Jurisdictional conflict over compensation claim for devalued restitution shares: administrative jurisdiction mandated for implied annulment of conversion title
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, determining that the Bucharest Court of First Instance, Section IX for Administrative and Fiscal Litigation, is competent to hear the case in the first instance. The dispute arose from a plaintiff's claim against the State for compensation of approximately 253,900 RON, challenging the valuation of "Fondul Proprietatea" shares received in exchange for property compensation titles issued by the National Authority for the Restitution of Property and the Central Commission for Establishing Damages. The lower court had initially claimed material incompetence (administrative vs. civil) and was later referred back by the appellate court, which found itself territorially incompetent. The Supreme Court ruled that because the action implicitly seeks the annulment of the administrative conversion title issued by the authorities, it falls under administrative jurisdiction. Citing Article 22(3) and (5) of the Code of Civil Procedure and Article XXIII of Law No. 2/2013, the Court established that ongoing first-instance administrative cases pending at the appellate level must be transferred to the first-instance courts, thereby restoring competence to the Tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 84 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over compensation claim for devalued restitution shares: administrative jurisdiction mandated for implied annulment of conversion title: The dispute arose from a plaintiff's claim against the State for compensation of approximately 253,900 RON, challenging the valuation of "Fondul Proprietatea" shares received in exchange for property compensation titles issued by the National Authority for the Restitution of Property and the Central Commission for Establishing Damages. The lower court had initially claimed material incompetence (administrative vs. civil) and was later referred back by the appellate court, which found itself territorially incompetent. The Supreme Court ruled that because the action implicitly seeks the annulment of the administrative conversion title issued by the authorities, it falls under administrative jurisdiction. Citing Article 22(3) and (5) of the Code of Civil Procedure and Article XXIII of Law No. 2/2013, the Court established that ongoing first-instance administrative cases pending at the appellate level must be transferred to the first-instance courts, thereby restoring competence to the Tribunal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis used in the dispositive to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign competence to the specified court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 28 august 2012, reclamantul C.G. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 253.916,97 RON, reprezentând echivalentul creanţei garantate asupra statului în cuantum de 253.916,97 RON conferită de Titlul de despăgubire nr. 1086 din 12 iulie 2007 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de Titlul de conversie - Decizia nr. 44 din 09 octombrie 2007 emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub condiţia ca reclamantul să restituie pârâtei 253.917 acţiuni deţinute la Fondul Proprietatea.
Motivează reclamantul că, prin Decizia nr. 1086/2007, C.C.S.D. i-a acordat despăgubiri în cuantum de 753.916,97 RON, iar, prin Titlul de conversie-Decizia nr. 44/2007 a A.N.R.P., i-au fost emise 253.917 acţiuni, la o valoarea nominală de 1 leu pentru fiecare acţiune, diferenţa de 500.000 RON fiindu-i achitată în numerar.
Astfel, după listarea Fondului Proprietatea la bursă, la 25 ianuarie 2011, persoanele îndreptăţite la despăgubiri au primit acţiuni evaluate în funcţie de media lor de tranzacţionare, şi nu la valoarea standard de 1 leu pe acţiune. Reclamantul susţine că este o nedreptate faptul că a fost obligat, prin Legea nr. 247/2005, să ia acţiuni la Fondul Proprietatea cu mult timp înainte ca acesta să fie listat la bursă, astfel că valoarea acţiunilor emise nu a fost stabilită corect.
Prin Sentinţa nr. 1055 din 22 mai 2013, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că reclamantul solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, trebuind să se adreseze instanţei de contencios administrativ.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 16 septembrie 2013.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, prin Sentinţa nr. 3100 din 16 octombrie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
A reţinut Curtea că reclamantul a indicat prin cererea de chemare în judecată ca temei juridic prevederile Legii nr. 10/2001 şi, câtă vreme voinţa reclamantului a fost aceea de a formula o acţiune cu caracter civil, acest aspect fiind susţinut atât în faţa Tribunalului, cât şi în faţa Curţii de Apel, nu poate fi modificată această exprimare a voinţei sale prin aplicarea forţată a art. 84 C. proc. civ.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că litigiul de faţă s-a născut ca o consecinţă a emiterii, în cadrul procedurii speciale prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a actelor administrative de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Titlul de despăgubire nr. 1086/2007 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Titlul de conversie - Decizia nr. 44/2007 emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Cererea de despăgubire reprezintă, implicit, anularea titlului de conversie emis de A.N.R.P.
Astfel, competenţa soluţionării cauzei revine instanţei de contencios administrativ şi, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, sunt incidente dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora:
"Art. XXIII. - (1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece."
Având în vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanţă, în raport cu dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte apreciază că tribunalul este competent a soluţiona cauza în primă instanţă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
Procesat de GGC - NN