Revision for contradictory judgments denied for lack of identity of parties and object in separate wage disputes

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2014 la Curtea de Apei Piteşti, secţia I civilă, Sindicatul S. Argeş a solicitat revizuirea deciziei nr. 271 din 6 februarie 2014 pronunţată de această instanţă în Dosarul nr.. 784/109/2012* în raport de decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 786/109/2012*.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare, revizuientul a arătat că, prin decizia nr. 14/2014, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul sau, în timp ce, prin decizia nr. 271/2014, aceeaşi cale de atac a fost respinsă. Astfel, tot instanţa de recurs a dispus în Dosarul nr. 784/109/2012* o soluţie contrară deciziei din dosarul nr. 786/109/2012*, cu referire la aceeaşi dispoziţie nr. 184 din 16 februarie 2011

Prin decizia nr. 39 din 31 martie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire este inadmisibilă.

Prin acţiunea înregistrată la data de 22 martie 2011 la Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul Sindicatul S. Argeş, în numele şi pentru M.C., a formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor privind reîncadrarea şî stabilirea drepturilor salariale emise de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Argeş, în baza cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2011, se stabilesc drepturile salariale (salariul de baza şi sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 şi Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor dispoziţii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la nivelul funcţiilor similare din cadrul direcţiei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9539 din 21 iunie 2013, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea completată formulată de Sindicatul S. Argeş pentru membru de sindicat M.C. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Argeş şi cu chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis recursul formulat de Sindicatul S. Argeş în numele şi pentru membrul de sindicat - contestator M.C., a modificat în parte sentinţa de mai sus, a admis în parte acţiunea şi a modificat dispoziţia nr. 184 din 16 februarie 2011, în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcţia similară de personal contractual în care a fost încadrat contestatorul, începând cu data de 1 ianuarie 2011, a obligat pârâta la plata diferenţelor salariale corespunzătoare către contestator.

Prin acţiunea înregistrată la data de 2 martie 2011 la Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta T.S. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor privind reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale emise de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Argeş, în baza cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2011, se stabilesc drepturile salariale (salariul de bază şi sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 şî Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor dispoziţii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la nivelul funcţiilor similare din cadrul direcţiei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9819 din 17 septembrie 2013, TribunaIul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea reclamantului Sindicatul S. Argeş în numele şi pentru membra de sindicat T.S., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Argeş şi, totodată, a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Sănătăţii, soluţie menţinută prin decizia nr. 271 din 6 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

În speţă, se invocă contrarietatea dintre decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, privind recursul formulat de Sindicatul S. Argeş în numele şi pentru M.C. împotriva sentinţei civile nr. 9539 din 21 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, şi decizia nr. 271 din 6 februarie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în soluţionarea recursului declarat de Sindicatul S. Argeş în numele şi pentru reclamanta T.S. împotriva sentinţei civile nr. 9819 din 17 septembrie 2013 a Tribunalului Argeş.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Aşa fiind, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.

În speţă, acţiunea finalizată prin hotărârea supusă revizuirii a avut ca obiect contestaţia formulată de contestatoarea T.S. împotriva dispoziţiilor privind reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariate emise de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Argeş, respectiv anularea acestor dispoziţii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la nivelul funcţiilor similare din cadrul direcţiei, iar, prin decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a soluţionat aceeaşi cerere, cauză privind însă pe contestatorul M.C. în cadrul celor două litigii fiecare dintre reclamanţi a vizat plata propriilor drepturi salariale, înscrise greşit, în opinia lor, în dispoziţia din 6 februarie 2011, ce privea pe mai mulţi angajaţi ai Direcţiei de Sănătate Publică Argeş, iar nu drepturile salariale stabilite pentru celelalte persoane indicate în dispoziţia contestată.

Or, motivul de revizuire invocat impune ca judecata să aibă loc între aceleaşi părţi, condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi fost participant şi să îi fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.

Nici sub aspectul obiectului nu există identitate, întrucât părţile reclamante din litigiile menţionate au tins la valorificarea propriilor drepturi băneşti, care ar putea fi considerate similare, dar nu sunt identice.

În aceeaşi măsură, faptul că figurează aceeaşi pârâtă în toate aceste litigii nu este suficient pentru îndeplinirea condiţiei triplei identităţi, menţionată de textul legal.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi şi obiect, care configurează puterea de lucru judecat, între hotărârea irevocabilă pronunţată în dosarul de faţă şi cele din litigiul menţionat, în care figurează ca pârâtă aceeaşi instituţie, respectiv Direcţia de Sănătate Publică Argeş.

Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare, ar releva doar premisele unei jurisprudenţe neunitare, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în consecinţă, nu poate fi cenzurată de prezenta instanţă.

Sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire este irelevant aspectul invocat de revizuent, anume faptul că pricinile soluţionate prin hotărârile judecătoreşti menţionate au avut aceeaşi cauză juridică, cât timp acestea au avut obiect diferit şi nu au fost pronunţate prin înfrângerea autorităţii de lucru judecat a vreuneia dintre ele.

Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, cererea de revizuire nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul S. Argeş pentru T.S. împotriva deciziei nr. 271 din 6 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia l civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.