Territorial jurisdiction for union-sued labor wage claims: Supreme Court resolves negative conflict affirming venue at union's seat under Labor Code art. 269(2)

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caras Severin la data de 3 martie 2014, sub numărul Dosar 700/115/2014, reclamantul Sindicatul Liber IFTE - CFR Caransebeş, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, a chemat în judecată pe pârâta SC Electrificare CFR SA Bucureşti, solicitând:

- obligarea pârâtei ca, pentru perioada 01 februarie 2011 - 31 decembrie 2011, să plătească reclamanţilor membri de sindicat diferenţa dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienţilor de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinşi în Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 670 RON conform art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010 publicată în M. Of. al României partea I nr. 824/09.12.2010 şi drepturile salariale efectiv plătite în perioada respectivă, sume care să fie actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale solicitate:

- obligarea pârâtei ca, pentru perioada 01 ianuarie 2012 - 31 ianuarie 2013 să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienţilor de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinşi în Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 700 RON conform art. 1 din H.G. nr. 3225 din 14 decembrie 2011 publicată în M. Of. al României partea I nr. 922/27.12.2011 şi drepturile salariale efectiv plătite în perioada respectivă, sume care să fie actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei ia plata dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale solicitate;

- obligarea pârâtei ca, pentru perioada 01 februarie 2011 - 31 martie 2013 să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienţilor de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinşi în Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 750 RON conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 23 din 22 ianuarie 2013 publicată în M. Of. al României partea I nr. 52/23.01.2013 şi drepturile salariale efectiv plătite în perioada respectivă, sume care să fie actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale solicitate; obligarea pârâtei să elibereze adeverinţe către reclamanţi, în care să se menţioneze drepturile salariale aferente perioadelor menţionate astfel cum au rezultat în urma recalculării raportat la salariul minim brut pe ţară garantat în plata de 670 RON pentru perioada 01 februarie 2011 - 31 decembrie 2011, la salariul minim brut pe tară garantat în plată de 700 RON pentru perioada 01 ianuarie 2012 -31 ianuarie 2013 şi raportat la salariul minim brut pe ţară garantat în plata de 750 RON pentru perioada 01 februarie 2013 - 31 martie 2013; să oblige pârâta să calculeze şi să vireze contribuţia aferentă pensiei, pentru fiecare reclamant, în vederea recalculării punctului de pensie, iar drepturile băneşti ce se vor acorda să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă precum şi dobânda legală aferentă acestora.

Prin sentinţa nr. 705 din 26 mai 2014, Tribunalul Caras Severin a dispus disjungerea acţiunii privind pe reclamanţii B.C.A., F.P., D.I.M., P.B.C.L., G.P.O.D., B.M.R. şi P.R.C.

Acţiunea privind pe reclamantul G.P.O.D. în cotradictoriu cu pârâta SC Electrificare CFR SA a fost înregistrată la Tribunalul Caras Severin sub nr. 1644/115/2014.

Prin sentinţa nr. 788 din 6 iunie 2014, Tribunalul Caras Severin, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, reţinând că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a conflictelor individuale de muncă aparţine instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, respectiv localitatea Orşova, jud. Mehedinţi.

Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 2867 din 3 iulie 2014, a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Caras Severin şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Potrivit dispoziţiilor aceleiaşi decizii în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant

Aşa fiind, cum Sindicatul Liber IFTE - CFR Caransebeş din cadrul Sucursalei Regionale Electrificare Timişoara îşi are sediul în municipiul Caransebeş, instanţa a statuat că revine Tribunalului Caraş-Severin competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322/10.05.2011, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de ia această constatare, statuată şi prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție [dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social], şi în lipsa unui text expres, prin aceeaşi decizie în interesul legii s-a arătat şi care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunile în justiţie formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia în conflictelor de muncă.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, în vigoare şi după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceiaşi decizie în interesul legii, nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat tn sensul că: „instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În speţa supusă analizei, se constată că acţiunea este pornită de sindicat care, inclusiv în condiţiile disjungerii, îşi păstrează calitatea de reclamant.

Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii astfel cum aceste dispoziţii legale au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sindicatul, respectiv Tribunalul Caras Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2014.