Validity of debt assignment unaffected by debtor name error or lack of debtor consent.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 222/C, pronunţată la data de 31 ianuarie 2007, secţia comercială şi de contencios administrativ, a Tribunalului Sibiu a respins acţiunea - având ca obiect constatarea nulităţii absolute a cesiunii de creanţă, autentificată din 9 iulie 2001 - formulată de reclamanta SC F.I.R.P.I.E. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL şi SC L. SRL, astfel cum a fost precizată.

Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cesiunea de creanţă autentificată din 9 iulie 2001 de B.N.P. D.C.P., cedenta SC F. SRL a cesionat, cu titlu gratuit, cesionarei SC L. SRL creanţa în sumă de 310.943.688 lire italiene, reprezentând contravaloarea facturilor din 14 februarie 2000, din 24 ianuarie 2001 şi din 19 februarie 2001, facturi ce au fost emise faţă de debitoarea SC F.I.R.P. SA; că, deşi reclamanta invocă ca motiv de nulitate absolută a cesiunii de creanţă faptul că la Registrul Comerţului nu este înregistrată nicio societate comercială cu denumirea SC F.I.R.P. SA, prin precizarea de acţiune recunoaşte existenţa raporturilor sale comerciale cu SC F. SRL, contestând însă calitatea produselor ce i-au fost livrate, ceea ce conduce la concluzia existenţei unei erori materiale asupra identificării debitoarei, care este în realitate SC F.I.R.P.I.E. SA, eroare materială ce nu este de natură să afecteze capacitatea de folosinţă a reclamantei ca element constitutiv al capacităţii sale civile, aşa cum stabileşte art. 33 din Decretul nr. 31/1954, deci motivul de nulitate invocat nu subzistă, iar validitatea cesiunii de creanţă nu este condiţionată de consimţământul debitorului cedat, care este un terţ faţă de convenţia încheiată între cedent şi cesionar.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială a Curţii de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 14/A, pronunţată la data de 1 iunie 2007.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut - examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate în apel, în raport cu probele administrate - că critica referitoare la greşita apreciere de către tribunal a lipsei capacităţii de folosinţă a debitorului cedat este nefondată, întrucât omisiunea cuvintelor Import-Export din cadrul denumirii debitoarei reprezintă doar o eroare materială, o omisiune vădită şi că validitatea cesiunii nu este condiţionată de consimţământul debitorului cedat, iar reclamanta nu contestă existenţa raporturilor comerciale cu pârâta SC F. SRL, aspectele referitoare la calitatea mărfii livrate nefăcând obiectul prezentului litigiu.

Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivelor invocate s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, pentru termenul când apelul s-a soluţionat, apelanta nu a fost citată cu denumirea corectă în ce priveşte forma sa juridică, care a fost modificată din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, conform cerinţelor art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 948 pct. 3 C. civ., referitoare la una din condiţiile esenţiale pentru valabilitatea obiectului unui act juridic şi anume existenţa acestuia, reiterându-se argumentele aduse în faţa instanţelor fondului cu privire la inexistenţa creanţei, motivată pe inexistenţa debitoarei ce figurează în actul de cesiune cu denumirea SC F.I.R.P. SA, societate neînregistrată în Registrul Comerţului - recurenta neprecizând relevanţa acestui demers, faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Intimata pârâtă SC L. SRL a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, apreciind neîntemeiate criticile aduse de recurentă în susţinerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea dovezii de îndeplinire a procedurii de citare a apelantei pentru termenul la care s-a pronunţat decizia atacată atestă că aceasta respectă cerinţele legale, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, cu referire la denumirea proprie societăţii comerciale care are aceeaşi natură, ca şi numele persoanei fizice, fiind un drept personal, nepatrimonial, iar greşita menţionare a formei juridice de organizare a acesteia, respectiv S.A. în loc de S.R.L. nu constituie încălcare a prevederilor art. 88 alin. (1) pct. 4 şi nu este de natură să producă acestei părţi vreo vătămare, condiţie în absenţa căreia nu se poate reţine incidenţa art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Este de observat că nici critica încălcării art. 948 pct. 3 C. proc. civ. de către instanţa de apel, motivată pe lipsa obiectului contractului, nu poate fi primită, întrucât cesiunea de creanţă în litigiu are un obiect determinat: 310.943.688 lire italiene, reprezentând 3.886.796.100 lei, la data încheierii acestui act juridic între creditoarea cedentă şi cesionară, aşa încât, în mod corect, s-a reţinut de către instanţele fondului că motivul de nulitate invocat nu-şi găseşte justificare în speţă.

Aşa fiind, constatând că motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în speţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de apelanta reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.I.R.P.I.E. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 14/A din 1 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.