Inadmissibility of cassation appeal in social insurance disputes under Article 493 CPC

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 116 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.C.A. împotriva sentinţei civile nr. 2126 din 22 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, decizie definitivă.

Împotriva acestei decizii a declarat prezentul recurs reclamantul. În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, apreciind în mod greşit asupra aplicabilităţii dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010. Astfel, fiind beneficiarul unei indemnizaţii lunare reparatorii stabilite în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 şi art. 4 din Legea nr. 341/2004, aceste indemnizaţii nu intră sub reglementarea drepturilor de pensie având întrucât acestea se actualizează din oficiu şi în virtutea legii de către casele de pensii în funcţie de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, emiterea vreunei decizii de revizuire nefiind necesară, ca în situaţia drepturilor de pensie.

Cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 01 iulie 2014.

La data de 01 iulie 2014 instanţa, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor litigante la data de 07 iulie 2014, conform dovezilor, care nu au formulat puncte de vedere în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Analizând în condiţiile art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil şi urmează, în consecinţă, să îl respingă, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar este un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestaţie împotriva deciziei nr. 275603/2013 emisă de pârâta Casa judeţeană de pensii Mureş prin care reclamantul a fost declarat debitorul sumei de 516 RON pentru perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2013 întrucât i-au fost aplicate greşit prevederile art. 10 din Legea nr. 285/2010.

În cauză, prin decizia civilă nr. 116 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.C.A. împotriva sentinţei civile nr. 2126 din 22 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, decizie definitivă. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs, la data de 11 iunie 2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 334/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile curţilor de apel precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive". De asemenea, conform art. 156 din acelaşi act normativ, dispoziţiile referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate m cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs - precum şi cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea sistematică şi literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia asigurărilor sociale nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia civilă nr. 161 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) din aceeaşi lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul F.C.A. cu domiciliu în Târgu Mureş, str. B., judeţul Mureş, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mureş cu sediul în Târgu Mureş, str. T.V., împotriva deciziei nr. 116/A din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 octombrie 2014.