Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2612/2003 AI generated

Defendant's Restitution-Reply Duty Upheld; Daily Penalty Damages for Delay Affirmed

Case Number Decizia nr. 2612/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The court dismissed the defendant's appeal as unfounded, leaving in force the prior rulings that had ordered the defendant to issue a reasoned decision under Law No. 10/2001 in response to the claimant's restitution notification for a plot of land, and to pay daily penalty damages (500,000 ROL/day) for delay from 27 May 2002 until compliance. The dispute arose from the claimant's notification (filed 29 January 2000, renewed 10 April 2002) seeking in-kind restitution of land taken without title; the defendant failed to respond within the statutory 60-day period. The court held that under Articles 20 and 28(1) of Law No. 10/2001, the defendant was obliged to reply, and its failure made any debate over the merits of the claim premature; it also rejected the defendant's argument that the notification was misaddressed, since under Article 27(4) of Law No. 10/2001 and Article 11(5) of the implementing rules, notification was properly sent to the entity that had held the property.

Legislator headnote

AI generated

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, art. 8 din Legea nr. 10/2001, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; Defendant's Restitution-Reply Duty Upheld; Daily Penalty Damages for Delay Affirmed: S-a reținut că terenul a intrat în proprietatea C.C. Drăgășani, de la care a trecut în proprietatea C.C. Susani. Această din urmă cooperativă a vândut terenul, în 1999, unui cetățean din comuna Mădulari. Ca urmare, conform art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 11 alin. (5) din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001, notificarea în mod corect a fost adresată unității care a deținut imobilul revendicat.

Keywords

AI generated
restitution of property reply enforcement decision order to pay statutory duty right of reply

Cited Legislation

AI generated
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
Instanța a reținut că pârâta avea obligația, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să răspundă petiționarului prin dispoziție, decizie sau ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
Ca urmare, conform art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art.
art. 8 din Legea nr. 10/2001
În esență se susține că în mod greșit a fost obligată pârâta să se pronunțe cu privire la un imobil pe care nu-l mai deține și s-a aplicat greșit art. 8 din Legea nr. 10/2001, ignorându-se că această lege nu se aplică terenurilor care au făcut obiectul revendicărilor în baza Legii nr.
art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
20 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituție obligația de răspuns la notificare, într-un termen de 60 zile.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 mai 2002 pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul B.R.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C. Drăgășani, obligarea acesteia din urmă să emită dispoziție motivată, la notificarea de restituire în natură a imobilului (teren) situat în punctul „la magazin” din satul Balșoara, comuna Mădulari.

S-a mai solicitat obligarea pârâtei la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 390/18 iunie 2002 a admis cererea și a obligat pârâta să emită decizie sau dispoziție motivată în conformitate cu Legea nr. 10/2001. A fost totodată obligată pârâta la 500.000 lei cu titlu de daune cominatorii, pe zi de întârziere, începând cu 27 mai 2002, până la executarea obligației.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamantul a transmis pârâtei o notificare la 29 ianuarie 2000, înregistrată la nr. 42 prin executorul judecătoresc prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren ce a fost preluat fără titlu, anexând la notificare și actele justificative.

Pârâta nu a răspuns nici la revenirea la notificare, făcută de reclamant ulterior, la 10 aprilie 2002. Instanța a reținut că pârâta avea obligația, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să răspundă petiționarului prin dispoziție, decizie sau ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 61/A din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Instanța de apel nu a primit critica pârâtei în sensul că notificarea nu a respectat condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 fiind adresată în mod greșit acestei pârâte, bunul fiind în prezent deținut de altă persoană în localitatea Mădulari – Boica.

S-a reținut că terenul a intrat în proprietatea C.C. Drăgășani, de la care a trecut în proprietatea C.C. Susani. Această din urmă cooperativă a vândut terenul, în 1999, unui cetățean din comuna Mădulari. Ca urmare, conform art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 11 alin. (5) din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001, notificarea în mod corect a fost adresată unității care a deținut imobilul revendicat.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat în termen recurs. S-a criticat soluția Curții de apel invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 7-10 din C. proc. civ. și au fost reluate apărările formulate și prin apel.

În esență se susține că în mod greșit a fost obligată pârâta să se pronunțe cu privire la un imobil pe care nu-l mai deține și s-a aplicat greșit art. 8 din Legea nr. 10/2001, ignorându-se că această lege nu se aplică terenurilor care au făcut obiectul revendicărilor în baza Legii nr. 18/1991, cum este cazul în speță. S-a mai arătat că instanța a reținut o altă situație de fapt și de drept diferită de cele probate în dosar.

Recursul nu este fondat și se va respinge pentru următoarele considerente.

La 29 ianuarie 2000 reclamantul a formulat o notificare către pârâtă, reînnoită la 10 aprilie 2002, solicitând restituirea în natură a unui imobil situat în satul Balșoara.

Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituție obligația de răspuns la notificare, într-un termen de 60 zile.

Nerespectarea acestor prevederi legale face de prisos orice discuție legată de motivarea lipsei de răspuns din partea pârâtei și în consecință de faptul dacă cererea de revendicare a reclamantului este sau nu întemeiată. Această din urmă problemă s-ar fi putut analiza numai în prezența exprimării unei poziții de către pârâtă în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, adică printr-un răspuns la notificare în una din modalitățile prevăzute de această lege.

Ca urmare, în raport de petitul acțiunii introductive de instanță și față de lipsa de răspuns la notificare din partea pârâtei, în mod corect s-au pronunțat instanțele din cauză, admițând acțiunea.

Pentru considerentele expuse urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta C.C. Drăgășani împotriva deciziei 61 A din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.