Moral damages for passive smoking in detention and inadmissibility of cassation for failure to allege statutory illegality grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's recourse null and void, thereby leaving the lower court's dismissal of the civil action in force; the plaintiff, an inmate at a prison facility, had sued state authorities for moral damages, alleging violations of Article 2 (right to life) and Article 3 (prohibition of inhuman treatment) of the European Convention on Human Rights due to passive smoking exposure in a cell shared with non-smokers. The lower courts had rejected the claim, finding that the alleged right to life and freedom from inhuman treatment were not jeopardized and that authorities did not act with intentional intent to cause discomfort, as the smoking inmate was relocated after the incident was reported. The Supreme Court applied Article 3021 of the Code of Civil Procedure, ruling that the recourse was procedurally defective because it failed to cite any of the exhaustive illegality grounds listed in Article 304, containing only factual criticisms of the evidence and lower court's fact-finding, which do not constitute legal errors warranting cassation review.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 alin. (1) C. proc. civ, art. 3021 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 304 alin. (1) C. proc. civ, art. 3021 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Moral damages for passive smoking in detention and inadmissibility of cassation for failure to allege statutory illegality grounds: Declaraţia de recurs a fost examinată din perspectiva cerinţelor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., menţiuni obligatorii explicit şi limitativ enumerate de legiuitor, care impun sub sancţiunea nulităţii existenţa în cerere a elementelor prevăzute expres la lit. a) - d).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Tribunalul Arad prin Sentinţa civilă nr. 640 din 5 octombrie 2010 a respins acţiunea formulată la 8 mai 2007 de reclamantul O.R.G. împotriva pârâţilor Penitenciarul Arad, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Mediului, Ministerul Public, Guvernul României, Primul Ministru, Camera deputaţilor, Senatul României şi Preşedintele României.
Tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantului de obligare a pârâţilor la plata sumei de 3 milioane RON cu titlu de despăgubiri morale pentru că i s-au încălcat drepturile prevăzute de art. 2 şi 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu sunt fondate.
S-a constatat că drepturile prevăzute şi protejate prin Convenţia Europeană sunt dreptul la viaţă - în contextul expres al art. 2 din Convenţie - şi, respectiv dreptul de a nu fi supus torturii sau pedepselor şi tratamentelor inumane sau degradante - prevăzute la art. 3 - nu au fost periclitate în ce priveşte pe reclamantul deţinut în penitenciarul Arad.
S-a constatat că în speţă nu s-a dovedit elementul intenţional din partea autorităţilor locului de deţinere în producerea unui disconfort reclamantului prin plasarea unui fumător într-o celulă în care se aflau încarcerate persoane nefumătoare, constatând că după semnalarea incidentului deţinutul fumător a fost plasat într-o altă celulă.
2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 365A din 24 februarie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant care a confirmat soluţia instanţei de fond în raport de temeiul invocat prin acţiune şi având în vedere probele administrate în cauză.
3. Recursul
Reclamantul a declarat în termen legal recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara.
Recursul nu a fost motivat în drept.
În fapt recurentul a făcut aprecieri cu privire la probele administrate susţinând că martorii audiaţi au făcut declaraţii mincinoase şi necorespunzătoare faptelor petrecute în realitate şi cu ignorarea situaţiei de fapt.
Pârâţii Ministerul Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Camera deputaţilor au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat iar Ministerul Mediului a invocat şi excepţia nulităţii recursului, excepţie care a fost invocată şi de Ministerul Finanţelor prin concluziile orale cu ocazia dezbaterii recursului.
4. Analiza instanţei de recurs
Declaraţia de recurs a fost examinată din perspectiva cerinţelor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., menţiuni obligatorii explicit şi limitativ enumerate de legiuitor, care impun sub sancţiunea nulităţii existenţa în cerere a elementelor prevăzute expres la lit. a) - d).
Se constată că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. iar dezvoltarea criticilor nu permite încadrarea acestora în nici unul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege. Recurentul face exclusiv comentarii cu privire la probele administrate şi critică situaţia de fapt reţinută de instanţe.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situaţiile limitativ prevăzute de pct. 1 la 9 C. proc. civ.
În raport de lipsurile semnalate, cererea de recurs este supusă sancţiunilor prevăzute de art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. şi, ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a constatat nul recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva Deciziei nr. 365A din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2012.
Procesat de GGC - LM