Extraordinary challenge to commercial judgment: failure to rule on jurisdictional exception and non-enforcement damages
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cancellation appeal filed by a commercial company, leaving in force the Court of Supreme Justice's 2003 decision that upheld the lower court's award of damages to the claimant for the non-enforcement of a prior commercial judgment. The dispute concerned a civil commercial action where the appellant challenged the finality of a monetary compensation order, alleging that the appellate court failed to rule on an objection raised by the appellant. The high court rejected the argument as unfounded, relying on Article 317 of the Code of Civil Procedure, and determined that the appellant had not properly raised a public order jurisdictional objection during the previous appellate or cassation stages, confirming that the matter fell within the correct competence of the commercial section.
Legislator headnote
AI generatedart. 317 pct. 2 C. proc. civ, art. 317 alin. (1) C. proc. civ; Extraordinary challenge to commercial judgment: failure to rule on jurisdictional exception and non-enforcement damages: , contestatoarea își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ., susținând că, prin decizia pronunțată, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției ridicate de ea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție SC R.C. SRL București a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3942 din 15 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1156/2002 al aceleiași instanțe.
Prin decizia atacată s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de contestatoare împotriva deciziei nr. 581 din 20 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2842/2001, prin care a fost admis apelul reclamantei S.D. împotriva sentinței nr. 271 din 20 martie 2001 a Tribunalului București și a fost admisă acțiunea acesteia, iar pârâta-contestatoare a fost obligată la despăgubiri, în valoare de 360.723.930 lei, produse prin neexecutarea sentinței 135/1998, prin care aceasta (pârâta) fusese obligată la plata sumei de 440.000.000 lei către reclamantă.
În drept, contestatoarea își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ., susținând că, prin decizia pronunțată, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției ridicate de ea.
Critica este neîntemeiată, iar contestația se va respinge, ca nefondată.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate (la pct. 1.2 1), numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
La pct. 2 se precizează „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitor la competență.
Mai întâi, nici în motivele scrise, nici în susținerile orale, contestatoarea nu a formulat o asemenea excepție.
Mai apoi, cauza a fost în mod corect soluționată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție, fiind vorba de un litigiu izvorât din neexecutarea sentinței nr. 135 din 27 februarie 1998, pronunțată de Tribunalul București într-un litigiu comercial.
Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, SC R.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 3942 din 15 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 martie 2004.