Absolute nullity of post-seizure real estate sale and incomplete appellate review of restitution and encumbrances

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 539 din 27 aprilie 2010 Tribunalul Timiş a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiş în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC T.T. SRL Timişoara şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 de B.N.P. A.V.C.

Instanţa a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F. Freidorf şi reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante SC T.T. SRL asupra aceluiaşi imobil, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă SC T.T. SRL în insolvenţă prin Administrator Judiciar C.P.A. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiş.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. A.V.C., pârâta SC T.T. SRL Timişoara a vândut pârâtei SC A.M. SRL, imobilul înscris în C.F. Freidorf, constând în teren cu construcţii în suprafaţă de 2.227 mp, situat administrativ în Timişoara, judeţul Timiş.

Anterior încheierii acestui contract, la data de 18 ianuarie 2008, în condiţiile art. 154 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiş a întocmit procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile, înregistrat la SC T.T. SRL din 18 ianuarie 2008 până la concurenta sumei totale de 834.205 lei.

Bunurile imobile sechestrate, conform acestui proces - verbal de sechestru constau în teren cu construcţii în suprafaţă de 1.018 mp, situat administrativ în Timişoara, judeţul Timiş, înscris în C.F. Freidorf şi teren intravilan în suprafaţă de 2.227 mp situat administrativ în Timişoara, judeţul Timiş, înscris în C.F. Freidorf.

Măsura de executare silită s-a realizat la locaţia bunurilor supuse sechestrării, locaţie care coincide cu sediul social şi domiciliul fiscal al societăţii comerciale debitoare, aşa cum rezultă din ordinul de deplasare din 18 ianuarie 2008 emis de A.F.P.C.M. Timiş, prin care executorul fiscal S.M. este însărcinat să pună în aplicare măsurile de executare silită la SC T.T. SRL, ordin de deplasare care este semnat şi ştampilat de către societatea pârâtă SC T.T. SRL.

La 22 ianuarie 2008, organele de executare din cadrul A.F.P.C.M. Timiş au solicitat O.C.P.I. Timiş - B.C.P.I. Timişoara notarea în C.F. Freidorf, a procesului - verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 18 ianuarie 2008.

Prin încheierea din 2008, O.C.P.I. Timiş - B.C.P.I. Timişoara a respins cererea formulată, motivat de faptul că proprietar al imobilului asupra căruia se solicita notarea este SC A.M. SRL cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. - A.V.C., iar nu debitoarea SC T.T. SRL.

Potrivit dispoziţiilor art. 151 pct. 10 din O.G. nr. 2/2003 republicată: „Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută".

Rezultă din aceste dispoziţii legale că bunurile sechestrate sunt indisponibilizate „de la data întocmirii procesului - verbal de sechestru" şi cum procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile a fost întocmit la 18 ianuarie 2008 iar contractul de vânzare - cumpărare contestat a fost încheiat în data de 21 ianuarie 2008, acest act a intervenit ulterior indisponibilizării făcute de către organele fiscale de executare silită, astfel că, în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 151 pct. 10 din O.G. nr. 92/2003, care-l sancţionează cu nulitatea absolută.

Instanţa a constatat că există o fraudare a intereselor creditorului bugetar, reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiş, fraudă care se regăseşte în privinţa ambele părţi ale contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 de B.N.P. A.V.C.

Vânzătoarea SC T.T. SRL cunoştea faptul că la data de 18 ianuarie 2008 va avea loc executarea silită asupra bunurilor proprietatea sa, aşa cum rezultă din ordinul de deplasare nr. 480.

Datorită unor elemente de fapt şi de drept, există o prezumţie puternică în sensul că scopul imediat cu care cumpărătoarea SC A.M. SRL a participat la încheierea actului nu a fost acela de a dobândi în proprietate bunul ci de a ajuta vânzătoarea de la sustragerea de la executare silită.

Instanţa a reţinut că este imposibil de acceptat că în ipoteza în care ambele societăţi au acţionar majoritar aceeaşi persoană iar între administratori există relaţia de rudenie tată şi fiu, poate exista un comportament contractual corect în condiţiile în care una din societăţi este supusă executării silite şi cunoaşte data realizării acesteia.

Ca urmare a admiterii primului petit şi constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 21 februarie 2008, în temeiul art. 34 pct. 1 şi 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, instanţa a admis şi petitul doi de cerere, dispunând radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F. Freidorf, şi reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante SC T.T. SRL, având în vedere faptul că actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.

Cererea reconvenţională a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Pretenţia pârâtei trebuie să aibă legătură cu cererea principală şi cu pretenţia reclamantului, conform art. 119 alin. (2) C. proc. civ., astfel că solicitarea pârâtei reclamante SC T.T. SRL de a obliga pârâta SC A.M. SRL să-i lase posesia imobilului şi să fie obligată pârâta D.G.F.P. Timiş să restituie în contul pârâtei reclamante SC T.T. SRL acea parte din creanţele fiscale ale acesteia care a fost achitată din preţul plătit de SC A.M. SRL nu pot fi realizate decât prin acţiuni separate, izvorul lor juridic neavând legătură cu cel al pretenţiei reclamantei pârâte în mod direct.

Pe de altă parte, solicitarea SC T.T. SRL este prematură, necunoscându-se care va fi preţul vânzării imobilului în procedura insolvenţei şi prin prisma faptului că ipoteza legală invocată de pârâta reclamantă în speţă art. 83 din Legea nr. 85/2006, nu este incidenţă în speţă odată ce aceasta vizează un transfer patrimonial anulat printr-o acţiune generată de administratorul sau lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei, ceea ce nu este cazul în speţă.

Instanţa a apreciat că apărările pârâtei SC A.M. SRL cu privire la neconstituirea unui cadru legal de către reclamanta pârâtă şi necesitatea atragerii în proces a altor persoane de către aceasta sunt nefondate, în condiţiile în care reclamantul are libertatea de a stabili cadrul procesual pe care-l consideră necesar soluţionării pretenţiei sale iar pârâtul poate interveni asupra acestui cadru legal numai în condiţiile art. 57 - 59, art. 60 - 63, art. 64 - 66 şi art. 119 C. proc. civ.

În speţă, cadrul legal stabilit de reclamanta - pârâtă este complet faţă de obiectul cererii de chemare în judecată iar dacă pârâta ar fi considerat că acesta este incomplet, fie sub aspectul persoanelor chemate în judecată, fie sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, avea la îndemână remedii procesuale date fie de invocarea unor excepţii de procedură, fie de atragere în proces a altor persoane în condiţiile legii însă în niciun caz nu are la îndemână solicitarea obligării reclamantei - pârâte de a-şi modifica cadrul procesual.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.M. SRL Timişoara solicitând să se constate incidenţa art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi să se suspende acest litigiu în apel.

În principal s-a solicitat anularea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, să se schimbe sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată în ceea ce priveşte primul petit şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte al doilea petit.

Prin Decizia civilă nr. 98/R din 31 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul pârâtei SC A.M. SRL Timişoara, a fost respinsă cererea de intervenţie în interesul pârâtei apelante formulată de intervenienta SC B.R.D. - G.S.G. SA Bucureşti şi s-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâta apelantă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

Contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. A.V.C. a fost încheiat cu încălcarea normelor de ordine publică prevăzute de art. 151 pct. 10 respectiv art. 154 pct. 5 din O.G. nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), sancţiunea nulităţii absolute fiind expres prevăzută de aceste dispoziţii legale, astfel că în mod judicios Tribunalul a reţinut nulitatea absolută a acestui contract.

Interdicţia relativă la disponibilizarea bunurilor sechestrate curge de la data încheierii procesului - verbal de sechestru iar nu de la data înscrierii în C.F. a sechestrului, indiferent de invocarea bunei - credinţe în dobândirea bunului ce face obiectul sechestrului de către terţul subdobânditor.

Cel puţin pârâta SC T.T. SRL a avut cunoştinţă atât despre existenţa titlurilor fiscale executorii emise pe seama sa, cât şi de încheierea procesului - verbal de sechestru instituit asupra imobilelor sale, deoarece acest proces - verbal a fost lăsat la registratura sa la aceeaşi dată la care a fost întocmit, 18 ianuarie 2008.

Contractul de vânzare - cumpărare asupra imobilelor sechestrate a fost încheiat, ulterior, la data de 22 ianuarie 2008, deci, în perioada de acţiune a interdicţiei de înstrăinare a bunurilor prevăzută de art. 151 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003, astfel că sancţiunea nulităţii absolute a convenţiei are pe deplin aplicabilitate.

Cu privire la critica referitoare la necalificarea de către Tribunal a întâmpinării depuse de SC A.M. SRL la data de 15 ianuarie 2009 ca fiind cerere reconvenţională s-a reţinut că regimul juridic de introducere şi soluţionare a cererii reconventionale este prevăzut de art. 119, art. 133 - 135 C. proc. civ., în raport de care apelanta avea mai multe obligaţii pe care aceasta nu Ie-a îndeplinit. Ca atare, în mod corect s-a reţinut că instanţa nu este investită cu o astfel de acţiune.

Cererea de suspendare în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost respinsă întrucât acţiunea reclamantei principale nu are ca obiect nici realizarea creanţelor pârâtei debitoare şi nici asupra bunurilor acesteia, în sensul valorificării de către reclamantă a unui drept sau interes legitim cu privire la creanţă sau, după caz la bunul aflat în litigiu.

Critica apelantei relativ la inadmisibilitatea acţiunii reclamantei principale pe temeiul că, în vederea restabilirii situaţiei juridice anterioare încheierii contractului de vânzare - cumpărare, nu a fost introdusă în cauză Banca SC B.R.D. - G.S.G. SA de la care pârâta apelantă a obţinut creditul pentru a plăti preţul imobilelor, această bancă figurând în cartea funciară cu un drept de ipotecă, s-a reţinut că nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate a acţiunii principale pe acest temei.

Cadrul procesual litigant precizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată permite pronunţarea instanţei de judecată atât asupra constatării nulităţii absolute a contractului, cât şi a efectelor unei asemenea nulităţi şi anume a repunerii imobilelor contractante în situaţia juridică anterioară încheierii contractului.

Nici pârâta SC A.M. SRL nu a formulat cereri pertinente în cauză cu privire la preţul plătit pentru imobilele cumpărate sau, după caz de chemare în judecată a băncii creditoare, nici banca SC B.R.D. - G.S.G. SA, beneficiară a dreptului de ipotecă, nu a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, cel puţin cu privire la modul de soluţionare a petitului ce vizează repunerea imobilelor în situaţia juridică anterioară încheierii contractului.

Cu privire la cererea de intervenţie în interesul apelantei pârâte formulată de SC B.R.D. - G.S.G. SA, aceasta a fost respinsă reţinându-se că intervenienta sprijină motivele de apel ale apelantei în sensul desfiinţării sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe asupra cărora Curtea s-a pronunţat.

În ipoteza în care SC B.R.D. - G.S.G. SA ar fi formulat ea însăşi apel în cauză, instanţa, având în vedere eventuala vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale băncii în primă instanţă, ar fi avut alt obiect de control judiciar asupra sentinţei atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.M. SRL Timişoara, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, casarea deciziei instanţei de apel şi a sentinţei instanţei de fond şi rejudecarea litigiului de către Tribunalul Timiş cu participarea intervenientei B.R.D. - Sucursala Timiş, urmând a se dezbate şi pretenţiile reconvenţionale ale recurentei - pârâte, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate şi admiterea apelului şi a cererii de intervenţie în interesul apelantei şi schimbarea hotărârii instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.

Prin Decizia nr. 3609 din 15 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Timişoara, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A.Q.C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC A.M. SRL arătând că procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.

Prin Decizia nr. 4349 din 5 decembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia nr. 3609 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, şi a fixat un nou termen de judecată pentru soluţionarea recursului.

S-a reţinut că Înalta Curte a anulat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Timişoara fără citarea şi introducerea în cauză a administratorului judiciar A.Q.C. Sprl Timişoara al pârâtei SC A.M. SRL cu încălcarea dispoziţiilor art. 87 alin. (5) C. proc. civ. Lichidatorul A.Q.C. Sprl şi-a însuşit recursul declarat de SC A.M. SRL împotriva Deciziei nr. 98/R din 31 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.

În motivarea recursului se critică decizia sub următoarele aspecte:

Este necesară introducerea în proces a creditorului ipotecar B.R.D. -Sucursala Timiş, întrucât în eventualitatea admiterii acţiunii şi restabilirea situaţiei anterioare, drepturile acesteia vor fi vătămate într-un litigiu în care nu a fost parte.

Instanţa a încălcat prevederile art. 129 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. proc. civ., fiind lipsită de rol activ. Trebuia să fie sancţionată reclamanta prin admiterea excepţiei şi respingerea ca inadmisibil a petitului privind restabilirea situaţiei anterioare formulat într-un cadru de participare procesuală incomplet.

Au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanta D.G.F.P. Timiş a solicitat ca în urma constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008, încheiat între SC T.T. SRL în calitate de vânzătoare şi SC A.M. SRL în calitate de cumpărătoare să se dispună restabilirea situaţiei anterioare încheierii acestui contract însă numai în ceea ce privesc înscrierile efectuate în cartea funciară în baza acelui contract.

Recurenta a solicitat instanţei să pună în vedere reclamantei să formuleze o cerere integrală de restabilire a situaţiei anterioare încheierii contractului adică, restabilirea situaţiei de carte funciară să fie condiţionată de restituirea preţului contractual şi a cheltuielilor contractului de vânzare - cumpărare de către vânzătoarea SC T.T. SRL, cumpărătoarei SC A.M. SRL.

Prin cererea din 9 martie 2010, intitulată „Răspuns la întâmpinarea D.G.F.P. Timiş din 12 ianuarie 2010" recurenta a arătat expres: „întrucât reclamanta nu şi-a completat acţiunea, precizăm că cererea noastră din întâmpinarea depusă la 15 ianuarie 2009, prin care solicitam restabilirea situaţiei anterioare de CF condiţionat de restituirea preţului contractual şi a cheltuielilor contractului de vânzare - cumpărare, să fie considerată cerere reconventională în contradictoriu cu reclamanta".

Aceste pretenţii reconvenţionale nu au fost dezbătute şi soluţionate nici de către instanţa de fond şi nici de către cea de apel.

La data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, imobilul înscris în C.F. Freidorf, proprietatea vânzătoarului SC T.T. SRL, era grevat de ipoteci de rangul I, II, III, IV şi V în favoarea SC A.B.R. SA - Sucursala Timişoara pentru credite luate de către acesta, precum şi de interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea acestei bănci, până la concurenţa sumei de 515.000 euro.

Tocmai pentru a evita intrarea în incapacitate de plată şi urmărirea imobilului de către creditorul ipotecar SC A.B.R. SA, societatea a fost nevoită să înstrăineze imobilul care putea rămâne în patrimoniul său numai sub condiţia plăţii ratelor unui credit bancar contractat pe termen scurt (12 luni).

A fost necesară transferarea proprietăţii şi implicit a creditului asupra unei alte societăţi ale cărei venituri erau îndestulătoare pentru plata ratelor, orice intenţie frauduloasă fiind exclusă.

La 28 noiembrie 2007, cumpărătorul SC A.M. SRL a solicitat B.R.D. - G.S.G. Timişoara un credit de 515.000 euro pentru a plăti debitul bancar al SC T.T. SRL

Creditul obţinut de SC A.M. SRL a fost utilizat pentru a se plăti în contul vânzătoarei, SC T.T. SRL, de la SC A.B.R. SA - Sucursala Timişoara, cea mai mare parte a preţului imobilului ce a făcut obiectul operaţiunii de vânzare - cumpărare.

A fost încheiat contractul de credit din 21 ianuarie 2008 între B.R.D. - G.S.G. şi SC A.M. SRL şi un contract de ipotecă autentificat din 21 ianuarie 2008 asupra imobilelor devenite proprietatea societăţii şi s-a înscris în cartea funciară acest drept de ipotecă, precum şi o interdicţie de înstrăinare, grevare şi demolare. Pentru garantarea executării contractului, acesta a fost înregistrat la A.E.G.R.M.

La data vânzării - cumpărării imobilul din litigiu era grevat de ipoteci în valoare de 515.000 euro ipoteci care au fost înlăturate numai prin plata preţului, de către SC A.M. SRL

Din preţul contractului, echivalentul în lei a sumei de 515.000 euro a fost plătit de A.M. în contul creditului vânzătorului SC T.T. SRL de la SC A.B. SA, înlăturându-se în acest mod un creditor ipotecar care în orice procedură de executare silită sau în procedura de insolvenţă ar fi avut rol preferenţial organului fiscal.

Reclamanta D.G.F.P. Timiş prin adresa din 6 februarie 2008, recunoaşte şi valorifică efectele contractului de vânzare - cumpărare, înfiinţând poprire asupra sumelor de bani datorate de societatea noastră debitorului urmărit SC T.T. SRL şi ca urmare a acestei adrese, suma de 619.085,62 lei a fost virată direct în contul organelor fiscale prin ordinele de plată depuse la dosar împreună cu un centralizator.

Intimata D.G.F.P. Timiş a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat şi urmează a fi admis cu consecinţa casării deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru următoarele considerente:

Instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel.

Astfel, restabilirea situaţiei anterioare este o operaţiune complexă care implică restituirea prestaţiilor efectuate în baza contractului de vânzare - cumpărare. Instanţa, prin respingerea apelului a menţinut în totalitate hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F. Freidorf şi reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei - reclamante SC T.T. SRL asupra aceluiaşi imobil.

Cu toate acestea, deşi exista ca motiv de apel, instanţa nu a pus în discuţia părţilor şi nici nu s-a pronunţat cu privire la restituirea preţului achitat de societatea cumpărătoare, cu toate că aceasta este un efect al constatării nulităţii contractului de vânzare - cumpărare.

Aceeaşi solicitare este făcută şi de SC B.R.D. S.G. SA prin cererea de intervenţie în interesul apelantei SC A.M. SRL Timişoara, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia.

Mai mult decât atât, instanţa de apel nu a lămurit situaţia juridică a imobilului, care a fost vândut, faptul că acesta în opinia recurentei era grevat de ipoteci de rangul I, II, III, IV şi V în favoarea SC A.B.R. SA - Sucursala Timişoara şi nu putea fi urmărit şi vândut decât după îndestularea creditorului ipotecar SC A.B. SA.

Instanţa nu s-a pronunţat nici asupra acestui motiv de apel.

Pe de altă parte, se reţine că există o fraudă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare reţinând relaţia de rudenie dintre administratori, dar nu se pronunţă asupra criticilor aduse prin motivele de apel în care se arată că operaţiunea contractuală este oneroasă iar preţul a fost stabilit în baza unei expertize de evaluare la echivalentul în lei a sumei de 674.000 euro, corespunzător valorii reale a bunului vândut.

Nici cu privire la adresa din 6 februarie 2008 care în opinia recurentei este o recunoaştere a D.G.F.P. Timiş care valorifică efectele contractului de vânzare - cumpărare, înfiinţând poprire asupra sumelor datorate de SC A.M. SRL debitorului urmărit SC T.T. SRL şi ca urmare, suma de 619.085,62 lei a fost virată direct în contul organelor fiscale prin ordinele de plată depuse la dosar împreună cu un centralizator - nu se lămureşte situaţia de fapt existentă în cauză.

Instanţa de apel, în vederea lămuririi situaţiei de fapt şi a stabilirii cadrului procesual legal trebuia să stabilească situaţia juridică a imobilului astfel cum era înscrisă în cartea funciară şi să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a creditorilor cu drepturi reale asupra imobilului şi numai după dezbaterea în contradictoriu a părţilor să se pronunţe asupra acestei chestiuni.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune casarea deciziei recurate, urmând ca instanţa de apel să se pronunţe asupra tuturor criticilor aduse prin motivele de apel şi să lămurească atât situaţia de fapt cât şi să stabilească cadrul procesual legal faţă de situaţia juridică a imobilului existentă în cartea funciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL prin administrator judiciar A.Q.C. Sprl Timişoara împotriva Deciziei nr. 98/R din 31 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2014.