Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Brașov Court; creditor's garnishment execution authorization proceeds there under old Civil Procedure Code.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 04 august 2014, Biroul executorului judecătoresc S.L.M. a solicitat, la cererea creditoarei Societatea de Investiţii Financiare M. SA, încuviinţarea executării silite, prin poprire, asupra veniturilor debitoarei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, datorate de terţii popriţi cu sediul social în circumscripţia Judecătoriei Braşov, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 25 din 10 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 7576/2/2009.

Prin încheierea din 14 august 2014, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei, s-a arătat că, după depunerea cererii de urmărire la executorul judecătoresc ales de către creditor, executorul trebuie să sesizeze instanţa de executare în funcţie de criteriile oferite de art. 651, art. 781 şi art. 818 C. proc. civ. întrucât, pentru faza de executare silită, legiuitorul a prevăzut reguli speciale în materia competenţei, de la care nu se poate deroga prin voinţa creditorului.

Se mai arată că executorul nu a făcut dovada că terţii popriţi, pe care nu i-a indicat, ar avea sediul ori conturi pe raza judeţului Braşov. De asemenea, nu a făcut dovada întrunirii unor cerinţe legale care să determine competenţa teritorială a Judecătoriei Braşov. Prin urmare, având în vedere faptul că sediul debitorului se află în Bucureşti, sector 1, iar potrivit actelor depuse la dosar, debitorul nu deţine bunuri pe raza teritorială a Judecătoriei Braşov, instanţa a constatat că revine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii.

Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cererea a fost înregistrată la data de 16 septembrie 2014, sub nr. 42419/299/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 14908 din 18 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casație și Justiție în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut următoarele:

În speţă, data formulării cererii de executare silită este 03 decembrie 2010, prin urmare, această executare silită este supusă dispoziţiilor de procedură din vechiul C. proc. civ.

Conform art. 3731 alin. (2) C. proc. civ.: “Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel“.

În cauză, s-a solicitat executarea silită prin poprire asupra veniturilor debitoarei datorate de terţii popriţi cu sediul în Braşov, prin cererea de stăruinţă în executare creditoarea indicând în mod expres că doreşte continuarea executării silite asupra sumelor de bani datorate debitoarei de terţii popriţi SC R. SA şi SC I. SA, ambii cu sediul în Braşov.

Prin urmare, instanţa de executare este instanţa de la sediul terţului poprit şi, cum sediul terţului poprit se află în circumscripţia Judecătoriei Braşov, rezultă că instanţa de executare competentă este aceasta.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

Or, în speţă, chiar dacă sesizarea instanţei, prin cererea de încuviinţare a executării silite a Biroului executorului judecătoresc S.L.M., s-a făcut la data de 04 august 2014, cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea Societatea de Investiţii Financiare M. SA şi înregistrată la executor la data de 03 decembrie 2010.

Ca atare, faţă de dispoziţiile legale anterior citate şi de data declanşării procedurii executării silite, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului C. proc. civ. şi nu ale noii reglementări intrate în vigoare la 15 februarie 2013.

Se constată că în cauză, prin cererea formulată, creditoarea Societatea de Investiţii Financiare M. SA a solicitat, prin intermediul Biroului executorului judecătoresc S.L.M., încuviinţarea executării silite prin poprire asupra veniturilor debitoarei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, datorate de terţii popriţi SC R. SA şi SC I. SA, ambii cu sediul în Braşov.

Art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., „poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit”.

Din coroborarea celor două texte de lege şi având în vedere că sediul terţilor popriţi se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov, rezultă că aparţine acestei instanţe competenţa soluţionării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2014.