Inadmissibility of cassation against irrevocable land fund decision rejecting contestation for cancellation

Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 4246 din 19 martie 2013 Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a anulat cererea formulată de reclamanta P.I.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia locală de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei G., în baza art. 133 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preciza cererea introductivă în ceea ce priveşte obiectul acesteia.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 719/R din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie în anulare înregistrată la 20 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, şi precizată la data de 21 octombrie 2013, prin care a arătat că i-a fost respinsă plângerea, că Primăria comunei G. nu a respectat dreptul său de proprietate şi i-a înstrăinat suprafaţa de 7032 m.p. lui N.D.

Prin decizia nr. 1062/R din 21 octombrie 2013 Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia în anulare, reţinând că, în înţelesul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. acesta vizează erorile de fapt, involuntare, comise de instanţa de recurs în legătură cu aspectele formale (de ordin procedural) ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite, şi nu greşelile de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

De asemenea, a reţinut că al doilea motiv al contestaţiei în anulare vizează necercetarea motivelor de recurs invocate. Pentru a fi în prezenţa acestui caz de contestaţie în anulare specială, este necesar ca instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare invocate prin cererea de recurs, sau ulterior dintre cele de ordine publică. Nu suntem în ipoteza prevăzută de lege în situaţia în care motivelor de recurs invocate de contestatoare li s-a răspuns altfel decât a dorit aceasta, iar recurenta este nemulţumită de răspunsul dat.

Împotriva deciziei pronunţată de tribunal, a declarat apel reclamanta P.I.E., susţinând, în esenţă, că nelegal s-a pronunţat instanţa prin aceea că nu a ţinut cont de actele de proprietate emise în favoarea sa, iar Comisia Locală de aplicarea Legii fondului funciar G. a atribuit în mod abuziv în favoarea lui N.D. şi N.E. o suprafaţă de 7.532 m.p., care în realitate aparţineau apelantei, aşa după cum rezultă din menţiunile existente în registrul agricol.

Prin decizia civilă nr. 636 din 26 iunie 2014 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins ca inadmisibil apelul, reţinând că, întrucât decizia prin care a fost respinsă contestaţia în anulare este irevocabilă, apelul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii este inadmisibil.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta P.I.E., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 30 iunie 2014.

Prin recursul declarat reclamanta a reiterat criticile formulate în faţa instanţei de apel şi a arătat că în mod nelegal i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 7032 m.p., care este în familia sa de peste 150 ani.

Analizând recursul declarat de reclamanta P.I.E. sub aspectul admisibilităţii acestuia, în raport cu dispoziţiile art. 299 şi 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Decizia atacată cu recurs a constatat inadmisibilitatea apelului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunţată în condiţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., text care prevede că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Cum hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare era o decizie irevocabilă pronunţată în materia fondului funciar, pe cale de consecinţă, împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în contestaţie în anulare nu se mai putea exercita nici apel, nici recurs.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate constituţional şi nici o încălcare a legislaţiei europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în repetate rânduri că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenţie, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţia naţională, dacă posibilitatea de a accede la un tribunal este efectivă.

Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea P.I.E. împotriva deciziei civile nr. 636 din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2014.