Bucharest court's jurisdiction upheld in pension debt-recovery challenge; conflicting declinations resolved.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 29 noiembrie 2013, aşa cum a fost precizată la data de 06 martie 2014, contestatoarea I.M. a formulat contestaţie împotriva deciziilor nr. 226423 din 27 septembrie 2013 şi nr. 226423 din 28 octombrie 2013, emise de intimata Casa judeţeană de pensii Argeş, solicitând anularea deciziilor şi obligarea intimatei să-i acorde beneficiul prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010, concomitent cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 226423 din 27 septembrie 2013.

Prin sentinţa civilă nr. 6389 din 30 mai 2014, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

În considerente s-a reţinut faptul că, având în vedere că cererea are ca obiect contestaţie la executarea unei decizii de debit emisă de Casa judeţeană de pensii Argeş, sunt aplicabile dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, competentă fiind instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul intimata.

Pe rolul Tribunalului Argeş cauza a fost înregistrată la data de 16 iulie 2014.

La termenul din data de 18 septembrie 2014 contestatoarea a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 1519 din 18 septembrie 2014, Tribunalul Argeş a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casație și Justiție în vederea soluţionării acestuia.

Instanţa a reţinut, în considerentele hotărârii, că acţiunea este una îndreptată împotriva Casei judeţene de pensii Argeş şi se încadrează în dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, iar competenţa teritorială de soluţionare îi revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamanta.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

Or, în speţă, sesizarea instanţei s-a făcut la data de 29 noiembrie 2013 şi, prin urmare, faţă de dispoziţiile legale anterior citate şi de data formulării cererii, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Prin cererea formulată de contestatoarea I.M., aşa cum a fost precizată la data de 06 martie 2014, au fost contestate deciziile nr. 226423 din 27 septembrie 2013 şi nr. 226423 din 28 octombrie 2013, emise de intimata Casa judeţeană de pensii Argeş.

Se constată că prin decizia nr. 226423 din 27 septembrie 2013 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, constituirea în sarcina beneficiarului - contestatoarea I.M. - a debitului în sumă totală de 5970 RON, reprezentând drepturi încasate necuvenit, ce urmează a fi recuperate conform art. 181 din Legea nr. 263/2010.

În cuprinsul deciziei se arată că, potrivit prevederilor art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., coroborate cu dispoziţiile art. 153 lit. i) şi art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aceasta poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare la tribunalul în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, iar conform art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia constituie titlu executoriu.

Art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 prevede că: „Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu”.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (casele de pensii care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii) se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul”.

În cauză, obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă o contestaţie formulată împotriva unei decizii prin care s-a dispus recuperarea unei sume plătită necuvenit prin intermediul unei case de pensii, decizie emisă de aceeaşi casă de pensie, cererea formulată de contestatoare fiind îndreptată împotriva acesteia.

Prin urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care stabilesc competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

Domiciliul reclamantei din prezenta cauză se află în municipiul Bucureşti, aflat în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti şi, în consecinţă, aceasta este instanţa competenţă să soluţioneze contestaţia.

Având în vedere considerentele expuse, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2014.