Inadmissibility of revision for lack of triple identity between contradictory judgments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petition for revision filed by the applicant against the court's prior decision of 29 May 2014, thereby upholding the previous ruling and leaving the applicant without relief. The dispute concerned a second attempt to utilize revision as an extraordinary appeal mechanism; the applicant challenged the earlier dismissal of a revision petition (which had targeted a 2013 first-instance labor and social security court judgment) by alleging that the 2014 dismissal was contrary to a separate 2014 High Court decision from the Administrative and Fiscal Section. The court held that the conditions for revision under Article 322(7) of the Code of Civil Procedure were not met because the two judgments cited by the applicant did not constitute contradictory final decisions in the same cause; specifically, they lacked the required triple identity of parties, object, and cause, as the 2014 administrative decision addressed the revision of a different, unconnected High Court judgment, whereas the challenged 2014 civil decision addressed the revision of a first-instance labor court judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 alin. (1) C. proc. civ, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 322 C. proc. civ; Inadmissibility of revision for lack of triple identity between contradictory judgments: Se observă însă că între hotărârile pretins potrivnice nu există tripla identitate prevăzută de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:
Prin decizia nr. 1677 din 29 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de A.D.
S-a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ce decurge din dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că prin decizia atacată s-a respins tot o cerere de revizuire.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire A.D., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este potrivnică deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei de drept al cererii, revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs”.
Pentru ca o cerere de revizuire să se încadreze în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri contradictorii, pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), în procese sau dosare diferite, iar în al doilea litigiu, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Analizând hotărârile indicate de revizuent ca fiind potrivnice, prin prisma textului de lege precitat, se reţin următoarele:
Prin decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a aceleiaşi secţii a instanţei supreme, ca nefondată.
Prin decizia contestată, respectiv prin decizia nr. 1677 din 29 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de A.D.
Se observă însă că între hotărârile pretins potrivnice nu există tripla identitate prevăzută de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.
Astfel, cele două hotărâri nu sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină, respectiv prin decizia nr. 190/2014, Înalta Curte s-a pronunţat asupra cererii de revizuire a deciziei nr. 4960/2013 a aceleiaşi instanţe, în timp ce prin decizia atacată, obiect al revizuirii îl constituie sentinţa nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Ca atare, nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză cerută de textul de lege indicat de revizuent ca temei de drept al cererii, hotărârile nefiind potrivnice.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 1677 din 29 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2014.