Fraudulent misappropriation of funds via counterfeit corporate guarantees: penalty individualization below statutory minimum for continued fraud with especially serious consequences

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 275 din 12 octombrie 2011, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, astfel cum a fost stabilită de Curtea de Apel Brașov în decizia nr. 868/R din data de 18 decembrie 2009 pronunțată în dosarul penal nr. 141/62/2007, din art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru părțile vătămate descrise la punctele 1-22, 22 acte materiale, într-o faptă de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., partea vătămată I.T.V. și o faptă distinctă, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., prin extindere față de partea vătămată A.V.P., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a dispus condamnarea inculpatei S. (nume anterior D.) M.O. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, 22 acte materiale.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăți comerciale prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.

A dispus comunicarea acestor dispoziții, după rămânerea definitivă către Oficiul Registrului Comerțului Brașov, cu aplicarea art. 13 C. pen. ca urmare a neaplicării pedepsei accesorii.

În baza art. 81 și 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei pentru două infracțiuni de înșelăciune, părți vătămate I.T.V. și A.V.P., prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 și 999 C. civ. a obligat inculpata la plata despăgubirilor civile, către părțile civile, după cum urmează:

- părții vătămate M.D.O. suma de 15.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părților vătămate D. (fostă U.) M. și U.D.C. suma totală de 20.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate M.M. suma de 1500 dolari SUA și 7631 euro, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății (pentru suma 14.500 mărci germane aceasta a fost convertită în euro, față de paritatea de 1,9 la retragerea monedei marcă de pe piață);

- părții vătămate B.G. suma de 11.151 dolari SUA sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate B.I. suma de 34.520 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate S.I. suma de 6130 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate G.B. suma de 10.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate S.F. suma de 14.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate C.G. și C.E. suma totală de 9.549 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate M.P.V. suma de 11.200 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate C.F. suma de 7000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate B.A. suma de 12.040 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate K.A.A. suma de 1500 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate S.P. suma de 4.647 euro, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății (suma de 8830 mărci germane, a fost convertită în euro la paritatea de 1,9);

- părții vătămate I.G. suma de 3500 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate A.B. suma de 18.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate S.D. suma de 3000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății și 4.000 RON;

- părții vătămate N.L.Ș.C. suma de 2500 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate S.P. suma de 20.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății;

- părții vătămate G.D. suma de 15.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății și

- părții civile L.P.M., pentru L.P.Mi. decedat, suma de 15.600 RON. Se vor respinge celelalte pretenții solicitate de părțile civile.

A respins în totalitate pretențiile solicitate de părțile vătămate I.T.V. și A.V.P.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 84 C. pen. în sensul că neexecutarea cu rea credință a obligațiilor civile stabilite până la expirarea termenului de încercare va determina revocarea suspendării executării pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție.

A constatat că părțile vătămate B.R.A., B.M.A. și B.S.A. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

A constatat că partea civilă I.B. a renunțat la pretențiile în cuantum de 5000 dolari SUA, astfel că în baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată în favoarea statului a acestei suma, sau a contravalorii în RON la cursul oficial din ziua plății.

A constatat că SC B.E. SRL și SC B. SRL nu au calitate de părți responsabile civilmente.

A respins cererile privind obligarea SC B.E. SRL și SC B. SRL în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile.

A respins cererile formulate de părțile civile B.I., C.G. și B.G. privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească statului suma de 7000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatei s-a reținut că „folosindu-se de calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL Brașov și SC B.E. SRL Brașov, a indus în eroare, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 4 părți vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societății deși i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis niște file CEC știind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecința producerii unui prejudiciu total în valoare de 22.230 dolari SUA și 122.900.000 ROL.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatei s-a reținut că folosindu-se de calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL Brașov și SC B.E. SRL Brașov, a indus în eroare, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 20 părți vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societății deși i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis niște file CEC știind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecința producerii unui prejudiciu total în valoare de 184.545 dolari SUA, 33.430 DM și 339.587.500 ROL. S-a considerat că în cauză nu se poate face aplicarea art. 215 alin. (5) C. pen., având în vedere că practica instanțelor de judecată privind interpretarea art. 146 C. pen. raportat la O.G. nr. 207/2000, în sensul că prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 1 miliard ROL în dauna unei singure persoane și nu prejudiciul cumulat cauzat mai multor persoane vătămate.

Cele două dosare formate la nivelul Judecătoriei Brașov, 1032/2001 și 554/2001 au fost conexate sub nr. 554/2001 în ședința de judecată din data de 19 aprilie 2002.

La termenul de judecată din data de 09 noiembrie 2001, numitul A.V.P. a învederat instanței de fond că solicită reținerea în sarcina inculpatei ca act material component al infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și a aceluia comis în dăuna sa, deoarece a împrumutat societatea SC B.E. SRL cu suma de 700.000.000 ROL, inculpata justificând că această sumă îi era necesară pentru deschiderea unor case de schimb valutar în București, iar pentru garantarea restituirii împrumutului i-a eliberat o filă CEC fără acoperire. A fost depusă filă CEC în copie și dovada refuzului de plată, în copie.

Prin sentința penală nr. 1547/2004, Judecătoria Brașov a dispus în baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (24 acte materiale), condamnarea inculpatei S.M.O. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune” în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. a fost obligată inculpata S.M.O. să plătească următoarele despăgubiri civile:

- părții civile I.T.V. suma de 19.877 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile B.G. suma de 11.151 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile B.I. suma de 34.520 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, respinge restul pretențiilor civile solicitate;

- părții civile S.J. suma de 6.250 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, respinge restul pretențiilor civile solicitate;

- părții civile I.B. suma de 5.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile B.G. suma de 10.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile S.F.D. suma de 13.270 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile C.G. suma de 9.549 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății și dobânda legală până la restituirea debitului;

- părții civile M.P.V. suma de 11.200 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, respinge restul pretențiilor civile solicitate;

- părții civile C.F. suma de 7.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Națioanale a României din ziua plății;

- părții civile B.A. suma de 12.046 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile K.A. suma de 1.500 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății și dobânda legală până la restituirea debitului;

- părții civile S.P. suma de 4.648 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile I.G. suma de 3.500 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile S.D.G. suma de 3.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile B.A.I. suma de 17.970 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile N.L.Ș.C. suma de 2.500 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile S.P. suma de 20.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile G.D.I. suma de 15.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile L.P.M. suma de 187.800.000 ROL;

- părții civile A.V.P. suma de 700.000.000 ROL;

- părții civile M.D.O. suma de 15.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile U.D.C. și U.M. suma de 6.130 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății;

- părții civile M.M. suma de 4.921 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății.

S-a constatat că părțile vătămate B.R.A., B.M.A. și B.S.A. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

A fost respinsă cererea de constituire de parte civilă formulată de către martora C.C.

S-a constatat că SC B.E. SRL și SC B. SRL nu au calitatea de părți responsabile civilmente în prezenta cauză.

Împotriva acestor dispoziții, au declarat apel: Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, sentința fiind criticată pentru faptul că în mod greșit s-a constatat că cele două societăți comerciale nu au calitate de parte responsabilă civilmente, cât și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei. Motivele de apel au fost suplimentate oral, în ceea ce privește nelegalitatea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

De asemenea și inculpata a declarat apel și a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, prin trimitere la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece lipsește elementul intențional al laturii subiective a infracțiunii.

Au mai declarat apel părțile civile S.F.D., A.V.P., B.G., P.S., B.A., B.R.A. și B.M.

Prin decizia penală nr. 505 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Brașov au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, părțile civile S.F.D., A.V.P., B.G., P.S. împotriva sentinței penale nr. 1547/2004 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 554/2001, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, al aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., al constatării împrejurării că SC B.E. SRL și SC B. SRL nu au calitatea de părți responsabile civilmente în cauză.

Rejudecând în aceste limite a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani și 6 luni închisoare, la 6 ani închisoare, înlăturându-se pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.

A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăți comerciale prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 6 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, s-a dispus comunicarea acestei decizii după rămânerea definitivă către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov.

S-a constatat că SC B.E. SRL și SC B. SRL au calitatea de părți responsabile civilmente în cauză și au fost obligate aceste părți civile în solidar cu inculpata la despăgubirea părților civile după cum urmează:

Inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.E. SRL la despăgubirea părților civile B.G., S.F.D., C.G., C.F., B.A., K.A., A.B., S.D.G., N.L.Ș.C., P.S., G.D.I., M.M., A.V.P., M.D.O.

Inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL la despăgubirea părților civile U.D., B.I., S.I.

Inculpata a fost obligată în solidar cu părțile responsabile civilmente SC B.E. SRL și SC B. SRL la despăgubirea părților civile I.B., S.P., I.G., L.P.M.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpată și de părțile civile B.A., B.R.A., B.M. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze dreptul lor, fiind vorba de modul de soluționare a laturii civile a cauzei; instanța a admis o cale de atac introdusă tardiv, fiind vorba de părțile civile S.F.D. și A.V.P.; s-au aplicat pedepse greșit individualizate; faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, deoarece în sarcina inculpatei trebuia să se rețină art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., față de recursul în interesul legii nr. 14/2006; procedura de citare cu inculpata la termenul la care s-a dezbătut apelul nu a fost îndeplinită.

Au mai declarat recurs inculpata pentru motivele inițiale, fiind însușite parțial cele ale Ministerului Public, respectiv cele în favoarea inculpatei.

Părțile civilmente responsabile au declarat recurs sub aspectul stabilirii acestei calități, iar părțile civile B.I., B.G. și C.F. au declarat recurs sub aspectul laturii civile.

Prin decizia nr. 675/R din 20 decembrie 2006 au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public, partea civilă I.T.V., părțile responsabile civilmente SC B. SRL și SC B.E. SRL precum și de inculpata S.M.O., a fost desființată decizia apelată cauză s-a trimis pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Brașov, ca urmare a greșitei citări a inculpatei la termenul de dezbatere.

Prin decizia penală nr. 214/A din data de 03 iuliw 2007 pronunțată în dosarul penal nr. 141/62/2007 a Tribunalului Brașov, au fost admise apelurile exercitate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, inculpata S.M.O., părțile civile B.G. și P.S. împotriva sentinței penale nr. 1547/2004 a Judecătoriei Brașov pe care a desființat-o relativ la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei S.M.O., al conținutului pedepsei accesorii, al neaplicării pedepsei complementare vizate de art. 64 lit. c) C. pen., al neaplicării art. 7 din Legea nr. 26/1990, al constatării faptului că SC B.E. SRL și SC B. SRL nu au calitatea de părți responsabile civilmente și al neaplicării art. 191 alin. (3) C. proc. pen. și art. 193 alin. (4) C. proc. pen. pentru cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în prima instanță.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei S.M.O. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei S.M.O. pedeapsa complementară vizată de art. 64 lit. c) C. pen. a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială pe o durată de 6 ani executabilă în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă, la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov.

S-a constatat că SC B.E. SRL și SC B. SRL au calitatea de părți responsabile civilmente în prezenta cauza sens în care inculpata S.M.O. a fost obligată în solidar cu aceste părți responsabile civilmente la despăgubirea părților civile, în acest sens, inculpata S.M.O. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.E. SRL, la despăgubirea părților civile I.T.V., B.G., S.F.D., C.G., C.F., B.A., K.A., B.A.I., S.D.G., N.L.Ș.C., P.S., G.D.I., M.M., A.V.P., M.D.O. și M.P.V., pentru toți cu sumele individualizate de către prima instanță.

De asemenea, inculpata S.M.O. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL la despăgubirea părților civile U.D.C., B.I. și S.J. pentru toți cu sumele individualizate de către prima instanță.

S-a mai dispus, obligarea inculpatei S.M.O. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC B.E. SRL și SC B. SRL la despăgubirea părților civile B.G., I.B., S.P., I.G. și L.P.V. (aceasta din urmă actualmente decedată nefiind posibilă introducerea în cauză a moștenitorilor în sensul art. 21 alin. (1) C. proc. pen.) pentru toți cu sumele individualizate de către prima instanță.

Împotriva acestor dispoziții au declarat recurs Ministerul Public sub aspectul faptului că în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei; inculpata sub aspectul modului de citare, a încălcării dreptului la apărare; părțile responsabile civilmente sub aspectul stabilirii acestei calități.

Prin decizia penală nr. 868/R din data de 18 decembrie 2009 pronunțată în dosarul penal nr. 141/62/2007 au fost admise recursurile declarate în cauză, a fost desființată decizia din apel și casată sentința instanței de fond și în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei din art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și s-a trimis cauza spre judecată în primă instanță Tribunalului Brașov.

Prin sentința penală nr. 205/S din 26 aprilie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. 1009/62/2009, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilo Omului s-a dispus restituirea cauzei ce conține rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 și rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru refacerea urmăririi penale și sesizarea instanței în condiții de legalitate.

S-a apreciat că urmărirea penală nu a fost începută pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată.

Astfel, s-a reținut că în dosarul penal nr. 170/P/2001 la data de 06 aprilie 2001 s-a dispus prin proces-verbal începerea urmăririi penale de către organele de poliție, pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen., față de sesizările (plângerile) formulate de părțile vătămate M.D.O. și U.D.C. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În drept, în sarcina inculpatei s-a reținut că „folosindu-se de calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL Brașov și SC B.E. SRL Brașov, a indus în eroare, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 4 părți vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societății deși i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis niște file CEC știind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecința producerii unui prejudiciu total în valoare de 22.230 dolari SUA și 122.900.000 ROL.

În dosarul penal nr. 385/P/2000 s-a dispus începerea urmăririi penale prin proces-verbal de către organele de poliție, după cum urmează:

- la data de 06 septembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată I.T.V.;

- la data de 20 septembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. - parte vătămată B.G.;

- la data de 14 august 2000 - pentru art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - pentru faptul că a indus în eroare mai multe persoane;

- la data de 12 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată S.J.;

- la data de 30 ianuarie 2001 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată I.B.;

- la data de 12 octombrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.G.;

- la data de 30 august 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.F.D.;

- la data de 10 ianuarie 2001 - pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată C.G.;

- la data de 22 noiembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată M.P.V.;

- la data de 19 octombrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată C.F.;

- la data de 19 octombrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.A.;

- la data de 04 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată K.A.;

- la data de 04 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.P.;

- la data de 15 august 2000 - pentru art. 84 alin. (1), (2) Legea nr. 59/1934 - parte vătămată I.G.;

- la data de 04 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată A.B.;

- la data de 22 noiembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.D.;

- la data de 02 februarie 2001 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată N.L.Ș.C.;

- la data de 21 noiembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată P.S.;

- la data de 08 ianuarie 2001 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată G.D.I.;

- la data de 09 noiembrie 2002 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată L.P.M.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În drept, în sarcina inculpatei s-a reținut că folosindu-se de calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL Brașov și SC B.E. SRL Brașov, a indus în eroare, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 20 părți vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societății deși i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis niște file CEC știind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecința producerii unui prejudiciu total în valoare de 184.545 dolari SUA, 33.430 DM și 339.587.500 ROL. S-a considerat că în cauză nu se poate face aplicarea art. 215 alin. (5) C. pen., având în vedere că practica instanțelor de judecată privind interpretarea art. 146 C. pen. raportat la O.G. nr. 207/2000, în sensul că prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 1 miliard ROL în dauna unei singure persoane și nu prejudiciul cumulat cauzat mai multor persoane vătămate.

S-a reținut că într-un dosar se începe urmărirea penală pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen., față de sesizările (plângerile) formulate de părțile vătămate M.D.O. și U.D.C., iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de o altă încadrare juridică, respectiv alte aliniate ale art. 215 C. pen. și cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că s-a apreciat că deși s-a început urmărirea penală ca urmare a plângerilor a două părți vătămate menționate în procesele-verbale de începere a urmăririi penale, acțiunea penală și trimiterea în judecată privește patru părți vătămate.

Referitor la cel de al doilea dosar, s-a constatat că în aceeași manieră se începe urmărirea penală (la date diferite astfel cum s-a arătat pe larg mai sus) pentru următoarele infracțiuni: art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată I.T.V., art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. - parte vătămată B.G., art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - fără a se preciza cu privire la ce parte vătămată, art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată S.J., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată I.B., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.G., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.F.D., art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată C.G., art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată M.P.V., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată C.F., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.A., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată K.A., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.P., art. 84 alin. (1), (2) Legea nr. 59/1934 - parte vătămată I.G., art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată A.B., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.D.G., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată N.L.Ș.C., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată P.S., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată G.D.I., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată L.P.M.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca și în cazul de mai sus, s-a apreciat că urmărirea penală se începe pentru o serie de infracțiuni printre care și pentru infracțiuni la Legea CEC-ului, trimiterea în judecată se dispune pentru infracțiunea de înșelăciune, cu alte aliniate față de actul începerii urmăririi penale dar și prin reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de acestea s-a apreciat nulitatea urmăririi penale și implicit a sesizării instanței de judecată.

Prin decizia penală nr. 868/R din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și părțile civile B.I. și B.G. împotriva sentinței penale nr. 205/S din 26 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, care a fost casată și a fost trimisă cauza Tribunalului Brașov pentru continuarea judecății.

S-a apreciat că jurisprudența și doctrina sunt într-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art. 264 alin. (3) C. proc. pen., astfel că în principiu, examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și rezultă din existența, distinctă a art. 332 C. proc. pen.

S-a considerat că în măsura în care se constată nulități ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia, ca o consecință firească se impune, evident, și refacerea rechizitoriului. Această observație trebuie însă corelată cu alte principii în materia efectelor nulității, astfel cum sunt acceptate în doctrină (izolarea efectului nulității și efectul extensiv al nulității), susținându-se constant, în doctrină, că în reglementarea C. proc. pen. român actual nu sunt dispoziții exprese în ceea ce privește efectul extensiv al nulității, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare, în raport cu relația ce există între actul lovit de nulitate și celelalte acte procesuale întocmite.

De asemenea, Curtea a apreciat că neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută și, respectiv, restituirea cauzei la procuror. Distinct, încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale poate atrage, în condițiile legale, nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută. De lege lata, această concepție a legiuitorului este reflectată de dispozițiile art. 197 alin. (1) și (2) - (3) C. proc. pen., art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., respectiv art. 332 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Potrivit C. proc. pen., nulitatea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal - art. 197 C. proc. pen.

Față de argumentele expuse și examinând cele două rechizitorii din perspectiva acestor două texte legale, Curtea a constatat ca neîntemeiată concluzia existenței unor neregularități ale actului de sesizare, în sensul că nu se poate trece la judecarea faptelor și a persoanei trimise în judecată, cu încadrarea juridică respectivă. S-a apreciat că soluția primei instanțe ar fi fost la adăpost de orice critică, în condițiile în care constatarea nelegalei sesizări a instanței s-ar fi referit la judecarea unei fapte, în materialitatea ei, pentru care nu s-ar fi desfășurat niciun act de urmărire penală. Însă, procedura desfășurată (urmărirea penală) a vizat faptele comise de inculpată, numai că s-a dat o altă încadrare juridică ce nu poate constitui motiv de restituire, în lumina argumentelor dezvoltate supra.

Ulterior, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 786/62/2011.

Cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, cele două dosare au fost conexate, totodată s-a dispus în baza art. 335 C. proc. pen. extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale ca urmare a plângerii formulate de A.V.P. la termenul de judecată din data de 09 noiembrie 2001, când acesta a învederat instanței de fond că solicită reținerea în sarcina inculpatei ca act material component al infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și a aceluia comis în dauna să, deoarece a împrumutat societatea SC B.E. SRL cu suma de 700.000.000 ROL, inculpata justificând că această sumă îi era necesară pentru deschiderea unor case de schimb valutar în București, iar pentru garantarea restituirii împrumutului i-a eliberat o filă CEC fără acoperire. A fost depusă filă CEC în copie și dovada refuzului de plată, în copie.

Cu ocazia rejudecării au fost reaudiate părțile civile care s-au prezentat la judecată. Au fost audiați ca martori P.I.V. și C.C.

Analizând aceste declarații s-au constatat următoarele:

Partea vătămată B.A. a arătat că are un magazin pe str. R. din Brașov pe care l-a închiriat firmei B.E., prin M. și soțul acesteia în anul 1996 până în 1999. Aceasta a arătat că la începutul anului 1999 fiica lui s-a logodit, iar nași au fost soții S. La logodnă, inculpata l-a întrebat ce cadou ar vrea să-i facă fiicei lui, astfel i-a spus că are niște bani pe care dorește să îi dea pentru ca aceasta să își cumpere un apartament. Inculpata i-a spus să-i dea ei acești bani, împrumut, pentru a mai deschide niște case de schimb valutar. A fost de acord, astfel i-a dat în două tranșe, odată 7.000 dolari și odată 5046 dolari pentru care i-a eliberat file CEC la Banca Ț., cu date scadente cam la 3 luni. Deoarece urma să plece în concediu la sfârșitul lui iulie 1999, s-a dus la ea pentru banii de chirie, deoarece la data de 28 a fiecărei luni trebuia să-i remită contravaloarea chiriei pentru spațiu. I-a dat aproximativ ¾ din această sumă reprezentând chirie, afirmând că are ceva probleme cu banii. Astfel a plecat în concediu și când a revenit de la mare în jurul datei de 15 august 1999, a primit un telefon, aflând astfel că M. a plecat. Referitor la suma împrumutată, partea vătămată a arătat că a încheiat cu inculpata un contract de împrumut cu firma B.E. Acesta a arătat că el a împrumutat persoana fizică S. însă a avut reprezentarea că împrumut persoana juridică cu bani deoarece în înscrisul întocmit în antet apare numele societății. A fost încheiat un singur înscris. Fila CEC a fost emisă când i-a dat banii și contractul a fost întocmit imediat ce a dat tranșa a doua, iar contractul a fost întocmit pentru întreaga sumă. După ce i-a dat banii i-a remis contractul de împrumut cu dobânda ce se practică la bancă de 5%. După dispariția inculpatei, partea vătămată a arătat că s-a dus la bancă pentru a executa filele CEC și i s-a spus că este lipsă de fonduri.

Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 12.046 dolari SUA plus dobânda legală a băncii de 5% pe an începând cu momentul de când a dat banii până la plata integrală a sumei.

Partea vătămată C.F. a arătat că la finele anului 1998 s-a deplasat la casa de schimb valutar situată pe str. M. unde a avut sediul firma inculpatei S., la firma B.E. S-a dus cu banii obținuți din vânzarea unei case, pentru a schimba niște ROL în valută, respectiv dolari deoarece avea de plătit o datorit către o cumnată. Un angajat l-a dus în biroul inculpatei S.M.O., acolo inculpata, soțul ei și secretara s-au repezit să-i numere banii din plasă. Crede că avea vreo 250.000.000 ROL. Nu a avut să-i dea bani imediat, astfel l-a amânat pentru a doua zi. A doua zi a primit o parte din bani, diferența până la 7.000 de dolari care au rămas la ea. I-a dat un CEC completat cu suma de 7.000 dolari, cerându-i să-i mai lase ei o lună banii. Nu își amintește exact ce sumă a luat de la aceasta. Nu a încheiat la vremea respectivă nici un contract. Ulterior, inculpata l-a rugat să-i mai lase banii încă 6 luni, apoi încă 3 luni, apoi el a plecat la Brăila și când s-a întors a auzit că inculpata plecase. Când inculpata a dispărut a avut reprezentarea că a fost înșelat. Inculpata i-a dat o filă CEC, pe care a introdus-o la bancă înainte de a expira termenului însă i s-a spus că nu e posibil să încaseze banii deoarece nu era împlinit termenul. Sub aspectul laturii civile partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 dolari.

Partea vătămată B.G. a arătat că a fost coleg de serviciu cu inculpata S.M.O. și cu soțul acesteia, fiind oarecum prieteni, deoarece se știau de mulți ani, aproximativ din 1972. La un moment dat a avut o situație neplăcută de sănătate, astfel inculpata a venit la spital cu soțul ei să îl vadă. În acea perioadă, aproximativ 1996, i-a spus că are nevoie de bani să o împrumute. Partea vătămată a arătat cu certitudine faptul că inculpata personal i-a cerut bani împrumut. Pentru că era în relații bune a fost de acord, aceasta și ca urmare a faptului că anterior la rândul ei, ea îl împrumutase cu bani.

În cursul anului 1999 i-a împrumutat echivalentul a 11.151 dolari SUA (plata a fost efectuată în mărci și dolari). Deoarece erau în relații bune nici măcar nu i-a cerut o chitanță, dar ea i-a făcut o chitanță spunându-i că nu se știe. În chitanță a scris că ea personal îi datorează suma de 6.000 și ceva de dolari, iar cel de al doilea înscris a fost redactat cam după 3 luni de zile, pentru restul sumei. Când inculpata i-a dat chitanța nu i-a pus nici o condiție, în sensul că nu a cerut nicio dobândă, însă aceasta a menționat în chitanță 6% dobânda pe lună.

Față de acestea, partea vătămată a arătat că a întrebat-o afacere desfășoară de poate să-i dea și dobândă, nu i-a răspuns însă, i-a spus că își permite. Inculpata a luat banii dar nu știe ce a făcut cu aceștia și nici nu i-a mai dat înapoi, ulterior a aflat că aceasta a fugit din țară. Partea vătămată a arătat că deoarece era bolnav i-a trecut în ambele hârtii și pe copii lui, A.R. și M. care nu s-au constituit părți civile pentru că nu au dat aceste sume de bani împrumut, dar ei figurau în contract. Partea vătămată a arătat că a dat inculpatei bani împrumut în virtutea relației de prietenie dintre ei, banii fiind împrumutați ei ca persoană fizică.

A mai arătat că nu își amintește exact sumele în valută și ROL pe care i le-a dat împrumut, a apreciat suma globală astfel cum s-a constituit parte civilă. Nu a convenit cu inculpata termenul de restituire a banilor împrumutați prima oară, ci i-a spus să îi dea înapoi într-un termen rezonabil, de aproximativ 3 luni, însă lunar aceasta trebuia să-i dea o mică parte de împrumut, fără a se pune problema plății vreunor dobânzi. Ulterior a intervenit cel de al doilea împrumut, fără ca inculpata să justifice de ce are nevoie de bani și nici el nu a insistat asupra acestui aspect.

Fiind prieteni nu a luat în calcul posibilitatea de a fi înșelat de inculpată și nu a avut reprezentarea că nu-i va restitui banii. După mai multe intervenții de a recupera banii, începând cu anul 1999 până prin august 2000 a avut reprezentarea că nu-i va mai recupera. După scadența împrumutului a formulat acțiune în instanța civilă pentru prejudiciu care se află pe rol, fiind suspendată în prezent până la soluționarea prezentei cauze.

Partea vătămată A.V.P. a arătat că a fost coleg cu soțul inculpatei din anul 1971, astfel îl cunoștea foarte bine. Acesta a fost reprezentantul României la Misiunea economică din Egipt, astfel a avut cu ei relații prietenești foarte apropiate. Partea vătămată a arătat că inculpata făcuse niște școli de broker în Anglia și se dovedea foarte versatilă în probleme de contabilitate și management. Aceasta era administrator la B.E. și avea și ea personal și alte afaceri, pe care ea i-a spus că listase la Bursă chiar în Londra. El a avut încredere în soțul inculpatei și automat și în ea. În anul 1999 crede, a venit inculpata la el și i-a spus că trebuie să mai deschidă niște case de schimb, avea la Brașov 2-3 și nu știe câte la București și vroia să mai deschidă câteva în București. La acea vreme, casele de schimb erau o chestiune profitabilă, o afacere foarte bună, deoarece era criză mare de valută. El a avut încredere în această afacere în sensul că el să-i dea bani pentru a o ajuta pe ea în calitate de administrator pentru firmă. I-a dat aproximativ 20.000 dolari. Ca și garanție i-a dat o filă de CEC, despre care el știa la vremea aceea că era imbatabilă ca și garanție. Partea vătămată a arătat că nu i-a dat banii la prima cerere, ci în urma mai multor cereri. Inculpata a venit la el acasă. Soțul ei era în umbră și erau foarte pricopsiți. Partea vătămată a arătat că le-a făcut socoteala constatând că averea lor personală se ridica la suma de 1.000.000 dolari. În plus față de aceasta, era o firmă în spate, B.E., care era destul de renumită în Brașov și care îi dăduse ei împuternicire deplină pentru case de schimb. Inculpata avea ștampila pe mână și i-a dat fila CEC în ROL, deși el i-a dat dolari. Filă CEC era completată integral. Trebuia să-i restituie tot 20.000 dolari fără dobânda.

Inculpata i-a spus că se dezvoltă, astfel că partea vătămată i-a spus că pentru că o cunoaște pe ea și soțul ei și știe că sunt solvabili îi va da banii, astfel nu s-a încheiat niciun contract, fiindu-i dată doar fila CEC cu titlu de garanție. Partea vătămată a arătat că garanția restituirii a fost dată de fila CEC și de faptul că în aceasta figura firma, aceasta chiar dacă el a împrumutat-o pe inculpata ca persoană fizică. Ulterior, inculpata i-a mai cerut bani împrumut, însă a refuzat-o.

Partea vătămată a arătat că a avut reprezentarea în iulie sau august 2000 când inculpata a plecat, că a fost indus în eroare. S-au întâlnit și inculpata i-a spus că pleacă la mare cu fetițele. Avea biroul aproape de casa lui și odată când a trecut pe acolo a văzut scandal mare în curte. Nu a fost nevoie să discute cu oamenii pentru că aceștia strigau că a fugit escroaca. Prin faptul că oamenii o defineau escroaca și el a avut reprezentarea că a fost indus în eroare.

Astfel s-a dus imediat la bancă și a introdus filă CEC, i s-a comunicat că firma nu are disponibil în cont și nici nu a avut niciodată disponibil pentru o sumă așa de mare. Atunci s-a prezentat la avocatul P. și i-a spus ce a pățit. I s-a spus că și domnul S.F.D. este în aceeași situație. A formulat o acțiune civilă care se află suspendată până la soluționarea dosarului penal.

Pentru acordarea împrumutului inculpata a venit la el acasă pentru a lua banii, aceasta știuse că a vândut o casă și deci că are bani, de față fiind numai ei doi. Dacă nu i s-ar fi dat fila CEC nu ar fi împrumutat banii.

Partea vătămată a mai arătat că la biroul inculpatei a fost de mai multe ori, pe strada M., însă pentru alte probleme decât cele referitoare la bani. Acolo s-a mai întâlnit și cu alte persoane care se aflau acolo pentru socializare. El mergea cam odată la 2-3 săptămâni pe acolo. De la inculpată știe despre caracterul benefic al activității firmei. Inculpata i-a prezentat situația ca fiind o mare favoare că-i dă el bani împrumut ei, cu toate acestea împrumutul nu a fost cu dobândă. S-a estimat că în cursul anului 2001 cursul de schimb pentru dolar va fi mai mare, astfel că acest împrumut reprezenta un avantaj pentru el.

Partea vătămată a mai arătat că inculpata nu făcea din aceasta o activitate publică, astfel că relațiile s-au derulat el și alții, în mod confidențial. Ulterior a aflat că și președintele Camerei de Comerț, numitul F., a băgat bani, adică i-a dat bani, dar când a ieșit scandalul că ea a fugit, soțul ei a încercat să facă rost de bani pentru a-i da banii înapoi.

Partea vătămată a arătat că el personal a efectuat o socoteală cu 5-6 ani înainte de a da banii împrumut și a ajuns la concluzia că inculpata și soțul ei au proprietăți și bani cash în valoare de 1.000.000 dolari.

Inculpata nu i-a spus decât că va deschide niște case de schimb la București, i-a spus că se pot juca la Bursă, că ea e specialistă însă, el a refuzat, i-a spus că îi dă bani doar pentru casele de schimb pe care urma să le deschidă la București. A apreciat că a juca cu banii lui la Bursă este prea riscant, chiar dacă bursa era în Anglia și nu în România.

Nu știe dacă s-a deschis vreo casă de schimb valutar la București, deoarece nu s-a mai interesant când a văzut că a pierdut banii, în prezent crede că inculpata nu avea intenția să deschidă vreo casă de schimb valutar la București.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolari SUA.

Partea vătămată B.I. a arătat că la începutul anului 1999 a primit un telefon de la tatăl său care i-a spus că are o prietenă bună care se află în situația de a avea nevoie de niște bani pentru ea personal. Nu știa la acea vreme că aceasta are sau nu vreo firmă. După câteva zile, în luna aprilie, a primit un telefon de la inculpată care s-a recomandat și l-a invitat la sediul firmei în Brașov pe fosta str. 7 Noiembrie. Amabilitatea ei a fost debordantă. Stând de vorbă cu aceasta l-a întrebat dacă o poate împrumuta pe ea cu niște bani, nu era vorba despre firmă, pentru că ar vrea să-și cumpere un apartament în zona Palatului pentru că vrea să-l închirieze ca spațiu pentru schimb valutar. Fiind în centru, acel imobil era profitabil să fie închiriat. I-a spus că a vândut un apartament în acea perioadă și are o sumă de aproape 3.000 dolari dolari SUA în casă, avea o suma de bani ca urmare a unei vânzări, însă suma era în mărci. Inculpata i-a spus că este prea puțin că are nevoie de mai mult, astfel că i-a spus în după 2-3 luni urma să mai primească alți bani, inculpata fiind de acord.

Partea vătămată a arătat că a primit odată cu amabilitățile ei fără limită, o chitanță fără antet, fără nimic, astfel a rugat-o să-i dea o garanție mobiliară, deoarece pentru el era o sumă mare. Astfel i-a dat până la 3.000 de dolari SUA. A primit o chitanță de mână, prin aceasta, inculpata atesta personal că a primit suma în mărci, ea i-a convertit în dolari și spunea că dacă îi va da tranșa a doua, o să-i ofere dobânda de 6% pe lună.

A doua tranșă a dat-o în iulie pentru că în perioada aceasta era foarte cald, soțul inculpatei a venit în permanență și l-a convocat la ștrand și pescuit. Între prima și a doua tranșă nu a primit nicio dobândă, deși aceasta era stipulată în chitanță, însă el nu a avut nevoi pecuniare. În luna iulie a încasat bani, astfel că s-a dus la inculpată, aceasta a rupt prima chitanță și a făcut o nouă chitanță care cuprindea și prima sumă cu aceeași dobânda de 6% pe lună. I-a cerut o garanție, afirmând că dorește să își cumpere un apartament. Inculpata i-a spus că are agenție imobiliară și i-a spus că se va ocupa cu atenție deosebită de el. La al doilea împrumut când a rugat-o să gireze cu vreun bun împrumutul, inculpata i-a spus că toate sunt girate. În perioada dintre cele două împrumuturi a primit în fiecare săptămână cel puțin două telefoane în care insista să-i dea banii. Și a doua tranșă a fost dată cu aceeași destinație de a cumpăra un imobil la București. Inculpata i-a prezentat averea, respectiv 10 case închiriate în centru.

În octombrie a venit termenul scadent, în perioada asta a cerut sume mici, 100 dolari, 200 dolari de aproximativ 4 ori. Inculpata i-a dat, dar cu amânări. La termenul scadent a mers pentru a-i spune că vrea să cumpere o casă, inculpata i-a spus să nu se grăbească pentru că mergea bine afacerea cu schimbul valutar și are nevoie de fonduri, astfel l-a amânat până la 01 ianuarie 2000. A fost circumspect, dar nu avea de ales, deși ar fi vrut banii. În ianuarie 2000 s-a dus la biroul ei pe 7 noiembrie și i-a spus să aștepte pentru că are control de la Fisc și nu poate face manevre. La începutul lui februarie a fost iar și secretara i-a spus că e înăuntru și nu vrea să deschidă. Atunci și-a dat seama că este înșelăciune. S-a întâlnit cu soțul el și i-a spus să nu mai discute cu ea, pentru că el a preluat 50% din acțiunile firmei, astfel să discute cu el. I-a spus că vrea garanție imobiliară sau merge la Parchet. Soțul inculpatei i-a spus să meargă la notar pentru a încheia un contract de garanție, el s-a dus la notar, soțul inculpatei nu s-a prezentat.

Partea vătămată a arătat că avea o filă CEC primită odată cu chitanța de mână în aceasta fiind menționată suma în mărci dată de el și convertită în dolari de inculpată, astfel în fila CEC era trecută suma de 34.000 dolari SUA echivalentul în ROL. Până la al doilea împrumut a fost dobânda de 6%, ulterior, nu s-a mai pus problema dobânzii, aceasta era stipulată însă fila CEC emisă doar pentru suma împrumutată nu și pentru dobândă. Ulterior, când nu a primit banii, a formulat plângere la Parchet, inculpata a aflat despre aceasta și i-a comunicat telefonic că nu va primi nimic. Soțul inculpatei a venit la el și i-a spus că inculpata nu poate pleca cu copii, deoarece acesta sunt pe pașaportul lui, însă cu toate acestea inculpata a plecat din țară cu copii.

Prezentându-i-se înscrisul, partea vătămată a arătat că recunoaște chitanța ca fiind semnată scrisă de inculpata S.M.O. în partea de sus, iar în partea de jos, mențiunile sunt făcut de el.

Partea vătămată a arătat că suma inițială împrumutată a fost până în 3000 dolari SUA, astfel în partea de jos a înscrisului sunt prezentate sumele reprezentând capitalizarea dobânzilor pentru fiecare lună calculate la suma împrumutată.

Partea vătămată B.A.I. a arătat că a cunoscut-o pe S.M.O. prin P.I., colegul lui de serviciu, până în acel moment nu o cunoscuse pe inculpată. Acesta i-a recomandat-o și i-a spus că face schimb valutar și că ea avea în gând să facă și alte case de schimb valutar în București și avea nevoie de finanțare, pentru a-și putea dezvolta „activitatea”, firma. P.I. i-a spus că S.M.O., o cunoștință de a lui lucrează în domeniul schimbului valutar și dorește să-și mărească activitatea și să-și deschidă niște case de schimb valutar prin București și asigură și o dobândă și că mai sunt și alte persoane. Astfel l-a întrebat P.I. dacă și el dorește să facă un împrumut avantajos. Nu i-a spus că trebuie să dea el 18.000. Suma a fost la aprecierea lui. Nici inculpata nu i-a spus suma, ci el, din proprie inițiativă a dat suma de 18.000 dolari împrumut. Partea vătămată a mai arătat că nu își amintește dacă în acel moment P.I. i-a spus că sunt și alte persoane care au dat inculpatei bani împrumut cu dobândă avantajoasă.

Când a întâlnit-o pentru prima dată pe inculpata S.M.O. aceasta i-a spus că dacă are de dat o sumă de bani indiferent că e mică sau mare, aceasta e bine pentru el și pentru ea, e în avantajul amândurora. Inculpata nu i-a spus ce va face cu banii. Nici el nu a întrebat nimic relativ la ce face cu banii. La acea întâlnire nu a avut banii asupra lui, ci la o săptămâna. La prima întâlnire nu i-a spus la ce sumă s-a gândit, i-a spus că se va gândi și va reveni. Peste o săptămâna a revenit cu banii și a făcut contractul la biroul de pe strada M. Odată ce a văzut că e sigla firmei, că e vorba de un contract și o semnătură și pentru că nu l-a interesat dobânda a fost de acord să-i dea banii crezând că e o chestie serioasă. Nu s-a gândit la calitatea pe care o a are atunci când a semnat contractul de împrumut cu societatea. Nu avea nici un raport cu această societate. Împreună cu P.F. a fost la începutul lunii aprilie 2000 la ea, pe strada M., acolo era un birou, prezentă fiind o secretară și un domn și acolo s-a încheiat un contract care există anexat la dosar prin care a dat suma de 18.000 dolari. Contractul acela era încheiat cu 25% dobândă pe an, nu era specificat când se plătea dobânda. Domnul P.I. i-a prezentat-o pe inculpată ca fiind o cunoștință veche, apropiată, o persoană de încredere. Atunci nu s-a gândit să meargă la notar deoarece avea încredere în P.I. Cu această sumă de bani o ajuta să se descurce, dar și să finanțeze firma. El a considerat că acea hârtie constituie garanție, fiind o persoană de încredere. Contractul purta sigla firmei pe el, a gândit că ea conduce firma și că este totul în regulă. Nu a verificat obiectul de activitate al firmei. I-a dat împrumut banii pentru câteva luni, până spre toamnă, spre sfârșitul anului aproximativ. Până atunci trebuia să-i dea banii plus dobânda de 25% pe an. În septembrie a aflat că ea nu mai există. A fost la firmă, la acel birou și era totul închis, atunci a bănuit că ceva nu este in regulă. Văzând că e închis și-a dat seama că a plecat de acolo. Atunci l-a cunoscut și pe soțul inculpatei tot prin intermediul lui P. A fost cu P.F. la acesta, care le-a spus că soția sa e plecată, dar nu știa mai mult să le spună. Apoi a aflat că ea a plecat de fapt din țară încă din iunie sau iulie. Atunci a formulat plângere la Parchet.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.000 dolari, fără dobândă, solicitând doar suma respectivă.

Partea vătămată a arătat că în declarația din cursul urmăririi penale a folosit termenul de afacere în cadrul discuției sale cu prietenul P. referindu-se la dobânda pe care urma să o câștige în urma împrumutului. A considerat că oferă un ajutor sau un sprijin pentru ca inculpata să-și dezvolte activitatea pe care dorește să o desfășoare. La momentul la care a dat banii nu a luat în considerare riscul că aceasta societate putea eșua.

Nu a făcut un calcul pentru a avea reprezentarea dobânzii pe care o putea câștiga. Nu a luat nici o sumă de bani de la inculpată sau soțul acesteia.

Relativ la înscrisul de la dosarul a arătat că nu își amintește ce reprezenta suma de 317 dolari, chiar dacă acest înscris este anexă la contractul de împrumut. Inculpata a mai venit la el acasă și i-a cerut 250 dolari pe care i-a dat fără nici un act tot sub formă de împrumut.

Partea vătămată a arătat că a fost de acord cu dobânda pe care a scris-o inculpata în contract și a semnat pentru că nu l-a interesat dobânda, nu a fost atent la dobânda menționată în contract, nu l-a citit, doar a semnat. Deși pentru el ar fi trebuit să fie o afacere, nu l-a interesat cuantumul dobânzii. Ulterior, după ce a dat banii împrumut a aflat că inculpata împrumutase bani și de la alte persoane. P.F. i-a spus că inculpata are credibilitate și că nu ar fi probleme. Când a constatat că nu i se restituie banii, a aflat că și alte persoane sunt în aceeași situație. S-a considerat înșelat în momentul când inculpata a dispărut și nu a mai găsit-o la firmă. Partea vătămată a arătat că el bănuiește că inculpata a făcut cu premeditare toate aceste acțiuni, în acest sens ea a știut dinainte de a lua banii împrumut că nu-i va restitui.

Plângerea penală a formulat-o împotriva firmei SC B.E., cât și a inculpatei ca persoană fizică.

Partea vătămată I.B. a arătat că a cunoscut-o pe inculpată prin anii 1989, la Ambasada din Egipt, unde lucra soțul ei. A devenit prieten cu inculpata și soțul acestea, în special cu soțul ei. La un moment dat după câțiva ani de zile, aproximativ prin 1998, sau 1999 a venit inculpata la București i-a dat un telefon și l-a rugat să-i dea împrumut suma de 5.000 dolari. Ea personal i-a cerut suma. Atunci nu avea bani, i-a dat mai târziu însă, cu câteva luni. A încheiat un contract, în acesta scria că-i avansează suma și i-o va restitui, crede că într-un an de zile, crede că era vorba de o sumă ceva mai mare decât cea împrumutată, pentru că includea și o dobândă acest împrumut. Deși i-a dat ei banii, contractul a fost făcut în numele firmei pe care aceasta o administra. Nu își amintește numele firmei. El a avut reprezentarea că dă banii pentru firmă. Nu i-au fost date foarte multe amănunte. Inculpata a venit la București și i-a dat banii la o filială a firmei la care era ea reprezentantă, era o firmă de schimb valutar. A fost invitat la sediul acestei filiale. I-a spus că are nevoie de sumă pe 6 luni sau un an și îi va da înapoi plus dobânda în vigoare la acea dată. El, în calitate de prieten a crezut că-i ajută și i-a dat banii. După termenul scadent din contract, l-a tot amânat și apoi a dispărut. Cu ocazia amânărilor îi spunea că trebuie să primească niște sume de bani de la alți participanți, asociați ai firmei și de-ai ei, bani pe care ea îi împrumutase la alte persoane.

Discuțiile pentru amânare au avut loc prin telefon, a fost și aici în Brașov la sediul firmei ei al cărei nume nu și-l amintește. El trecea deseori prin Brașov deoarece avea treburi prin comuna M. Inculpata nu a afirmat niciodată că nu-i va restitui banii, cu toate acestea nu i-a mai dat înapoi.

La momentul la care inculpata i-a cerut bani, în primă fază, l-a întrebat dacă dorește să fie asociat legal al firmei însă, el nu a dorit să intre într-o asemenea combinație.

Partea vătămată a arătat că a fost vorba de un împrumut și nu de o participare la afacerea firmei.

Pe perioada cât a dat banii inculpatei nu a avut reprezentarea că este înșelat. Când ea a început să îl amâne nu a avut reprezentarea că vrea să îl înșele, a crezut că e de bună credință. Doar când a ajuns odată la Brașov și a văzut că e coadă la biroul ei, că sunt oameni care aveau bani împrumutați la ea, a bănuit că ceva nu e curat la mijloc.

Nu s-a adresat instanței civile, ci a făcut sesizare la poliție. A sesizat că și celelalte persoane care pretindeau că au fost înșelate au procedat în același mod.

A discutat cu niște persoane și aceștia i-au spus că nu au putut să creadă că s-a întâmplat așa ceva, mai ales că unii avansaseră niște sume foarte mari, însă nu își aduce aminte persoanele.

Partea vătămată a arătat că a dat banii inculpatei, fără a cunoaște dacă aceasta a folosit banii în firmă. Încheierea contractului între el și firmă a fost ca o garanție că banii vor fi restituiți, iar în momentul în care a încheiat contractul în formă scrisă, i-a predat banii. Odată cu încheierea contractului, i-a fost înmânată și o filă CEC în alb, cu toate elementele filei CEC completate, dar nu știe de către cine. Fila CEC a introdus-o la bancă aproximativ în aceeași perioadă când a venit la Brașov, însă fila CEC a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată a arătat că renunță la pretențiile și la dreptul formulat împotriva inculpatei.

Partea vătămată G.D.I. a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui fin de al său, care avea un magazin pe strada R., aceasta s-a împrietenit cu soția lui mai mult. După ce s-au cunoscut mai bine, inculpata le-a spus că are nevoie de niște bani, pentru că a extins niște case de schimb și nu are bani de rulat. Aceasta le-a spus că voia să deschidă niște case de schimb în Constanța. În acest sens, în anul 2000, în februarie, a împrumutat-o cu suma de 16.000 dolari. I-a dat un contract purtător de dobânda de 5% pe an. Contractul era pe o perioadă de 6 luni. Dobânda se plătea lunar. Nu a primit nici un ban lunar. În luna iunie 2000 i-a dat 1000 dolari și au făcut un nou contract.

În primul contract ca persoană împrumutată figura SC B.E. reprezentată prin director S.M.O. Partea vătămată a arătat că a predat inculpatei banii la sediul firmei, astfel a avut reprezentarea că banii vor fi folosiți de firmă, aceasta și pentru faptul că i s-a dat un contract. În luna iunie a anului 2000 a primit de la inculpată suma de 1000 euro, împrejurare în care a mai făcut un contract pentru suma de 15.000 dolari SUA cu dobânda de 50%. A avut încredere în inculpată și nu s-a simțit înșelat, de aceea a încheiat al doilea contract. Faptul că soția lui mergea mereu în casă la inculpată, i-a creat o garanție că-i va da banii. Inculpata se justifica mereu că-i dă banii. Nu făcea al doilea contract dacă ar fi avut reprezentarea că va fi înșelat sau că în cadrul primei convenții încheiate a fost înșelat. Acest contract nu l-a citit când l-a semnat, astfel a crezut că e o greșeală cu acea dobândă. În urma unor presiuni i-a spus să deschidă un cont și în luna august i-a dat o filă CEC garanție în valoare de 320.000.000 ROL, fără să știe dacă această sumă cuprindea și dobândă. Partea vătămată a arătat că nu cunoștea care era cursul dolarului la acel moment. Convenția cu inculpata a fost că dacă se depășește cursul 200 RON relativ la paritatea leu - dolar îi va da o altă filă CEC în RON cu o valoare mai mare.

Înainte de a da banii, s-a interesat despre această familie, astfel a primit niște recomandări foarte bune din partea unor cunoscuți ai săi. Anterior acestui moment, nu a mai dat bani împrumut, astfel că nu s-a gândit să meargă la un notar.

În august 2000 când inculpata nu a mai fost găsită la birou, s-a deplasat la bancă cu fila CEC, însă aceasta a fost refuzată la decontare din lipsă de disponibil.

Partea vătămată a mai arătat că fila CEC a primit-o la sediul biroului inculpatei, de față fiind mai multe persoane, iar la biroul ei așteptau mai multe persoane fără a cunoaște motivul, deoarece fiecare era primit separat.

După dispariția inculpatei, a mers la ea la birou, astfel a cunoscut și alte persoane în aceeași situație.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 dolari.

Partea vătămată I.G. a arătat în anul 2000, luna martie i-a dat inculpatei suma de 5.500 dolari. În iunie avea nevoie de bani și a venit soțul inculpatei i-a adus 2.000 dolari înapoi. Restul a rămas la ei. El i-a dat banii pentru că-l știa pe soțul ei cu care a fost plecat în străinătate. Era prieten cu el și îi cunoștea destul de bine. A venit inculpata și au fost la notar în Săcele pentru a-i da suma de bani amintită. Banii i-a dat ei personal, ca reprezentant al firmei. Reprezentarea părții a fost că îi dă bani inculpatei, ca reprezentant al firmei, cu precizarea că și dacă nu era reprezentant al firmei i-ar fi dat bani împrumut. I-a dat banii pentru a-i da înapoi, fără dobânda, în dolari. În iunie-iulie i-a dat înapoi 2000 dolari și după o lună trebuia să-i restituie întreaga sumă, dar a dispărut și nu i-a mai primit. Reprezentarea că a fost indus în eroare a avut-o la sfârșitul lui iulie-începutul lui august, pentru că a auzit că ea plecase din țară, deoarece a fost la ei acasă. Soțul ei i-a spus că ea a plecat din țară. Când a împrumutat banii, inculpata i-a dat cartea de identitate a unui autovehicul marca C. ca garanție pentru bani. Partea vătămată a arătat că a fost prost că nu a luat mașina pentru că în august când s-a dus să o ridice, nu a mai găsit mașina.

Deși a avut un contract autentic, nu a avut nici un bun asupra căruia să execute contractul. Inculpata nu i-a dat nici o filă CEC sau altă garanție. La notar a mers doar el și ea. Filele CEC de la dosarul de urmărire penală nu i-au fost date lui și nu le-a văzut niciodată. Chitanța de la fila o recunoaște și el a semnat-o, fiind vorba de 500 de dolari.

Partea vătămată a arătat că prima dată i-a dat bani împrumut inculpatei S.M.O. în aprilie 2000, suma de 5.500 dolari SUA. Anterior acestei date și ulterior nu a mai dat bani împrumut inculpatei. A primit chitanță doar pentru 500 dolari SUA iar pentru restul de 1.500 ce i-au fost dați ulterior nu a mai primit altă chitanță.

Deși contractul a fost încheiat cu SC B.E. nu a executat niciodată contractul în mod silit. A făcut demersuri dar nu a reușit.

Când a încheiat contractul nu a avut reprezentarea că inculpata vrea să îl înșele, a avut însă această reprezentare atunci când aceasta nu și-a executat obligația de plată.

Partea vătămată K.A. a arătat că pe soțul inculpatei, numitul S.Ș. îl cunoștea de când lucra în Tractorul. Într-o zi l-a întrebat dacă nu știe un spațiu pentru a face o casă de schimb valutar. I-a spus că sunt 3 vecini în imobil care voiau să vândă apartamentele lor. El a venit și a vizitat apartamentele. El le-a spus că va căuta niște apartamente pentru a efectua un schimb prin agenția sa imobiliară. Le-a propus să meargă a doua zi la sediu cu actele caselor lor. El împreună cu vecinii lor nu au fost de acord să-i dea actele caselor lor, dar peste câteva zile s-au dus la agenția imobiliară. I-a spus că îl ajută cu casa, dar să-i dea 1500 dolari împrumut pentru 3 luni. A vorbit cu soția sa și au fost de acord. S.Ș. l-a dus la soția sa, în data de 15 mai, astfel cum scrie în contract. I-a dat inculpatei banii în prezența soțului ei S.Ș. Pe S.Ș. îl știa de mulți ani. Inculpata i-a spus că îi completează un formular de împrumut și îi dă o filă CEC ca și garanție și i-a promis că îl ajută cu casa. I-a spus că e acționară și la SC B.E. Inculpata i-a spus că vrea să cumpere sediu pentru casă schimb valutar cu banii.

Dobânda nu a încasat-o. În mai i-a dat banii, ea i-a dat fila CEC în 16 august pentru că atunci se împlineau 3 luni, cu titlu de garanție. În fila CEC, la suma de bani în RON, nu era trecută și dobânda. Partea vătămată a mai arătat că nu i-a mai dat alți bani împrumut, deși la 2-3 săptămâni a mai fost sunat de inculpată care l-a întrebat dacă mai poate să îi dea bani împrumut sau dacă nu știe alte persoane care ar fi dispuse să dea. Fila CEC a fost introdusă la Bancă și a fost respinsă pentru lipsă de disponibil.

Relativ la înscrisul prezentat, partea vătămată a precizat că este semnătura lui pe acel înscris. Arătă că i-a fost propusă o afacere în sensul că-i vinde casa și le face rost de un alt apartament.

Din cauza vârstei nu și-a dat seama că nu are nicio relație cu firma menționată în contract și care i-a dat fila CEC.

Efectiv a dat suma de 1.500 în dolari pentru o perioadă de 3 luni.

Partea vătămată M.M. a arătat că pe inculpata S.M.O. a cunoscut-o prin soțul ei cu care a fost în relații de colegialitate la SC M.C. în perioada anilor 1990-1991, acesta lucra în acea vreme în domeniul Comerțului Exterior.

A avut relații de serviciu bune cu acesta, el fiind un profesionist. El și-a deschis firma B. În jurul anului 1999 sau 2000 discuțiile s-au desfășurat pe strada M. unde avea sediul SC B., acolo cunoscând-o pe soția prietenului său, inculpata S.M.O. Între timp, S.M.O. deschisese niște case schimb valutar și manifesta interes în dezvoltarea rețelei de schimb valutar în mai multe localități și susținea că are nevoie de sume de bani pentru cumpărare sedii și dotare cu sisteme informatice pentru casele de schimb valutar. Auzind discuțiile avute de el cu soțul ei că ar avea niște bani pregătiți pentru a cumpăra un teren și-a manifestat intenția să-i acorde personal un împrumut pe termen de câteva luni, nu își amintește exact cât, pentru capital de lucru, în vederea dezvoltării afacerii de schimb valutar în Brașov, Predeal, Bușteni, Ploiești, București și Cluj dacă își amintește bine. Era vorba de dezvoltarea firmei B.E. firma inculpatei. Condițiile împrumutului erau pe 6 luni maxim cu dobânda 20% sau 25% pe an raportat la cele 6 luni plătibilă la sfârșitul perioadei. Aceasta se întâmpla în primăvara anului 2000, iar în luna iunie a întrebat-o pe inculpată care e situația, aceasta i-a dat 4 bilete la ordin pentru suma respectivă pe B.E. pe care le-a introdus la Banca Ț., unde firma avea deschis cont curent, însă au fost refuzate pentru lipsă de disponibil. Instrumentele de plată erau completate integral la toate rubricile, semnate și ștampilate de B.E.

I-a dat împrumutul în mărci și dolar dar nu reține sumele date împrumut inculpatei, fiind vorba de anul 2000. În iunie, când i-a dat biletele la ordin, i-a spus că este vorba de suma scadentă la 3 luni și dobânda aferentă perioadei. Atunci nu i-a dat nici o sumă de bani. Când a introdus biletele la ordin banca i s-a spus că nu este disponibil.

Partea vătămată a arătat că a primit o sumă modică de la inculpată, dar nu reține exact, pentru diferența de bani neîncasată, inculpata i-a emis file CEC.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma netă de plată la data de iulie august 2000, 122.900.000 ROL.

După ce i s-a dat refuzul la bancă a căutat-o pe inculpată, care a fost de negăsit. Atunci, soțul ei s-a disociat de orice responsabilitate. I-a spus că nu are legătură cu B.E., a dorit să rămână prieteni, a spus că nu răspunde pentru faptele soției sale. Când a primit refuzul de la bancă și-a dat seama că a fost înșelat. El a acordat niște bani fără o perspectivă certă de a-i obține, decât pe cale legală în instanța judecătorească.

Partea vătămată a arătat că, în opinia lui, inculpata a premeditat faptul că restituindu-i o parte din bani își va întări încrederea că și ceilalți bani vor fi restituiți cu certitudine. Aceste aspecte au fost întărite de faptul că i-au fost date 3 instrumente de plată.

De când i-a dat banii și până la introducerea filelor CEC s-a întâlnit foarte des cu inculpata. Discuțiile se refereau la restituirea împrumutului și de fiecare dată era amânat elegant. Nu i-a trezit nicio suspiciune această amânare, a avut totuși rezerve, însă în momentul în care i-au fost date instrumentele de plată s-a liniștit. Cunoscând Legea CEC-ului nu și-a închipuit că poate merge până acolo încât să semneze niște instrumente fără acoperire știind care sunt repercusiunile, chiar penale. Nu avea motive să prezume reaua ei credință.

Partea vătămată a arătat că a împrumutat inculpata, nu firma B.E., dar fiind administrator al firmei, el a crezut că dacă nu are ea bani, ci firma, el își va recupera banii oricum.

Pe această perioadă nu a încasat nici o dobândă.

Suma de 94.500.000 ROL reprezenta suma acordată în iarna lui 1999 cu dobânda modică inclusă așa cum a arătat la declarațiile de la urmărire penală.

Partea vătămată a mai arătat că el nu a cerut inculpatei instrumentele de plată, aceasta i-a dat biletele la ordin din câte își amintește, dar ele sunt în copie xerox la dosar.

Știa că sumele date de el serveau pentru rulaj prin casele de schimb valutar, pentru acesta era obiectul de activitate al firmei inculpatei.

Nu cunoaște din ce ar fi rezultat dobânda pe care i-o datora.

La poliție, a aflat că inculpata a părăsit țara. La poliție s-a întâlnit cu mai multe persoane, cu partea vătămată M.D.O. și alte persoane care erau în aceeași situație. Toți se plângeau că nu primiseră bani sau primiseră sume mici de la caz la caz. Partea vătămată M.D.O. se plângea că a pierdut suma cea mai mare de bani.

Primind filele CEC nu l-a interesat decât să își primească banii înapoi, astfel că nu l-a interesat dacă plată era făcută de persoana fizică sau juridică.

Cu SC B.E. nu a avut niciodată raporturi.

La momentul audierii, partea vătămată a arătat că nu își amintește dacă a primit 3 sau 4 instrumente de plată. Sumele de bani înscrise în aceste instrumente de plată reprezentau atât suma de bani împrumutată, cât și dobânda aferentă contractului, calculată până la momentul emiterii instrumentelor de plată. În ceea ce privește dobânda, aceasta este cea declarată de el în cadrul declarației din cursul urmăririi penale și nu cea din contractul de împrumut.

Partea vătămată M.P.V. a arătat că a fost prieten cu inculpatul și soțul acesteia dinainte de 1989. De asemenea, a arătat că în virtutea acestei relații, a împrumutat-o pe inculpată cu sume de bani. De asemenea, a girat cu un teren pentru ca ea să poată face un alt împrumut, teren pe care l-a pierdut. A împrumut inculpata personal, pentru ca aceasta să-și extindă rețeaua de case de schimb valutar. I-a dat 11.2000 dolari SUA pe o perioadă nedeterminată cu o dobândă de 5% plătibilă la fiecare 3 luni. Împrumutul a fost pe o perioadă de maxim 1 an, așa cum i-a spus inculpata. Chitanța a fost întocmită de inculpată personal. Nici pe contractul de girant nu e trecută nici o firmă. A girat persoana fizică S.M.O. ca urmare a naivității sale. A pierdut terenul și de asemenea banii împrumutați.

Chitanța a fost încheiată la 23 decembrie 1998 și a fost scrisă de inculpată. De față nu a mai fost nimeni din câte își amintește și chitanța a fost încheiată în biroul ei pe strada M., unde crede că avea sediul firma B.

Deși i-a dat inculpatei bani împrumut, niciodată aceasta nu i-a dat vreo sumă de bani, nici dobânda.

În septembrie a girat-o și s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară și în decembrie 1999 a împrumutat-o cu suma de 11.200 dolari SUA. O singură dată i-a dat bani împrumut. I-a spus că banii se vor folosi pentru extinderea afacerii. Nu i-a spus din ce îi va plăti banii.

Nu știe când a avut reprezentarea că a fost indus în eroare, pentru că îi știa de mulți ani. În august 2000, fiul lui l-a rugat să-i cumpere o mașină, astfel i-a cerut o parte din bani, dar nu a primit și a fost amânat până la sfârșitul anului spre sărbători.

Prezentându-i-se înscrisul, partea vătămată a arătat că nu a scris el acea declarație însă, a recunoscut semnătura ca fiind a sa și în acest sens, a arătat că nu a declarat că începând din 1997, 1998 ar fi dat bani împrumut inculpatei S.M.O.

Nu a citit declarația de la urmărire penală și nu știe de ce a semnat-o.

A arătat încă odată, că suma de 11.200 dolari SUA i-a dat-o inculpatei efectiv în mână. Referitor la domnul R.T.P. știe că acesta a lucrat în Primărie la un moment dat, nu-l cunoștea foarte bine, știe că după 1990 a lucrat în Primărie din auzite. Acesta a venit de nenumărate ori la el pentru a-l ruga să-l ajute să-și recupereze banii pe care el i-a dat împrumut și pentru restituirea cărora partea vătămată a girat cu terenul astfel cum a arătat mai sus.

Împrumutul lui R.T.P. era 5400 dolari SUA și vreo 3.000 mărci germane.

Terenul executat se afla în Săcele, iar când s-a realizat executarea silită, executorul i-a spus că dacă nu va plăti banii îl va executa silit, deoarece nu a avut banii, a fost executat silit.

Partea vătămată N.L.Ș.C. a declarat că a cunoscut-o pe inculpată aproximativ în 1998, prin intermediul fratelui său, s-au întâlnit la sediul firmei B.E. din Brașov. Ea a cunoscut că el avea o firmă în Sfântu Gheorghe jud. Covasna și i-a propus ca dacă are disponibilă o sumă de bani să-i dea, pentru că firma ei merge foarte bine și firma nu are bani destui să-i ruleze. El știa că firma de schimb valutar merge foarte bine. I-a spus că-i poate da bani. I-a spus că B.E. SRL are mai multe puncte de lucru inclusiv în București. Urma ca banii să-i introducă în firmă să-i ruleze. I-a solicitat o garanție. I-a spus că vor face un contract și i se va da o filă CEC cu titlu de garanție pentru suma respectivă și așa s-a și procedat. Inculpata a spus că suma este cu dobândă, nu reține cuantumul dobânzii, dar știe că ar fi fost avantajos pentru el, dar practic suma nu a fost dată pentru acea dobândă, ci pentru că o cunoștea și vroia să o ajute, fiindu-i simpatică. A vrut să o ajute pe ea și implicit firma al cărei administrator era. În contract ca persoană împrumutată a figurat firma B.E., era antetul firmei pe acea hârtie. Aceasta reprezenta pentru el o garanție, deoarece era o firmă cunoscută.

I-a dat banii la sediul firmei pe str. M. unde avea inculpata biroul. În momentul când i-a dat banii nu mai era nimeni de față.

I-a dat bani împrumut în 2 tranșe, prima dată i-a dat 1000 dolari SUA și în tranșa doi 1.500 dolari SUA, în acea perioadă nu i-a dat nimic înapoi și nu s-a stabilit că dobânda să fie plătită lunar. Presupune că cele 2 tranșe au fost date la câteva luni diferență.

Pentru a doua tranșă justificarea a fost aceeași. Nu reține dacă a făcut alt act pentru a doua tranșă. Crede că și la primul contract și la al doilea i-a dat filă CEC, iar în această presupunea că era trecută suma în RON fără dobândă.

A avut reprezentarea că a fost indus în eroare când la un moment dat trecând prin Brașov a căutat-o, aceasta se întâmpla la câteva luni de zile, presupune că în 2000, i-a cerut banii, practic a vorbit prin telefon, a venit nu a găsit-o, a venit iar, nu a găsit-o și a aflat că a plecat, nu mai știe exact. Atunci și-a dat seama că nu va mai primi banii respectivi înapoi.

Partea vătămată a arătat că nu știe ce reprezintă în dolari suma de 55.000.000 ROL menționată în filă CEC.

Contractul a fost făcut imediat ce i-a dat banii, crede că pentru ambele sume câte un contract.

Partea vătămată a arătat că a împrumutat inculpata în calitate de administrator al firmei B.E. Dacă ar fi avut nevoie de bani trebuia să o anunțe cu câteva zile pentru a-i da înapoi, asta pentru că și el era om de afaceri și exista posibilitatea să aibă nevoie de bani.

Deși în contract scria că dobânda se ridică și se plătește lunar, nu a încasat nimic, deoarece nu a fost cazul și nici nu i-a cerut.

Suma înscrisă în fila CEC în ROL reprezintă valoarea sumei de 2500 dolari dolari SUA. Nu a modificat nimic în cuprinsul contractului de la dosarul de urmărire penală.

Partea vătămată a mai arătat că, din câte își amintește, și prima sumă a dat-o împrumut pe bază de contract și a unei file CEC.

Relativ la primul contract deși nu a primit vreo sumă de bani la vremea respectivă nu s-a simțit indus în eroare, astfel cum a arătat mai sus.

Între prima sumă și a doua sumă crede că au trecut între 4 și 6 luni de zile.

Partea vătămată a mai arătat că în toată această perioadă nu s-a dus deloc să-i ceară dobândă, iar când a venit să-i restituie banii, atunci a aflat că sunt probleme cu firma. Din câte își amintește crede că la scurt timp a dus fila CEC spre decontare. Partea vătămată a mai arătat că a împrumutat-o pe S.M.O. în calitatea ei de administrator al SC B. SRL. Din punctul lui de vedere, persoana inculpatei și societatea acesteia sunt două entități strâns legate. El a cunoscut-o pe ea și pin prisma acestui lucru i-a dat suma de bani împrumut. Știa că firma nu are ca obiect de activitate împrumutul cu dobândă, ci schimbul valutar. Nu știa despre sediul real al firmei fată de sediul menționat în contractul de împrumut. Nu știa ce firmă avea sediul pe str. M.

Nu s-a gândit din ce sume de bani vor fi restituiți sumele de bani date de el împrumut, astfel că nu a avut reprezentarea dacă banii îi sunt restituiți din profitul obținut de firmă în urma rulării banilor dați de el în activitatea de schimb valutar.

Partea vătămată P.S. a arătat că l-a cunoscut pe soțul inculpatei S.M.O. la Ambasada Egipt în 1980-1981, când se ocupa de exportul autoturisme marca D. El era un fel de responsabil peste mai multe întreprinderi. Se cunoștea bine cu el și crede că și pe inculpată a cunoscut-o în acea împrejurare. Au rămas în relații bune. Vreo 2-3 ani de zile au fost împreună în Egipt în legătură cu acest export. Apoi nu s-au văzut 20 de ani. Următoarea întâlnire a fost în octombrie 1999 la Salonul Auto unde era președinte. La puțină vreme a primit telefon de la inculpata S.M.O. care voia să îl viziteze la Pitești, aceasta a venit la Pitești de mai multe ori, propunându-i să o împrumute pe ea, pentru a-și extinde afacerile. Vorbea de rețeaua de case de schimb B.E. care părea o rețea foarte bine organizată la acea vreme. Spunea că are nevoie de bani pentru a extinde rețeaua. Banii i-a dat în mai 2000, respectiv 20.000 dolari. A fost făcut contractul în fața lui, cu dobânda de 40-50%, i-a lăsat un CEC, el spera să-i dea înapoi măcar cei 20.000 dolari. Inculpata i-a făcut diverse propuneri, de exemplu în sensul că acest împrumut să fie garantat cu un contract cu B.E. și o filă CEC. Fila CEC era în ROL, împrumutul a fost în valută, fiind posibil ca suma în ROL înscrisă în filă CEC să cuprindă și dobânda menționată în contract. Dobânda i s-a părut normală, deoarece în perioada respectivă la bănci se dădeau bani împrumut la bănci și cu 200%.

Inculpata avea un debit verbal fantastic, i-a povestit o serie de chestiuni, inclusiv chestiuni legate de Bursă. I-a împrumutat banii personal și la propunerea ei, s-a garantat cu un contract încheiat cu B.E. și filă CEC. Banii i-a dat ei personal în mâna, la el în birou, la Pitești. Ulterior i-a mai dat multe telefoane pentru a-i împrumuta bani pentru că extinderea rețelei mergea foarte bine și chestiunea asta i-a produs multe suspiciuni. Astfel, nu i-a mai dat nici un ban, aceasta și pentru faptul că avea un prieten din Brașov în Poliție care i-a spus ulterior, că inculpata e o escroacă și că a fugit și a luat bani de la multă lume. Crede că i-a spus prin august sau septembrie 2000. A introdus CEC-ul spre decontare, însă a fost refuzat pentru lipsă de disponibil.

Nu s-a adresat instanței civile, deoarece așa a fost sfătuit de un avocat.

Dobânda nu l-a atras în nici un fel. Inculpata însă, era foarte convingătoare. I-a dat banii pentru a o ajuta pe ea, pentru că ea să obțină un rol mai important în firmă, astfel cum i-a prezentat.

Deși avea experiență în afaceri, contractul și CEC-ul de la B.E. i s-au părut o garanție suficientă pentru a-și recupera banii. Era convins că îi va da banii înapoi în primul rând și apoi avea acea garanție solidă.

Declarația a scris-o de mâna personal, nu retractează această declarație.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolari.

Partea vătămată S.J. a arătat că a cunoscut-o pe inculpata prin închirierea unui spațiu pe M.W., având un magazin de îmbrăcăminte. În aceeași conjunctură l-a cunoscut pe soțul ei. A relaționat cu ei cunoscându-i ca oameni serioși. A schimbat des valută la firma lor și prin asta a ajuns la inculpata S.M.O., ca fiind patroana acestor case de schimb. Chiar și-au câștigat încrederea reciproc. Deoarece a schimbat de mai multe ori sume de bani la ea și firma ei, inculpata i-a propus să lase în avans sume de bani în ROL la ea, urmând ca ea a doua zi să-i restituie în valută la un curs mult mai bun decât cel oficial afișat. I s-a părut normal pentru că rula banii lui și cumpăra cu banii lui valută. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori, fără nici o problemă. Erau diverse sume, mari pentru el, a fost vorba și 5.000 și 10.000 dolari. Banii în valută urma să-i primească la câteva zile, 2-3, însă odată cu trecerea timpului aceste perioade deveneau tot mai lungi.

Nu își aduce aminte în ce împrejurări a dat bani inculpatei, el a dorit să uite aceste aspecte. Știe că la un moment dat, s-a prelungit acest termen pentru a i se da banii. Consideră că a fost înșelat de această persoană. Inculpata i-a dat o filă CEC de la B.E. sau B. însă, nu își aduce aminte. I-a dat chiar și un angajament de plată. Ulterior, când s-au întâlnit la sediul firmei cu alți păgubiți, atunci și-a dat seama că sunt înșelați. S-a dus la bancă cu fila CEC primită ca garanție și i s-a spus că nu e o filă CEC valabilă fiind folosită doar de administratorul firmei pentru retragerea de numerar. Nu era o filă pentru plata clienților. A avut reprezentarea că ea știa că i-a dat o filă cec pe care doar ea putea să o folosească.

Nu își aduce aminte dacă i-a dat vreo sumă de bani înapoi din banii pe care i-a dat inculpatei. Angajamentele de plată erau multe verbale.

Nu își aduce aminte decât puține aspecte, e posibil ca relațiile între el, firma lui, inculpata și firma acesteia, să se fi desfășurat aproximativ 1 an în condiții bune.

Prezentându-i-se înscrisul, partea vătămată a arătat că recunoaște că aceasta a fost redactat de către inculpată dar nu recunoaște că suma de bani pe care inculpata trebuia să i-o restituie se ridică doar la suma de 1.000 dolari. Nu știe dacă el a depus acest angajament la poliție.

Partea vătămată D.M. (fostă U.) a arătat că a trecut foarte mult timp de la data la care a dat banii. A dat banii în 1999. Au fost contactați prin o prietenă, C.C., care o cunoștea pe inculpata S.M.O., erau prietene bune. Doamna C.C. i-a spus că inculpata are nevoie de bani că are o casă de schimb valutar, că are o afacere foarte sigură pe care vrea să o dezvolte. Ea împreună cu soțul ei U.D.C., trebuiau să-i dea niște bani, pentru a-i investi și a scoate profit, pe un termen scurt, a fost discuția în primă fază. Urma să le dea o dobândă pe 3 luni la banii dați de ei. Partea vătămată a arătat că au împrumutat-o pe inculpată personal. Au dat banii la sediul firmei B., o casă de schimb valutar, în spatele casei de schimb era un birou, acolo au și cunoscut-o pe aceasta. Ea le-a spus că acolo e sediul firmei, invitându-i la ea la birou. Au dat 20.000 dolari, returnabili în 3 luni de zile, cu dobânda de 5% din câte își amintește, plătibilă la sfârșit. A primit o filă CEC ca și garanție. În fila CEC era trecută doar suma împrumutată din câte își amintește, nu știe dacă era menționată și dobânda. La termenul scadent s-au dus la inculpată, la birou, acolo au fost mereu la întâlnirile cu aceasta, le-a dat înapoi o sumă, nu își amintește exact suma, dar în termen de 2 ani le-a dat permanent înapoi din bani, dar nu a putut preciza sumele.

Suma ce a rămas este 6.130 dolari, sumă cu care se constituie parte civilă.

După cele 3 luni nu a primit dobânda. Deoarece nu i-a dat toți banii înapoi și deoarece afacerea ei nu s-a încheiat, nu le-a dat dobânda. Au prelungit termenul de rambursare, dar nu au stabilit o dată exactă. Periodic au fost la ea să-i ceară banii, îi tot amâna spunându-le că treaba e în derulare, că durează, a solicitat înțelegerea lor. Prietena lor C.C. o cunoștea foarte bine, a garantat pentru ea, le-a spus că afacerea ei cu casa de schimb e o afacere bună. Când nu le-a mai dat banii și mergeau periodic la ea și erau amânați, mergeau cel puțin odată pe lună, o sunau permanent și s-au simțit înșelați. Uneori o găseau la birou, alteori nu. Le-a returnat fila CEC și le-a făcut-o pe o altă sumă mai mică. Ei vroiau să își recupereze banii și astfel nici nu se mai punea problema de vreo dobândă. Cei 6.130 dolari rămași reprezintă doar bani dați împrumut.

De față când au dat banii împrumut, au fost prietena lor C.C., soțul inculpatei și angajații firmei. Din necunoștință de cauză, nu s-au prezentat la notar când au dat banii.

Inculpata le-a dat din bani înapoi, din 1999 până 2001. Nimic nu s-a derulat conform înțelegerii inițiale. Nu mai știe câți bani a primit în fiecare an după cele 3 luni ale înțelegerii. Când a dat banii știa că ei vor fi rulați prin casa de schimb valutar. În 1999, când a dat banii nu știe dacă a existat intenția inculpatei să îi înșele. Dacă ar fi avut la început reprezentarea că va fi înșelată nu ar mai fi dat banii. Doamna C.C. era prietena ei bună la acel moment, când i-a prezentat-o pe inculpată. A avut impresia că și doamna C.C. a fost implicată, în sensul că a dat și ea bani inculpatei. C.C. i-a spus că a dat și ea bani, că a obținut profit, că și-a recuperat banii și totul e OK. Ea a dat banii tot pentru a fi rulați prin casa de schimb valutar, banii urmând să fie restituiți. I-a spus că activitatea desfășurată e foarte sigură și profitabilă. Ei nu au vrut să se îmbogățească. A fost poate mai mult pentru inculpata S.M.O. că avea nevoie. În prezent nu ar mai proceda la fel. Consideră că a fost o greșeală și o prostie din partea lor că au dat banii.

Nu cunoaște alte persoane care să fi procedat în același fel. Nu-l cunoaște pe S.P. ci doar pe sora lui, C.C. Nu știe cum a procedat aceasta.

Partea vătămată U.D.C. a arătat că a cunoscut-o pe S.M.O. prin prietena lor, C.C., aceasta era o prietenă de familie de ani buni. La vremea respectivă, ei vânduseră o casă și existau bani, cumpăraseră un teren, intenționau să își construiască o casă. C.C. știa că aveau banii. Crede că totuși ea a fost bine intenționată, pentru că nu știa despre cine e vorba. La începutul anului 1999, februarie sau martie, au împrumutat cei 20.000 dolari cu dobânda de 5% pentru toată perioada de 3 luni, din câte își amintesc. Urma să câștige foarte puțin, dar dobânda era mai mare decât la bancă. I s-a părut mai tentant acest împrumut decât la bancă, pentru că aveau nevoie de bani pentru casă. Când s-a împlinit termenul de 3 luni, i-au cerut banii înapoi. Au fost de nenumărate ori la sediul de pe str. M. al firmei. Inculpata avea o putere fantastică de convingere, pentru că i-a trebuit ceva timp pentru a-și da seama că totul se va termina într-o înșelătorie. După aproximativ 1 an, 1 an și jumătate s-a simțit înșelat. A recuperat în timp niște tranșe de bani, deja nu își mai punea problema de a calcula dobânda. A rămas în final suma de 6.130 dolari bani care le aparțin amândurora. Știe că au introdus o filă CEC la bancă, inculpata s-a speriat, i-a chemat și le-a mai dat niște bani. A văzut că această presiune funcționează. În 2001 au introdus acea filă CEC spre decontare, dar de la bancă li s-a spus că nu are nimic în conturi. Doamna C.C. le-a spus că are și ea bani împrumutați și le-a spus să stea liniștiți că nu e nici o problemă. Inculpata urma să ruleze banii dați de ei în schimbul valutar, știau că e și broker la bursă. La scurt timp, și-a dat seama că și-a asumat un risc inutil, dar a realizat că trebuie să aibă grijă cum se poartă pentru a-și recupera banii. Îl neliniștea că de la suma de 20.000 am ajuns la 6.100 dolari. Nu se mai punea problema dobânzii singurul scop fiind recuperarea banilor.

Au fost momente în care inculpata le dădea din bani și cerea fila anterioară, dar nu de fiecare dată le-a emis altă filă CEC. Fila CEC din 2001 purta suma înscrisă de către inculpată. Crede că acea filă CEC a fost emisă în 2000 de către inculpată.

C.C. le-a spus la sfârșitul anului 2000, că inculpata intrase într-un impas financiar. Acest lucru l-au aflat și de la partea vătămată M.D.O. care și ea era prietenă cu C.C. Nu știe dacă C.C. a avut vreun beneficiu. Crede că era de bună-credință.

C.C. le-a spus că ea la un moment dat, nu mai primea banii de la S.M.O., crede că se întâmpla pe la jumătatea anului 2000. Au realizat demult că e vorba de o înșelătorie la mijloc. I s-a părut mai bine să o rezolve pe cale amiabilă și nu au depus plângere la poliție, au văzut că funcționa mecanismul cu introducerea filei CEC, pentru că inculpata se speria și le mai dădea din bani.

Nu a avut impresia că participă la un joc de întrajutorare.

Partea vătămată a arătat că este inginer mecanic. B. era firma inculpatei, el a împrumutat-o pe inculpata S.M.O. El i-a dat banii ei, nu știa ce face cu banii și nici nu îl interesa. Nu a dat banii firmei, ci ei personal. A primit fila CEC de la B. pentru că inculpata era persoană fizică și avea această firmă. Știa că administrează această firmă, că-i aparține.

Când au introdus fila CEC în bancă, firma inculpatei S.M.O. trebuia să-i dea banii. O singură dată a băgat fila CEC și a primit bani, nu de fiecare dată.

Partea vătămată I.T.V. a declarat că i-a dat în anul 1998 bani inculpatei S.M.O., fiind o cunoștință comună a unor prieteni de-ai lui. Pe inculpată o știa bine. Ea i-a solicitat un împrumut pentru a dezvolta casele de schimb valutar, nu i-a pomenit nici un nume nici că mai are alți asociați. I-a dat 10.000 dolari, fără dobânda. Era perioada când el a desființat o firmă, bănuiește că ea a aflat că are niște bani și l-a rugat ea personal, să o ajute. Împrumutul a fost pentru o perioadă de 6 luni și i-a dat drept garanție un extras CF pentru un apartament din Brașov, crede că pe strada M.C. Inculpata a scris o înțelegere ce a rămas la ea și l-a întrebat dacă preferă să primească înscrisul sau extrasul CF, el a ales extrasul CF. A trecut timpul, a întrebat despre banii lui, i-a spus că are probleme, că nu are lichidități și i-a spus că trebuie să primească niște bani din Ungaria, astfel că i-a mai cerut o sumă de bani împrumut. Inculpata a venit personal la el acasă și pentru că probabil aflase că el a vândut un teren, a vorbit cu soția lui și i-a solicitat să-i împrumute niște bani. Ajungând și el acasă, l-a rugat să o ajute și i-a promis că îi dă înapoi. Pentru că trebuia să primească niște bani în Ungaria, tot pentru a o ajuta pe ea, i-a mai dat încă 20.000 mărci germane, în anul 1999. Nu a făcut nici un contract, i-a dat o filă CEC pentru întreaga sumă împrumutată. Crede că în filă CEC era menționată suma de 460.000.000 ROL. Cel de al doilea împrumut i l-a dat tot ei personal, acasă la el, de față fiind doar soția lui.

În fila CEC era menționată firma B.E. El a considerat că ea fiind singurul administrator al firmei, constituie o garanție. Inculpata a început să îl evite la telefoane, pentru că el o suna și a fost personal la birou și nu a găsit-o. Îi promisese ferm că-i dă banii, l-a chemat, s-a dus și secretara i-a spus că e plecată în concediu la mare. Acest aspect l-a deranjat foarte tare. I se pare că a fost și la agențiile de voiaj și a bănuit că nu e plecată în concediu. Atunci s-a consultat cu prietenii comuni și a introdus fila CEC. Abia la sfârșit, a început să audă și el că inculpata ar fi jucat banii la bursă, era un zvon.

S-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 dolari SUA și 20.000 mărci germane sau echivalentul lor în ROL la cursul plății.

Fila CEC a primit-o după ce i-a cerut al doilea împrumut când i-a dat a doua sumă de bani. I s-a adus la cunoștință că în cuprinsul filei CEC e menționată data de 7 august 2000, astfel că e probabil că el la acea dată să fi primit fila CEC, nu își amintește exact.

Când inculpata a completat fila CEC, el i-a cerut să o completeze pentru toate sumele împrumutate (10.000 dolari SUA și 20.000 mărci germane), însă nu cunoaște dacă a fost inclusă și dobânda.

Partea vătămată S.F.D. a arătat că la începutul anului 2000, i-a dat inculpatei 14.000 dolari. I-a spus că are nevoie de lichidități pentru rețeaua de case de schimb B.E. Au făcut contractul pe un an. A primit o filă CEC garanție. Înțelegerea era că, dacă are nevoie de bani mai repede să o anunțe cu o lună mai repede. În iunie 2000 a avut nevoie de bani și a anunțat-o că vrea banii. I-a spus că să revină peste o lună. Peste o lună când s-a dus, i-a spus că momentan nu poate să-i dea pentru că așteaptă să intre niște bani și l-a mai amânat cu încă o lună. Când s-a dus, crede că în august, ea era dispărută cu banii, a încercat să execute CEC-ul și a constatat că nu are bani în cont.

Banii i-a dat împrumut inculpatei personal. În contract scria că banii sunt dați sub formă de împrumut pentru un an de zile. Din rulajul pe care casele de schimb urmau să-l realizeze din suma dată de el, urma să primească niște bani. Împrumutul nu s-a dat cu dobânda, ci din rulajul banilor urma să primească niște bani. Nu s-a gândit niciun moment că e o treabă care nu e în ordine, s-a gândit că oferă ajutor firmei. Prin urmare consideră că a dat bani firmei. În antetul contractului de împrumut era menționată firma, iar banii i-a dat la sediul firmei, de pe fosta stradă 7 N.

În momentul în care a cerut banii și a mai fost amânat cu încă o lună și a mers să ridice banii și ea nu mai era, a avut reprezentarea că este înșelat.

El îl știa pe soțul inculpatei de mult, deoarece au fost colegi de serviciu. Nu a avut nici o suspiciune. I-a perceput ca fiind niște persoane solvabile.

Fila CEC din câte își amintește era completată cu toate elementele. A încercat să o introducă la plată când a văzut că ea a dispărut pentru a-și recupera banii. Nu s-a adresat instanței civile în virtutea contractului pe care-l avea.

Nu știa și de existența a altor persoane care împrumutaseră în același mod bani.

Banii urmau să intre la casele de schimb B.E. și să fie rulați nu pe numele lui, ci pe numele societății. Nu i s-a spus că suma de bani va fi introdusă pe numele lui S.M.O., ci că suma se va rula în casele de schimb. El nu a văzut-o ca pe o afacere, ci ca pe un ajutor dat unor cunoscuți și firmei respective.

Nu l-a interesat dacă exista vreo bancă care împrumuta bani cu dobânda de 50%.

Partea vătămată a mai precizat că, din câte își amintește în prezent, a formulat o acțiune civilă împotriva inculpatei S.M.O., dar care este în prezent suspendată pentru soluționarea cauzei penale.

Partea vătămată S.D.G. a arătat că îl cunoștea și pe soțul inculpatei și pe aceasta, erau prieteni. Inculpata i-a explicat că avea niște probleme. Pe ea personal a mai împrumutat-o cu niște sume de bani pe care i le-a returnat între timp, i-a câștigat încrederea. În 1999 i-a spus că are niște probleme cu alte persoane, i-a cerut suma de 3000 dolari împrumut. Ea personal i-a cerut banii împrumut. A încheiat chitanță, i-a eliberat o filă CEC cu dată scadentă cu ștampila de la B.E., lăudându-se că e administrator unic la această firmă. De atunci nu mai prea avea încredere în ea, pentru că primise niște informații din diferite cercuri. Dobânda nu s-a prevăzut în contract, dar nu se aștepta la așa ceva. Nu s-a adresat instanței civile pentru recuperarea banilor. Când a aflat că pleacă, s-a dus la bancă pentru a depune filele CEC pentru a-și recupera banii, după ce ele au fost respinse, a formulat plângere penală. I-a dat o hârtie prin care garanta cu o mașină marca C. dar mașina a dispărut și aceasta. Inculpata a refuzat să meargă la notar pentru a încheia un contract autentic. S-a simțit indus în eroare pentru că nu i s-au dat banii înapoi. El a realizat că inculpata făcuse o serie de împrumuturi și a intrat într-un blocaj până la urmă. Când a constatat această stare de fapt a intrat la bănuieli și mergea în fiecare zi pentru a recupera banii pe cale amiabilă. Apoi a aflat de la secretara și servitoarea ei, că va pleca. Au fost și persoane care i-au pus biroul în cap și și-au recuperat banii. Cunoaște că existau persoane care începând cu anul 1996 au împrumutat inculpata cu sume diverse de bani. În 1999 știa că există persoane care făceau presiuni asupra inculpatei, pentru restituirea sumelor pe care ei le dăduseră cu împrumut, aceștia fiind din București, nu din Brașov. Cunoaște că mai sunt mai multe persoane ce au dat bani împrumut inculpatei, dar nu se prezintă de rușine.

Totul se discuta și se petrecea în biroul ei, doar cu o singură persoană. Fiindcă locuia aproape de locul unde se află biroul inculpatei, mergea destul de des în acel loc, în principal pentru a-și recupera banii împrumutați. Cu această ocazie a constatat că erau prezente mai multe persoane, 2-3 aproape de fiecare dată, ce intrau în biroul inculpatei și discutau cu ea. Nu știe însă motivul pentru care erau prezenți și nici ce discutau cu inculpata.

Din câte a înțeles și a aflat ulterior, până în 1999 nu prea au fost restituite sumele de bani de către inculpată.

A înțeles de la alte persoane că în cursul 1999 la sediul societății inculpatei au venit persoane care prin presiune psihică au reușit să recupereze banii.

Ea spunea că e administratorul unic al acestei societăți. Efectiv, împrumutul l-a dat persoanei fizice S.M.O. În naivitatea lui, a considerat că ștampila societății constituie o garanție că banii vor fi restituiți, pentru că inculpata avea un lanț de case de schimb valutar.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 dolari cu penalitățile de rigoare, plus 5% pe an din momentul scadentei până la plata efectivă.

Din analiza declarațiilor părților vătămate audiate, s-a constatat că, în esență, părțile civile, în baza relațiilor pe care le-au realizat cu inculpata și familia acesteia, au dat acesteia cu titlu de ajutor, împrumut, diferite sume de bani pe care inculpata urma să le ruleze în cadrul celor două firme în care era administrator, SC B.E. SRL și SC B. SRL Brașov pentru schimb valutar.

Nu s-a putut considera că banii împrumutați inculpatei au intrat în patrimoniul firmei, deoarece banii nu erau dați pentru realizarea obiectului de activitate al firmelor, ci în legătură cu acest obiect de schimb valutar.

Părțile vătămate nu au fost creditori sociali, ci prin intermediul inculpatei căreia i-au dat bani, au rulat pe piața schimbului valutar, diferite sume de bani în ROL sau valută, urmărind prin aceasta realizarea unui profit, deoarece între prețul vânzării și cel al cumpărării leului, există o diferență.

Din profitul acestei activități, inculpata urma să restituie creditorilor sumele de bani împrumutate plus dobânda, astfel cum a fost stabilită în contractele sub semnătură privată încheiate de inculpata și părțile civile.

În unele cazuri inculpata pentru a garanta restituirea sumelor de bani împrumutate a emis diferite file CEC în numele firmelor pe care le gestiona.

Ca stare de fapt, instanța a reținut următoarele:

Dosar urmărire penală nr. 170/P/2001:

S-a constatat din actele și probele dosarului că în cursul lunii iunie 1998, prin intermediul numitei C.C., inculpata S.M.O. intră în relații cu familia M., împrejurare în care solicită bani cu titlu de împrumut, pentru a rula banii în activitatea de schimb valutar în cadrul firmei SC B.E. SRL.

1) În acest sens s-a încheiat un înscris sub semnătură privată, cu antetul societății de mai sus, datat 15 iulie 1998 înscris intitulat CHITANȚĂ, prin care inculpata S.M.O. atestă faptul că a primit suma de 15.000 dolari SUA cu o dobândă de 4% pe lună, plătibilă lunar în fiecare 15 ale unii, de la partea civilă M.D.O. Înscrisul este semnat de inculpata în calitate de director și este aplicată ștampila firmei.

Ulterior s-a încheiat un angajament de plată în cuprinsul căruia inculpata S.M.O. s-a angajat față de numita M.D.O. să-i restituie diferența de 16.100 dolari SUA, astfel: mai - iunie 1000 dolari SUA pe lună, iar diferența de 14.100 eșalonată în 6 luni, aceasta incluzând dobânda de 6,5% anual (1140 dolari SUA, dobândă), 2540 dolari SUA/lună). Angajamentul de plată este datat 08 aprilie 2000, poartă antetul SC B.E. SRL fiind aplicată ștampila acestei societăți.

2) Conform înscrisului intitulat CHITANȚĂ numita S.M.O. a declarat că a primit cu titlu de împrumut suma de 20.000 dolari SUA de la numiții D.M. (fostă U.) și U.D.C., cu o dobândă de 5% pe lună în dolari SUA, plătibilă la 3 luni. S-a stipulat că suma este garantată de filă CEC xxx în ROL la cursul de 14.500 RON/dolari SUA, cu precizarea că CEC-ul se schimbă la fiecare creștere de curs valutar mai mare de 500 RON/dolari SUA. Înscrisul este datat 08 martie 1999, semnat de inculpata S.M.O., cu aplicarea ștampilei SC B. SRL.

Conform înscrisului intitulat Angajament de plată, nedatat, inculpata s-a angajat să plătească suma de 6130 dolari SUA domnului U.D.C., astfel: 01 august 2000 dolari SUA plus 230 dolari SUA dobândă; 15 august 2000 dolari SUA plus 103 dolari SUA dobândă; 01 septembrie 2130 dolari SUA plus 53 dolari SUA dobândă. Angajamentul este semnat de inculpata S.M.O.

La dosarul cauzei au fost depuse două file CEC seria AA pentru suma de 352.000.000 ROL în favoarea numitei D.M., a fost aplicată ștampila societății B. și a fost datat 02 iunie 2000 și BB, nedatat, pentru suma de 93.000.000 ROL, în favoarea numitei D.M., a fost aplicată ștampila societății B.

3) Conform înscrisului intitulat CHITANȚĂ numita S.M.O. a declarat că a primit cu titlu de împrumut de la M.P.V. suma de 11.200 dolari SUA, cu titlu de împrumut. S-a precizat că suma este purtătoare de dobândă de 5%, plătibilă la 3 luni. Înscrisul este datat 23 decembrie 1999 și este semnat de numita S.M.O.

4) Conform înscrisului intitulat CONTRACT încheiat la data de 19 iunie 2000, între SC B.E. SRL, prin numita S.M.O. și G.D., firma a luat cu împrumut suma de 15000 dolari SUA pentru o perioadă de un an. Suma este purtătoare de dobândă de 50% pe an, plătibilă lunar. Firma se obligă să elibereze numitului G.D.I. un CEC în ROL. S-a precizat că, în situația în care cursul valutar crește cu mai mult de 200 ROL filă CEC, va fi schimbată periodic. S-a menționat că, în situația în care se vrea retragerea banilor mai înainte de termen, se avizează cu 30 de zile. Contractul poartă antetul societății, ștampila acesteia și semnătura inculpatei. Este depusă în copie filă CEC seria CC, pentru suma de 320.000.000 ROL semnată, fiind aplicată ștampila societății.

5) Conform înscrisului intitulat Angajamentul de plată numita S.M.O. a recunoscut că la data semnării înscrisului 26 iunie 2000 datoria ei față de numitul S.D.G. este în sumă de 100.000.000 ROL și că la acea dată este în întârziere în ceea ce privește plata față de termenul fixat pentru achitarea datoriei. Față de acestea, numita S.M.O. și-a luat angajamentul de a plăti 50.000.000 ROL la data de 31 iulie 2000 și 50.000.000 ROL la data de 31 august 2000. În caz de neplată s-a obligat să plătească penalități zilnice de 0,5% pe zi. S-a arătat că, în caz de neplată până la ultima rată, va răspunde cu întreaga ei avere mobiliară și imobiliară pe care va pune la dispoziția creditorului pentru a fi executat silit pentru recuperarea datoriei. Totodată s-a precizat că se depune garanție autoturismul marca C., de culoare gri metalizat.

6) Conform contractului încheiat la data de 15 septembrie 1999, între SC B.E. SRL reprezentată de S.M.O. și M.M., firma împrumută suma de 1500 dolari SUA, pentru o perioadă de 3 luni. La această sumă a fost adăugată și suma de 14.500 mărci germane, iar referitor la dobândă societatea se obligă să plătească o dobândă de 50% pe an plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. Firma s-a obligat să elibereze domnului M.M. o filă CEC, cu precizarea că, în cazul în care cursul valutar crește cu mai mult de 200 RON, acest CEC va fi schimbat periodic.

La dosarul cauzei au fost depuse trei file CEC datat 08 august 2000, pentru suma de 40.000.000 ROL; datat 26 august 2000, pentru suma de 40.000.000 ROL; datat 26 septembrie 2000, pentru suma de 42.000.000 ROL, toate având ștampila SC B.E. SRL.

Dosar penal nr. 385/P/2000

7) Conform plângerii formulată de numitul I.T.V. acesta a reclamat că a împrumutat în cursul anului 1998 numitei S.M.O. suma de 10.000 dolari SUA pentru o perioadă de 1 an, conform unui înscris sub semnătură privată, ce a fost încheiat doar într-un singur exemplar ce a rămas în posesia numitei S.M.O. Înainte de împlinirea termenului scadent de un an, numita S.M.O. i-a mai cerut împrumut o sumă de bani, a fost de acord și astfel i-a împrumutat suma de 20.000 DM pentru care nu s-a întocmit nici un înscris deoarece numita S.M.O. i-a eliberat o filă CEC în valoare de 460.000.000 ROL cu data prezentării la bancă 07 august 2000 pe care a aplicat ștampila SC B.E. SRL. La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC din data de 07 august 2000 pentru suma de 460.000.000 ROL.

8) Conform înscrisului intitulat CHITANȚĂ, datat 10 octombrie 1999 depus în copie, numita S.M.O. a declarat că a primit de la B.A.S. și B.R.A. suma de 2320 dolari SUA și 4600 DM cu titlu de împrumut pe o perioadă de 3 ani. S-a menționat că suma este purtătoare de dobândă de 7% pe lună, în valoarea respectivă. Înscrisul a fost semnat de numita S.M.O.

Conform înscrisului intitulat CHITANȚĂ, nedatat depus în copie, numita S.M.O. a declarat că a primit de la B.G. și B.M. suma de 6410 dolari SUA cu titlu de împrumut 15 iunie 1999. S-a precizat că suma este purtătoare de dobândă de 5% pe lună în valută. Înscrisul a fost semnat de numita S.M.O. Pe act s-a precizat că s-a plătit o primă rată în data de 15 iulie 1999.

Cu ocazia audierii în fața instanței de judecată numitul B.G. a învederat instanței că doar el a împrumutat banii numitei S.M.O., cu toate că în actele de mai sus figurau copiii acestuia, respectiv soția sa, aceasta pentru a le asigura un beneficiu următor.

9) Conform înscrisului intitulat CHITANȚĂ, nedatat depus în original, numita S.M.O. a declarat că a primit de la B.I. suma de 34.520 dolari SUA cu titlu de împrumut 15 iunie 1999. S-a precizat că suma este purtătoare de dobândă de 6% pe lună. Înscrisul a fost semnat de numita S.M.O. Pe act au fost efectuate o serie de mențiuni cu pixul și cu creionul referitor la anumite date cu arătarea unor sume de bani. La dosar a fost depusă o filă CEC, fără dată pentru suma de 552.320.0000 ROL, pe această filă CEC a fost aplicată o semnătură și o ștampilă a SC B. SRL.

10) Conform înscrisului intitulat Angajament de plată, datat 22 iunie 2000 depus în copie, numita S.M.O. a declarat că se obligă să plătească domnului S.J. sumele menționate pe verso-ul înscrisului, în tranșele arătate. S-a arătat că suma neplătită într-o săptămână poate fi plătită în săptămâna următoare, dar nu poate depăși suma de 1000 dolari SUA. Peste această sumă, orice zi de întârziere este penalizată cu 0,5% pe zi. Înscrisul a fost semnat și a fost aplicată ștampila SC B. La dosar a fost depusă o filă CEC, fără dată pentru suma de 167.587.0000 ROL, pe această filă CEC a fost aplicată o semnătură și o ștampilă a SC B. SRL.

11) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, ce poartă antetul SC B.E. SRL, depus în copie la dosar din data de 28 octombrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul I.B. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea se obligă să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an. S-a precizat că societatea eliberează filă CEC. S-a precizat că, în situația în care din motive obiective sau subiective nu va funcționa modalitatea de restituire a împrumutului acordat, beneficiarul împrumutului va garanta cu bunuri mobile sau imobile care să depășească suma împrumutată cu 20%. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E., semnătura numitului I.B. și a martorului G.B. Filă CEC cu seria de mai sus a fost depusă la dosar, fiind datată 10 octombrie 2000, cu aplicarea ștampilei societății.

12) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în original la dosar din data de 12 noiembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul G.B. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 9 luni (inițial se menționează 3 luni, apoi 6 luni). Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 36% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului G.B. Pe înscris s-a menționat cu pixul fiind aplicate semnături că la 12 februarie 2000 s-a încasat suma de 450 dolari SUA dobânda aferentă, la 10 mai 2000 s-a încasat suma de 450 dolari SUA dobânda aferentă. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele numitului G.B., datată 12 mai 2000, pentru suma de 112.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în original la dosar din data de 27 decembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul G.B. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea se obligă să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 36% dobândă pe an, plătibilă la 6 luni. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului G.B. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele G.B., datată 27 iunie 2000, pentru suma de 118.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

13) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în copie la dosar din data de 20 noiembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul S.F.D. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului S.F.D. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele S.F.D., datată 20 august 2000, pentru suma de 118.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

14) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 17 noiembrie, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul S.F.D. suma de 9000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului S.F.D. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele S.F.D., datată 18 septembrie 2000, pentru suma de 281.250.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

15) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în copie la dosar din data de 16 decembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul C.G. și C.E. suma de 9549 dolari SUA pentru o perioadă de 1 an. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 25% dobândă pe an, plătibilă la 12 luni în valută împrumutată. S-a precizat că, în caz de necesitate (retragere), suma împrumutată se returnează cu un preaviz de 14 zile. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului C.G.

16) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în copie la dosar din data de 08 ianuarie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul C.F. suma de 7000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 6 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va elibera o filă CEC. Firma s-a obligat se elibereze numitului C.F. filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului S.F.D. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele C.F., datată 09 iulie 2000, pentru suma de 175.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

17) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 08 aprilie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul B.A. suma de 7000 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va elibera filă CEC datat cu dată scadentă. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului B.A. S-a precizat că în caz de deces au drept de execuție numiții E.B. și A.B. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele B.A., datată 18 august 2000, pentru suma de 174.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 18 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul B.A. suma de 5046 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va elibera filă CEC datat cu dată scadentă. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului B.A. S-a precizat că în caz de deces au drept de execuție numiții E.B. și A.B. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele B.A., datată 27 iulie 2000, pentru suma de 124.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

18) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 15 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul K.A.A. suma de 1500 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 40% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că, în cazul în care se dorește retragerea împrumutului înainte de scadență, se anunță aceasta înainte cu 30 de zile. S-a precizat că garanția constă în filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură și ștampila SC B.E. SRL și semnătura numitului B.A. La dosar s-a depus filă, pe numele B.A., datată 16 august 2000, pentru suma de 34.650.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

19) Conform înscrisului intitulat CHITANȚĂ, depus în copie la dosar din data de 02 aprilie 2000, numita S.M.O., în calitate de manager-director executiv al SC B. SRL declară că a primit cu titlu de împrumut de la numitul S.P. suma de 8.830 mărci germane, cu obligația restituirii la data de 02 mai 2000. S-a menționat că pentru fiecare lună de întârziere persoana împrumutată se obligă să plătească lunar o penalitate de 500 mărci germane suma fiind purtătoare de dobândă de 5% plătibilă la 3 luni. Pe înscris a fost aplicată o semnătură sub numele persoanei împrumutate. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele S.P., datată 08 august 2000, pentru suma de 78.300.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ștampilei SC B.E. SRL.

20) Conform contractului de împrumut autentificat sub nr. 1098 din data de 03 aprilie 2000, depus în copie la dosar SC B.E. SRL împrumută de la numitul I.G., suma de 5.500 dolari SUA (19.480 RON la acea dată în echivalent), împrumutul fiind acordat până la data de 01 iunie 2000. Nerestituirea sumei la data scadentă determină rezoluția de plin drept cu plata unei penalități de 0,1% pe zi de întârziere. În scopul garantării restituirii împrumutului s-a instituit o garanție asupra autoturismului marca C. La dosar a fost depusă în copie o chitanță din care reiese că numitul I.G. a primit de a SC B.E. suma de 500 dolari SUA la fata de 12 iulie 2000, astfel că se diminuează suma împrumutată de 4000 dolari SUA la 3500 dolari SUA.

21) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 05 aprilie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul A.B. suma de 18.000 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că în cazul în care se dorește retragerea împrumutului înainte de termen, se anunță înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia și ștampila societății și semnătura numitului A.B.

22) Conform înscrisului intitulat CONTRACT DE ÎMPRUMUT, depus în copie la dosar din data de 01 mai 2000, numitul S.D.G. împrumută numitei S.M.O. suma de 3.300 dolari SUA, cu termen scadent la data de 11 mai 2000. S-a precizat că în cazul în care suma nu se restituie la termenul scadent, împrumutatul se obligă să plătească penalități de 1% pe zi în primele 10 zile de întârziere, după care o penalitate de 2% pe zi pentru următoarele 10 zile. Se menționează că în cazul în care nici după această dată nu se achită debitul, creditorul o poate acționa în judecată pe debitoare. Debitoarea în persoana numitei S.M.O. a menționat că este conștientă de repercusiunile acestui contract și se obligă să achite suma de mai sus. Contractul a fost semnat de numita S.M.O. și de S.D.G. La data de 31 iunie 2000, pe verso se face următoare precizare: debitul de 3300 dolari SUA nu a fost achitat la data scadentă fiind amânat la data de 08 august 2000, la cursul de 2.200 ROL/dolari SUA, rezultând suma de 72.600.000 ROL. Suma a fost girată cu emis de S.M.O.

Conform înscrisului intitulat CONTRACT DE ÎMPRUMUT, depus în copie la dosar din data de 31 mai 2000, numitul S.D.G. împrumută numitei S.M.O. suma de 40.000.000 ROL, cu termen scadent la data de 30 iunie 2000. S-a precizat că, în cazul în care suma nu se restituie la termenul scadent, împrumutatul se obliga să plătească penalități de 1% pe zi în primele 10 zile de întârziere, după care o penalitate de 2% pe zi pentru următoarele 10 zile. Pentru garantarea restituirii împrumutului, s-a instituit gajul asupra autoturismului marca C. S-a menționat că în cazul în care nici după această dată nu se achită debitul, creditorul poate lua bunul gajat. Contractul a fost semnat de numita S.M.O. și de S.D.

La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC datat 01 august 2000 pe numele S.D., pentru suma de 72.600.000 ROL, fiind aplicată pe filă CEC semnătura și ștampila SC B.E. SRL.

Conform angajamentului de plată depus în copie la dosar, încheiat la data de 26 iunie 2000, numita S.M.O. a recunoscut datoria față de numitul S.D. în cuantum de 100.000.000 ROL, față de acestea se obliga să restituie după cum urmează: 50.000.000 ROL la data de 31 iulie 2000 și 50.000.000 ROL la data de 31 august 2000. În caz de neplată la termenele scadente, numita S.M.O. s-a obligat să plătească 0,5% pentru fiecare zi de întârziere. În caz de neplată, persoana împrumutată s-a obligat să răspundă cu întregul patrimoniu. Dovada intenției de plată s-a făcut cu garanția instituită asupra autoturismului marca C.

23) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 05 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul N.L.Ș.C. suma de 2500 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 60% dobândă pe an, plătibilă lunar. Firma s-a obligat să elibereze creditorului filă CEC. S-a precizat că în cazul în care se dorește retragerea împrumutului înainte de termen, se anunță înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia și ștampila societății și semnătura numitului N.L.Ș.C. La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC, datată 05 august 2000 pe numele N.L.Ș.C., pentru suma de 55.000.000 ROL. A fost aplicată semnătura și ștampila societății SC B.E. SRL.

24) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 17 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul P.S. suma de 20.000 dolari SUA pentru o perioadă de 7 luni, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la sfârșitul perioadei de împrumut. Firma s-a obligat să elibereze creditorului filă CEC. S-a precizat că în cazul în care se dorește retragerea împrumutului înainte de termen, se anunță înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia și ștampila societății și semnătura numitului S.P.

25) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 19 iunie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul G.D. suma de 15.000 dolari SUA pentru o perioadă de 1 an, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă lunar. Firma s-a obligat să elibereze creditorului o filă CEC. S-a precizat că în cazul în care se dorește retragerea împrumutului înainte de termen, se anunță înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia și ștampila societății și semnătura numitului G.D. La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC, datată 10 august 2000 pe numele G.D., pentru suma de 320.000.000 ROL. A fost aplicată semnătura și ștampila societății SC B.E. SRL.

26) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societății, depus în copie la dosar din data de 21 iunie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul L.P.M. suma de 156.500.000 ROL pentru o perioadă de 3 luni, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 20% dobândă pe trimestru. Firma s-a obligat să elibereze creditorului.

Conform înscrisului intitulat CHITANȚĂ depus în copie la dosar numita S.M.O. a declarat că a primit de la numitul L.P.M. suma de 156.500.000 ROL cu titlu de împrumut până la data de 25 septembrie 2000, cu dobândă de 20% pe această perioadă. Chitanța a fost semnată de S.M.O. sub numele acesteia și de martorul B.C. La dosarul cauzei a fost depusă în copie filă CEC, datată 25 septembrie 2000 pe numele L.P.M., pentru suma de 197.800.000 ROL. A fost aplicată semnătura și ștampila societății SC B.

27) Conform plângerii depuse de numitul A.V.P. la termenul de judecată din data de 09 noiembrie 2001 la Judecătoria Brașov acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru înșelăciune, deoarece a împrumutat societatea SC B.E. SRL cu suma de 700.000.000 ROL, restituirea împrumutului fiindu-i garantată cu filă CEC, datată 10 august 2000, pentru suma de 700.000.000 ROL, beneficiar A.V.P., fiind aplicată semnătura și ștampila SC B.E. SRL.

În ceea ce privește martorii audiați în cauză, amândoi au făcut referire la faptul că inculpata a împrumutat diferite sume de bani de la prieteni sau de la prietenii prietenilor, bazându-se pe aceste relații, fără ca ulterior să restituie banii.

În cazul părților vătămate de mai sus, instanța a avut în vedere ca urmare a probatoriului administrat în cauză că inculpata S.M.O., în baza unor relații de prietenie, consolidate de-a lungul timpului, a intrat în raporturi cu părțile vătămate, prezentându-le în mod avantajos posibilitatea ca prin banii împrumutați ei, aceștia să fie rulați prin casele de schimb valutar, iar din profitul acestei activități să le fie restituite sume de bani mai mari decât cele inițial date.

Atrași de această posibilitate de a obține ușor un câștig material în timp relativ scurt, părțile vătămate au dat bani inculpatei, pentru ca aceasta să ruleze banii în maniera arătată.

Încheierea unor contracte formale, în care se menționa antetul firmei, contracte pe care erau aplicate ștampile ale societăților unde inculpata era administrator, precum și înmânarea unor file CEC fără valoare, a cauzat în reprezentarea părților vătămate garanții în redobândirea banilor dați cu un profit aferent.

Cele două firme administrate de inculpata S.M.O., au fost și sunt două entități diferite ce nu au avut nicio legătură cu activitatea desfășurată de inculpata S.M.O. În cazul celor două societăți comerciale, banii părților vătămate nu au intrat în patrimoniul lor, în realitate între părțile vătămate și aceste societăți comerciale nu au existat nici un fel de raporturi juridice.

Tocmai de aceea, încheierea contractelor cu antetul firmelor sau cu aplicarea ștampilelor uzitate de acestea, nu poate angaja în vreun fel firmele, deoarece banii au fost luați și rulați de inculpata S.M.O., iar pe de altă parte atâta vreme cât părțile vătămate cunoșteau că banii vor fi schimbați în ROL respectiv în valută și invers într-un ciclu de natură a aduce profit, cunoșteau că banii nu intră în patrimoniul acestora, cel mult banii urmau să fie rulați prin intermediul caselor de schimb valutar ce reprezentau puncte de lucru ale firmelor. Rulajul schimbului valutar nu intră în patrimoniul firmelor care au ca obiect schimbul valutar, ci eventual profitul acestei activități.

Niciuna din firme nu avea ca obiect de activitate împrumutul cu dobânda, astfel că angajamentele asumate de inculpată în numele firmelor față de care nu se afla în vreun raport de prepușenie, au fost numai pentru a crea părților vătămate o imagine eronată.

Din același motiv nu s-au putut reține dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen. deoarece în niciunul dintre cazuri firma nu se afla în raportul comerciale cu părțile vătămate, acestea fiind emise peste limita atribuțiilor pe care inculpata le putea exercita ca administrator în cadrul acestor persoane juridice. Nu s-a reținut vreo culpă in eligendo în alegerea angajatului, între firmă și administrator, deoarece acesta din urmă nu este angajat de societate.

Inculpata, ca administrator ar fi putut emite file CEC cu titlu de instrumente de plată sau cu titlu de garanție a plății și ar fi putut angaja societățile, numai în limita obiectului lor de activitate. Or, prin depășirea acestor obiective, filele CEC reprezintă alături de contractele sau chitanțele eliberate de inculpată, mijloace de inducere în eroare, fără a avea vreo valoare juridică în sensul unui instrument de plată valabil.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, instanța a apreciat întrunite elementele constitutive în forma de bază a alin. (1) a art. 215 C. pen., deoarece, deși este vorba de neîndeplinirea unor obligații civile, datorită modului neloial al derulării relațiilor dintre părți, a fost depășită granița delictului civil, intrându-se în materia delictului penal.

S-a constatat din dinamica evenimentelor, că inculpata în mod repetat și la intervale extrem de reduse de timp, a luat bani de la părțile vătămate, oferindu-le o dobândă cu mult mai mare decât cea practicată pe piață la acea vreme, chiar și pentru prezent, dobânzile sunt nerealist de mari. Banii urmau să fie folosiți în activitatea de schimb valutar, urmând a fi introduși pe piață, retrași în cuantum mai mare, pentru că față de suma inițială se adăuga profitul obținut din paritatea ROL/dolar sau ROL/marcă.

Destinația banilor luați de inculpata S.M.O. nu este cunoscută. Unele părți vătămate au primit înapoi sume de bani, însă reduse, acestea au făcut vorbire despre alte persoane, nenominalizate, care au primit înapoi sume de bani mari.

Că inculpata ar fi trebuit să fie doar depozitara banilor părților vătămate și să întreprindă cu aceștia ce s-a obligat fără a avea drept de dispoziție asupra acestora, este o obligație pe care a încălcat-o, intrând în sfera ilicitului penal.

Prin urmare, astfel cum s-a apreciat mai sus, în cauză nu pot fi reținute dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen. referitoare la emiterea unei file CEC fără acoperire, deoarece pe de o parte părțile vătămate au dat banii menționați pentru a li se presta un serviciu aferent activității caselor de schimb valutar ce figurau ca puncte de lucru ale societăților administrate de inculpata, banii urmând a fi rulați în schimbul valutar cu restituirea acestora plus profitul aferent. Cel mult filele CEC emise pot fi apreciate că emise cu titlu de garanție.

Astfel cum a reieșit din declarațiile părților vătămate aceștia au dat bani pentru a se executa acest serviciu prin intermediul firmelor inculpatei, banii au fost dați inculpatei, iar pentru acest artificiu au fost încheiate acorduri de împrumut.

Deși în acordurile de împrumut figurau societățile comerciale ale inculpatei, astfel cum au declarat și părțile vătămate, banii au fost dați inculpatei pentru serviciul de mai sus.

Faptul că părțile vătămate au apelat la un serviciu de schimb valutar reiese clar din acordurile încheiate, declarațiile acestora cu precizarea că aceștia au acceptat cu mare ușurință încheierea unor acorduri, fără a se pune la adăpost, în cazul în care, ulterior, intervenea reaua credință a inculpatei. Mențiunile din acordurile de împrumut referitoare la retragerea părților vătămate mai înainte de termenul stabilit, pentru rambursarea sumei date, dobânzile extrem de mari față de piața valutară, denotă faptul că părțile vătămate au înțeles că prin intermediul caselor de schimb valutar, să ruleze diferite sume de bani, pentru a obține diferite profituri.

Pentru a se stabili încadrarea juridică a infracțiunii ce s-a reținut în sarcina inculpatei, instanța a avut în vedere următoarele acorduri semnate de părțile vătămate:

- parte vătămată M.D.O., chitanța de împrumut, data de 15 iulie 1998, pentru suma de 15.000 dolari SUA (un act material);

- părțile vătămate (fostă U.) D.M. și U.D.C., chitanță de împrumut 08 martie 1999, pentru suma de 20.000 dolari SUA. Angajamentul de plată întocmit ulterior și nedatat privește același acord de împrumut (un act material);

- partea vătămată M.M., contract de împrumut, 15 septembrie 1999, pentru sumele de 1500 dolari SUA și 14.500 mărci germane (un act material);

- partea vătămată B.G. (este cel care a dat împrumut banii, chiar dacă au figurat alte persoane în calitate de creditori), chitanța din data de 10 octombrie 1999 pentru sumele de 2320 dolari SUA și 4.600 mărci germane precum și chitanța nedatată pentru suma de 6410 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată B.I., chitanță, 15 iunie 1999 pentru suma de 34.520 dolari SUA (un act material);

- partea vătămată S.I., pentru suma de 6250 dolari SUA angajament de plată, 22 iunie 2000, (un act material);

- partea vătămată I.B., contract, 28 octombrie 1999, pentru suma de 5000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată G.B., contract, 12 noiembrie 1999, pentru suma de 5000 dolari SUA și contract 27 decembrie 1999, pentru suma de 5000 dolari SUA (un act material);

- partea vătămată S.F., contract cu dată incompletă 17 noiembrie pentru suma de 9000 dolari SUA și contract 20 noiembrie 1999 pentru suma de 5000 dolari SUA, (un act material);

- părțile vătămate C.G. și C.E., contract 16 decembrie 1999, pentru suma de 9549 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată M.P.V., chitanță, 20 decembrie 1999, pentru suma de 11.200 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată C.F., contract, 08 ianuarie 2000, pentru suma de 7000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată B.A., contract 08 aprilie 2000 pentru suma de 7000 dolari SUA și contract 18 mai 2000 pentru suma de 5046 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată K.A.A., contract, 15 mai 2000, pentru suma de 1500 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată S.P., chitanță, 02 aprilie 2000 pentru suma de 8830 mărci germane (un act material);

- partea vătămată I.G., act autentic 03 aprilie 2000, pentru suma de 5000 dolari SUA (un act material);

- partea vătămată A.B., contract, 05 aprilie 2000, pentru suma de 18.000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată S.D., contract 01 mai 2000 pentru suma de 3300 dolari SUA și contract 31 mai 2000 pentru suma de 40.000.000 ROL (un act material);

- partea vătămată N.L.Ș.C., contract, 05 mai 2000 pentru suma de 2500 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată S.P., contract, 17 mai 2000, pentru suma de 20.000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată G.D., contract, 19 iunie 2000, pentru suma de 15.000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată L.P.M., contract 21 iunie 2000 pentru suma de 156.000.000 ROL și chitanță 25 septembrie 2000 pentru suma de 156.000.000 ROL, fiind vorba de aceeași sumă se va considera un singur acord de împrumut, (un act material).

Cele de mai sus reprezintă 22 de acte materiale aferente infracțiunii de înșelăciune.

Deși în cazul părților vătămate B.G., G.B., S.F., B.A., S.D. și L.P.M. se face vorbire despre două contracte de împrumut, instanța a avut în vedere un singur act material, deoarece cel de al doilea derivă din primul fie, ca urmare a neîndeplinirii obligației, fie ca urmare unui angajament manifestat anterior. În acest caz, împrumuturile au fost considerate acte ale acțiunii în sine.

Distinct, s-a avut în vedere o faptă, partea vătămată I.T.V., pentru faptul că ar fi împrumutat inculpatei în cursul anului 1998 suma de 10.000 dolari SUA și în cursul anului 1999 suma de 20.000 mărci germane, pentru care nu există înscrisuri, filă CEC depusă la dosar de partea vătămată nu face dovada existenței vreunui acord între părți, fiind doar o prezumție a unei eventuale datorii.

De asemenea, distinct, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. s-a avut în vedere fapta reclamată de partea vătămată A.V. pentru suma de 700.000.000 ROL, pentru care nu există nici un înscris, ca în cazul precedent, filă CEC depusă nu poate face dovada existenței vreunei înțelegeri între părți.

Față de cele de mai sus, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, astfel cum a fost stabilită de Curtea de Apel Brașov în decizia 868/R din data de 18 decembrie 2009 pronunțată în dosarul penal nr. 141/62/2007, din art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru părțile vătămate descrise la pct. 1-22 de mai sus, 22 acte materiale, într-o faptă de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., partea vătămată I.T.V. și o faptă distinctă, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., prin extindere față de partea vătămată A.V., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatei S.M.O., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 1998-2000, în maniera descrisă pe larg mai sus, a indus în eroare părțile vătămate M.D.O. (15.000 dolari SUA); D. (fostă U.) M. și U.D.C., (20.000 dolari SUA); M.M. (1500 dolari SUA și 14.500 mărci germane); B.G. (11.151 dolari SUA); B.I. (34.520 dolari SUA); S.I. (6130 dolari SUA); I.B., (5000 dolari SUA); G.B. (10.000 dolari SUA); S.F. (14.000 dolari SUA); C.G. și C.E. (9.549 dolari SUA); M.P.V. (11.200 dolari SUA); C.F. (7000 dolari SUA); B.A. (7000 dolari SUA și 5046 dolari SUA); K.A.A. (1500 dolari SUA); S.P. (8830 mărci germane); I.G. (3500 dolari SUA); A.B. (18.000 dolari SUA); S.D.G. (3000 dolari SUA și 40.000.000 ROL); N.L.Ș.C. (2500 dolari SUA); S.P. (20.000 dolari SUA); G.D. (15.000 dolari SUA) și vătămată L.P.M. (156.000.000 ROL), prin prezentarea ca reală a unei situații mincinoase, în sensul că sumele de bani date de părțile vătămate vor fi rulate pe piața schimbului valutar cu restituirea către părțile vătămate a acestor sume alături de o dobânzile aferente, obligații ce nu au fost îndeplinite, inculpata fără drept dispunând asupra acestor sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, 22 acte materiale, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În apărare, inculpata prin apărătorul ales a solicitat reținerea dispozițiilor art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. deoarece dispozițiile alin. (5) ale art. 215 C. pen. au fost atrase datorită timpului mare de timp scurs și implicit ca urmare a devalorizării monedei naționale, aspect de care nu poate fi responsabilă inculpata.

Instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică a faptei prin reținerea alin. (5) ale art. 215 C. pen. a fost atrasă de decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a apreciat că în cazul infracțiunii continuate, caracterul de "consecințe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii, încadrare stabilită de Curtea de Apel Brașov în recurs. Încadrarea faptei prin reținerea alin. (5) ar fi fost atrasă și prin totalizarea prejudiciilor suferite de părțile civile, la momentul sesizării inițiale a instanței de judecată, însă la acel moment practica instanțelor nu era unitară, astfel recursul în interesul legii intervenit în cursul procedurii a reglat acest aspect, reținerea alin. (5) este atrasă și în cazul infracțiunilor continuate, prin totalizarea tuturor prejudiciilor cauzate prin actele materiale.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile în ceea ce o privește pe inculpată, dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că aceasta nu ar fi urmărit obținerea unui folos material injust. În condițiile în care inculpata, în calitate de persoană fizică, a intrat în posesia banilor părților vătămate, față de care s-a obligat în sensul restituirii, obligație ce nu a mai realizat-o, în final aceasta dispărând, este clar că a obținut un folos material, ce este injust, deoarece patrimoniul ei a crescut în detrimentul patrimoniului părților vătămate. Promisiunile și amânările oferite de inculpată părților civile, în mod regulat, în împrejurările în care i se cereau banii înapoi, acumularea în aceeași perioadă de noi sume de bani, toate acestea finalizând cu plecarea acesteia din țară, conduc la concluzia că inculpata S.M.O., a indus în eroare părțile civile pentru obținerea unui folos material injust.

În ceea ce privește faptul că acuzarea a afirmat că inculpata s-a folosit de calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL Brașov și SC B.E. SRL Brașov în activitatea de inducere în eroare, instanța de fond a apreciat că aceste calități deținute de inculpată erau cunoscute de părțile civile, datorită publicității pe care inculpata și-a făcut-o în permanență în perioada în care a luat bani de la părțile civile. Astfel cum s-a reținut și mai sus, părțile civile au dat însă banii persoanei fizice S.M.O. pentru ca aceștia să fie rulați pe piața schimbului valutar, sau pentru ca inculpata, tot ca persoană fizică să îi folosească pentru a deschide alte case de schimb valutar, neprecizate ca denumire. Or, atâta vreme cât în cadrul acestei activități inculpata a indus în eroare părțile civile, nu în mod necesar numai calitatea de administrator al celor două societăți a fost aspectul determinant pentru părțile civile de a da bani inculpatei.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța a avut în vedere pentru stabilirea întinderii acesteia, circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatei.

Epoca faptelor a avut loc în perioada anilor 1998, 1999 vara anului 2000 când inculpata a plecat din țară.

Nu s-a imputat inculpatei o procedură atât de lungă. Schimbarea încadrării juridice ce a intervenit în recurs, la data de 18 decembrie 2009, prin reținerea și a dispozițiilor alin. (5) a art. 215 C. pen. cu casarea și desființarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză și reluarea procedurii în fața tribunalului ca instanță de fond, de asemenea nu a fost imputată inculpatei, deoarece la momentul trimiterii ei în judecată nu exista dispoziția recursului în interesul legii, decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tocmai de aceea, după trecerea unei perioade atât de lungi de la momentul comiterii faptelor, chiar dacă consecințele sunt actuale ca urmare a faptului că părțile vătămate nu au fost despăgubite, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea inculpatei a unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, iar ca modalitate de executare, fără privarea de libertate, deoarece scopul primordial al sancțiunii ar trebui să urmărească posibilitatea recuperării de către părțile civile a prejudiciilor suferite de aceștia datorită acțiunilor inculpatei.

Deși inculpata nu s-a prezentat niciodată în cursul procedurii, în fața organelor de urmărire penală sau în fața instanțelor de judecată, astfel că nu se cunoaște poziția procesuală a acesteia, instanța de fond a apreciat că aceasta a beneficiat de un proces echitabil prin reprezentarea ei de un avocat ales, prin administrarea nemijlocită a probelor și prin respectarea garanțiilor procesuale. De asemenea, instanța de fond a apreciat că, în cazul inculpatei, nu s-a putut reține că aceasta s-a sustras urmăririi penale sau judecății. La momentul plecării acesteia din țară nu era declanșată urmărirea penală. Inculpata a fost audiată o singură dată, la data de 20 iulie 2000, privitor la reclamația depusă de I.G., dosar penal nr. 385/P/2000. La data respectivă a fost audiată sub aspectul infracțiunii prevăzute de Legea nr. 59/1934. Astfel inculpata la momentul plecării din țară nu a cunoscut anvergura procedurii ce se va desfășura față de aceasta. Că ulterior a luat la cunoștință la aceasta și și-a angajat un apărător ales, este o certitudine. De asemenea, prezența acesteia nu era obligatorie, la fel nici furnizarea de declarații. Astfel că, la individualizarea pedepsei apreciată de instanță ca fiind aptă pentru realizarea scopului pedepsei, nu s-a luat în calcul lipsa acesteia în fața instanțelor de judecată.

Prin urmare, în favoarea inculpatei instanța de fond a reținut dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. și în baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, 22 acte materiale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăți comerciale prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.

Se vor comunica aceste dispoziții, după rămânerea definitivă către Oficiul Registrului Comerțului Brașov.

Deși pedeapsa poate fi apreciată derizorie, prima instanță a apreciat că principalul obiectiv în acest moment, alături de restabilirea ordinii de drept, este plata către părțile civile a despăgubirilor suferite.

Nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 13 C. pen., având în vedere data faptei.

În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În ceea ce privește părțile vătămate I.T.V. și A.V.P., primul a afirmat că ar fi împrumutat inculpatei în cursul anului 1998 suma de 10.000 dolari SUA și în cursul anului 1999 suma de 20.000 mărci germane, pentru care nu există înscrisuri, iar secundul a afirmat că a împrumutat inculpatei suma de 700.000.000 ROL, fără a deține vreun înscris, instanța a apreciat că aceste fapte pot fi încadrate în dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen., urmând a se analiza măsura în care sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În cazul ambelor părți vătămate, acestea au prezentat file CEC. Instanța de fond a apreciat că acestea nu pot face dovada existenței vreunei înțelegeri între părți. De altfel, astfel cum s-a arătat mai sus, în cauză instanța a apreciat că nu pot fi reținute dispozițiile alin. (4) ale art. 215 C. pen. deoarece între părțile vătămate și societăți nu au existat raporturi juridice, emiterea filelor CEC de către inculpata a fost doar o modalitate de a crea părților vătămate o imagine nereală, în scopul inducerii în eroare. Nici prin aplicarea principiului conversiei actului juridic, filele CEC depuse de părțile vătămate nu pot conduce la dovada existenței vreunui acord între părți, fiind doar o prezumție a unor eventuale datorii, fără a se putea stabili în ce condiții s-au născut.

Față de cele două infracțiuni de mai sus, față de care de altfel sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., datorită prescripției răspunderii penale, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, neputând fi atrasă răspunderea penală a inculpatei, în lipsa unor date, probe care să confirme inducerea în eroare a părților vătămate în cadrul unui raport juridic. În acest sens, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada elementului material al acțiunii de inducere în eroare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei pentru două infracțiuni de înșelăciune, părți vătămate I.T.V. și A.V.P., prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a apreciat că, în cauză, se impune restituirea către părțile vătămate a sumelor efectiv împrumutate de aceștia, fără acordarea dobânzilor solicitate de părțile civile și cu atât mai puțin cu acordarea dobânzilor menționate în actele încheiate între aceștia și inculpata. Părțile vătămate nu vor avea de suferit ca urmare a deprecierii monedei naționale, atâta vreme cât marea majoritate a pretențiilor au fost stabilite în valută, contravaloarea în ROL a acestor sume urmând a fi avută în vedere la momentul plății. Pentru pretențiile stabilite în RON, părțile civile vor putea solicita la momentul executării pretenției, reactualizarea acestor sume de bani prin calculul ratei inflației.

Este adevărat că pe de o parte a fost voința părților menționate în acele acorduri, dar pe de altă parte acestea au avut caracter ilicit de la bun început.

Restabilirea situației anterioare prin obligarea inculpatei la plata sumelor efectiv date de părțile vătămate, aceasta chiar dacă unele dintre acestea au suferit un beneficiu nerealizat, se impune și ca urmare a lipsei minime de diligență a părților vătămate în încheierea unor contracte autentice.

În ceea ce privește calitatea societăților comerciale, SC B.E. SRL și SC B. SRL, instanța a apreciat, astfel cum s-a arătat și mai sus, că aceste societăți nu pot avea calitatea de părți responsabile civilmente, inculpata a folosit toți banii părților vătămate în interesul său propriu, banii fiind luați de ea și restituiți în anumite cazuri, tot de aceasta.

Împotriva acestei decizii au declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, părțile civile B.G., B.I., I.T.V., A.V.P., S.F.D. și inculpata S.M.O.

Criticile formulate de Parchet se referă la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei și implicit achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în mod greșit a apreciat instanța de fond că cele două societăți comerciale nu au calitatea de părți responsabile civilmente, netemeinicia pedepsei aplicate, iar suplimentar, cu ocazia dezbaterilor, Ministerul Public a criticat nelegalitatea pedepsei aplicate în raport de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., precum și omisiunea instanței de a preciza numărul actelor materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii.

Apelantele părți civile au solicitat, în esență, admiterea apelurilor, admiterea apelului Parchetului, obligarea inculpatei la plata despăgubirilor în solidar cu părțile responsabile civilmente, precum și majorarea pedepsei aplicate.

Apelanta inculpată S.M.O. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea alin. (4) și (5) ale art. 215 C. pen. sau restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

În esență, inculpata a arătat că dosarul este construit ca urmare a plângerilor părților civile, ce invocă faptul că au dat sume de bani ca împrumuturi nelegale, respectiv cu camătă așa încât la momentul judecării apelului nu se pune problema dacă săvârșirea unei infracțiuni primește acoperire juridică în fața instanței de judecată, întrucât încălcarea legii și principiul legii mai favorabile îi dă ocazia inculpatei să o invoce.

S-a susținut că la momentul judecării apelului a apărut legea care condamnă cămătăria, iar instanța de judecată trebuia să se autosesizeze, să observe infracțiunea care a generat faptele pentru care este învinuită inculpata și judecarea ei să se facă în funcție de condițiile ce au prilejuit săvârșirea faptelor.

Din acest punct de vedere apărarea a solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, inculpata a solicitat a se reține că dispozițiile alin. (5) al art. 215 C. pen. nu sunt incidente în cauză, arătând că legea de interpretare nu retroactivează și nu se poate aplica faptelor care la data când au fost săvârșite aveau o altă încadrare juridică.

Nefiind realizate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, inculpata a solicitat achitarea.

A fost criticată de către inculpată și modalitatea de soluționare a laturii civile.

Prin decizia penală nr. 19/Ap din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și părțile civile B.G., B.I., I.T.V., A.V.P. și S.F.D. împotriva sentinței penale nr. 275 din 12 octombrie 2011 Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o în ce privește încadrarea juridică a faptei, individualizarea judiciară a pedepsei, soluționării acțiunii civile pentru părțile civile I.T.V. și A.V.P. și neobligării părților responsabile civilmente SC B.E. SRL și SC B. SRL Brașov la plata despăgubirilor către toate părțile civile și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (29 de acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) și două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata S. (fostă D.) M.O. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăți comerciale prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A obligat inculpata, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC B.E. SRL și SC B. SRL Brașov să plătească părții civile I.T.V. suma de 19.877 dolari SUA și părții civile A.V.P. suma de 20.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri civile.

A dispus obligarea inculpatei, în solidar cu aceleași părți responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile stabilite prin sentința penală atacată.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins apelul declarat de inculpata S.M.O. împotriva aceleiași sentințe.

A respins cererea părții civile I.T.V. de acordare a cheltuielilor judiciare în apel.

A obligat inculpata să plătească statului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, restul acestora au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că starea de fapt a fost stabilită corect de către prima instanță doar în parte, rezultând neîndoielnic din probele dosarului că inculpata S.M.O., în calitate de administrator și respectiv asociat la SC B. SRL și SC B.E. SRL a luat cu titlu de împrumut de la părțile vătămate diverse sume de bani sub pretextul utilizării în circuitul financiar al firmelor, în schimbul unor dobânzi mai mari decât cele practicate pe piața bancară, iar modalitatea concretă în care inculpata a înțeles să solicite aceste sume, modul în care a creat convingerea părților vătămate că își vor recupera banii și față de locul unde se perfectau înțelegerile, apare cu evidență manopera dolosivă utilizată de inculpată de a-și însuși aceste sume.

Reține instanța de apel că între inculpată și fiecare din părțile vătămate s-a încheiat un contract ce consta în remiterea sumelor de bani pentru ca inculpata să le utilizeze în circuitul financiar al Caselor de schimb valutar sau rulate la bursă, ea obligându-se de fiecare dată la plata unei dobânzi mult mai mari față de cea practicată pe piața bancară, aspecte în raport de care s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen.

Instanța de prim control judiciar a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea alin. (4) al art. 215 C. pen. inclusiv pentru părțile vătămate I.T.V. și A.V., reținând ca atare în componența infracțiunii continuate 29 de acte materiale și anume 24 părți vătămate și câte 2 acte materiale față de părțile vătămate G.B., S.F., B.A., S.D. și B.G.

Cu privire la reținerea alin. (5) al art. 215 C. pen. apreciază instanța de apel că aceste dispoziții legale sunt impuse de cuantumul prejudiciului care depășește cu mult suma stabilită de dispozițiile art. 146 C. pen. care definesc conținutul noțiunii de „consecințe deosebit de grave”.

Faptul că aceste dispoziții nu au fost reținute la încadrarea juridică a faptei se datorează practicii neunitare a instanțelor referitor la modalitatea de stabilire a prejudiciului în cazul infracțiunii de înșelăciune în forma continuată, problemă de drept ce și-a găsit rezolvarea prin decizia nr. XIV/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în sensul că, în cazul infracțiunii continuate caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

În raport de toate aceste împrejurări, Curtea de Apel Brașov a considerat că încadrarea juridică corectă a infracțiunii comise de inculpata S.M.O. este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art. 334 C. proc. pen.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că sunt întemeiate și criticile formulate de Parchet referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicată, însă față de atitudinea manifestată de inculpată, care nu s-a prezentat în fața instanței, nu a recunoscut comiterea faptei, nu a acoperit prejudiciul a considerat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante și în consecință a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de textul incriminator.

Cu privire la latura civilă a cauzei, a apreciat instanța de prim control judiciar că, în mod greșit a reținut instanța de fond că SC B.E. SRL și SC B. SRL nu au calitatea de părți responsabile civilmente, cât timp rezultă din probele dosarului că toate părțile vătămate au încheiat înțelegerile cu inculpata în considerarea calității de administrator al ambelor firme și tocmai încheierea unor contracte vamale în care se menționa antetul firmei, fiind aplicate ștampile ale societăților unde inculpata era administrator precum și înmânarea unor file CEC fără valoare, a fost de natură a crea și întări convingerea părților vătămate că inculpata acționa în calitate de administrator, împrejurări ce justifică reținerea calității de parte responsabilă civilmente a fiecărei societăți comerciale în discuție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpata S.M.O. invocând mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

- instanța nu a fost legal sesizată - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., arătându-se că rechizitoriul întocmit la data de 28 februarie 2001 este lovit de nulitate absolută întrucât nu s-a comunicat inculpatei care sunt faptele, probele și încadrarea juridică a faptelor;

- urmărirea penală s-a făcut în lipsa apărătorului deși prezența acestuia era necesară - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., arătându-se că hotărârea este contradictorie, dispozitivul nu se înțelege, nu rezultă cele 29 acte materiale reținute în sarcina inculpatei;

- instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate sau cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., arătându-se că instanțele nu au analizat instituția prescripției.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs apărarea invocă necesitatea efectuării unei expertize întrucât titlurile executorii constând în cecuri, bilete la ordin, contracte se aflau reflectate în contabilitatea societăților în cauză.

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. - se arată că latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune nu există după cum nu există nici un element material al înșelăciunii care să determine urmarea imediată cât timp părțile vătămate încasau lunar sau trimestrial dobânzi de 70-100% participând astfel la riscul comercial;

- art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - se susține prin prisma acestui caz de casare că pedeapsa aplicată inculpatei este disproporțională față de fapta săvârșită solicitând a se menține pedeapsa aplicată de instanța de fond;

- faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică - art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.;

- art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. - hotărârea este contrară legii și prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - aceste critici se referă la greșita soluționare a laturii civile;

- art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare - se invocă „încălcarea gravă a tuturor drepturilor procesuale, respectiv a dreptului la un rechizitoriu și o încadrare juridică fermă și clară”;

- art. 3859 pct. 19 C. proc. pen. - judecătorii au comis un exces de putere în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, invocându-se faptul că judecătorii au declarat inadmisibile recursuri, au respins cereri de recuzare, aspecte ce subliniază excesul de putere;

- art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. - judecarea în instanța de apel s-a făcut fără citarea legală a părților în sensul că SC B. SRL Brașov nu a fost legal citată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpată este întemeiat doar sub aspectul criticilor referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, reține Înalta Curte, că situația de fapt a fost bine stabilită de instanțele inferioare în baza unei analize atente și obiective a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic și corespund situației de fapt stabilite, în mod corect apreciind instanța de apel că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspunderea penală a inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși apărarea invocă în susținerea recursului 11 cazuri de casare din cele 21 de cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., multe dintre aceste motive de casare sunt menționate în mod formal, aspectele invocate în cadrul acestor motive neputând fi încadrate în cazul de casare respectiv, în marea lor majoritate criticile referindu-se la încadrarea juridică a faptei.

O altă concluzie care se desprinde din analiza motivelor de recurs, este aceea că apărarea, deși invocă în susținerea recursului mai multe cazuri de casare, argumentarea acestora este foarte sumară, iar în unele cazuri se rezumă doar la reproducerea textului de lege, situație ce face imposibilă analiza tuturor cazurilor de casare invocate, în cea mai mare parte, în mod formal.

Situația de fapt reținută de instanțele inferioare a fost analizată în detaliu, analiză pe care și-o însușește și Înalta Curte, rezultând din probele dosarului că inculpata, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 1998-2000, a indus în eroare părțile vătămate M.D.O. - 15000 dolari SUA, D.M. și U.D.C. - 20000 dolari SUA, M.M. - 1500 dolari SUA și 14500 mărci germane, B.G. - 11151 dolari SUA, B.I. - 34520 dolari SUA, S.J. - 6130 dolari SUA, I.B. - 5000 dolari SUA, G.B. - 10000 dolari SUA, S.F. - 14000 dolari SUA, C.G. și C.E. - 9549 dolari SUA, M.P.V. - 11200 dolari SUA, C.F. - 7000 dolari SUA, B.A. - 7000 dolari SUA și 5046 dolari SUA, B.A. - 1500 dolari SUA, S.P. - 8830 mărci germane, I.G. - 3500 dolari SUA, A.B. - 18000 dolari SUA, S.D.G. - 3000 dolari SUA și 4000 RON, N.L.Ș.C. - 2500 dolari SUA, I.T.V. - 19877 dolari SUA, A.V.P. - 20000 dolari SUA, G.D.I. - 15000 dolari SUA, S.P. - 20000 dolari SUA și partea vătămată L.P.M. - 15600 RON, părți vătămate cărora prin prezentarea ca reală a unei situații mincinoase, le-a indus ideea că sumele de bani vor fi rulate pe piața schimbului valutar cu obligația restituirii către părțile vătămate a acestor sume alături de dobânzile aferente, obligații ce nu au fost îndeplinite, inculpata folosind aceste sume de bani în interes personal, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au realizat o analiză completă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanțele inferioare au administrat probele utile și pertinente, apte să contribuie la stabilirea adevărului și au supus analizei toate cererile formulate în apărarea inculpatei, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen., neexistând elemente care să determine casarea deciziei penale atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanțele inferioare.

În urma propriului examen analitic al întregului ansamblu probator, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că inculpata S.M.O., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a exercitat acte de inducere în eroare a părților vătămate de la care a împrumutat diferite sume de bani sub diferite pretexte, unora dintre acestea spunându-le că va introduce aceste sume de bani în circuitul financiar al caselor de schimb SC B. SRL și SC B.E. SRL, în toate cazurile inculpata obligându-se să plătească o dobândă mult mai mare decât cea practicată pe piața bancară.

În majoritatea cazurilor, inculpata S.M.O., pentru a întări convingerea părților vătămate că aceste sume de bani vor fi folosite în circuitul financiar al celor două societăți comerciale în care avea calitatea de administrator, respectiv asociat a încheiat cu părțile vătămate contracte cu antetul societății și de asemenea purtând ștampila societății comerciale respective.

Mai mult decât atât, inculpata deși știa că nu are provizia necesară, a emis file CEC semnate și ștampilate cu ștampila aparținând uneia din firmele la care era administrator și asociat unic, acest „mod de lucru” făcând parte tot din actele de inducere în eroare a părților vătămate pentru a le determina pe acestea să creadă că banii vor fi folosiți în circuitul financiar al firmelor de schimb valutar și că își vor primi dobânzile la care s-a angajat.

De asemenea, rezultă din înscrisurile existente la dosar și din declarațiile părților vătămate, că aceste contracte erau perfectate la adresa din str. M. din Brașov unde își avea sediul SC B. SRL, dar și un punct de lucru al SC B.E. SRL, împrejurare ce le-a determinat pe părțile vătămate să creadă că banii dați inculpatei vor avea destinația menționată de inculpată și în consecință își vor primi câștigul promis.

Reține Înalta Curte că modul în care a acționat inculpata, începând de la pretextul invocat pentru a le determina pe părțile vătămate să-i dea banii, locul încheierii contractelor, aplicarea ștampilelor pe aceste contracte, nu a fost întâmplător, activitatea infracțională fiind „organizată” în cele mai mici detalii, inculpata folosindu-se de manopere dolosive pentru a le induce în eroare pe părțile vătămate cu scopul însușirii folosului material injust.

Intenția inculpatei de a induce în eroare părțile vătămate rezultă și din atitudinea acesteia după încheierea contractelor, când, sub presiunea părților vătămate de a li se restitui sumele de bani pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, inculpata a făcut mai multe promisiuni, a amânat în repetate rânduri restituirea banilor, toate culminând cu plecarea din țară, după ce în prealabil și-a vândut toate bunurile, aceste împrejurări conducând la concluzia că niciodată inculpata nu a intenționat să-și respecte presupusele obligații contractuale, intenția ei fiind aceea de a înșela părțile vătămate pentru a le determina să-i acorde diferite sume de bani pentru a le folosi în interes personal.

Ca atare apreciază Înalta Curte că vinovăția inculpatei a fost corect reținută de instanțele inferioare, situația de fapt a fost bine stabilită și corespunde conținutului probelor administrate pe parcursul procesului penal, neputând fi reținută o eroare gravă de fapt în accepțiunea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., așa cum susține apărarea.

În mod corect s-a apreciat de instanțele inferioare că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., astfel încât apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. referitor la greșita încadrare juridică a faptei, nu sunt întemeiate.

Reținerea acestor dispoziții legale a fost determinată de valoarea prejudiciului și în considerarea dispozițiilor art. 146 C. pen. care definesc conținutul noțiunii de „consecințe deosebit de grave”.

Faptul că aceste dispoziții legale nu au fost reținute inițial la încadrarea juridică a faptei, a fost determinată de practica neunitară a instanțelor referitoare la modul de calcul al prejudiciului în cazul infracțiunii continuate, însă prin decizia nr. XIV/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că în cazul infracțiunii continuate, caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

Reține Înalta Curte că în cazul infracțiunii continuate, existând unitate de rezoluție infracțională, cuantumul prejudiciului nu poate fi divizat în raport de fiecare parte vătămată, ci se determină prin totalizarea prejudiciilor cauzate tuturor părților vătămate.

Ca atare, în mod corect au apreciat instanțele inferioare că se impune reținerea alin. (5) al art. 215 C. pen. atât în raport de dispozițiile art. 146 C. pen., cât și în raport de dispozițiile art. 4145 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la conținutul hotărârii formulate în recurs în interesul legii și la efectele ei, potrivit cărora - dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în M. Of. al României, Partea I.

În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că art. 146 C. pen. a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Legea nr. 278/2006, până la acel moment având următorul conținut „prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 sau altei persoane juridice sau fizice”.

Or, așa cum lesne se poate observa din conținutul contractelor încheiate cu părțile vătămate, acest cuantum al prejudiciului depășește cu mult noțiunea de consecințe deosebit de grave în vechea reglementare, chiar și în cazul unei singure părți vătămate, fără a fi necesară totalizarea tuturor prejudiciilor, astfel încât, chiar și în lipsa deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, urmarea imediată a infracțiunii referitoare la consecințe deosebit de grave se impune a fi reținută cu prisosință.

În atare situație, reține Înalta Curte că dispozițiile art. 13 C. pen. nu sunt incidente în cauză, dispoziții legale ce se referă la aplicarea legii penale mai favorabile, mai ales că practica neunitară a instanțelor nu are caracterul unei legi penale care să facă posibilă reținerea acestor dispoziții legale.

Art. 13 C. pen. se referă la succesiunea mai multor legi penale în intervalul cuprins între data săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a cauzei, situație în care are primordialitate legea penală mai favorabilă, or, în cauza dedusă judecății reținerea alin. (5) la încadrarea juridică a faptei a fost determinată de practica neunitară a instanțelor, situație în care nici nu poate fi vorba de incidența unei legi penale mai favorabile.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, apărarea formulează critici din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, pct. 12 și pct. 17 C. proc. pen., însă apreciază Înalta Curte că aceste critici nu sunt întemeiate pentru argumentele prezentate mai sus, pe lângă faptul că aspectele invocate de apărare nu concordă, în toate situațiile, cu cazul de casare invocat.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 19 C. proc. pen., este invocat în mod formal, faptul că judecătorii au respins cereri de recuzare sau „au declarat inadmisibile recursuri deși textul legal le declara admisibile” nu poate echivala cu comiterea unui exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, așa cum susține apărarea, soluțiile fiind pronunțate în strictă concordanță cu dispozițiile legale în materie.

La fel, și cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., reține Înalta Curte că este invocat în mod formal cât timp din înscrisurile existente la dosar rezultă că SC B. SRL Brașov a fost citată pe parcursul procesului penal.

Și cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., Înalta Curte observă același formalism.

Deși acest caz de casare se referă la situația în care urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, apărarea face referiri la situația de fapt și încadrarea juridică a faptei, împrejurare în raport de care Înalta Curte nu poate supune analizei cazul de casare arătat.

Față de toate argumentele arătate, apreciază Înalta Curte că vinovăția inculpatei a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, probele administrate în cauză justificând existența infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, iar încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținută, toate criticile formulate de apărare nefiind în măsură să determine adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanța de apel.

Și acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal au fost corect soluționate, sumele la plata cărora a fost obligată inculpata fiind concordante cu cele menționate în contracte sau în filele CEC, soluția fiind determinată de îndeplinirea condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală.

Apreciază însă Înalta Curte că recursul declarat de inculpata S.M.O. este întemeiat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reține că pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Este adevărat că fapta comisă de inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat prin modul de comitere a faptelor, perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata care a comis mai multe acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, numărul mare de părți vătămate, cuantumul mare al prejudiciului, însă față de lipsa antecedentelor penale ca și în raport de timpul scurs de la data comiterii infracțiunilor de natură să diminueze impactul negativ asupra opiniei publice, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege, este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei.

Scopul procesului penal nu constă în aplicarea unor pedepse împovărătoare, ci stabilirea unei sancțiuni penale în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, aptă să asigure funcțiile pedepsei respectiv cea educativă, coercitivă și de exemplaritate.

În raport de gradul de instruire a inculpatei, lipsa antecedentelor penale, apreciază Înalta Curte că aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Înalta Curte nu va da însă o largă eficiență acestor circumstanțe atenuante judiciare, față de atitudinea de total dispreț manifestată de inculpată față de organele de urmărire penală, cât și față de instanțele de judecată, ea sustrăgându-se atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată.

De asemenea, timpul scurs de la data săvârșirii faptei nu poate fi apreciat ca un element pozitiv în favoarea inculpatei de natură să determine stabilirea unui regim sancționator mai blând, existând în acest sens riscul de a se aplica pedepse mici pentru fapte deosebit de grave, doar pentru simplul fapt al scurgerii timpului de la data comiterii faptei și până la momentul pronunțării unei soluții definitive de condamnare.

În cauza dedusă judecății, în nici un caz durata în timp a procedurilor nu poate fi imputată autorităților care au depus toate diligențele necesare pentru ca judecarea cauzei să se desfășoare cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, inculpata fiind citată inclusiv în S.U.A., Columbia, Paraguay.

Așa cum se poate observa, inculpata S.M.O. a indicat pe parcursul procesului penal mai multe adrese, de pe diferite continente unde să fie citată, scopul declarat al acesteia fiind acela de tergiversare a procesului penal, or, în aceste condiții nu se poate imputa autorităților judiciare române că au depășit din culpa lor, durata rezonabilă a procedurilor judiciare.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 70 C. proc. pen., inculpata poate beneficia de dreptul la tăcere, nefiind obligată să dea declarații pe parcursul procesului penal și de asemenea nu este obligată să se prezinte în fața instanțelor, însă atitudinea manifestată de aceasta de indicare a mai multor adrese din diferite țări unde să fie citată, instanțele dând curs acestor cereri pentru a asigura condițiile necesare desfășurării unui proces echitabil, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale în deplin acord cu legislația internă, cât și cu jurisprudența CEDO, reprezintă intenția inculpatei de a tergiversa soluționarea cauzei, situație în care, în nici un caz, nu pot fi culpabilizate autoritățile judiciare de durata mare a procedurilor.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei apreciază Înalta Curte că aceasta a fost corect individualizată, modul de comitere a faptei, cuantumul mare al prejudiciului, atitudinea manifestată de inculpată de tergiversare a procesului penal justificând modul de executare a pedepsei în regim penitenciar.

Față de toate considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul declarat de inculpata S.M.O. împotriva deciziei penale nr. 19/Ap din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și în rejudecare:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, urmarea reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata S.M.O. împotriva deciziei penale nr. 19/Ap din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și în rejudecare:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, urmarea reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 decembrie 2012.