Rejection of land restitution claims under Law 10/2001 due to extravia location and land fund regime

Asupra recursului civil de faţă,

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 1304 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Covasna, secţia civilă a respins contestaţia formulată de contestatorii N.Z., N.I.Z., N.I.S., N.J. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Ozun.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că expertiza topografică efectuată în cauză, a reuşit să identifice imobilele - terenuri astfel cum acestea au fost notificate de contestatori, concluzionând că dintr-un total de 40.994 mp s-a restituit contestatorilor suprafaţa de 26.099 mp, o diferenţă de 2.217 mp a fost transcrisă în cărţile funciare ale blocurilor construite pe acele terenuri, SC S.L. SRL deţine suprafaţa de 1.873 mp, aşa încât în CF nr. 1990 a mai rămas suprafaţa de 10.805 mp din care există posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 10.465 mp.

Prin concluziile expertizei în forma iniţială dar şi prin completarea adusă în urma obiecţiunilor expertul a specificat că în ceea ce priveşte terenul înscris în CF nr. 1086 Lisnău este vorba de un teren cu suprafaţa totală tabulară de 86.319 mp, parţial acoperit cu vegetaţie forestieră şi situat în extravilan, considerând că şi acest teren poate fi restituit persoanelor îndreptăţite, tot în cuprinsul completării expertizei învederându-se că terenul deţinut de SC S.L. SA cel de 1.873 mp având nr. top 429/1/1 a fost deja restituit contestatorilor care l-au şi intabulat în CF nr. 2472 Ozun după care l-au înstrăinat.

În concluzie, expertul a stabilit că din terenul înscris în CF nr. 1990 Ozun se poate restitui în natură o suprafaţă de teren de 10.765 mp iar din terenul înscris în CF nr. 1086 Lisnău se poate restitui întreaga suprafaţă tabulară de 86.319 mp, pentru terenul ocupat de blocuri sau aferent acestora el calculând despăgubiri de 62.076 lei.

În ceea ce priveşte terenurile din CF nr. 1990 Ozun, se observă că acest teren avea destinaţia de curţi şi grădină iar cât priveşte terenurile din CF nr. 1086 Lisnău de asemenea terenul avea destinaţia de fâneaţă (36.805 mp) şi arabil (49.262 mp) plus două curţi de 72 mp şi 180 mp, pentru ca în prezent să fie vorba de un teren parţial acoperit cu vegetaţie forestieră şi care este situat integral în extravilan (aşa cum a stabilit expertul topograf), ceea ce atrage incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Contestatorii au susţinut că trecerea în proprietatea statului a terenurilor notificate a avut loc în baza Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1996, fapt verificabil prin aceea că şi terenurile din CF nr. 880 Ozun au fost preluate de la T.E., T.G. sau G. şi T.I. conform Decretului nr. 218/1960 şi Decretului nr. 712/1966.

Faţă de modalitatea de preluare a bunurilor de către stat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (5), art. 51 şi art. 6 din Legea 18/1991.

Prin urmare, pretenţiile reclamanţilor nu se puteau rezolva în baza Legii nr. 10/2001, ci conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.

Tribunalul a mai reţinut că reclamanţii nici măcar nu apar a fi persoane îndreptăţite după toţi proprietarii tabulari, cu excepţia proprietarul tabular T.G.

Astfel, terenurile din CF nr. 1990 Ozun au fost proprietatea lui T.I. jr. şi T.G., iar cele din CF nr. 1086 Lisnău au fost proprietatea lui T.J. sau I. senior în cotă parte de ½, întabulată cu încheierea de CF nr. 1430/1918 şi proprietatea lui P.E. văduva lui T.G., tot în cotă parte de ½ întabulată cu încheierea de CF nr. 5141/1936.

T.J., are pe contestatori drept legatari cu titlu universal, aceştia împărţindu-şi moştenirea ei în cotă parte de ½ fiecare.

Contractul de adopţiune confirmat prin ordinul Ministerului de Justiţie nr. 1943 1.4062/2 atestă că T.J. sau I. junior şi T.G.I.T. sau G.Ş.T., având ca tată pe T.J. sau I. senior, au fost adoptaţi de P.I. sau E. la 29 aprilie 1943, scopul adopţiunii fiind aceia ca minorii să capete drept la moştenire după adoptatoare, cu menţiunea că minorii au rămas mai departe sub puterea părintească a tatălui lor T.J. care le este şi tutore legal, copiii păstrându-şi numele de familie, neluând numele adoptatoarei, acela de P.

T.G.Ş.T. a decedat la 12 noiembrie 1993 dar a testat întreaga sa avere succesorală soţiei sale T.J. conform testamentului autentificat de Notariatul de Stat Cluj la 2 februarie 1993 care a decedat şi ea la 3 ianuarie 1995, nu mai înainte de a testa în favoarea vărului său N.Z., a soţiei acestuia N.J. şi a copiilor lor N.J.S. şi N.Z.I. pe care i-a instituit legatari cu titlu universal prin testament autentificat de acelaşi notariat sub nr. 23423 din 27 octombrie 1994.

Ca atare, se observă că acel T.J. senior care a deţinut în coproprietate cu P. (T.) E. terenurile din CF nr. 1086 Lisnău nu este T.J. junior adică fratele lui T.G., ci este tatăl celor doi fraţi, fapt explicabil prin aceea că T.J. senior este Intabulat în cotă parte de ½ în baza unei încheieri de CF din anul 1918, an în care cei doi fraţi T.J. junior şi T.G. sau G. nu erau încă născuţi.

Odată adoptaţi în anul 1943 de către P. (T.E.) cei doi fraţi au rămas doar sub supravegherea tatălui lor, T.J. senior, pentru că drepturi succesorale au căpătat numai după părintele adoptator, acesta fiind şi scopul declarat al adopţiei, prin urmare odată adoptaţi cei doi fraţi au încetat legătura de filiaţie cu tatăl lor, aşadar la decesul acestuia nu au mai putut moşteni şi cota parte de ½ care a aparţinut acestuia din terenurile înscrise în CF nr. 1086 Lisnău.

Cealaltă cotă parte de ½ din terenurile înscrise în CF nr. 1086 Lisnău aparţinând lui P. (T.) E. nu a putut fi moştenită de T.J. junior pentru că acesta a predecedat mamei sale adoptatoare iar de moştenirea lui T.E. de către T.G., nu poate fi vorba pentru că nu există vreo dovadă în acest sens, nefiind depus la dosar un certificat de moştenitor care să ateste că T.G. a venit la moştenirea mamei sale, nefiind nici dovezi că ar fi acceptat tacit succesiunea acesteia.

Ca atare, nu este dovedit că T.J. junior şi T.G. au cules în urma vreunei moşteniri terenurile din CF nr. 1086 Lisnău, ceea ce înseamnă că cel din urmă nu a putut transmite drepturi succesorale cu privire la acestea nici soţiei sale T.J., iar ea, la rândul ei, chiar dacă a lăsat patru legatari cu titlu universal în persoana contestatorilor, nu putea avea în activul masei succesorale terenurile din CF nr. 1086 Lisnău.

În ceea ce priveşte terenurile din CF nr. 1990 Ozun, potrivit cărţii funciare, ultimii proprietari tabulari înaintea Statului Român au fost în cote egale T.I. (J.) junior şi T.G. (G.), numai că nu există nici cea mai mică dovadă ca T.G. ar fi moştenit pe fratele său T.I., neexistând vreun certificat de moştenitor sau o dovadă în sensul unei acceptări tacite.

De fapt, în această privinţă Judecătoria Cluj-Napoca prin Sentinţa civilă nr. 3795 din 16 martie 2009, definitivă prin Decizia civilă nr. 126/R din 23 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1633/R din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Cluj, a stabilit, chiar în contradictoriu cu contestatorii N.Z., N.J., N.Z.I. şi N.J.S. că unica moştenitoare a lui T.J. junior este soţia sa supravieţuitoare, T.M.

Faptul că prin alte hotărâri judecătoreşti mai vechi s-a stabilit că părţile contestatoare moştenesc prin retransmitere diverse bunuri care au aparţinut lui T.J. senior, T.E. şi T.J. junior, nu poate înlătura considerentele de mai sus, acele hotărâri judecătoreşti producând efecte relative, strict între părţile care s-au judecat cu acel prilej, nu şi faţă de partea intimată din prezenta cauză, unde situaţia moştenirilor persoanelor de mai sus a apărut a fi alta decât cea pe care a reţinut-o Tribunalul Covasna atunci când a pronunţat Decizia civilă nr. 432/A din 7 decembrie 2000 şi Sentinţa civilă nr. 1095 din 24 septembrie 2000.

Prin Decizia nr. 83/Ap din 28 Iunie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot.

A admis în parte contestaţia precizată, a anulat Dispoziţia nr. 217/2008, emisă de Primarul Comunei Ozun şi a dispus restituirea în natură către contestatori, în cota cuvenită după defunctul T.G.Ş.T. (G.) a următoarelor imobile:

1. Corpul de proprietate nr. 1, format din nr. top. 482/2, în suprafaţă de 19 mp.

2. Corpul de proprietate nr. 2, format din imobilele de la nr. top 412/1/2/1 până la nr. top. 412/1/2/31, fiecare în suprafaţă de câte 20 mp, nr. top. 412/1/2/32, în suprafaţă de 458 mp, nr. top. nou 427/2/b/3/12/l, în suprafaţă de 1.334 mp, nr. top. 411/4, în suprafaţă de 112 mp, nr. top. 411/5, în suprafaţă de 535 mp, nr. top. 429/2, în suprafaţă de 1.783 mp.

Total suprafaţă corp II - 4.842 mp

3. Corpul de proprietate nr. III, format din nr. top. 427/2/b/2/2, în suprafaţă de 5.424 mp, nr. top. 427/2/b/3/2, în suprafaţă de 276 mp, nr. top. nou 427/2/b/3/12/2, în suprafaţă de 204 mp

Total suprafaţă corp III - 5.904 mp

4. Terenul înscris în CF 1086 Lisnău, compus din următoarele parcele:

a. nr. top. 2096 - fâneaţă, în suprafaţă de 36.805 mp;

b. nr. top. 2097 - casă de lemn, curte, în suprafaţă de 72 mp;

c. nr. top. 2098 - casă de lemn, curte, în suprafaţă de 180 mp;

d. nr. top. 2099 - arabil în suprafaţă de 49.262 mp.

Total suprafaţă tabulară CF 1086 Lisnău - 86.319 mp

Corpurile de proprietate nr. I, II şi III se vor înscrie într-o nouă carte funciară.

A dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru următoarele imobile:

15. CF 2491 - suprafaţă de 420 mp;

16. CF 2585 - suprafaţă de 829 mp;

17. CF 2506 - suprafaţă de 305 mp;

18. CF2456 - suprafaţă de 306 mp;

19. CF 2491 - suprafaţă de 69 mp;

20. CF 2696 - suprafaţă de 276 mp;

21. CF 2773 - suprafaţă de 36 mp;

22. CF 2990 - suprafaţă de 39 mp;

23. CF 2500 - suprafaţă de 6 mp;

24. CF 2781 - suprafaţă de 37 mp;

25. CF 2785 - suprafaţă de 23 mp;

26. CF 2498 - suprafaţă de 23 mp;

27. CF 2456 - suprafaţă de 18 mp;

28. CF 2506 - suprafaţă de 20 mp.

Total suprafaţă pct. 1-14-2217 mp, evaluată la suma de 62.076 RON.

A respins restul pretenţiilor privind cota parte cuvenită defunctului T.I. jr.

A respins cererea de intervenţie accesorie, formulată de A.J.K. şi G.B.

A obligat Primarul Comunei Ozun la plata cheltuielilor de judecată în toate instanţele.

Instanţa de apel a reţinut că limitele învestirii instanţei au fost arătate în Dispoziţia nr. 217/2008, prin care notificările au fost respinse pentru nedovedirea calităţii de moştenitor a contestatorilor şi tardivitatea uneia din notificări. În această situaţie, tribunalul era obligat să analizeze temeinicia şi legalitatea dispoziţiei în limitele arătate, deoarece, în cazul actelor administrative, controlul judiciar se exercită numai cu privire la motivele care au determinat emiterea lui.

Calitatea contestatorilor de succesori în drepturi ai foştilor proprietari nu poate fi pusă la îndoială, deoarece, prin Sentinţa civilă nr. 1095/2002, Tribunalul Covasna a reţinut cu autoritate de lucru judecat că reclamanţii sunt moştenitorii defunctei T.J., care, la rândul ei, este moştenitoarea defunctului T.G.Ş.T., unul din proprietarii tabulari ai imobilelor în discuţie.

Instanţa de apel a mai reţinut că motivul de apel privind tardivitatea notificării nr. 1122 este nefondat, deoarece termenul final de depunere al notificărilor a fost 14 august 2002, iar notificarea a fost depusă la 3 aprilie 2002.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate, care a concluzionat că unele imobile pot fi restituite în natură, fiind libere de construcţii, altă parte neputând fi restituite, fiind ocupate sau destinate utilizării normale a imobilelor construcţii, evaluate la suma totală de 62.076 RON.

Cum contestatorii vin la moştenire numai pe linia lui T.G.Ş.T., nu şi a coproprietarului tabular T.J., sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură şi echivalent numai în limita cotei parte avută în proprietate de autorul lor.

Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil, deoarece reclamanţii nu moştenesc pe defunctul T.J., iar textul de lege în discuţie vizează situaţia pluralităţii de moştenitori, în care nu toţi au formulat notificări, dreptul de acrescământ operând numai pe o linie.

Pentru aceleaşi considerente a fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei Ozun.

Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece imobilele solicitate de reclamanţi nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Astfel, terenurile preluate în temeiul Decretelor-lege nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 intră sub incidenţa art. 36 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 18/1991.

Motivul invocat de instanţa de apel că primarul, prin dispoziţia atacată, a reţinut aplicarea Legii nr. 10/2001 nu poate fi primit, pentru că doar instanţele de judecată sunt în măsură să controleze legalitatea şi temeinicia procedurii de emitere a dispoziţiei de către unităţile administrativ teritoriale.

Recurentul a mai arătat că, în cauză, nu a fost depus nici un înscris care să ateste calitatea de moştenitor a lui T.G.Ş.T. după T.J. sr. şi P.E., proprietarii tabulari.

Prin Sentinţa civilă nr. 1095/2002, Tribunalul Covasna nu a reţinut şi nu a statuat că autorul reclamanţilor are calitatea de moştenitor după proprietarii tabulari, motiv pentru care instanţa de apel a reţinut în mod greşit că filiaţia este evidentă.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de apel a susţinut că incidenţa Legii nr. 10/2001 nu mai poate face obiect de analiză în faţa instanţelor de judecată, atât timp cât, prin dispoziţia atacată, notificările au fost respinse pentru nedovedirea calităţii de moştenitor şi tardivitatea uneia din ele.

Acest punct de vedere nu poate fi primit, atât timp cât analiza oricărei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 presupune verificarea calităţii de persoană îndreptăţită, a existenţei dreptului de proprietate şi a preluării abuzive.

Respingerea unei notificări pentru neîndeplinirea uneia din aceste condiţii nu exclude verificarea în instanţă a aplicabilităţii legii speciale de reparaţie, deoarece analiza de fond a raportului juridic dedus judecăţii presupune şi stabilirea naturii juridice a imobilului, respectiv dacă destinaţia acestuia şi modul de preluare fac posibilă stabilirea măsurilor reparatorii potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Or, o asemenea verificare a fondului raportului juridic dedus judecăţii nu se poate realiza decât după ce se stabileşte dacă persoana care emite pretenţii este persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Cât priveşte fondul cauzei, se constată că, prin dispoziţia atacată, au fost soluţionate notificările nr. 1709 din 15 august 2001, 2555 din 16 noiembrie 2001, 690 din 14 februarie 2002, 689 din 14 februarie 2002 şi 1122 din 3 aprilie 2002

La 27 martie 2009, reclamanţii au făcut precizări şi au arătat că numerelor de notificare din dispoziţia primarului le corespund numerele de notificare înregistrate la executorul judecătoresc, după cum urmează: nr. 1709 îi corespunde nr. 223, nr. 2555 îi corespunde nr. 381, nr. 690 îi corespunde nr. 26, nr. 689 îi corespunde nr. 27, iar nr. 1122 îi corespunde nr. 25.

Faţă de aceste precizări, se reţine că prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 223 din 10 august 2001, reclamanţii au solicitat imobilele terenuri din CF 1990 Ozun, care înainte de naţionalizare erau intabulate în CF 880 Ozun şi 1230 Ozun.

Această notificare are un caracter general şi cuprinde imobilele care fuseseră înregistrate sub nr. top. 411, 412/1, 425, 426, 427/2, 428, 429, 446/2, 442, 444, 443, 445, 427, 428, 429, etc., parte dintre acestea făcând obiectul unor alte restituiri dispuse în baza procedurilor prevăzute de diferite legi speciale.

Expertul care a întocmit raportul de expertiză în cauză a identificat aceste terenuri şi a constatat că ele constituie corpul II de proprietate, format din nr. top. 412/1/2 din care au rezultat nr. top. 412/1/2/1 - 412/1/2/32, precum şi din nr. top. nou 427/2/b/3/12/l, 411/4,411/5 şi 429/2.

Tot expertul a menţionat că imobilele cu nr. top. 412/1/2 din care au rezultat nr. top. 412/1/2/1 - 412/1/2/32 şi nr. top. 428/2 au fost restituite prin Decizia civilă nr. 432 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Covasna, hotărâre rămasă irevocabilă şi care se află la dosar.

Cât priveşte nr. top. nou 427/2/b/3/12/l, 411/4, 411/5 şi 429/2, acestea constituie grădini, conform menţiunilor din CF 1990 Ozun.

Prin Notificarea nr. 381 din 9 noiembrie 2001, s-au solicitat terenurile din CF 1990 Ozun (cartea funciară purtând acelaşi număr şi înainte de preluare) de la nr. top. 414/2/1, 414/2/2/, 414/2/3, 414/1, 414/2, 414/3 şi 414/5.

Pentru aceste terenuri, instanţa de apel nu a dispus măsuri reparatori, iar reclamanţii nu au atacat hotărârea sub acest aspect, motiv pentru care nu pot face obiect de analiză în recurs.

Prin Notificarea nr. 26 din 12 februarie 2001, s-au solicitat terenurile din CF 1990 Ozun, nr. top. 414/2/1, 414/2/2, 414/2/3, 414/2/4, 446/2/3/11/1/2, 446/2/3/1/1/4, 411/1, 411/2, 411/3,411/4, 411/5, 429/2, 412/1/2/1 - 412/1/2/31, 412/2/1/1, 412/2/1/2, 413, 427/2/b/2/2 şi 427/2/b/2/3.

Nici pentru aceste terenuri nu au fost acordate măsuri reparatorii, cu excepţia terenurilor de la nr. top. 412/1/2/1 - 412/1/2/32, a căror situaţie a fost expusă mai sus şi de la nr. top 427/2/b/2/2, parte a corpului III de imobile.

Prin notificarea nr. 27 din 12 februarie 2008, s-au solicitat terenurile din CF 1086 Lisnău, nr. top. 2096, 2097, 2098 şi 2090.

Conform raportului de expertiză, aceste terenuri sunt situate în extravilan şi sunt acoperite în parte cu vegetaţie forestieră.

Prin notificarea nr. 25 din 12 februarie 2002, s-au solicitat terenurile din CF 880 Ozun, nr. top 444, 443, 445, 446/2/3/1/1/5 şi 446/2/1/a, pentru care instanţa de apel nu a acordat măsuri reparatorii.

Se constată aşadar, prin raportare la măsurile reparatorii dispuse de instanţa de apel, următoarea situaţie:

1. Corpul de proprietate nr. 1, format din nr. top. 428/2, în suprafaţă de 19 mp, a fost deja restituit prin Decizia civilă nr. 432/A/2000 a Tribunalului Covasna, irevocabilă.

2. Corpul de proprietate nr. II, format din imobilele de la nr. top 412/1/2/1 până la nr. top. 412/1/2/31, fiecare în suprafaţă de câte 20 mp, nr. top. 412/1/2/32, în suprafaţă de 458 mp a fost deja restituit prin Decizia civilă nr. 432/A/2000 a Tribunalului Covasna, irevocabilă.

Nr. top. nou 427/2/b/3/12/l, în suprafaţă de 1.334 mp, nr. top. 411/4, în suprafaţă de 112 mp, nr. top. 411/5, în suprafaţă de 535 mp, nr. top. 429/2, în suprafaţă de 1.783 mp constituie grădini.

3. Corpul de proprietate nr. III, format din nr. top. 427/2/b/2/2, în suprafaţă de 5.424 mp, nr. top. 427/2/b/3/2, în suprafaţă de 276 mp, nr. top. nou 427/2/b/3/12/2, în suprafaţă de 204 mp constituie, de asemenea grădini, iar terenul de sub nr. top. 427/2/b/2/2 a fost deja inclus în corpul II de proprietate.

4. Terenul înscris în CF 1086 Lisnău, compus din parcelele cu nr. top. 2096, 2097, 2098 şi 2099, conform raportului de expertiză este acoperit în parte cu vegetaţie forestieră şi este situat în extravilan.

Cât priveşte terenurile pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru următoarele imobile, evidenţiate în CF 2491, 2585, 2506, 2456, 2696, 2491, 2773, 2990, 2500, 2781, 2785, 2498, 2456 şi 2506, acestea nu au făcut obiectul notificărilor transmise de reclamanţi.

Faţă de precizările de mai sus, instanţa de recurs constată că, prin decizia atacată, s-au stabilit măsuri reparatorii pentru trei categorii de terenuri: terenuri care au fost deja restituite prin hotărâri judecătoreşti anterioare, intrate în puterea lucrului judecat, terenuri care nu au fost solicitate prin notificări şi terenuri care au destinaţia de grădină sau sunt situate în extravilan, fiind ocupate parţial de vegetaţie forestieră.

Cu privire la aceste din urmă terenuri, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa legii speciale de reparaţie terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.

Or, acestea, faţă de destinaţia lor, intră în categoria terenurilor al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar, motiv pentru care nu pot face obiect al măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârât va fi admis, cu consecinţa modificării în parte a deciziei atacate, respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamanţi împotriva hotărârii primei instanţe şi înlăturării obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din procedura derulată în faţa instanţelor de judecată.

Cât priveşte critica referitoare la faptul că, în cauză, nu s-a dovedit că T.G.Ş.T. are calitatea de moştenitor al defuncţilor T.I. sr. şi P.E., se constată că aceasta este nefondată, din moment ce autorul reclamanţilor figurează în cartea funciară ca proprietar tabular în indiviziune asupra imobilelor solicitate prin notificare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei Ozun împotriva Deciziei nr. 83/Ap din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Modifică decizia în parte, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorii N.Z., N.I.Z., N.I.S., N.J.

Înlătură obligarea pârâtului Primarul Comunei Ozun să plătească contestatorilor cheltuieli de judecată în toate instanţele.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM