Limitation of judicial review of arbitral awards to legality without merits re-examination

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 53 din 12 martie 2010 pronunţată de Curtea de arbitraj Comercial Internaţional în Dosarul nr. 4/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia suspendării procesului formulată de SC P.S.V. C. SA Bucureşti şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâta SC O.I. SRL. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA Bucureşti împotriva pârâţilor SC P.S.V. C. SA Bucureşti, SC P.N.A. I.N.C. SA, l.M. şi SC O.I. SRL Bucureşti cât şi cererea de obligare a pârâţilor SA P.N.A. I.N.C. SA, SC O.I. SRL şi l.M. la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa astfel tribunalul arbitrai a reţinut în esenţă că, excepţiile invocate nu au fost probate ca de altfel nici acţiunea.

De altfel, se mai reţine că reclamanta a făcut o confuzie nepermisă între rezoluţie şi reziliere având în vedere că, contractul dintre părţi este cu execuţie imediată.

Împotriva hotărârii arbitrale reclamanta a formulat acţiune în anulare solicitând admiterea şi pe cale de consecinţă să se desfiinţeze sentinţa arbitrală atacată pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii şi pe fondul cauzei să se admită acţiunea în anulare.

Motivul de apel prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. prin care s-a susţinut că hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. întrucât tribunalul arbitrai nu s-a pronunţat cu privire la proba cu interogatoriu administrat pârâţilor încălcând dreptul la un proces echitabil; apelanta a mai arătat că la întrebarea nr. 9 pârâţii au confirmat plăţile făcute către aceştia de către petentă.

Petenta a susţinut că răspunsurile pârâtei fac dovada că obligaţiile nu au fost îndeplinite în termenul contractual precum şi că acele bunuri nu au fost livrate până în prezent reclamantei. Ori tribunalul arbitrai a omis să se pronunţe asupra probei cu interogatoriu ceea ce contravine art. 358 C. proc. civ.

Un alt motiv de apel a vizat încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 361 C. proc. civ. alin. (1) lit. e), iar considerentele hotărârii atacate se anihilează reciproc, existând contradicţii între acestea care determină necesitatea desfiinţării acestei hotărâri, nefiind motivată în fapt şi în drept.

Petenta, în continuare a arătat că faţă de cele consemnate la parag. 5, 6, 7, considerentele sunt contradictorii întrucât, nu se poate susţine că nu există o neexecutare a obligaţiilor contractuale din partea vânzătorului în condiţiile în care se arată în parag. imediat următor că acesta a parafat o înţelegere relativă la contractul de vânzare-cumpărare cu o terţă persoană fără acordul părţilor direct implicate. Considerentele sunt anihilate şi contrazise de cele consemnate la fila nr. 4, reţinându-se total opus celor reţinute în finalul hotărârii arbitrale, depăşirea termenelor contractuale de către vânzător, fapt ce echivalează cu încălcarea obligaţiilor contractuale. De asemenea, ar fi contradicţie şi în parag. 5 al filei 2 şi parag. 4 al filei 6 în privinţa plăţilor efectuate.

Altfel, sentinţa arbitrală este nemotivată cu privire la aspectele aferente neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către vânzător. Motivarea de la fila 6 paragraful 8 contravine total celor reţinute la fila 5 parag. 2.

Motivarea tribunalului arbitrai contravine dispoziţiilor art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. cât timp hotărârea nu conţine motivele de drept pe care se sprijină concluziile tribunalului.

Tribunalul arbitrai ar fi trebuit să indice în cuprinsul hotărârii motivele de drept care au stat la baza respingerii acţiunii, respectiv, ar fi trebuit să arate că dispoziţiile invocate de reclamantă în acţiune nu sunt aplicabile în speţă prin raportare la situaţia de fapt.

Un alt motiv se referă la faptul că hotărârea a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 360 C. proc. civ. în sensul că litigiul nu a fost soluţionat în temeiul normelor de drept aplicabile speţei, fiind reţinute împrejurări care exced contractului principal, hotărârea nefiind motivată în drept a fost soluţionată în echitate, fără existenţa unui acord expres al părţilor.

Totodată hotărârea arbitrală nu a fost soluţionată prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile speţei cât timp tribunalul a soluţionat cauza în raport de elementele situaţiei de fapt şi fără să facă aplicarea normelor legale incidente în cauză precum art. 969 C. civ. pentru a analiza cauza prin prisma obligaţiilor şi a termenelor asumate de către părţile semnatare ale contractului. De asemenea, nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 1066, 1069, 1073, 1075 C. civ.

Mai mult, hotărârea arbitrală s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art. 1169 şi 1170 C. civ. cât timp petenta a făcut dovada celor susţinute prin depunerea tuturor documentelor aferente relaţiei contractuale cu pârâţii şi s-au încuviinţat şi administrat interogatorii cum s-a expus.

Nefiind motivată în drept hotărârea arbitrală, acţiunea s-a soluţionat în echitate fără acordul expres al părţilor în temeiul art. 360 alin. (2) C. proc. civ.

O altă susţinere a petentei s-a referit contractul de leasing nu are incidenţă în speţă, acţiunea fiind introdusă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 20 aprilie 2005.

În secţiunea II, petenta a expus motivele de netemeinicie a sentinţei arbitrale atacate sub următoarele aspecte:

1. Hotărârea arbitrală este netemeinică întrucât nu corespunde realităţii contractuale existentă între părţile litigiului, probele administrate făcând dovada îndeplinirii obligaţiilor de către petentă, fiind redată situaţia de fapt.

2. Pârâtele şi-au încălcat obligaţiile asumate contractual, hotărârea arbitrală fiind neîntemeiată din acest punct de vedere şi fiind pronunţată cu neobservarea aspectelor care compun situaţia de fapt, motiv dezvoltat.

3. Hotărârea arbitrală este criticabilă din mai multe puncte de vedere şi este neîntemeiată din punct de vedere al considerentelor şi al probatoriilor administrate, motiv dezvoltat în subpct. a, b, c, d.

Ca probe s-au solicitat înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriu şi orice altă probă ar reieşi din dezbateri.

Intimatele SC P.N.A. I.N.C. SA - SUA, SC O.I. SRL şi I.M. au formulat întâmpinare prin respingerea acţiunii în anulare ca inadmisibilă iar pe fond ca nefondată.

Prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de petentă, reţinându-se în considerente că hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. întrucât tribunalul arbitrai a omis să se pronunţe asupra probelor existente la dosar, respectiv pe interogatoriile pârâţilor, încălcând dreptul la un proces echitabil.

Ori eventuala omisiune a tribunalului arbitrai de a se pronunţa pe proba cu interogatoriul pârâţilor nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 358 C. proc. civ. cu referire la art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ.

În altă ordine de idei, petenta la întrebarea nr. 9 din interogatoriul propus pârâţilor a întrebat dacă se recunoaşte faptul că petenta a efectuat plăţile la care s-a angajat prin contract iar pârâtele au răspuns: „nu în totalitate" şi „Nu am cunoştinţă de plăţile efectuate de către SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA vânzătorului cu excepţia unei singure plăţi parţiale făcută către mine - depozitar - M.I. (vezi filele 136, 139, 143, 149 din dosarul arbitral vol. I).

Din considerentele hotărârii arbitrale a rezultat că tribunalul arbitrai s-a pronunţat pe proba cu interogatoriu chiar dacă nu a menţionat expres acest lucru., aspect relevat din parag. 11 pag.5 din hotărâre când se reţine că „ deşi există o confirmare a unor plăţi făcute de cumpărător nu se face dovada achitării preţului motoarelor cumpărate".

De asemenea, faptul că tribunalul arbitrai a avut în vedere inclusiv proba cu interogatoriu rezultă şi din parag. 10 pag.6 din hotărârea arbitrală când tribunalul arbitrai se referă la sintagma „din probele dosarului (...)." Prin urmare, acest motiv a fost respins ca nefondat.

Au fost considerate ca nefondate criticile vizând încălcarea art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. întrucât ar exista contradicţii în considerentele sentinţei arbitrale şi că aceste considerente se anihilează reciproc s-a reţinut că nu s-a probat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 364 lit .i) C. proc. civ.

În concret, la pag. 4 parag. 5 tribunalul arbitrai a redat aspecte rezultate din susţinerile părţilor (vezi fila 86 verso, dosar arbitral, vol. II) nefiind reţinerile tribunalului ca şi considerente.

De fapt considerentele tribunalului arbitrai încep de la parag. 9 al pag. 4 al hotărârii arbitrale, împrejurare care a condus la inexistenţa vreunei contradicţii între aceste reţineri în raport cu reţinerile de la parag. 6 şi 7 ale pag. 6 din hotărârea arbitrală.

Tribunalul arbitrai a reţinut că nu se poate vorbi „nici de o neexecutare a obligaţilor contractuale de către vânzător" pentru că acesta a încheiat cu un terţ un contract de colaborare prin care se va livra motoarele care mai erau de livrat urmând ca acesta să primească preţul acestora la care se adaugă operaţiuni ce cădeau în sarcina vânzătorului. Acest contract de colaborare nu a implicat nici pe cumpărător, nici pe utilizator; în analiza cauzei, instanţa de judecată a analizat paragrafele următoare 8, 9 pagina constatând lipsa oricărei contradicţii între paragrafele invocate de petentă.

Într-o înşiruire logică, instanţa de judecată constată că tribunalul arbitrai în parag. 4 al filei 6 din hotărâre nu se referă la plata avansului ci, la dovada plăţilor pentru motoarele livrate de vânzător. Practic separat de avans, motoarele livrate ar fi trebuit achitate integral, fapt nerezultat din probe cum a reţinut tribunalul arbitral.

S-a constatat că celelalte susţineri ale petentei sunt nefondate.

Referitor la susţinerea petentei că hotărârea arbitrală nu conţine motivele de drept pe care se sprijină concluziile tribunalului arbitrai, hotărârea fiind nemotivată ceea ce contravine dispoziţiilor art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. s-a reţinut că au fost aplicabile speţei temeiurile de drept evocate, prin urmare hotărârea arbitrală este motivată în drept, nefiind încălcate prevederile art. 361 C. proc. civ.

De asemenea instanţa de judecată a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 360 C. proc. civ., întrucât aşa cum s-a expus mai sus soluţia este motivată în drept de tribunalul arbitrai iar pe de altă parte nu s-a depăşit limitele contractului principal, litigiul nefiind soluţionat în echitate.

Din analiza considerentelor hotărârii arbitrale, instanţa de judecată a constatat că tribunalul arbitrai a analizat clauzele contractuale, la contractul principal, actul adiţional la contract, convenţia dintre vânzător şi terţ ceea ce presupune că tribunalul arbitrai a avut în vedere prevederile art. 969 C. civ. chiar dacă nu a reţinut expres, reţinând însă art. 943 şi 1020 C. civ.

Totodată s-a reţinut că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 1169 şi 1170 C. civ. pentru că în primul rând proba afirmaţiilor revine celui ce face afirmaţia şi nu tribunalului, iar pe de altă parte rezultă din parag. 10 pag. 6 a hotărârii că „s-au acordat numeroase termene pentru a depune probele încuviinţate, pentru a se concilia între părţi (...)" dar, fără rezultat.

Deci nu s-au încălcat nici dispoziţiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ.

Referirea tribunalului arbitrai la plata unei sume prin leasing nu influenţează situaţia privind contractul de vânzare-cumpărare din 2005 şi cu atât mai puţin nu atrage nulitatea hotărârii arbitrale.

Tribunalul arbitral pomeneşte despre plata sumei prin leasing doar ca moment după care petenta a recunoscut că mai are de plată către cumpărător suma de 214.999,50 dolari SUA (vezi pag.20-38 dosar arbitral vol. II şi pag. 25 şi următoarele dosar arbitrai vol. I).

În concluzie Curtea a apreciat că prin sentinţa atacată nu s-a încălcat ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, criticile formulate de petentă fiind nefondate şi în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ. va respinge acţiunea în anulare ca nefondată.

Întrucât acţiunea nu s-a admis în principiu nu a mai fost analizată cauza pe fond.

Împotriva hotărârii pronunţate în acţiunea în anulare petenta a formulat recurs structurat în trei părţi intitulate: aspecte de nelegalitate, aspecte de netemeinicie şi critici cu privire la principiile încălcate.

1. Recurenta critică soluţia dată invocând ca motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

a). - Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susţine că sentinţa recurată a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 364 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod, în argumentarea căruia arată că cele două instanţe nu s-au pronunţat şi nu au analizat interogatoriul administrat în cauză din perspectiva recunoaşterii de către pârâţi a primirii sumelor de bani aferente bunurilor contractate. Prin această omisiune s-a încălcat dreptul la apărare consacrat şi garantat de Constituţia României, precum şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. în legătură cu acelaşi aspect, recurenta susţine că la judecata acţiunii în anulare s-au nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanţa de judecată învestită nu face nicio referire la pertinenţa, utilitatea documentelor de plată. Procedând în acest fel, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare încalcă dispoziţiile legale invocate - pe larg de recurentă în cererea de recurs - de recurentă.

O altă critică în cadrul aceluiaşi motiv de nelegalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., pe care însă nu o motivează în fapt şi în drept, ci doar citează din considerentele hotărârii atacate raportate la sentinţa atacată sub aspectul antamării fondului.

În fine, ultima critică subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., vizează nesocotirea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 86 din acelaşi cod, în sensul că împuternicirea depusă la termenul din 11 ianuarie 2011 nu îndeplinea condiţiile legale de valabilitate, aşa încât procedura de citare cu pârâta SC P.N.A. I.N.C. SA nu era legal îndeplinită. în această manieră, instanţa de judecată a nesocotit dispoziţiile art. 86 C. proc. civ.

b). - În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că hotărârea recurată nu este motivată în drept, fiind încălcate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv nu se face analiza dispoziţiilor legale evocate - art. 358 cu referire la art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. - în opinia recurentei, instanţa de judecată nu examinează pricina, făcând numai afirmaţii, fără a fi motivată în drept. În continuare, susţinerile recurentei sunt neclare, dar, din lecturarea lor rezultă că recurenta este nemulţumită de modul în care au fost interpretate probele administrate în cauză, indicând paragrafele din considerentele atât ale sentinţei atacate, cât şi ale hotărârii arbitrale.

O altă critică subsumată acestui motiv de nelegalitate se referă la netemeinicia sentinţei recurate privind modalitatea de plată a motoarelor, probele existente la dosar pe care tribunalul nu le-a avut în vedere; în acelaşi sens, recurenta mai arată că nu s-au avut în vedere înscrisurile de la dosar, corespondenţa purtată de părţi, pe care le menţionează expres. Invocă art. 304 C. proc. civ. coroborat cu art. 366 alin. (2) din acelaşi cod.

În continuare, recurenta face multe afirmaţii privind unele contradicţii dintre înscrisul care face dovada plăţii şi considerentele celor două hotărâri, astfel că, în opinia recurentei, hotărârea recurată este netemeinică, instanţa de judecată limitându-se doar la nişte presupuneri şi analize ipotetice, ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărârii vădit netemeinică.

3. - În ceea ce priveşte criticile generale formulate de recurentă, înserate în Secţiunea a III - a în cererea de recurs, recurenta arată că în susţinerea prezentului recurs, înţelege să invoce principiul realizării dreptului în defavoarea oricărei alte proceduri consacrat, în opinia recurentei, de C.E.D.O. şi jurisprudenţa instanţei supreme, învederând instanţei că plăţile au fost efectuate, sens în care a făcut dovada. în continuare, recurenta menţionează expres înscrisurile pe care le consideră dovezile efectuării plăţii datorate.

În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este nefondat conform considerentelor ce vor fi expuse în continuare :

a). - Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., potrivit căruia recurenta susţine că sentinţa recurată a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 364 alin. (1) lit. i) Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată, întrucât:

Acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale are o natură juridică mixtă jurisdicţională şi contractuală. Ea nu este o simplă acţiune în anularea unei convenţii, din care lipseşte orice componentă jurisdicţională, dar nici o cale de atac, împotriva unui act exclusiv jurisdicţional. Este un mijloc procedural specific de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale prin care s-a încălcat, în principal, convenţia arbitrală. Judecata ce are loc pentru soluţionarea acţiunii în anulare este o judecată de primă instanţă. Acest caracter rezultă din întreaga economie a noii reglementări a arbitrajului şi îndeosebi din accentuarea laturii contractuale în toate fazele de desfăşurare ale litigiului arbitrai, de la convenţia arbitrală la sentinţa arbitrală inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare şi doar pentru motivele prevăzute la lit. a) - i).

Recurenta a invocat dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 358 din acelaşi cod arătând că au fost încălcate, prin neexaminarea probelor administrate în cauză din perspectiva recunoaşterii de către pârâţi a primirii sumelor de bani aferente bunurilor contractate. Acest articol invocat şi niciunul din motivele înscrise în art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., nu priveşte reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării fondului litigiului. Controlul efectuat de instanţă este un control de legalitate şi nu de temeinicie a hotărârii, aşa cum se solicită de către petentă, prin invocarea unor situaţii de fapt şi probe care au făcut deja obiectul analizei şi interpretării de către tribunalul arbitral. Prin urmare, faţă de considerentele expuse, se constată că nu a fost încălcat dreptul la apărare garantat de dispoziţiile constituţionale şi nici pe cele vizând Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, situaţie în care se constată nefondată şi critica recurentei cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ.; acest din urmă articol reglementează procedura arbitrală înserată de la 358 la 358 C. proc. civ., pe care recurenta oricum nu l-a indicat, referindu-se numai la respectarea dreptului la apărare în contextul nemulţumiri sale sub aspectul netemeiniciei sentinţei recurate.

Critica recurentei cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă întrucât aşa cum rezultă din examinarea considerentelor sentinţei recurate se constată rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele din perspectiva dispoziţiilor art. 364 lit. a ) - i) C. proc. civ., deci în limitele asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii. Instanţa de judecată nu poate iniţia cereri pe seama părţilor în litigiu, fiind obligată să judece acţiunile cu care a fost învestită, astfel cum a u fost formulate. De observat că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a judecat pricina numai sub aspectul textelor legale incidente cauzei, astfel că nu se poate spune că aceasta a antamat fondul, ci, a examinat pricina în limitele învestirii sale.

Înalta Curte urmează să respingă şi critica recurentei cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recurenta prin criticile sale reproşează instanţei că în considerentele sentinţei comerciale a antamat fondul, ori, din examinarea considerentelor expuse în sentinţa comerciale nu rezultă acest lucru, dimpotrivă aceasta a judecat pricina în limitele impuse de textele de lege evocate incidente în materia acţiunii în anulare. în schimb, recurenta prin motivarea acestei critici tinde spre simple afirmaţii care ţin de netemeinicia hotărârii şi nicidecum în lumina textului de lege pretins încălcat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecata acţiunii în anulare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ. examinând pricina numai în ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii, ştiut fiind că în cazul în care se admite acţiunea în anulare instanţa se va pronunţa şi în fond, dar numai în limitele convenţiei arbitrale, ceea ce presupune conservarea cadrului procesual existent la momentul pronunţării hotărârii arbitrale astfel cum a fost configurat de convenţia arbitrală, limitarea la obiectul cererii de arbitrare cu care a fost învestit tribunalul arbitrai şi limitarea probatoriului convenit de părţi, în ipoteza în care s-a prevăzut în acest sens în convenţia arbitrală; desigur, trebuie precizat că numai în această ipoteză, fiind exclusă în situaţia în care hotărârea arbitrală a fost anulată pentru vreunul din motivele prevăzute de art. 364 lit. a) şi b) C. proc. civ., limite care nu-şi mai au suport.

Mai mult, recurenta abordează criticile vizând atât tribunalul arbitrai cât şi instanţa care a pronunţat sentinţa recurată, ori, în calea de atac a recursului, criticile trebuie să vizeze numai sentinţa pronunţată în acţiunea în anulare, a cărui control judiciar se exercită prin calea de atac a recursului.

Referitor la nesocotirea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile 86 din acelaşi cod, urmează să fie înlăturate ca nefondate, întrucât aşa cum se observă la dosar a fost transmisă împuternicirea pentru termenul din 11 ianuarie 2011 - împrejurare consemnată în practicaua sentinţei comerciale fila 66 dosar acţiune în anulare - potrivit căreia consilierului juridic M.S. i s-a confirmat calitatea de reprezentant, mandatul făcând dovada calităţii de reprezentant, în forma în care a fost întocmit, respectiv împuternicirea având aplicată apostila notarului din S.U.A.; prin urmare, procura dată a fost legalizată de notarul a cărui semnătură şi ştampilă se află aplicată în partea dreaptă jos (fila 63 dosar acţiune în anulare). Aşa fiind, în mod corect a constatat instanţa de judecată că s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al pârâtei SC P.N.A. I.N.C. SA Cum cerinţa îndeplinirii neregulii procedurale vizând calitatea de reprezentant pentru pârâta SC P.N.A. I.N.C. SA a fost complinită, rezultă că procedura de citare cu această parte a fost legal îndeplinită, aspect soluţionat conform legii în materia reprezentării în reprezentării părţilor în proces.

b). - În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl respingă, întrucât hotărârea recurată este motivată în drept, fiind respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aşa cum rezultă din examinarea considerentelor sentinţei recurate, pricina fiind judecată în spiritul acestui text de lege pretins încălcat, instanţa de judecată motivând în fapt şi în drept de ce s-a respins acţiunea în anulare, de ce aplicat o anumită normă de drept şi/sau i-a dat o anumită interpretare.

De menţionat că în jurisprudenţa instanţelor române s-a statuat că hotărârea ca să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit. Prin urmare, nici acest motiv de nelegalitate nu este fondat.

De altfel, instanţa de judecată a analizat pricina în limitele învestirii sale din perspectiva dispoziţiilor legale incidente în materia acţiunii în anulare, aşa că pretinsa omitere cu privire la proba care atesta plăţile despre care face vorbire recurenta nici nu puteau fi puse în discuţie dat fiind natura pricinii şi mai mult, faţă de atitudinea reclamantei care în faţa tribunalul arbitral nu a depus dovezi în susţinerea cererii sale.

De asemenea, vor fi înlăturate şi celelalte pretinse critici de netemeinicie ale sentinţei atacate vizând probele administrate în cauză.

Referitor la criticile vizând netemeinicia sentinţei atacate Înalta Curte le apreciază ca nefondate, întrucât acestea se referă la aspecte privind situaţia de fapt a vânzării motoarelor raportate la proba administrată în cauză, precum şi la modalitatea în care s-a efectuat o plată, sens în care înşiruie înscrisuri care nu au fost avute în vedere.

Totodată, Înalta Curte urmează să înlăture şi criticile întemeiate pe dispoziţiile 304 coroborat cu dispoziţiile art. 366 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu le motivează, recurenta referindu-se la situaţia de fapt şi înscrisurile depuse în cauză care fac dovada achitării plătii.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei privind unele contradicţii dintre înscrisul care face dovada plăţii şi considerentele celor două hotărâri ceea ce în opinia recurentei, hotărârea recurată este netemeinică, instanţa de judecată limitându-se doar la nişte presupuneri şi analize ipotetice, urmează să le respingă, de asemenea, ca nefondate, deoarece acestea vizează aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

3. - În ceea ce priveşte criticile generale formulate de recurentă, înserate în Secţiunea a III-a în cererea de recurs, recurenta înţelege să invoce principiul realizării dreptului în defavoarea oricărei alte proceduri consacrat, în opinia recurentei, de C.E.D.O. şi jurisprudenţa instanţei supreme, învederând instanţei că plăţile au fost efectuate, sens în care a făcut dovada, înalta Curte urmează să le înlăture ca nefondate, având în vedere considerentele expuse anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de SC M.K.B. R.L. E.F.N. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.