Effect of resolutory condition in share sale: automatic termination vs. contractual penalties under privatisation law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, la data de 28 decembrie 2006 sub nr. 44021/3/2006 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâtele SC L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL şi A.P.G. solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâţilor la plata daunelor-interese, în baza art. 21 alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, datorate reclamantei reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin clauzele, din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004; obligarea pârâţilor la plata dividendelor încasate pe perioada de valabilitate a contractului; obligarea paraţilor la plata daunelor-interese reprezentând prejudiciul cauzat A.V.A.S. urmare desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 2004, ce vor fi stabilite prin expertiza ce va fi efectuată în cauză, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, modificată şi completată precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 17 ianuarie 2007, pârâtele SC L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

1. Să constate că, la data de 30 noiembrie 2005, prin îndeplinirea condiţiei rezolutorii prevăzute de art. 7.1 din contractul de vânzare -cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale din 14 martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005, din 28 octombrie 2005, acest contract a fost rezolvit şi în consecinţă părţile repuse în situaţia anterioară;

2. Să se dispună obligarea reclamantei - pârâte A.V.A.S. să restituie suma de 2.694.399,06 lei reprezentând preţul ce l-au plătit reclamantei - pârâte A.V.A.S. potrivit contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale din 14 martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005, din 28 octombrie 2005, contract ce a fost rezolvit la data de 30 noiembrie 2005 prin îndeplinirea condiţiei rezolutorii prevăzute de art. 7.1 din contract având drept consecinţă repunerea părţilor în situaţia anterioară;

3. Să fie obligată reclamanta - pârâtă A.V.A.S. să plătească pârâtelor dobânda de referinţă a B.N.R. pentru restituirea cu întârziere a preţului menţionat la capătul 2 al cererii de chemare în judecată, dobânda datorată începând cu data de 30 noiembrie 2005 şi până la restituirea efectivă a preţului de 2.694.399,06 lei;

La data de 27 februarie 2007, pârâtele SC L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL au formulat o precizare privind cuantumul dobânzii menţionate în cererea reconvenţională, fiind indicată suma de 244.112,76 lei, potrivit calculului menţionat în Anexa la precizare.

Prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2007, instanţa a respins cererea de disjungere a cererii reconvenţionale, iar în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a cauzelor ce făceau obiectul Dosarelor nr. 27863/3/2006 şi nr. 4438/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.

La data de 21 iulie 2010, A.V.A.S. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

La termenul de judecată din 12 octombrie 2010, a fost admisă cererea de repunere pe rol şi s-a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri.

În şedinţa publică din data de 15 februarie 2011, urmare înscrisurilor depuse la dosar, Tribunalul a luat act de faptul că denumirea actuală a pârâtei SC S.C. SRL este SC S.M. SRL, şi a fost invocată din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei A.P.G.

Prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2011, Tribunalul a apreciat că nu a operat o transmisiune a calităţii procesuale în privinţa SC L. SA, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei A.P.G.. De asemenea, instanţa a respins proba cu martori solicitată de pârâtele-reclamante, ca nefiind utilă. în temeiul ar. 167 C. proc. civ. s-a încuviinţat pârâtelor-reclamante proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte A.V.A.S. şi tuturor părţilor proba cu expertiză contabilă. S-a dispus totodată, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea judecării cererii principale în contradictoriu cu pârâta SC S.M. SRL.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2011, Tribunalul a luat act de transmiterea calităţii procesuale pasive în privinţa SC L. SA către SC P.C.L. SRL.

Prin sentinţa civilă nr. 5819 din data de 2 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei A.P.G.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S., faţă de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâtele SC L.P.C. SA, SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL, ca neîntemeiată.

A dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC S.M. SRL, atât prin administrator judiciar SC A.L. Sprl, cât şi prin lichidator judiciar G.I. Ipurl a cărei judecată a fost suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2011.

A acordat termen în dosarul nou format la data de 29 mai 2012, ora 08.30, pentru a verifica dacă mai subzistă temeiul suspendării judecăţii cauzei, pentru când se vor cita cu această menţiune părţile, respectiv reclamanta A.V.A.S. şi pârâta SC S.M. SRL, prin lichidator judiciar G.I. Ipurl.

A respins cererea reconvenţională, astfel cum a fost formulată şi precizată de pârâtele-reclamante SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL şi SC S.M. SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.V.A.S. ca neîntemeiată.

A compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea din 1 decembrie 2006, A.V.A.S. a comunicat pârâtelor că, în conformitate cu prevederile art. 3 din Convenţie A.V.A.S., (A.V.A.S.), în calitate de succesoare de drept a A.P.A.P.S., (în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004), a considerat contractul desfiinţat de plin drept şi a anunţat că va iniţia demersurile legale în vederea reînscrierii sale ca acţionar la SC GES SA Boldeşti Scăieni în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un număr de 53.354.437 acţiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei/acţiune.

De asemenea, A.V.A.S. a învederat că va proceda la aplicarea prevederilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, urmând a reţine sumele achitate de cumpărători în contul contractului cu orice titlu şi va efectua demersurile pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de cumpărători.

Pârâtele SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA şi SC U.I.T. SRL au recunoscut faptul că A.V.A.S. nu a primit de la Consorţiu scrisoarea de garanţie bancară prevăzută de art. 2 din Convenţie, cu motivarea că la împlinirea scadenţei până la care trebuia depusă respectiva garanţie, contractul nu mai era în fiinţă - urmare împlinirii condiţiei rezolutorii prevăzută de art. 7 din Contract (30 noiembrie 2005).

S-a reţinut că această ultimă apărare nu este întemeiată, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul adresei din 6 decembrie 2005 a SC L. SA, în calitate de preşedinte al Consorţiului, rezultă faptul că se dorea menţinerea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2004, propunându-se ca, condiţia rezolutorie prevăzută de art. 7 din contract să fie prelungită până la data de 31 martie 2006, că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în speţă de d-l expert F.P., raport cu privire la care A.V.A.S., dar nici celelalte părţi nu au înţeles să formuleze obiecţiuni s-a constatat că până la data de 31 octombrie 2005, A.V.A.S. nu şi-a respectat obligaţia contractuală prev. la art. 7.1 de a efectua conversia creanţelor în acţiuni, iar părţile nu au prelungit termenul de împlinire a condiţiei rezolutorii.

Totodată, instanţa a constatat că potrivit aceleiaşi lucrări de specialitate, s-a stabilit de către expertul desemnat în cauză, F.P., faptul că preţul pentru toate acţiunile, respectiv preţul de cumpărare al pachetului de 53.354.437 acţiuni a fost de 26.943.990.685 lei, reprezentând ca urmare a consolidării 682.075 euro pentru toate acţiunile. Suma de 26.943.990.685 lei a fost achitată de către SC L. SA - membră a Consorţiului - cu Op. nr. 1801 din 2 iunie 2005.

Referitor la solicitarea A.V.A.S. privind obligarea pârâtelor la plata dividendelor încasate pe perioada de valabilitate a contractului, Tribunalul a reţinut că potrivit concluziilor expertului contabil - pct. e din „situaţiile financiare" întocmite de către SC G. SA a rezultat că societatea nu a obţinut profit, nu au fost constituite dividende şi deci nici cumpărătorul nu a încasat dividende.

Tribunalul a mai reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă - pct. b fila 215 - s-a stabilit că în perioada de după privatizare, societatea a realizat o cifră de afaceri totală de 49.445.933 lei din care, producţia de geam Float, geam Laminat şi geam prelucrat realizată şi comercializată, a fost de 41.346.000 lei, adică în proporţie de 83,62%. Aşadar, nu se impune calcularea unor penalităţi pentru nerespectarea acestei obligaţii.

De asemenea, prin prisma obligaţiei reglementate prin art. 11.1 din Contract, Tribunalul a apreciat cererea reclamantei A.V.A.S. privind obligarea pârâtelor SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA şi SC U.I.T. SRL la plata daunelor - interese ca fiind neîntemeiată.

Expertul a atestat că activele vândute din proprietatea societăţii nu au fost prevăzute în anexa nr. 1 la contract şi mai mult decât atât, Tribunalul a reţinut că ele nu contribuiau la realizarea obiectului principal de activitate al societăţii.

Prin prisma clauzei 11.3 expertul a stabilit că societatea a achitat către creditorii bugetari obligaţii în valoare totală de 5.947.660,00 lei reprezentând plăţi către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi fondurilor speciale.

Astfel, sumele obţinute din vânzarea altor active decât cele prevăzute în anexa nr. 1 la contract în valoare de 336.130 lei au fost folosite de societate pentru realizarea obiectului său de activitate, inclusiv pentru plata obligaţiilor către creditorii bugetari.

Prin cererea de chemare în judecată, A.V.A.S. a susţinut că pârâtele se fac vinovate şi de nerespectarea obligaţiilor asumate şi prin clauzele din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004.

S-a reţinut că A.V.A.S. nu a făcut dovada încălcării de către cumpărător a interdicţiilor reglementate prin clauzele expuse mai sus, şi care ar putea da naştere dreptului său la daune-interese, nu s-a probat faptul că, prin actele, hotărârile cumpărătorului s-a dispus restrângerea sau modificarea activităţii principale a societăţii, că ar fi încălcat drepturile şi obligaţiile existente în ceea ce priveşte contractul colectiv de muncă şi/sau alte acorduri sau înţelegeri existente între sindicat/reprezentanţii salariaţilor şi patronatul societăţii, contractele individuale de muncă, protecţia socială sau protocolul încheiat cu S.L.l.G.

Scăieni, nu s-a dovedit nici o încălcare a prevederilor clauzei nr. 9.9, respectiv vreo conduită a cumpărătorului în sensul nemenţinerii numărului de salariaţi ai societăţii angajaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată, altfel decât în condiţiile stipulate, nu s-a probat nici încălcarea de către SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA şi SC U.I.T. SRL a prevederilor art. 9.11 din contract, sau că aceste societăţi, în calitate de cumpărător ar fi iniţiat demersuri pentru dizolvarea şi lichidarea voluntară a societăţii sau pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului societăţii la cererea debitorului, sau vreo acţiune de divizare şi/sau fuziune, nu există date în sensul că s-ar putea concluziona că, în cauza de faţă, SC L.P.C.

SRL, SC A.C. SA şi SC U.I.T. SRL nu ar fi păstrat în bune condiţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare, a fondului arhivistic al societăţii sau că nu s-ar fi conformat prevederilor Legii nr. 16/1996 privind Arhivele Naţionale, nu s-a probat în ce ar fi constat încălcarea de către societăţile menţionate mai sus a interdicţiei privind înstrăinarea unor active inclusiv terenuri pentru care au fost stabilite obligaţii de mediu, fără acordul prealabil scris al vânzătorului, sau că aplicarea tehnologiilor existente în prezent la societate nu s-a efectuat cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia română în vigoare sau că vânzătorul ar fi solicitat informaţii în acest sens şi SC L.P.C.

SRL, SC A.C. SA şi SC U.I.T. SRL nu s-ar fi conformat, nu rezultă din documentele dosarului că cele patru societăţi de mai sus ar fi înstrăinat marca de fabrică şi de comerţ aflată în patrimoniul societăţii, sau că ar fi modificat firma şi emblema în actul constitutiv, respectiv nu au rezultat alte încălcări ale prevederilor art. 16.1, 16.2, 16.3, 16.6 sau 17.1, de natură să atragă răspunderea contractuală a acestor societăţi, în calitate de cumpărător.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională astfel cum a fost formulată şi precizată de pârâtele-reclamante SC L.P.C. SRL, SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL şi SC S.M. SRL, Tribunalul a reţinut că potrivit susţinerilor A.V.A.S. coroborate şi cu concluziile expertului contabil desemnat în cauză, nu s-a realizat conversia în acţiuni a creanţelor deţinute de A.V.A.S., întrucât din expertizarea bilanţului contabil pe anul 2003 rezultă că în acesta este înregistrat un capital social în sumă de 134.139.630 lei, capital social înscris şi în bilanţul contabil pe anul 2007. Tribunalul a reţinut totodată că în caz de neîndeplinire de către una dintre părţile raportului contractual sinalagmatic a obligaţiilor sale, cealaltă poate solicita ca şi sancţiune a neexecutării culpabile a contractului, rezoluţiunea acestuia, în ipoteza contractelor cu execuţie instantanee, sau rezilierea, în ipoteza neexecutării contractelor cu execuţie succesivă, aceasta din urmă făcând să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse prestaţiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii. O clauză de natura celei de mai sus, reglementată în cuprinsul art. 7.2 din contractul părţilor, astfel cum a fost modificat, are semnificaţia unui pact comisoriu de gradul III, împrejurare în raport de care instanţa judecătorească sesizată nu mai are posibilitatea nici să acorde termen de graţie şi nici să aprecieze asupra oportunităţii pronunţării rezoluţiunii, aceasta din urmă operând de drept. Totuşi, pentru a opera este necesar ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege, ştiut fiind că în dreptul civil, în forma aplicabilă părţilor anterioară intrării în vigoare a Noului C. civ., simpla ajungere la termen a obligaţiei neexecutate nu este suficientă pentru a pune pe debitor în întârziere - dies non interpellat pro hominem.

S-a reţinut dată fiind natura clauzei agreate de părţi, că apare ca fiind neîntemeiată susţinerea pârâtelor-reclamante conform căreia la data de 30 noiembrie 2005, prin îndeplinirea condiţiei rezolutorii prevăzute de art. 7.1 din contractul de vânzare cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale din 14 martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005, din 28 octombrie 2005, acest contract a fost rezolvit şi în consecinţă părţile repuse în situaţia anterioară prin simpla ajungere la termen, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada punerii în întârziere a A.V.A.S.

Tribunalul a reiterat argumentul conform căruia din cuprinsul adresei din 6 decembrie 2005 a SC L. SA, în calitate de preşedinte al Consorţiului, rezultă faptul că se dorea menţinerea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2004, propunându-se ca, condiţia rezolutorie prevăzută de art. 7 din contract să fie prelungită până la data de 31 martie 2006, rezultând astfel că voinţa pârâtelor-reclamante nu a constat la acea dată în a considera contractul părţilor rezolvit, ci în derulare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel A.P.A.P.S. şi SC L.P.C. SA în numele consorţiului format din SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL şi SC L.P.C. SA.

Prin Decizia civilă nr. 98 din 6 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis apelul declarat de apelantele pârâte SC L.P.C. SA, SC A.C. SA şi SC U.I. SRL prin administrator judiciar V.F. Insolvenţă Sprl împotriva sentinţei civile din 2 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 44021/3/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă A.V.A.S. şi intimatele pârâte SC S.M. SRL prin lichidator Judiciar G.I. Ipurl şi A.P.G.

A schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că: a admis în parte cererea reconvenţională, a constatat rezoluţiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004 cu modificările următoare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, a obligat reclamanta pârâtă la plata către pârâţii reclamanţi a preţului în cuantum de 2.694.399,06 lei, a respins cererea pârâtelor reclamante de obligare a reclamantei pârâte la plata dobânzii legale ca neîntemeiată, a respins apelul declarat de apelanta reclamantă A.V.A.S. în contradictoriu cu intimatele SC L.P.C. SA, SC A.C. SA, SC S.M. SRL prin lichidator Judiciar G.I. Ipurl şi A.P.G. împotriva sentinţei civile nr. 5819 din 2 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 44021/3/2006, ca nefondat, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 a suspendat judecarea cererii de apel formulată de apelanta A.V.A.S., în contradictoriu cu intimata SC U.I. SRL prin administrator judiciar V.F. Insolvenţă Sprl şi a disjuns această cerere, a obligat A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 46.610 lei către apelanţii pârâţi reclamanţi SC L.P.C. SA, SC A.C. SA si SC U.I. SRL prin administrator judiciar V.F. Insolvenţă Sprl.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în raport de motivele invocate de apelanta SC L.P.C. SA, că instanţa de fond a interpretat greşit materialul probator administrat în cauză şi a aplicat eronat prevederile legale incidente, apelul fiind fondat.

Curtea a reţinut că în drept sunt aplicabile dispoziţiile art. 1004-1016 şi 1019-1021 C. civ. de la 1864.

Curtea a constatat că instanţa de fond a interpretat greşit natura juridică a clauzei înscrise în articolul 7 din contractul de vânzare -cumpărare acţiuni, reţinând că are semnificaţia unui pact comisoriu de gradul III, deşi părţile au stipulat în mod expres că este vorba de o condiţie rezolutorie. Prima instanţă face o confuzie între condiţia rezolutorie - care este o modalitate accesorie a actului juridic, ce operează de drept si rezoluţiunea contractului - sancţiune ce intervine pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către una din părţi şi care nu operează de drept, partea îndreptăţită trebuind sa se adreseze instanţei de judecată. Deşi rezoluţiunea contractului este reglementată în C. civ. de la 1864 sub titlul „Despre condiţia în genere şi despre deosebitele sale specii", în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a arătat în mod constant că rezoluţiunea nu se întemeiază pe ideea îndeplinirii unei condiţii rezolutorii tacite, ci pe reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic, ce presupune că fiecare din obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte şi că neîndeplinirea culpabilă a unei obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă. Executarea obligaţiei asumate constituie un efect esenţial al contractului şi nu poate fi considerată simpla modalitate accesorie, aşa cum este condiţia şi că rezoluţiunea nu intervine de drept, în timp ce condiţia operează de drept, fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

Curtea a reţinut de asemenea, contradictorialitatea considerentelor hotărârii atacate, sub aspectul naturii juridice a clauzei înscrise în art. 7 din contractul de vânzare - cumpărare, prima instanţă reţinând în prima parte a motivării ca ar fi o condiţie rezolutorie, iar în partea finală că ar fi un pact comisoriu, fie de gradul III, fie de gradul IV.

Analizând dispoziţiile contractuale, faţă de termenii folosiţi de părţi şi efectele prevăzute, Curtea a constatat că în art. 7 din contract a fost stipulată o condiţie rezolutorie. A.V.A.S. nu şi-a respectat obligaţia contractuală de realizare a conversiei creanţelor preluate în temeiul O.G. nr. 29/2002, O.U.G. nr. 95/2003 şi a O.U.G. nr. 37/2004 în acţiuni, conform prevederilor art. 411 din O.U.G. nr. 26/2004, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 31 octombrie 2005.

În consecinţă, la data de 31 octombrie 2005 s-a împlinit condiţia rezolutorie, stipulată de părţi în articolul 7 din contract, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale menţionate anterior.

Efectul îndeplinirii condiţiei rezolutorii constă în desfiinţarea retroactivă a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, urmând ca A.A.A.S. să restituie consorţiului preţul în cuantum de 2.694.399,06 lei.

În ceea ce priveşte cererea apelantelor SC A.C. SA, SC U.I.T. SRL şi SC L.P.C. SA de obligare a A.A.A.S. la plata dobânzilor, Curtea a constatat, conform acordului de voinţă exprimat de părţi la încheierea convenţiei, că A.V.A.S. datorează în ipoteza desfiinţării contractului ca urmare a împlinirii condiţiei rezolutorii numai preţul încasat, neputând fi obligată la plata dobânzii legale sau a altor despăgubiri.

În ceea ce priveşte apelul declarat de A.V.A.S. s-a constatat că obligaţia consorţiului de a constitui garanţia financiară avea scadenta la data de 28 decembrie 2005, dată la care contractul nu se mai afla în fiinţă.

S-a mai reţinut că în condiţiile în care condiţia rezolutorie a fost îndeplinită la 30 noiembrie 2005, cu consecinţa desfiinţării retroactive a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004, consorţiul nu mai avea obligaţia de a constitui garanţia financiară, iar pactul comisoriu nu mai putea fi aplicat. întrucât contractul nu a fost desfiinţat din culpa consorţiului, acesta nu datorează nici daunele -interese prevăzute de art. 18 din contract, constituite din penalităţi, dividende încasate şi reţinerea sumelor achitate de cumpărător.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.A.A.S. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat de A.A.A.S. şi a respingerii apelului formulat de SC L. SA, SC A.C. SA, SC S.C. SRL, SC U.I.T. SRL şi A.P.G. Boldeşti Scăieni, iar pe fond admiterea acţiunii formulate de A.A.A.S.

- Faţă de considerentele instanţei de apel cu privire la legalitatea cererii reconvenţională recurenta a considerat că instanţa a dat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv O.G. nr. 25/2002 şi a principiului statuat la art. 969 C. civ. Contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 2004 a fost încheiat sub condiţia rezoiutorie prevăzută la art. 7.1. Având în vedere că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 7.1 din contractul de privatizare, cumpărătorul a solicitat A.A.A.S. prelungirea termenului până la data de 30 noiembrie 2005, încheindu-se Actul adiţional 4 la contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 2004. Art. 7.1 nu prevede în mod expres o obligaţie şi o sancţiune pentru A.A.A.S. în caz de culpă, ci reprezintă un interes al ambelor părţi în egală măsură de a cărui realizare depinde soarta contractului de privatizare. în acest sens a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia de casare din 13 noiembrie 2008, Dosar nr. 27863/3/2006. La momentul notificării cumpărătorilor cu privire la aplicarea pactului comisoriu, conduita acestora a demonstrat indubitabil că voinţa reală a acestora era de a menţine în vigoare acest contract. în baza solicitării cumpărătorului din data de 25 noiembrie 2005 a fost întocmită „Nota privind propunerea de încheiere a unui act adiţional privind prelungirea termenului de îndeplinire a condiţiei rezolutorii prevăzut la art. 7.1 din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni, până la data de 15 decembrie 2005, precum şi Actul adiţional nr. 5 pentru prelungirea condiţiei rezolutorii pe care cumpărătorul a refuzat să-l semneze, deşi prin adresa din 6 decembrie 2005 SC L. SA, în calitate de preşedinte al consorţiului, a solicitat prelungirea termenului până la data de 31 martie 2006. Aceasta reprezintă încă o dovadă a voinţei reale a cumpărătorului de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, situaţie care implică a fortiori respectarea de către cumpărător a obligaţiei de a prezenta garanţiile financiare solicitate de A.A.A.S. sub sancţiunea aplicării pactului comisoriu de gradul IV.

- Recurenta a susţinut că instanţa în mod greşit a considerat apelul A.A.A.S. ca fiind nelegal, cu motivaţia că, condiţia rezoiutorie a fost îndeplinită la data de 30 noiembrie 2005, cu consecinţa desfiinţării retroactive a contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 2004, fapt pentru care pactul comisoriu nu mai poate fi aplicat. Contractul de privatizare s-a desfiinţat de drept la data de 28 decembrie 2005 prin acţionarea pactului comisoriu prevăzut la art. 3 din Convenţia încheiată în data de 28 octombrie 2005, din culpa cumpărătorului. Nu se poate susţine că la momentul acţionării pactului comisoriu contractul era deja rezolvit, întrucât părţile la acel moment continuau formalităţile de prelungire a termenului de conversie a acţiunilor. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18.2 din contractul de vânzare -cumpărare acţiuni coroborate cu cele ale art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 în cazul desfiinţării contractului A.A.A.S. este îndreptăţită să reţină toate sumele achitate de cumpărător în contul contractului de vânzare -cumpărare acţiuni din 2004.

Recursul este nefondat.

Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Art. 304 alin. (9) C. proc. civ. reglementează situaţia când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Instanţa de apel interpretând dispoziţiile O.G. nr. 25/2002, O.G. nr. 29/2002, O.U.G. nr. 37/2004, O.U.G. nr. 26/2004, O.U.G. nr. 95/2003 clauzele actelor juridice deduse judecăţii (contractul de vânzare -cumpărare acţiuni nr. 93/2004, actele adiţionale din 14 martie 2005, din 13 aprilie 2005, din 4 mai 2005 şi din 28 octombrie 2005), art. 1004 -1016 C. civ. şi 1019 - 1021 C. civ. de la 1864, nu a trecut peste voinţa clar exprimată a părţilor şi nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., clauzele contractuale fiind aplicate aşa cum au fost concepute şi redactate de părţi în raport şi de starea de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, reţinându-se corect că pârâţii - reclamanţi şi-au respectat obligaţiile asumate şi nu se poate reţine desfiinţarea contractului din culpa acestora încât aceştia sunt îndrituiţi să li se restituie preţul în cuantum de 2.694.399,06 lei şi nu datorează daunele -interese prevăzute de art. 18 din contract.

În mod judicios instanţa de apel a reţinut analizând dispoziţiile contractuale, faţă de termenii folosiţi de părţi şi efectele prevăzute, că în art. 7 din contract a fost stipulată o condiţie rezolutorie, că A.A.A.S. nu şi-a respectat obligaţia contractuală de realizare a conversiei creanţelor preluate în temeiul O.G. nr. 29/2002, O.U.G. nr. 95/2003 şi O.U.G. nr. 37/2004 în acţiuni, conform prevederilor art. 431 din O.U.G. nr. 26/2004 cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 30 noiembrie 2005, la această dată împlinindu-se condiţia rezolutorie stipulată de părţi în art. 7 din contract astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale.

În mod întemeiat s-a reţinut că la împlinirea condiţiei rezolutorii contractul se desfiinţează de drept, în baza manifestării de voinţă exprimată la data încheierii actului juridic, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi.

Criticile privind împrejurarea că obligaţia A.A.A.S. era de diligentă, că, consorţiul a solicitat prelungirea contractului până la 31 martie 2006 sunt lipsite de relevanţă în condiţiile în care între părţi nu s-a perfectat un acord de voinţă în acest sens.

Concluzionând se reţine, conform acordului de voinţă exprimat de părţi la încheierea convenţiei (art. 7.1 şi 7.2) că A.A.A.S. datorează în ipoteza desfiinţării contractului ca urmare a îndeplinirii condiţiei rezolutorii numai preţul încasat; neputând fi obligată la plata dobânzii legale sau a altor despăgubiri.

În mod legal instanţa de apel a reţinut că obligaţia consorţiului de a constitui garanţia financiară avea scadenţa la data de 28 decembrie 2005 dată la care contractul nu mai era în fiinţă şi în condiţiile în care condiţia rezolutorie a fost îndeplinită la 30 noiembrie 2005 cu consecinţa desfiinţării retroactive a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004, consorţiul nu mai avea obligaţia de a constitui garanţia financiară iar pactul comisoriu nu mai putea fi aplicat.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI!

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.A.A.S. împotriva Deciziei civile nr. 98 din 6 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.