Absolute nullity of corporate constitutive acts for lack of founder consent in a joint-stock company

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Brăila, sub nr. 2102/113/2008, reclamanta SC T. SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâţii A.A.L., M.N., M.M., A.V. şi M.A.D.N. pentru ca în contradictoriu cu aceştia să se dispună nulitatea absolută a actelor constitutive - contractul şi statutul SC C. SA Constanţa precum şi a hotărârii A.G.A. de constituire a societăţii pentru lipsa consimţământului unui membru fondator respectiv A.A.L., deoarece semnătura din dreptul numelui nu-i aparţine.

În fapt, reclamanta a susţinut că din actele constitutive ale SC C. SA rezultă că pârâţii s-au asociat în vederea constituirii unei societăţi comerciale.

În şedinţa de constituire din data de 21 ianuarie 1995 au hotărât înfiinţarea acestei societăţi, cu sediul în Constanţa, care a fost apoi înmatriculată la O.R.C. Constanţa în 1995.

În realitate, reclamanta susţine că asocierea nu a avut-o ca partener pe pârâta A.A.L. Aceasta nu a semnat actele constitutive şi nici hotărârea A.G.A. de constituire a societăţii după cum nu a exercitat nici una din activităţile statutare şi nici nu a participat la şedinţa şi la luarea deciziilor, toate documentele adoptate fiind semnate de alte persoane din societate sau din afara ei fără să existe o împuternicire în acest sens.

În luna februarie 1996 se întocmeşte un act adiţional privind retragerea din societate a pârâtei, actul fiind autentificat la 23 februarie 1996.

Ulterior prin actul adiţional din 21 iunie 1999 s-a realizat fuziunea SC C. SA Constanţa cu SC T. SRL Brăila prin absorbţie, ca urmare a aprobării acesteia de către A.G.A. a SC C. SA în şedinţa din 22 martie 1999.

Din actele existente în arhiva SC C. SA preluată de către reclamantă cu ocazia realizării fuziunii prin absorbţie s-a constatat că nici semnătura de pe actele constitutive din dreptul numelui pârâtei Aldea nu aparţine acesteia fiind total diferită de cea autentică.

A mai susţinut reclamanta că în realitate, pârâta nu a avut calitate de acţionar al SC C. SA Constanţa şi că nu a existat voinţă de asociere manifestată prin semnarea actelor constitutive. Ca urmare, reclamanta prin acţiunea formulată a invocat neîndeplinirea condiţiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. sub aspectul existenţei consimţământului cât şi sub aspectul îndeplinirii celorlalte obligaţii ce i-ar fi revenit în calitate de asociat respectiv obligaţia de a duce aport la constituirea patrimoniului societăţii, intenţia de a se asocia şi de a participa la beneficii şi pierderi.

În dovedirea acţiunii formulate reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, expertiză grafoscopică, înscrisuri şi martori.

Legal citaţi pârâţii M.N., M.M., A.V. şi M.A.D.N. (fila 53) au precizat că nu se opun acţiunii formulate de reclamantă, achiesând pretenţiilor acesteia şi solicitând constatarea nulităţii absolute a actelor constitutive ale SC SC C. SA Constanţa şi a hotărârii A.G.A. de constituire a acestei societăţi.

Pârâta A.A.L. însă prin întâmpinarea formulată a invocat mai multe excepţii respectiv: a necompetenţei teritoriale a Tribunalului Brăila, a lipsei calităţii procesuale active a SC T. SRL Brăila, a lipsei de interes a reclamantei, a prescrierii dreptului la acţiune şi în fine a admisibilităţii acţiunii.

A solicitat pârâta prin aceeaşi întâmpinare suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. l Cpc motivat de faptul că pe rolul Tribunalului Constanţa se află înregistrat Dosarul nr. 5660/2003 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional modificator al actelor constitutive al SC T. SRL Brăila şi SC C. SA Constanţa autentificat din 21 iunie 1999 prin care cele două societăţi au fuzionat.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată întrucât societatea reclamantă care s-a înfiinţat prin absorbţia SC C. SA Constanţa în anul 1999, cunoştea componenţa societăţii pe acţiuni precum şi faptul că actul adiţional de cesiune a acţiunilor către M.A.M. nu purta semnătura sa.

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Brăila la 6 ianuarie 2007 toate excepţiile invocate au fost respinse, fiind reiterate pe parcursul judecăţii.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, pe care, însă instanţa de fond a constatat nulitatea acesteia întrucât nu a fost întocmit conform obiectivelor încuviinţate, dispunându-se refacerea expertizei, pentru ca ulterior să se revină, în sensul că nu s-a mai considerat utilă cauzei o atare probă.

Iniţial Dosarul cauzei a fost înregistrat sub nr. 1146/113/2006 al Tribunalului Brăila în care s-a pronunţat sentinţa comercială nr. 25 din 28 ianuarie 2009, prin care s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta SC T. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâţii A.A.L., M.N., M.M., A.V. şi M.A.D.N., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.

În speţă, s-a solicitat constatarea nulităţii actelor constitutive - contract şi statut ale SC C. SA Constanţa precum şi a hotărârii A.G.A. prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin absorbţie a acestuia de către SC T. SRL Brăila.

Pornind de la dispoziţiile art. 41 şi 46 alin. (2) din Decretul 31/1954, absorbţia presupune acea formă a comasării care constă în absorbirea unei persoane juridice care-şi încetează existenţa de către o altă persoană juridică care îşi sporeşte astfel fiinţa, activitatea.

Prin urmare, în condiţiile în care SC C. SA şi-a încetat existenţa odată cu îndeplinirea formalităţilor de publicitate fiind radiată din evidenţele Registrului Comerţului la data de 4 august 1999, actele constitutive ale acestei societăţi şi-au încetat şi ele existenţa din punct de vedere juridic, astfel că toate afirmaţiile reclamantei privind lipsa semnării acestora de către pârâta A.A.L., chiar dacă s-au dovedit a fi reale prin probele administrate, nu au nici o relevanţă în prezenta cauză, fiind imposibil de constatat nulitatea unor acte care nu mai există.

Împotriva susmenţionatei hotărârii a declarat apel reclamanta SC T. SRL Brăila, cât şi pârâţii din prezenta cauză.

Reclamanta şi-a declarat nemulţumirea, în esenţă, că faţă de cele solicitate prin cererea introductivă, instanţa de fond a dispus asupra a ceea ce nu s-a solicitat.

Reclamanta SC T. SRL Brăila a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat: anularea contractului de societate al SC C. SA, anularea statutului SC C. SA şi anularea hotărârii A.G.A. de constituire a societăţii.

Tribunalul Brăila, în mod greşit a reţinut că reclamanta a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat: anularea contractului de societate al SC C. SA; anularea statutului SC C. SA şi anularea hotărârii A.G.A. prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin absorbţie a acestuia de către SC T. SRL.

Faţă de acest motiv reclamanta-apelantă a solicitat ca, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., să se dispună desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe (Tribunalului Brăila).

Pe fond, aceeaşi apelantă a apreciat că în mod greşit s-a dat eficienţă în speţă dispoziţiilor art. 41 şi 46 din Decretul nr. 31/1954.

Astfel, eroarea comisă de instanţele de fond a constat în confuzia de nulitate a actelor constitutive raportate la nulitatea societăţii, nulităţi care sunt distincte.

Prin Decizia civilă nr. 85 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis apelul declarat de reclamanta SC T. SRL Brăila şi pârâţii M.N., M.M., A.V., M.A.D.N., împotriva sentinţei comerciale nr. 25/F/Com. din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila cu consecinţa desfiinţării acesteia şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivare s-a reţinut că din acţiunea introductivă cu care a fost sesizată instanţa de fond, rezultă că aceasta a fost investită cu o cerere de constatare nulitate acte constitutive.

Cu toate acestea prima instanţă reţine în considerentele sentinţei atacate cu apel că obiectul cauzei îl constituie constatarea nulităţii actelor constitutive şi a hotărârii A.G.A., prin care s-a hotărât asupra fuziunii prin absorbţie a acesteia de către SC T. SRL.

Mai mult decât atât, deşi judecătorul fondului reţine că sunt întemeiate afirmaţiile reclamantei privind lipsa semnării actelor constitutive de către pârâta A.A.L. (cu alte cuvinte, a statuat în sensul caracterului fondat al acţiunii), respinge acţiunea, ca nefondată, pe motiv că societatea SC C. SA şi-a încetat existenţa odată cu îndeplinirea formalităţilor de publicitate privind radierea şi că actele constitutive ale acesteia şi-au încetat şi ele existenţa din punct de vedere juridic, conchizând în sensul că „afirmaţiile reclamantei privind lipsa semnăturii.nu au nici o relevanţă în prezenta cauză".

S-a constatat că a fost încălcat principiul disponibilităţii ceea ce atrage nulitatea hotărârii, cu motivarea că prima instanţă a analizat pe fond cauza şi a găsit-o fondată, dar o respinge ca nefondată prin prisma statuării în sensul lipsei interesului în promovarea acesteia ( deci, pornind de la o excepţie de fond), fără ca o astfel de excepţie să fi fost invocată de părţi ori de instanţă, în prealabil, pentru a da posibilitatea părţilor să se apere.

Procedând astfel, prima instanţă a pronunţat o hotărâre profund nelegală, a cărei desfiinţare se impune cu prioritate.

În baza principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte limitele judecăţii, instanţa trebuind să respecte aceste limite, neputând acorda reclamantului mai mult decât a cerut.

Instanţa însă, poate să invoce, din oficiu, orice excepţie absolută, fiind obligată să o pună în dezbaterea părţilor pentru a respecta contradictorialitatea,

Prin urmare, în speţă, sentinţa apelată a fost pronunţată de instanţa de fond cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a principiului disponibilităţii, ceea ce atrage nulitatea acesteia. Mai mult decât atât, este de observat că hotărârea în discuţie a fost pronunţată şi cu nerespectarea rigorilor procedurale referitoare la motivare.

În virtutea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt, urmând o ordine cronologică.

Scopul motivării este acela de a explica măsurile adoptate de instanţă.

Obligaţia de a motiva hotărârea este prevăzută printre altele şi pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac.

În speţă, considerentele propriu-zise (opinia judecătorului fondului cu privire Ia speţă) sunt comprimate în cuprinsul a 4-5 alin. din care nu transpare cronologia formulării acţiunii de faţă, în condiţiile în care litigiul dintre părţi a debutat de mai mulţi ani (pe rolul Tribunalului Constanţa existând un dosar suspendat în vederea soluţionării cauzei de faţă).

Din considerentele hotărârii nu rezultă nici motivaţia respingerii cererii de refacere a expertizei grafoscopice, în condiţiile în care nici încheierea din 27 mai 2008 a Tribunalului Brăila nu explicitează „inutilitatea" respectivei probe.

Cu toate acestea, prima instanţă conchide că din probele administrate în cauză (fără a le analiza) rezultă caracterul fondat al acţiunii.

C.E.D.O. a amintit în mod constant că art. 6 parag. 1 din Convenţie consacră „ dreptul la un tribunal" astfel că dreptul de acces, de a sesiza tribunalul în materie civilă nu reprezintă decât un aspect.

Aceeaşi Curte a stabilit că, în virtutea disp. art. 6 parag. 1 din Convenţie, fiecărui tribunal îi revine obligaţia de a examina efectiv mijloacele, argumentele şi probele părţilor, fără a răspunde detaliat fiecărui argument (Van de Hurk contra Olanda, Hotărârea din 19 aprilie 1994).

Înţelesul acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. Aceasta întrucât problema de a şti dacă un tribunal a încălcat obligaţia sa de motivare care decurge din art. 6 paragraf 1 din Convenţie, nu poate fi analizată decât în baza circumstanţelor cauzei (Luiz Tarija contra Spania, Hotărârea din 9 decembrie 1994).

În speţă, prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, dar a motivat soluţia pe o excepţie, pe care n-a calificat-o expres şi pe care n-a pus-o în discuţia părţilor (încălcând astfel un alt principiu fundamental: acela al respectării dreptului la apărare, principiu consfinţit prin Constituţie, cât şi prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).

În rejudecare Dosarul a fost înregistrat sub nr. 4138/113/2009 la Tribunalul Brăila.

Prin sentinţa nr. 62/F/Com. din 25 martie 2010 a Tribunalului Brăila s-a admis acţiunea completată formulată de reclamanta SC T. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâţii A.A., M.N., M.M., A.V., M.A.D.N. S-a constatat nulitatea absolută a actelor constitutive ale SC C. SA Constanţa, respectiv statut şi contract autentificat din 24 ianuarie 1995 la Notarialul de Stat Judeţean Constanţa precum şi a hotărârii A.G.A. de constituire a societăţii din data de 21 ianuarie 1995. S-a constatat că pârâta A.A.L. nu a avut calitatea de acţionar fondator al SC C. SA Constanţa.

În motivarea acţiunii s-a reţinut că potrivit actelor constitutive - contract şi statut, filele 26-37, vol. I., a căror nulitate absolută a fost invocată în cauză, SC C. SA Constanţa s-a constituit urmare a Hotărârii A.G.A. din data de 21 ianuarie 1995, adoptată de acţionarii fondatori A.A.L., M.N., M.M., A.V. şi M.A.D.N. Societatea a avut sediul în Constanţa, fiind înmatriculată ulterior la O.R.C. Constanţa în 1995.

Din răspunsurile pârâţilor M.M. şi A.V. la interogatoriu, filele 79-80, vol. III, s-a reţinut că semnarea actelor constitutive s-a realizat la sediul social din Constanţa, în faţa notarului, fără ca A.A.L. să fie prezentă (doar tatăl acesteia - A.N.), în locul pârâtei semnând martora I.I.

Aceste aspecte relevante sunt confirmate de depoziţia martorei menţionate, fila 89, vol. III, care a declarat că a semnat atât actele de constituire ale SC C. SA cât şi declaraţia de retragerea pârâtei din societate, în locul acesteia, la cererea domnului A.N., poziţie exprimată şi în faţa organelor de cercetare penală.

S-a constatat de asemenea că potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990, în forma prevăzută la data de 21 ianuarie 1995, "Societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se va constitui prin contract de societate şi statut. Contractul de societate se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de membrii fondatori. Capitalul societăţii nu poale fi mai mic de un milion lei, iar numărul acţionarilor mai mic de cinci.

În fapt s-a reţinut că prin nesemnarea actelor constitutive ale SC C. SA, pârâta A.A.L. nu şi-a exprimat consimţământul în calitate de membru fondator al societăţii, lipsa totală a consimţământului la încheierea unui act juridic fiind un motiv de nulitate absolută, vizând încălcarea dispoziţiilor art. 948 pct. 2 C. civ.

Astfel, lipsa semnăturii pârâtei A.A.L. atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului şi statutului societăţii, precum şi a Hotărârii A.G.A. din data de 21 ianuarie 1995 de constituire a SC C. SA, cu consecinţa evidentă a lipsei calităţii de acţionar fondator a acesteia.

Tribunalul nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 privind nulitatea societăţii, aspect distinct de nulitatea actelor constitutive, analizată în speţă.

S-a apreciat că poziţia procesuală exprimată în cauză de pârâtă a fost infirmată de probele administrate, care susţin temeinicia acţiunii deduse judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta A.A.L. reiterând excepţiile invocate la fond: a inadmisibilităţii acţiunii, excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei de interes în promovarea unei asemenea acţiunii şi excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

A mai solicitat să se constate că expertiza efectuată în cauză de I.P. nu este lovită de nulitate fiind întocmită cu respectarea metodologiei de lucru.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea apelului şi respingerea acţiunii ca nefondată motivat de faptul că martora loaniţiu Iuliana a declarat că a semnat actele privind societatea în numele pârâtei A.A.L. începând cu luna octombrie 1995, că actele constitutive ale SC C. SA Constanţa sunt datate 24 ianuarie 1995, ulterior în luna martie 1995 societatea schimbându-şi sediul în Constanța, unde îşi avea sediul şi societatea unde lucra martora.

Legal citată intimata-reclamantă SC T. SRL Brăila a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţiile reiterate în apel instanţa de control reţine că acestea au fost corect soluţionate de către instanţa de fond. Astfel, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii în mod corect a fost respinsă ca nefondată acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 948 pct. 2 C. proc. civ., lipsa consimţământului apelantei. în cauză nu poate fi pusă în discuţie incidenţa art. 56 din Legea nr. 31/1990. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC T. SRL Brăila şi lipsa interesului aceasta are şi calitate şi interes de a formula prezenta acţiune existând identitate între persoana reclamantă şi cel care este titularul dreptului afirmat, fiind invocată o cauză de nulitate absolută a actelor constitutive ale SC C. SA Constanţa şi actelor ulterioare. Intimata-reclamantă are interes de a formula acţiunea atâta timp cât s-ar expune la un prejudiciu constând în eventuala obligare la plata unor drepturi băneşti, pe rolul Tribunalului Brăila fiind înregistrat Dosarul nr. 5660/Com/2003 în care apelanta are calitate de reclamantă.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune punându-se în discuţie nulitatea absolută a unor acte conform dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 şi art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceasta este nefondată şi în mod corect respinsă de instanţa de fond.

Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Brăila conform art. 5, 10 C. proc. civ., unul dintre pârâţi având domiciliul în Brăila.

Apelanta-pârâtă nu s-a prezentat în instanţă pentru a prezenta un specimen de semnătură astfel încât expertiza grafoscopică s-a realizat doar pe baza semnăturilor executate de pârâtă în alte acte, dar contestate de către reclamanţi. în cauză nu au fost respectate normele metodologice privind efectuarea expertizei grafoscopice, aceasta fiind declarată nulă de instanţă.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că în mod corect a coroborat instanţa de fond declaraţiile pârâţilor interesaţi în cauză M.M. şi A.V. conform cărora semnarea actelor constitutive s-a realizat la sediul din Constanţa fără să fie prezentă apelanta, în locul pârâtei semnând martora I.I.

Din declaraţia martorei Ioaniţiu Iuliana reiese faptul că aceasta a semnat actele de constituire ale SC C. SA Constanţa precum şi declaraţia de retragere a acesteia din societate iar nu A.A.

Nu pot fi reţinute susţinerile apelantei-pârâte precum că societatea SC C. SA este o societate pe acţiuni iar nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de către asociat - conform art. 8 din Legea nr. 31/1990 (în forma iniţială) - „contractul de societate de semnează de toţi asociaţii, sau în caz de subscripţie publică, de membri fondatori". Aceasta nu şi-a exprimat consimţământul în calitate de membru fondator al societăţii, cauză care atrage nulitatea absolută a actului juridică conform art. 998 alin. (2) C. civ.

Una din condiţiile de validitate ale contractului de societate este consimţământul valabil al părţii care se obligă. Pentru a produce efecte juridice voinţa părţii contractante trebuie să fie declarată, să fie făcută cu intenţia de a produce efecte juridice şi să nu fie alterată de viciu.

Apelanta-pârâtă nu a participat la încheierea actelor constitutive şi ulterior voinţa acesteia fiind lipsită de „affectateo societatis" - intenţia de a desfăşura în comun o activitate socială.

Împotriva deciziei pronunţate în apel pârâta A.A.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pe care, deşi le invocă nu le motivează structurat conform motivelor de recurs evocate.

În motivarea recursului, recurenta reiterează excepţiile invocate la fond şi în apel: a inadmisibilităţii acţiunii, excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei de interes în promovarea unei asemenea acţiunii şi excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. De observat că recurenta face trimitere în motivarea excepţiilor la întâmpinarea pe care a formulat-o la fond în primul ciclu procesual pentru termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2006 şi precizările ulterioare.

A mai solicitat să se constate că expertiza efectuată în cauză de I.P. nu este lovită de nulitate fiind întocmită cu respectarea metodologiei de lucru.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea apelului şi respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât probele administrate în cauză de reclamantă nu dovedesc motivele pentru care s-a cerut constatarea nulităţii absolute a actelor constitutive ale SC C. SA Totodată arată recurenta că martora Ioaniţiu Iuliana a declarat aflată la dosarul cauzei luată în cadrul Dosarului penal nr. 39/p/1997, potrivit căreia că a semnat actele privind societatea în numele pârâtei A.A.L. începând cu luna octombrie 1995, că actele constitutive ale SC C. SA Constanţa sunt datate 24 ianuarie 1995, ulterior în luna martie 1995 societatea schimbându-şi sediul în Constanța, unde îşi avea sediul şi societatea unde lucra martora; din acest punct de vedere recurenta se referă la motivarea instanţei de fond arătând că este superficială bazându-se numai pe răspunsurile părtinitoare a celor doi pârâţi : M.M. şi A.V., precum şi analizarea trunchiată a martorei Ioaniţiu Iuliana. Mai arată că instanţa de apel nu arată datorită cărui fapt a constatat nulă expertiza grafoscopică efectuată în cauză. În finalul motivării, recurenta critică motivarea instanţei de apel cu referire la faptul că societatea SC C. SA este o societate pe acţiuni iar nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de către asociat.

Recursul este nefondat conform considerentelor expuse în continuare :

Având în vedere că recurenta a invocat numai motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a fi motivate astfel cum au fost menţionate, înalta Curte urmează să examineze pricina în ordinea criticilor pe care le-a formulat, după cum urmează :

În ceea ce priveşte excepţiile invocate în întâmpinarea depusă la fond în primul ciclu procesual şi în precizările formulată de recurenta - pârâtă, Înalta Curte constată că acestea au fost examinate astfel cum au fost invocate, instanţa de apel argumentând în drept de ce au fost respinse raportate la înscrisurile aflate la dosar; în atare condiţii, o asemenea critică nu poate constitui un motiv de nelegalitate care să conducă la şi/sau schimbarea deciziei atacate în sensul susţinerilor recurentei. Şi, de altfel, după cum se poate observa, recurenta - pârâtă nu aduce argumente noi în susţinere excepţiilor evocate care să determine instanţa să constate o altă soluţie decât cea dată în apel. Simpla nemulţumire a recurentei -pârâte de respingerea excepţiilor invocate nu poate constitui un motiv de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 1 9 - C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect a coroborat instanţa de fond declaraţiile pârâţilor interesaţi în cauză M.M. şi A.V. conform cărora semnarea actelor constitutive s-a realizat la sediul din Constanţa fără să fie prezentă apelanta, în locul pârâtei semnând martora Ioaniţiu luliana, iar având în vedere declaraţia martorei Ioaniţiu luliana a apreciat legal şi temeinic că aceasta a semnat actele de constituire ale SC C. SA Constanţa precum şi declaraţia de retragere a acesteia din societate iar nu A.A.

De asemenea, instanţa de apel în mod corect şi cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente speţei a aprecia că societatea SC C. SA este o societate pe acţiuni iar nu de persoane pentru a fi necesară semnarea actului constitutiv de către asociat, precum pretinde recurenta. Mai mult, recurenta nu şi-a exprimat consimţământul în calitate de membru fondator al societăţii, cauză care atrage nulitatea absolută a actului juridică conform art. 998 alin. (2) C. civ. aşa cum a concluzionat instanţa anterioară.

Ori, atâta timp cât una din condiţiile de validitate ale contractului de societate este consimţământul valabil al părţii care se obligă, iar pentru a produce efecte juridice voinţa părţii contractante trebuie să fie declarată, să fie făcută cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu alterată de viciu, în cauză din probele administrate s-a constatat că recurenta nu şi-a exprimat consimţământul în calitate de membru fondator al societăţii, iar lipsa totală a acestuia la încheierea unui act juridic nu pateu fi decât nulitatea absolută, aspecte dezlegate corect de către instanţa de apel.

Prin urmare, în mod legal s-a constatat că recurenta - pârâtă nu a participat la încheierea actelor constitutive şi ulterior voinţa acesteia fiind lipsită de „affectateo societatis" - intenţia de a desfăşura în comun o activitate socială.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei cu privire la expertiza grafologică efectuată de expertul Ionică Puşca nu pot fi primite, întrucât acestea nu pot fi supuse în calea extraordinară de atac a recursului fiind motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în contextul numai celor stipulate la pct. 1 - 9 al art. 304 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte, faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei.

Având în vedere că partea care cade în pretenţii urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei către intimata - reclamantă SC T. SRL Brăila în concordanţă cu dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.A.L. împotriva Deciziei comerciale nr. 83 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Obligă recurenta să plătească intimatei - reclamante SC T. SRL Brăila suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.