Jurisdictional conflict over reconstitution of work seniority: characterization of agricultural cooperative membership as labor dispute under Labor Code vs. social security matter under Pension Law

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 23 septembrie 2013, reclamantul T.V. a solicitat, în temeiul art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 şi în contradictoriu cu Primăria comunei P., ca prin hotărârea pronunţată să i se reconstituie vechimea în muncă pentru activitatea desfăşurată în cadrul Cooperativei Agricole de Producţie P. în perioada 1968-1969, 1980-1981, 1986-1990.

Prin sentinţa nr. 917 din 24 iunie 2014, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, pentru constatare timp util la pensie, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în raport de dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 17 alin. (3) din Legea nr. 163/2010, art. 121 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 şi potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 2187/PI din 25 septembrie 2014, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a tribunalului, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Maramureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, în raport de prevederile art. 269 alin. (2) şi art. 279 alin. (2) C. muncii coroborate cu cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi de faptul că reclamantul îşi are domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Maramureş.

Analizând conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul solicită, în contradictoriu cu deţinătorul legal al arhivelor fostului CAP, recunoaşterea, ca vechime în muncă, a perioadei în care a lucrat ca membru cooperator, în vederea stabilirii stagiului de cotizare pentru calculul pensiei. Această perioadă care este denumită, în cazul unui agricultor, timp util la pensie, se calculează în ani şi se determină prin raportarea numărului de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.

Conflictul de competenţă a fost generat de calificarea diferită dată acestui litigiu, de către instanţe, respectiv litigiu de muncă (ceea ce atrage competenţa tribunalului de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 269 C. muncii) sau litigiu privind asigurările sociale (ceea ce atrage competenţa tribunalului de la sediul pârâtei, conform art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 - legea pensiilor).

Verificând normele juridice incidente, Înalta Curte reţine că, în procesul de stabilire a vechimii în muncă, situaţia fostului cooperator a fost asimilată, de legislaţia în vigoare la data derulării raportului juridic, celei a unui salariat.

Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 4/1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor CAP, pensia membrilor CAP se stabileşte în funcţie de vechimea în muncă în CAP, definită de art. 13, ca totalul anilor în care cooperatorul a lucrat cel puţin 200 zile în unitatea agricolă. Actul doveditor al vechimii în muncă era carnetul de pensii, prevăzut la art. 38 din lege. Potrivit art. 121 alin. (4) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor conţinute în carnetul de pensii şi asigurări sociale şi/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deţine arhiva fostelor unităţi agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.

Legislaţia asigurărilor sociale nu prevede o procedură expresă pentru reconstituirea vechimii în muncă, întrucât aceasta este o etapă prealabilă stabilirii drepturilor de pensie şi se bazează pe verificarea raportului avut cu fostul angajator, respectiva situaţie fiind reglementată de jurisdicţia muncii. În acest sens, procedura de reconstituire a vechimii în muncă a fost reglementată iniţial de dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă şi, după abrogarea acestui act normativ, de prevederile art. 279 alin. (2) C. muncii care dispun următoarele:

„După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ”.

Prin urmare, chiar dacă finalitatea acţiunii prin care membrul cooperator solicită a i se stabili perioada lucrată în cadrul CAP, pe baza arhivelor acesteia, este aceea de a calcula stagiul de cotizare în vederea determinării drepturilor de pensie, procedura propriu - zisă a reconstituirii vechimii este reglementată de C. muncii, cooperatorul fiind asimilat, astfel cum s-a menţionat, din punctul de vedere al consecinţelor muncii depuse, unui salariat.

Cum acţiunile având ca obiect reconstituirea vechimii în muncă se judecă de către instanţa judecătorească competentă a soluţiona conflictele de muncă, potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) C. muncii, aceasta este tribunalul în a cărui circumscripţie reclamantulîşi are domiciliul sau reşedinţa.

Din cuprinsul cererii de chemare de chemare în judecată se constată că reclamantul T.V. este domiciliat în judeţul Maramureş.

Prin urmare, pe calea regulatorului de competenţă pronunţat potrivit art. 135 C. proc. civ., se va stabili că Tribunalul Maramureş este competent în soluţionarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2014.