4.393.608,50 lei, contravaloare dobândă legală aferentă sumei de mai sus, 3.306.323,94 lei cu titlu de debit aferent contractului din 30 iunie 2004 şi penalităţi de întârziere de 1 % pe zi aferente acestei sume.

Ca urmare, pârâtul a formulat apel şi Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, pronunţând Decizia nr. 62 din 28 mai 2007 l-a admis, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ.

Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a avut în vedere natura administrativă a contractelor ce fac obiectul cauzei şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ privind competenţa materială de soluţionare a unor astfel de cauze.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs ambele părţi.

Reclamanta a criticat hotărârea fără a o motiva în drept şi a arătat faptul că normele imperative referitoare la competenţa materială privesc instanţele judecătoreşti, iar nu secţiile sau completele specializate ale acestora, încât faţă de faptul că sentinţa nr. 7828/E din 20 decembrie 2006 a fost pronunţată de Tribunalul Iaşi ca instanţă de prim grad, soluţia de trimitere a cauzei aceleiaşi instanţe este lipsită de fundament juridic.

Totodată, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece în această situaţie trebuia să decline competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de valoarea pretenţiilor deduse judecăţii.

Pârâtul a criticat la rândul său hotărârea arătând că instanţa s-a pronunţat fără a pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale încălcând, astfel, principiile contradictorialităţii şi ale dreptului la apărare.

De asemenea, pe parcursul judecăţii s-a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 88/2000 care a stat la baza încheierii contractelor, încât instanţa era obligată să suspende judecata cauzei şi să trimită spre competentă soluţionare excepţia de nelegalitate.

Analizând recursurile se găsesc fondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Cauza are ca obiect pretenţii rezultate din executarea unui contract de prestări servicii publice şi a unui contract de concesiune a unui serviciu public, care, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, sunt calificate drept contracte administrative.

Aşa fiind, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecăţii, care atrag competenţa raţione materiae în soluţionarea cauzei, a instanţei de contencios administrativ şi nu de drept comun se constată că instanţa de apel deşi a hotărât corect învestirea acestei instanţe speciale, normele fiind de ordine publică, a încălcat însă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care stabilesc o competenţă materială diferenţiată şi după criteriul valorii nu numai al naturii materiei.

Astfel, potrivit acestui text de lege şi a valorii pretenţiilor deduse judecăţii soluţionarea revine în primă instanţă Curţii de Apel Iaşi şi nu Tribunalului Iaşi - ceea ce justifică motivul de recurs, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi fiind întemeiat va fi admis.

Cât priveşte recursul pârâtei acesta va fi admis, pe cale de consecinţă, urmând ca instanţa de contencios administrativ să aibă în vedere şi criticile acesteia legate de excepţia de nelegalitate invocată, potrivit competenţei ce îi revine.

Văzând dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi, deci, admise şi hotărârile casate cu consecinţa trimiterii cauzei spre soluţionare în primă instanţă Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta R.A.T.P. Iaşi şi de pârâtul Consiliul Local Municipal Iaşi împotriva Deciziei nr. 62 din 28 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.

Casează decizia şi sentinţa nr. 7828/E din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la secţia contencios a Curţii de Apel Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.