Inadmissibility of revision against a decision on a prior revision petition under the exclusive list of reviewable judgments

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2659 din 16 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Deciziei civile nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi a Deciziei civile nr. 4660 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A.D., invocând temeiul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi reiterând aceleaşi argumentele ca şi cele invocate prin cererea de revizuire soluţionată prin Decizia nr. 2659 din 16 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.

Cum, în speţă, hotărârea atacată este dată în cadrul unei cereri de revizuire, ce a fost respinsă, aceasta nu este, în nici un caz, o hotărâre ce evocă fondul, nefiind supusă, prin urmare, căii de atac a revizuirii.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Prin urmare, constatându-se că, în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins o cerere de revizuire, se reţine că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Deciziei nr. 2659 din 16 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM