Jurisdictional conflict over labor seniority: material versus territorial incompetence and the requirements for a negative conflict of competence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 16 noiembrie 2012, S.A. a solicitat, în contradictoriu cu A.R.I.A., să se constate că are o vechime totală în munca prestată în cadrul pârâtei pe perioada anilor 1980 - 1990 şi eliberarea unei adeverinţe în acest sens, care să îi servească la pensie.

Prin Sentinţa nr. 242/LM din 23 aprilie 2013, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-a apreciat de către instanţă că întrucât între părţi nu au existat raporturi juridice de muncă, întemeiate pe un contract individual de muncă, ci contracte civile de colaborare, în baza cărora reclamantul a prestat activităţi artistice, părţile din prezenta cauză nu se află într-un conflict de muncă, în sensul art. 266 C. muncii, ci a unor raporturi juridice civile, motiv pentru care a făcut aplicaţiunea art. 1 şi 5 C. proc. civ. coroborate cu art. 159 din cod.

Prin Sentinţa civilă nr. 17522 din 17 septembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de dispoziţiile art. 266 şi 269 C. muncii.

Prin Sentinţa civilă nr. 4620 din 15 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, reţinând că potrivit art. 269 C. muncii, instanţa competentă este cea în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa, după caz, reclamantul.

Înalta Curte va respinge sesizarea de regulator de competenţă, în considerarea argumentelor ce succed:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, prin intermediul regulilor de competenţă jurisdicţionale, se realizează, potrivit C. proc. civ., în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În ceea ce priveşte competenţa materială, privită sub aspectul funcţional, prin aceasta se stabileşte, în primul rând, ierarhia instanţelor judecătoreşti, iar sub aspect procesual, se determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

Se reţine aşadar, că prin normele de competenţă materială se realizează o delimitare între instanţe de grad diferit, în timp ce, prin cele de competenţă teritorială, delimitarea priveşte instanţe de acelaşi grad.

În activitatea de judecată se pot ivi situaţii în care două sau mai multe instanţe se pot considera competente sau, dimpotrivă, necompetente a soluţiona o cauză, reglementate în procedura civilă.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă, când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

Or, în speţă, se observă că prima instanţă învestită, respectiv Tribunalul Bihor, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei, prin admiterea unei excepţii de necompetenţă materială a tribunalului.

La rândul său, Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, însă prin admiterea unei excepţii de necompetenţă teritorială a instanţei.

Deşi dispoziţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ. nu o prevăd expres, este necesar ca pentru naşterea unui conflict de competenţă, declinările reciproce de competenţă să privească aceeaşi formă de competenţă, iar instanţele să-şi conteste, reciproc, acelaşi gen de competenţă materială sau teritorială.

În speţă însă, declinările de competenţă s-au realizat în considerarea unor argumente care au vizat norme de competenţă diferite (materială şi, respectiv, teritorială).

Ca atare, se constată că în cauză nu există un conflict negativ de competenţă în sensul dispoziţiilor legale menţionate, motiv pentru care se va respinge sesizarea de regulator de competenţă, urmând a-şi produce efecte ultima hotărâre de declinare a competenţei, care învesteşte Tribunalul Bihor cu soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea de regulator de competenţă formulată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - AZ