Robbery sentencing: proportionality of penalty and individualization criteria outweighing prior juvenile conviction and social danger
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeals filed by both the public prosecutor and the defendant against the Court of Appeal's decision, thereby upholding the lower court's conviction and sentencing. The defendant, a juvenile at the time of the offense, was convicted of robbery for forcibly taking mobile phones from two minor victims; the prosecutor sought a higher sentence citing the defendant's prior juvenile conviction and social danger, while the defendant argued for leniency. The Court determined that the original 5-year imprisonment sentence, derived from two separate 5-year penalties merged under the law, properly accounted for the criteria of individualization, including the defendant's sincere conduct and restitution of the stolen goods, which outweighed the need for aggravation. The decision is final, and the Court ordered the deduction of preventive detention time from August 7, 2002, to February 25, 2004, and imposed 1,600,000 lei in judicial costs on the appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 pct. 14 C. proc. pen, art. 72 C. pen; Robbery sentencing: proportionality of penalty and individualization criteria outweighing prior juvenile conviction and social danger: Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul, procurorul solicitând majorarea pedepsei în raport de gradul de pericol social al infracțiunii comise și persoanei inculpatului care a mai fost condamnat în timpul minorității pentru o faptă asemănătoare iar inculpatul, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1182 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală inculpatul R.V.C. a fost condamnat la câte 5 ani închisoare (două pedepse) pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen., urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 7 august 2002 la zi și l-a obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în fapt că inculpatul, în seara zilei de 29 iulie 2002 a acostat pe părțile vătămate P.A. și D.S. minori în etate de 17 ani și respectiv 16 ani în zona Pieței Domenii din București și le-a luat prin violență telefoanele mobile.
Inculpatul a fost prins la scurt timp de organele de poliție iar telefoanele sustrase au fost restituite părților vătămate.
Prin decizia penală nr. 161 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpat, referitor la modul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul, procurorul solicitând majorarea pedepsei în raport de gradul de pericol social al infracțiunii comise și persoanei inculpatului care a mai fost condamnat în timpul minorității pentru o faptă asemănătoare iar inculpatul, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate de procuror și de inculpat nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.
Referitor la pedeapsa aplicată, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. în care sens au ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunilor comise cât și al persoanei inculpatului care a avut o conduită sinceră și a recuperat prejudiciul, astfel că pedeapsa stabilită este de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul R.V.C. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Compută din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 august 2002 la 25 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2004.