Cassation appeal perempted for one-year procedural inactivity after suspension

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 15 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5834/314/2008 al Tribunalului Suceava, a fost amânată cu şapte zile pronunţarea în cauza având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul D.I.C., motivat de faptul că instanţa avea nevoie de timp pentru deliberare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul, iar Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 187 din 1 iunie 2011 a respins, ca inadmisibil recursul.

Contestatorul a atacat cu recurs această decizie a Curţii de Apel.

Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin Încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2012 suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.

Cauza a stat în nelucrare până la data de 14 octombrie 2013, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 15 noiembrie 2013.

La acest termen de judecată, s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013, întrucât s-a încuviinţat cererea de lipsă de apărare formulată de recurentul-contestator.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 21 septembrie 2012, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 23 septembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul D.I.C. împotriva Deciziei civile nr. 187 din 1 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM