Mandatory civil liability insurance: Judicial expert valuation overrides insurer's internal damage assessment under CSA Order No. 5/2010

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 26 mai 2011, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâta SC S.A.O.V.I.G. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 75.009,46 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri datorate.

A mai solicitat reclamantul în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii nr. 5/2010, obligarea pârâtei la plata sumei de 18.227,29 lei, reprezentând penalităţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru un număr de 243 de zile întârziere, precum şi în conformitate cu art. 41 din Legea nr. 136/1995, raportat la dispoziţiile art. 26 lit. c) din Norme, obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 3.573,76 lei, reprezentând valoarea impozitului datorat statului pentru autovehiculul avariat pe o perioadă de 8 luni, cuprinsă între momentul expirării termenului legal de 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat şi până în prezent.

Totodată, reclamantul a solicitat şi plata sumei de 4.000 lei, reprezentând valoarea închirierii unui garaj pentru autovehiculul avariat pentru o perioadă de 8 luni, cuprinsă între momentul expirării termenului legal de 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat şi până în prezent.

Prin sentinţa nr. 1218 din 21 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 47.276,65 lei reprezentând despăgubiri, fiind respinse capetele de cerere privind penalităţile de întârziere şi obligarea pârâtei la plata impozitului aferent autovehiculului avariat pentru o perioadă de 8 luni.

A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel în raport de dispoziţiile art. 7201 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de fond a constatat că reclamantul a făcut demersurile cerute de textul de lege privind soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, respectiv prin conciliere directă, astfel cum rezultă din convocarea şi procesul verbal încheiate la data de 6 aprilie 2011.

În cauză a fost introdus în calitate de intervenient forţat Ş.L., acesta fiind conducătorul autoutilitarei.

Au fost încuviinţate probele cu interogatoriu, înscrisuri şi expertiză tehnică de specialitate pentru a se face dovada pagubelor rezultate în urma accidentului.

În urma administrării probatoriului administrat, instanţa de apel a reţinut, din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de către expert tehnic A.B., că urmare a impactului dintre cele două autoturisme, autoturismul a suferit avarii în partea din faţă, ce sunt precizate în procesul verbal de constatare încheiat de firma de asigurări SC O. SA, conducătorul Ş.L. fiind vinovat de producerea accidentului.

S-a mai constatat că sunt afectate toate cele 14 componente precizate în nota de constatare realizată de asigurător, dar şi o parte dintre cele precizate suplimentar în devizul estimativ realizat de reprezentanţa A.E.T.G. Piteşti.

Evaluându-se costurile reparaţiilor în raport de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, expertul tehnic a concluzionat că valoarea de despăgubire a autoturismului, este de 47.276,65 lei.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, precum şi în baza textelor de lege invocate, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamant şi a fost obligată pârâta să plătească acestuia suma de 47.276,65 lei.

Capetele de cerere privind penalităţile de întârziere şi contravaloarea închirierii unui garaj au fost respins ca nedovedite.

Împotriva sentinţei nr. 1218 din 21 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti a declarat recurs, care prin Decizia nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei sentinţe pârâta SC O.V.I. SA a declarat recurs, care prin încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2013 a fost calificat ca fiind apel, iar prin Decizia nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a motivat în fapt şi în drept soluţia pronunţată, stabilind situaţia de fapt prin coroborarea probelor de la dosar, respectiv interogatoriu, înscrisuri şi expertiză tehnică de specialitate, precum şi a textelor legale aplicabile în materie şi a statuat în mod corect că pârâta trebuie să plătească reclamantului suma de 47.276,65 lei, aşa cum a fost stabilită de expertul tehnic al cauzei, în raport de costurile reparaţiilor şi de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 şi ţinând cont că intervenientul forţat Ş.L. s-a făcut vinovat de producerea accidentului.

S-a reţinut că soluţia pronunţată de tribunal nu a fost dată fără temei legal şi fără a ţine cont de probele de la dosar, iar V.M.D. a fost calculată de un expert neutru tehnic de specialitate în raport de situaţia concretă a reparaţiei autoturismului şi de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, astfel că acest cuantum nu poate fi înlăturat.

S-a apreciat că instanţa de fond nu putea obliga pârâta la plata sumei de 33.825,69 lei, aşa cum susţine aceasta, întrucât acest cuantum a fost calculat de inspectorii de specialitate ai apelantei, fiind un calcul subiectiv, care trebuie înlăturat şi de aceea tribunalul a apelat la un pârâta trebuie să plătească reclamantului suma de 47.276,65 lei, aşa cum a fost stabilită de expertul tehnic al cauzei, în raport de costurile reparaţiilor şi de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 şi ţinând cont că intervenientul forţat Ş.L. s-a făcut vinovat de producerea accidentului.

S-a reţinut expres că prima instanţă nu putea obliga pârâta la plata sumei de 33.825,69 lei, astfel cum susţine pârâtă inclusiv în recurs, întrucât acest cuantum a fost calculat de inspectorii de specialitate ai pârâtei, fiind un calcul subiectiv, ceea ce a determinat apelarea la un expert tehnic neutru de specialitate, care a întocmit lucrarea în cauză şi a stabilit suma de 47.276,65 lei ca valoare a pagubei.

Cum în mod legal a constatat şi instanţa de apel, în mod corect prima instanţă, în raport de admiterea parţială a acţiunii a obligat-o pe pârâtă doar la plata sumei de 9000 lei onorariu avocat, reprezentând cheltuieli de judecată, din totalul de 13.628 lei cheltuieli efectuate la fond, fiind nefondate criticile recurentei sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ.

Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva Deciziei nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva Deciziei nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţa publică, astăzi 2 aprilie 2014.