State compensation for unjust conviction: refusal of revision based on lack of party and object identity for contradictory judgments.

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 466 din 8 martie 2011 Tribunalul Mureş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii prin care reclamanţii B.J., F.B.J., K.L.F., K.C.M., K.Ş., L.L.A., L.Ş.l., L.T., L.T.M., O.B.M., S.E. şi W.C.M. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat de M.F.P., la plata de despăgubiri pentru condamnarea pe nedrept a autorilor reclamanţilor, prin sentinţa penală nr. 719 din 30 mai 1958 pronunţată de Tribunalul Militar al Regiunii a lll-a Nord Cluj.

Prin încheierea din 12 septembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a admis în principiu cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenientii D.C.A. şi S.K.M.

Iar prin sentinţa civilă nr. 2065 din 21 ianuarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a admis în parte cerere-a reclamanţilor şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul D.C.A., a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de intervenient S.K.M., a obligat pârâtul M.F.P. la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale, către reclamanţi, în echivalent în lei la data plăţii: 100.000 euro către reclamanta O.B.M.; 100.000 euro către reclamanta L.T.; 50.000 euro către reclamantul L.L.; 50.000 euro către reclamantul W.C.; 20.000 euro către reclamantul K.Ş.; 20.000 euro către reclamanta B.J. şi 50.000 euro către intervenientul D.C.A., a respins ca neîntemeiate capetele de cerere avârid ca obiect acordarea de daune materiale formulate de reclamanţi şi intervenientul D.C.A. şi a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea de daune morale şi materiale formulate de ceilalţi reclamanţi şi de intervenienta în interes propriu S.K.M.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că autorii reclamanţilor au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 719 din 30 mai 1958 pronunţată de Tribunalul Militar al Regiunii a lll-a Nord Cluj, iar prin sentinţa penală nr. 54 din 13 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1656/33/2009, a fost admisă cererea de revizuire a hotărârii de condamnare şi s-a dispus achitarea inculpaţilor. In drept, prima instanţă a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 504 - 506 C. proc. pen. în conformitate cu care persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea pagubei de către stat, dacă în urma rejudecării s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare. Sub aspectul daunelor materiale solicitate de reclamanţi, tribunalul a reţinut că cererea lor poate avea ca obiect doar imobilele preluate abuziv, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, respectiv bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001, în cazul în care petenţii nu au primjt deja despăgubiri pentru aceste bunuri.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs atât pârâtul Statul Român şi Ministerul Public, cât şi reclamanţii şi intervenienţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 1566/R din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursurile declarate de Statul Român şi Ministerul Public şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor şi a respins ca nefondate recursurile formulate de recurentii-reclamanti B.J., F.B.J., K.L.F., K.C.M., K.Ş., L.L.A., L.Ş.l., L.T., L.T.M., O.B.M., S.E., W.C.M. şi de recurenţii-intervenienţi D.C.A. şi S.K.M.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 221/2009, iar nu dispoziţiile dreptului comun, respectiv cele cuprinse în art. 504 şi urm. C. proc. pen., cum a reţinut, în mod greşit, instanţa de fond. Or, textul din Legea nr. 221/2009 ce permitea, în plus faţă de alte legi speciale date în această materie, obţinerea unor despăgubiri, a fost declarat neconstituţional, prin Deciziile nr. 1358/2010 şi 1360/2010 pronunţate de Curtea Constituţională. Efectele juridice ale dispoziţiilor declarate neconstituţionale nu ar putea fi recunoscute în baza dispoziţiilor dreptului comun, deoarece Curtea Constituţională, în Decizia nr. 1358/2010, a reţinut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile şi proporţionale cu gravitatea şi suferinţele produse, iar legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează aceste despăgubiri şi anume cel al echităţii şi dreptăţii, realizând o diluare a scopului pentru care au fost introduse aceste despăgubiri, deoarece nu se poate considera că moştenitorii de gradul II au aceeaşi îndreptăţire la despăgubiri pentru daune morale ca şi predecesorii lor.

Împotriva acestei decizii, revizuenţii S.E., K.L.F., W.C.M., O.B.M., L.T., L.T.M., L.L.A., L.Ş.l., K.Ş., B.J., F.B.J., K.C.M., D.C.A. şi S.K.M., au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de revizuire invocat, revizuenţii au susţinut că decizia a cărei anulare o solicită, este potrivnică Deciziei civile nr. 1521 din 5 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1428/102/2011, Deciziei civile nr. 2132/R din 13 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în Dosarul nr. 1430/102/2011 şi Deciziei civile nr. 1909/R din 20 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1429/102/2011.

Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă [n instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date dep instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proC. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Condiţiile anterior menţionate trebuie însă întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este, aşa cum s-a arătat, aceea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În atare situaţie, raţiunea reglementării vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, i;ir ieşirea din situaţia generată de existenţa hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii şi anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

În speţă, Înalta Curte constată că în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii deciziei a cărei anulare se solicită, au stat în calitate de reclamanţi alte persoane fizice, care au pretins despăgubiri distincte.

În raport de cele anterior evocate, se reţine că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal invocat având în vedere că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv condiţia ca soluţiile contrare să se pronunţe, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de părţi şi obiect între hotărârile pretins contradictorii, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.E., K.L.F., W.C.M., O.B.M., L.T., L.T.M., L.L.A., L.Ş.l., K.Ş., B.J., F.B.J., K.C.M., D.C.A. şi S.K.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.E., K.L.F., W.C.M., O.B.M., L.T., L.T.M., L.L.A., L.Ş.I., K.Ş., B.J., F.B.J., K.C.M., D.C.A., S.K.M. împotriva Deciziei civile nr. 1566/R din 27 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2014.