Late cassation appeal in land vindication: loss of standing after sale of nationalized property and failure to prove expropriation identity.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2011 pe rolul Tribunalul Galaţi sub nr. 8012/121/2011, reclamanta O.V. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi cu Ministerul Sănătăţii, să-i fie lăsat în deplină proprietate şi paşnică posesie terenul liber de construcţii situat în intravilanul municipiului Galaţi, str. T. în suprafaţă de 10.000 mp, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 05 octombrie 2011, tribunalul a respins ca nefondate excepţiile netimbrării acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, a inadmisibilităţii acţiunii şi a prescripţiei dreptului la acţiune, cu motivarea cuprinsă în încheierea respectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 375 din 11 februarie 2013 Tribunalul Galaţi a respins acţiunea, reţinând, în primul rând, în ceea ce priveşte suprafaţa de 5504 m.p. care a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, odată cu vânzarea locuinţei amplasate pe acest teren de către părinţii reclamantei, că terenurile respective nu pot fi revendicate sau obţinute pe cale administrativă decât de titularii dreptului de folosinţă asupra terenului, adică de proprietarii construcţiilor.

Mai mult, suprafaţa de 5504 m.p. teren a fost restituită prin echivalent cumpărătoarei construcţiei, B.E.E., astfel încât acest teren nu mai poate face obiectul unei acţiuni în revendicare.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 4500 m.p, preluată în baza Decretului nr. 115/1959, în anul 1962, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a tăcut dovada indubitabilă că acest teren a trecut în proprietatea statului în mod abuziv şi nici a identităţii dintre terenul deţinut de părinţii reclamantei şi cel efectiv revendicat în prezenta cauză.

Prin decizia nr. 37/A din 24 martie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei formulat împotriva sentinţei primei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, proprietarii construcţiei au dobândit şi un drept de folosinţă asupra terenului, iar foştii proprietari nu pot revendica acest teren, aşa cum corect se motivează pe dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

Astfel, acest text de lege prevede expres că terenurile obţinute în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, respectiv proprietarii locuinţelor.

Ca atare, s-a reţinut că, în mod eronat susţine reclamanta că autorii săi nu au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului odată cu vânzarea construcţiilor noilor proprietari.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 4500 m.p., pentru care s-a tăcut dovada preluării în baza Decretului nr. 119/1959, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada cu documente certe a identităţii acestei suprafeţe cu cea deţinută de autorii săi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta O.V., fără să indice vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, reclamanta a solicitat admiterea recursului, arătând că va depune la dosar toate actele doveditoare pentru soluţionarea corectă a cauzei. A mai arătat recurenta că are probleme de sănătate şi din acest motiv nu s-a putut prezenta în instanţă.

Examinând recursul declarat de reclamanta O.V., Înalta Curte constată următoarele:

Comunicarea deciziei recurate nr. 37/A din 24 martie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a realizat la data de 4 aprilie 2014 către reclamanta O.V., astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarul instanţei de apel.

Termenul de declarare şi motivare a recursului este de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, termen care se calculează pe zile libere, iar potrivit art. 301 coroborat cu art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., acesta s-a împlinit la data de 22 aprilie 2014, într-o zi de marţi, având în vedere că termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, în speţă într-o zi de duminică, prima zi de Paşte, se prelungeşte până ia sfârşitul primei zile de lucru următoare, respectiv 22 aprilie 2014, întrucât pe 21 aprilie 2014 a fost tot o zi de sărbătoare legală, fiind a doua zi de Paşte.

Cererea de recurs a fost depusă la 23 aprilie 2014, conform ştampilei poştei de pe plicul aflat la dosarul de recurs, cu depăşirea termenului de recurs, motiv pentru care intervine sancţiunea decăderii prevăzută de art. 103 C. proc. civ., cât timp partea recurentă nu a invocat şi dovedit o împrejurare mai presus de voinţa sa, care să o fi împiedicat să exercite în termenul legal calea de atac a recursului.

Faţă de cele arătate, se va privi ca tardiv recursul declarat de reclamantă, şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta O.V. împotriva deciziei nr. 37/A din 24 martie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2014.