Extraordinary appeal dismissed for failing to formulate valid legal grounds under civil procedure code

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 687 din 25 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1167/89/2008, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta com. Dumeşti, prin primar împotriva Deciziei nr. 195/2012 din 5 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă SC R.C. SRL Vaslui, prin administrator judiciar M.R.L. laşi Sprl.

În motivarea soluţiei pronunţate, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel, respectiv Decizia nr. 195/2012 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă, nu a fost pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, nici cu aplicarea greşită a art. 46 C. com., precum şi că a fost amplu şi riguros motivată.

În acest sens, instanţa de recurs a apreciat, argumentat de prevederile art. 286 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, varianta în vigoare la data promovării acţiunii - mai 2008, că instanţei civile de drept comun îi revenea competenţa materială a soluţionării cauzei şi că modificările ulterioare ale evocatei norme legale, intervenite pe parcursul derulării litigiului în diferite faze procesuale, nu erau de natură să atragă în cauză o altă competenţă decât cea a instanţei iniţial investite.

Critica subsumată art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căreia recurenta-pârâtă a invocat nemotivarea deciziei, a fost înlăturată de instanţa de recurs, care a reţinut imposibilitatea identificării aspectelor pretins neanalizate, în contextul în care pârâta, în memoriul depus la dosar, nu a precizat în concret în ce fel soluţia instanţei de apel nu îşi găseşte fundamentarea în considerentele hotărârii.

Referitor la pretinsa greşită aplicare a dispoziţiilor art. 46 C. com. de către instanţa de apel, înalta Curte, înlăturând critica recurentei-pârâte com. Dumeşti, prin primar, a reţinut că sub pretinsa nelegalitate a deciziei atacate din perspectiva incidenţei normelor în materia probelor, în realitate aceasta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de concluzia instanţei de apel în urma interpretării raportului de expertiza administrat şi ca atare a apreciat că această critică vizează eventuala netemeinicie a soluţiei şi în consecinţă că nu poate forma obiectul cenzurii instanţei de recurs, care este ţinută să verifice nelegalitatea hotărârii recurate în limitele impuse de art. 304 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 687 din 25 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1167/89/2008, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea com. Dumeşti, prin primar, invocând dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ., fără să dezvolte însă critici care să poată fi subsumate normelor legale indicate.

În cuprinsul memoriului depus la dosar, contestatoarea s-a limitat să solicite anularea în parte a deciziei pronunţate în recurs şi rejudecarea recursului, cu pronunţarea uneia din următoarele soluţii:

În principal - casarea deciziei recurate şi a sentinţei civile nr. 151 din 08 februarie 2010 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vaslui, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru ca pricina să fie rejudecată conform procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 şi de Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare;

În subsidiar - modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului promovat de reclamantă şi al admiterii apelului său, cu consecinţa schimbării sentinţei civile nr. 151 din 08 februarie 2010 a Tribunalului Vaslui şi respingerii acţiunii introductive, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 1.375 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în prima instanţă şi în toate fazele procesuale parcurse;

În al treilea rând - notificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii în parte a ambeior apeluri declarate, cu consecinţa schimbării sentinţei civile nr. 151 din 08 februarie 2010 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei, doar pentru suma de 29.340,10 lei şi a cheltuielilor de judecată aferente pretenţiilor admise (pentru a stabili aceste cheltuieli, urmând ca din taxa de timbru proporţională pretenţiilor ce ar trebui admise şi alte categorii de cheltuieli de judecată justificate de reclamantă la prima instanţă şi în apel să se deducă propriile cheltuieli de judecată);

În al patrulea rând - modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii în parte a apelurilor declarate de către ambele părţi contra sentinţei civile nr. 151 din 08 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Vaslui, cu consecinţa schimbării acesteia, în sensul admiterii în parte a acţiunii doar pentru suma de 41.738,20 lei şi a cheltuielilor de judecată aferente pretenţiilor admise.

Contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, în oricare dintre variantele de soluţii anterior expuse.

La 10 aprilie 2014, intimata SC R.C. SRL Vaslui - prin administrator judiciar M.R.L. laşi Sprl a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, pe care înalta Curte o apreciază ca fiind apărare de fond.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.

Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestaţii în anulare, contestaţia în anulare de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

În speţă, contestatoarea, deşi a indicat ca temei de drept al contestaţiei formulate dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., nu a dezvoltat nici un fel de critici împotriva deciziei atacate care să poată fi încadrate în cazurile reglementate de normele legale.

Sub acest aspect, instanţa supremă apreciază, în consens cu intimata, că şi dacă s-ar admite că se invocă implicit dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivul de contestaţie în anulare nu poate fi primit, întrucât această critică a fost invocată pe calea recursului şi soluţionată, astfel încât nu poate fi reiterată pe calea contestaţiei în anulare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând contestaţia în anulare şi prin prisma soluţiilor preconizate de parte, Înalta Curte constată că în realitate contestatoarea înţelege să uzeze de această cale de atac extraordinară ca de un recurs şi să provoace o nouă judecată în recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, ceea ce, evident, excede scopului pentru care au fost edictate dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea com. Dumeşti prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea com. Dumeşti prin primar împotriva Deciziei nr. 687 din 25 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1167/89/2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2014.