Pension recalculation claim barred by final appellate ruling; appeal inadmissible and initial denial upheld.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, decizie definitivă.

Împotriva deciziei civile nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul. În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 263/2010. Susţine că, prin folosirea altor stagii de cotizare decât cele prevăzute în aceste acte normative, s-a ajuns la micşorarea pensiei de invaliditate.

Cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iulie 2014.

La data de 09 septembrie 2014 instanţa, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor litigante, iar recurentul-reclamant, în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a formulat punct de vedere asupra raportului, susţinând că recursul este admisibil.

Analizând în condiţiile art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constata că este inadmisibil şi urmează, în consecinţă, să îl respingă, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar este un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestaţie la decizia nr. 251445/2013 emisă de pârâta Casa judeţeană de pensii Suceava privind neacordarea sporului de pensie suplimentară şi neincluderea în calcul a perioadei ulterioară anului 1994, cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 14 iunie 2013.

În cauză, prin decizia civilă nr. 398 din 18 iunie 2034 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, decizie definitivă. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs, la data de 30 iunie 2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile curţilor de apel precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive". De asemenea, conform art. 156 din acelaşi act normativ, dispoziţiile referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea sistematică şi literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia asigurărilor sociale nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia civilă nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat fa art. 493 alin. (1) din aceeaşi lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva deciziei nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 octombrie 2014.