Falsified salary certificates for bank loans: indivisibility of continued offense and cumulative damage threshold for aggravated fraud

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului Botoșani, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de înșelăciune pentru care inculpații B.D. și T.M.D. au fost trimiși în judecată la poz. 3 - 18, din infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.M.D. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și 34 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații B.D. și T.M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

A fost condamnat inculpatul B.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 288 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare;

- art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedepsele de câte 2 luni închisoare;

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului T.M.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale, cât și a celor accesorii, aplicate inculpaților, pe câte o perioadă de 4 ani și 6 luni, conform art. 862 C. pen.

A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenelor de încercare, inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Au fost anulate actele false de la dosar, respectiv adeverințele de salariu cu numerele:

- 62 din 14 februarie 2006;

- 418 din 8 august 2007;

- 218 din 13 martie 2006;

- A 317 din 24 mai 2006;

- 216 din 7 iunie 2006;

- 897 din 21 iunie 2006;

- 21 din 12 ianuarie 2007;

- 189 din 1 februarie 2007;

- 210 din 9 februarie 2007;

- 201 din 27 martie 2007;

- 228 din 16 mai 2007;

- 316 din 29 mai 2007;

- 389 din 28 iunie 2007;

- 022 din 16 iulie 2007;

- 8110 din 15 august 2007;

- 8324 din 25 septembrie 2007.

Au fost obligați inculpații B.D. și T.M.D. să plătească în solidar părții civile B.C.R. SA, cu sediul în București, bd. R.E., sector 3, cât și sucursalelor bancare implicate, toate, sumele restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile și comisioanele calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte:

- contract din 14 februarie 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat T.M.D.;

- contract din 15 august 2007, pentru suma de 5.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat T.M.D.;

- contract din 26 mai 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat B.D.;

- contract din 12 ianuarie 2007, pentru suma de 3.200 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat B.D.;

- contract din 1 februarie 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin. Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat P.G.I.;

- contract din 9 februarie 2007, pentru suma de 33.700 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat F.M.;

- contract din 28 martie 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat S.P.;

- contract din 14 mai 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. - contract din 30 mai 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat F.C.;

- contract din 29 iunie 2007, pentru suma de 15.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat B.D.;

A fost obligat inculpatul B.D. să plătească părții civile B.C.R. SA, cu sediul în București, bd. R.E., sector 3, cât și sucursalelor bancare implicate, toate sumele restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile și comisioanele calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte:

- contract din 14 martie 2006, pentru suma de 15.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat A.I.;

- contract din 9 iunie 2006, pentru suma de 35.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat O.G.;

- contract din 22 iunie 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani, împrumutat M.C.;

- contract din 21 august 2007, pentru suma de 32.500 RON, încheiat prin Sucursala Județeană B.C.R. Botoșani, județul Botoșani, împrumutat A.C.;

- contract din 27 septembrie 2007, pentru suma de 20.000 RON, încheiat prin Sucursala Județeană B.C.R. Botoșani, județul Botoșani, împrumutat C.S.;

- contract din 27 septembrie 2007, pentru suma de 13.900 RON, încheiat prin Sucursala Județeană B.C.R. Botoșani, județul Botoșani, împrumutat C.S.

A fost obligat inculpatul B.D. să plătească părții civile SC S. SRL București reprezentată prin K.I. SRL București, cu sediul în București, C.M.V., sector 3, toate sumele restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile și comisioanele calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte cesionate acestei părți civile, respectiv:

- contract din 17 iulie 2007, pentru suma de 15.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, județul Botoșani a B.C.R. București, împrumutat L.D.C.;

- contract din 21 august 2007, pentru suma de 15.000 euro, încheiat prin. Sucursala Județeană B.C.R. Botoșani, județul Botoșani a B.C.R. București, împrumutat A.C.

Au fost obligați inculpații să plătească fiecare statului câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

1. La data de 14 februarie 2006, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 14 februarie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care inculpatul T.M.D. a încheiat contractul de credit din 14 februarie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care inculpatul l-a achitat la zi.

2. La data de 8 august 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 8 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care inculpatul T.M.D. a încheiat contractul de credit din 15 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 5.000 euro, credit pe care inculpatul l-a achitat la zi.

3. La data de 13 martie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 13 martie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul A.I. a încheiat contractul de credit din 14 martie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat la zi.

4. La data de 24 mai 2006, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 24 mai 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 26 mai 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

5. La data de 7 iunie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 7 iunie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul O.G. a încheiat contractul de credit din 9 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 35.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

6. La data de 21 iunie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 21 iunie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul M.C. a încheiat contractul de credit din 22 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

7. La data de 12 ianuarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 12 ianuarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 12 ianuarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 3.200 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

8. La data de 1 februarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 1 februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul P.G.I. a încheiat contractul de credit din 1 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

9. La data de 9 februarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 9 februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul F.M. a încheiat contractul de credit din 9 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 33.700 RON, credit pe care l-a achitat la zi.

10. La data de 27 martie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 27 martie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul S.P. a încheiat contractul de credit din 28 martie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

11. La data de 16 mai 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 16 mai 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul R.M. a încheiat contractul de credit din 17 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat la zi.

12. La data de 29 mai 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 29 mai 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul F.C. a încheiat contractul de credit din 30 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

13. La data de 28 iunie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 28 iunie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 29 iunie 2007 cu B.C.R. -.Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

14. La data de 16 iulie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 16 iulie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul L.D.C. a încheiat contractul de credit din 17 iulie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial. Acest contract a fost cesionat de către bancă părții civile SC S. SRL București reprezentată prin K.I. SRL București.

15. La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 15 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul A.C. a încheiat contractul de credit din 21 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial. Acest contract a fost cesionat de către bancă părții civile SC S. SRL București reprezentată prin K.I. SRL București.

16. La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 15 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, care este aceeași cu cea de mai sus, cu care numitul A.C. a încheiat contractul de credit din 21 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 32.500 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

17. La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 25 septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul C.S. a încheiat contractul de credit din 27 septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 20.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

18. La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 25 septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, care este aceeași cu cea de mai sus, cu care numitul C.S. a încheiat contractul de credit din 27 septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 13.900 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

Datele arătate la pct. 1 - 18 rezultă în primul rând din contractele depuse la dosar și adeverințele anexă, inclusiv din celelalte acte de la dosar și declarațiile celor audiați în cauză.

Concluzionând asupra situației de fapt deduse judecății arătată mai sus, instanța de fond a reținut că la toate infracțiunile ce fac obiectul dosarului a participat inculpatul B.D., iar doar în parte aceste infracțiuni au fost săvârșite de către acest inculpat, împreună cu inculpatul T.D., cuprinzând în sine întocmirea a 16 adeverințe de salariat conținând date și semnături false, în baza cărora s-au încheiat 18 contracte de credit, dintre care primele două chiar pe numele inculpatului T.M.D., iar celelalte 16 pe numele altor persoane, respectiv: A.I., B.D., O.G., M.C., P.I., F.M., S.P., R.M., F.C., L.D.C., A.C. și C.S., care au fost de asemenea cercetați în cauză, dar pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată.

Rezultă că la încheierea adeverințelor și contractelor au participat inculpatul B.D., în calitate de autor sau complice, iar inculpatul T.M.D. împreună cu inculpatul B.D., în calitate de autor sau complice, doar la 10 dintre acestea, respectiv cele menționate în rechizitoriu la pozițiile 1, 2, 4, 7, 8, 9, 10, 11, 12 și 13.

În baza celor 16 adeverințe și 18 contracte, s-au contractat pe numele persoanelor de mai sus, credite fie în euro, fie în RON, rezultând din contracte, prin cumul aritmetic o valoare contractată de 128.200 euro și respectiv 145.100 RON.

În concret, la data încheierii contractelor:

a) Instanța de fond a reținut în primul rând că potrivit ordinii sus arătate, cât și a celei din rechizitoriu, la acest credit total și-a adus contribuția nemijlocit inculpatul B.D. pentru fiecare dintre cele 16 adeverințe și 18 contracte, cumulând în principiu prejudiciul total de 128.200 euro și 145.100 RON.

În al doilea rând, instanța de fond a reținut că inculpatul T.M.D. a participat împreună cu inculpatul B.D. doar la săvârșirea unei părți dintre cele 16 și respectiv 18 categorii de acte materiale ale infracțiunilor deduse judecății, rezultând prin diferență că, împreună cu acesta, a contribuit la provocarea unei părți de prejudiciu în euro în valoare de 68.200 euro, potrivit calculului 128.200-60.000 (10.000+15.000+15.000+20.000; poziția 6, 14, 15 și 17 - inculpat B.D.) = 68.200 euro.

De asemenea, cei doi au provocat împreună un prejudiciu de 48.700 RON potrivit calculului 145.100-96.400 (15.000+35.000+32.500+13.900; poz. 3, 5, 16 și 18) = 48.700 RON.

Luând în considerație cea mai mică valoare medie a monedei euro din anii 2006 - 2007, a rezultat de pe paginile de internet, respectiv 31,337 lei aferentă lunii iulie 2007, rezultă prin calcul că prejudiciul total în euro, din dosar, dar exprimat în RON, este de peste 4.017.403 RON, potrivit calculului (128.000x31,337 RON = cca. 4.017.403 RON).

Adunând 4.017.403 RON cu 145.100 RON, credit în RON, arătați mai sus, a rezultat un prejudiciu total exprimat în RON de 4.162.503 RON, la care a participat nemijlocit inculpatul B.D., și în parte inculpatul T.M.D., adică o limită peste 200.000 RON prevăzută de art. 146 C. pen.

b) în aceeași ordine de idei, pentru inculpatul T.M.D., luând în considerație aceeași valoare a monedei euro, rezultă că prejudiciul total în euro, dar exprimat în RON, la care acesta a contribuit, este de peste 2.137.183 RON, potrivit calculului (68.200x31,337 RON = aprox. 2.137.183 RON).

Adunând 2.137.183 RON cu 48.700 RON, rezultă un prejudiciu de 2.185.883 RON, adică peste 200.000 RON, prevăzut de art. 146 C. pen., prejudiciile trebuind a fi cumulate potrivit distincțiilor de mai sus în conformitate cu Decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care statuează cu titlu obligatoriu că în cazul infracțiunii continuate, cum este și în speță, caracterul de consecințe deosebit de grave, se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective al infracțiunii.

Din prejudiciile astfel determinate, trebuie avut în vedere că potrivit actelor de la dosar, două dintre contractele în cauză, respectiv cele din 17 iulie 2007 și din 21 august 2007, privind pe numiții L.D.C. și A.C., au fost cesionate de către partea civilă B.C.R. Botoșani, celeilalte părți civile citate în cauză, respectiv SC S. SRL București, reprezentată prin K.I. SRL, conform contractului de cesiune de creanțe din 19 martie 2010 arătat la dosar, expertiza contabilă efectuată în cauză, arătând că valoarea cesionată din cele două contracte este de 30.000 euro, cele două contracte fiind înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale și Imobiliare sub nr. x și, respectiv, nr. y.

Calculele arătate de către instanță mai sus, cât și în expertiză și în precizările acesteia, justifică în parte, în opinia primei instanțe, încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, iar modul cum această infracțiune a fost săvârșită justifică și încadrările juridice ale celorlalte infracțiuni.

De asemenea, a arătat prima instanță, expertiza contabilă ce s-a dispus în cauză a concluzionat în aceeași ordine de idei, dar a făcut estimări ale prejudiciului pe lângă cele existente la data încheierii contractelor și cu luarea în considerație a modului cum între timp parte din creditele acordate au fost achitate de către titularii acestora; constituirea de parte civilă din partea B.C.R. București prin sucursalele sale și SC S. SRL București, având în vedere de asemenea, aceste situații, când a solicitat să fie despăgubite fie cu sume echivalente, fie cu sume mai mici sau mai mari decât cele reținute prin contracte.

Rechizitoriul și probele de la dosar au stabilit potrivit datelor certe pe care le conțin actele, contractele și celelalte lucrări ale dosarului, starea creditelor acordate celor 18 titulari de contracte, la datele când aceste contracte au fost încheiate.

Expertiza contabilă efectuată în cauză la solicitarea inculpaților, a stabilit în prima parte a acesteia, starea creditelor acordate acelorași persoane la data efectuării expertizei, adică la 26 septembrie 2011, față de anii 2006 - 2007 când s-au consumat faptele, creându-se prin comparație două situații de apreciere ale creditelor acordate, adică o situație inițială și o situație actuală.

Prin precizările expertizei contabile de la dosar se arată faptul că 13 dintre contractele încheiate înregistrează restanțe la data efectuării expertizei, 26 septembrie 2011, fiind vorba despre pozițiile 4, 7, 13, 5, 6, 8, 10, 12, 14, 15, 16, 17, 18, cumulându-se o valoare restantă exprimată în lei de 76.629,39 RON, iar 5 dintre cele 18 contracte sunt achitate la zi, adică cele de la pozițiile 1, 2, 3, 9, 11.

Prin urmare, concluzia instanței de fond a fost aceea că starea creditelor poate fi apreciată pe baza probelor de la dosar atât la data încheierii contractelor, în conformitate cu conținutul acestora, cât și în prezent, pe baza precizărilor expertizei, care a evidențiat stadiul derulării acestor credite în timp, derulare care este de natură să influențeze situația inculpaților care se fac vinovați doar de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă simplă și cele de fals, după cum, de asemenea, se va arăta în continuare.

Expertiza a fost cu atât mai necesară, întrucât instanța a apreciat că trebuie lămurită situația inițială cât și actuală a creditelor acordate și a persoanelor implicate, cu atât mai mult cu cât parte dintre creditele acordate au fost între timp cesionate altor societăți, obiectivele expertizei vizând și alte situații la cererea inculpaților sub aspectul altor venituri pe care aceștia le realizau la locul de muncă, dar care, de asemenea, nu sunt de natură să schimbe esențial situația de fapt dedusă judecății.

S-a reținut că situația de fapt sus arătată a fost recunoscută în declarațiile date de către inculpați în fața instanței, inculpatul T.M.D. arătând că, într-adevăr, în calitate de salariat al Unității Militare X Botoșani, alături de celălalt, inculpat B.D., au întocmit adeverințele sus arătate, procurând chiar personal două credite în baza primelor două adeverințe, știind că pe adeverințe au fost trecute salarii mai mari decât aveau în realitate la vremea respectivă, completând și celelalte adeverințe pentru celelalte persoane la solicitarea coinculpatului B.D., arătând în continuare că nu a avut la cunoștință că adeverințele au fost folosite de celelalte persoane pentru contractarea de credite, lucru care nu poate să fie luat în considerație, întrucât se cunoștea din capul locului care este destinația acestor adeverințe, după cum rezultă din conținutul acestora, nefiind de acord să despăgubească în niciun fel pe cele două părți civile și arătând în fine că, într-adevăr nu avea nici o atribuție de serviciu în a completa adeverințe de salariat și nu a făcut acest lucru decât la rugămintea inculpatului B.D.

La rândul său, inculpatul B.D. a recunoscut aceeași situație de fapt, arătând că adeverințele folosite personal de inculpatul T.M.D. nu conțineau date reale sub aspectul salariului, că a ștampilat adeverințele pe care le-a semnat cunoscând că cei de pe adeverință nu sunt salariații unității militare și arătând că a știut că titularii adeverințelor urmează să folosească aceste adeverințe pentru a procura credite la bancă, persoane care erau fie prietenii săi, fie ai inculpatului T.M.D.

Nici acest inculpat nu a fost de acord să despăgubească în niciun fel pe cele două părți civile, arătând în continuare că nu a primit bani de la titularii de pe adeverințe, în schimbul acestor servicii, în finalul declarației rezultând că inculpatul folosea datele de identificare ale persoanelor din adeverințe puse la dispoziție de către inculpatul T.M.D., completând împreună adeverințele, existând și cazuri când a dat acestui inculpat adeverințe în alb, doar ștampilate, după care, probabil coinculpatul le semna la rubrica "comandant" și "contabil șef", ducându-le la bancă sau dându-le persoanelor interesate.

Situația de mai sus, completarea în fals a adeverințelor, semnarea și ștampilarea în fals a acestora, folosirea lor ca atare cu toate consecințele de înșelăciune sus arătate, rezultă, pe lângă declarațiile inculpaților, și din declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză la urmărirea penală, cât și din declarațiile de martori și celelalte acte de la dosar, săvârșirea unui număr de 18 acte materiale de fals și înșelăciune, prin metode absolut identice; la același loc de muncă; în realizarea unui scop unic, relevând o rezoluție infracțională unică, neavând importanță dacă a trecut o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă.

Aceasta fiind situația de fapt, în cadrul situației de drept, instanța de fond a reținut că inculpații, cât și celelalte persoane implicate în cauză au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și fals, cât și a altor infracțiuni la legi speciale, în calitate de participanți în sensul art. 23 C. pen., care arată că participanții sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori/instigatori sau complici, persoanele din prezenta cauză care au fost scoase de sub urmărire penală și sancționate administrativ fiind autori ai unor părți din infracțiuni, iar cei doi inculpați, fiind autori sau complici ai acestor infracțiuni.

S-a pus în discuție prin dezbateri și concluzii, dacă în cauză încadrarea juridică a infracțiunilor de înșelăciune pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu consecințe deosebit de grave, pentru ambii inculpați, este cea corectă sau nu și dacă se impune schimbarea încadrării juridice doar într-unele dintre alineatele cuprinse în art. 215 C. pen.; dacă inculpații sunt complici sau autori la toate infracțiunile aflate în concurs real sau ideal de infracțiuni; în condițiile în care inculpatul T. a fost trimis în judecată în mod distinct și pentru două infracțiuni de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1, 2), unde este parte în contract.

Dacă în aceste condiții este posibilă sancționarea participanților în condițiile în care autorii sunt scoși de sub urmărire penală și sunt sancționați administrativ și dacă pentru parte din actele materiale ce compun infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, se impune achitarea inculpaților sau înlăturarea acestor acte din conținutul legal al infracțiunii continuate, situație care nu este reglementată expres în prevederile legale privind regimul juridic al infracțiunii continuate.

De asemenea, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, se pune problema în cauză a existenței acestei infracțiuni în această formă, în condițiile în care doar parte din contracte au provocat prejudicii băncii, prin înregistrarea de restanțe la plată, în sumă de 76.629,39 RON la data efectuării expertizei, celelalte fiind achitate la zi, cât și în condițiile în care inculpații nu sunt părți în contractele de credit încheiate între bancă și alte persoane, cu excepția inculpatului T.M.D. care, în nume personal a încheiat pe bază de adeverințe de salariat false primele două contracte de la pct. 1, 2.

Sub aceste aspecte, potrivit legii și practicii judiciare, infracțiunea de înșelăciune este definită ca fiind inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează.

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare, art. 146 C. pen., definind consecințele deosebit de grave ca fiind o pagubă materială mai mare de 200.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.

A reținut prima instanță că acțiunile infractorului, în cadrul infracțiunii de înșelăciune, sub oricare dintre formele sale, trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube materiale, moment în care se consumă infracțiunea de înșelăciune, paguba efectivă din prezenta cauză fiind de 76.629,39 RON (Decizia nr. 1143 din 30 aprilie 1992).

De asemenea, s-a mai arătat în motivare, fapta nu întrunește elementele constitutive al infracțiunii de înșelăciune în contracte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (3) C. pen., decât în condițiile în care între inculpat și bancă există un contract, cu prilejul încheierii sau exercitării căruia să fie săvârșită infracțiunea de inducere ori menținere în eroare, provocatoare de prejudicii (Decizia nr. 558 din 15 februarie 2010).

Din punct de vedere legal, participația este definită ca fiind cooperarea unor persoane la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, dintre care cel puțin una a acționat cu intenție.

Pentru existența participației, se cer întrunite trei condiții cumulative, respectiv fapta să fie prevăzută de legea penală; cooperarea mai multor persoane la săvârșirea acesteia; cel puțin unul dintre participanți să acționeze cu intenție, situație care este dată în cauză.

De regulă, legătura subiectiva apare sub formă bilaterală, fiecare participant dându-și seama că își unește raportul cu al celuilalt în săvârșirea faptei, practica și legislația punând în evidență și situația când legătura este unilaterală, caz în care comunicarea se face numai de la instigator sau complice către autor, nu și viceversa de la autor la aceștia. În acest caz, instigatorul și complicele urmăresc efectuarea unui act de contribuție la săvârșirea faptei, autorul care o comite neavând reprezentarea aportului celorlalți participanți, în sensul că nu-și dă seama că a fost instigat sau ajutat în săvârșirea faptei, situațiile fiind incidente și în prezenta cauză.

Cu privire la tratamentul sancționator al participației, în legislația penală actuală s-a consacrat principiul parificării, sistem în cadrul căruia, prin caracterul său suplu și elastic, asigură individualizarea pedepsei în funcție de importanța și eficiența reală a felului participației.

Sistemul legal actual stabilește o egalitate de sancționare prin înserarea în art. 27 C. pen. a dispoziției potrivit căreia pedepsele participanților se stabilesc în aceleași limite legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru autor. Legiuitorul nu a pierdut din vedere faptul că privite în abstract și apreciate în concret, activitățile participanților se deosebesc totuși, prin valoarea lor contributivă în producerea rezultatului, ceea ce l-a obligat să înscrie în cadrul acestui sistem, recomandarea legală, ca la stabilirea pedepsei să se țină în primul rând seama de contribuția participantului, contribuție ce trebuie apreciată sub aspectul modului de realizare și încadrare în una din formele de participație sus arătate, pe de o parte, și sub aspectul eficienței sale reale în comiterea faptei, pe de altă parte.

Așadar paritatea legală se îmbină cu diversitatea judecătorească, deoarece, pe lângă aprecierea felului contribuției și aportului său real, instanța, la individualizarea pedepsei, trebuie să țină seama și de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ce privesc gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Mai reiese din prevederile legale faptul că sancționarea participanților prevăzută de art. 27 C. pen., se referă la participația proprie, pentru participația improprie consacrându-se un regim special și diferențiat prevăzut de art. 31 C. pen.

Potrivit legii și practicii judiciare, sancționarea celorlalți participanți decât autorul nu este condiționată de pedepsirea autorului care, în anumite cazuri, din motive diferite, nu poate fi supus răspunderii penale (nu a fost descoperit, a decedat, este iresponsabil, a fost scos de sub urmărire penală, cum este dat și în prezenta cauză), împrejurare ce nu antrenează exonerarea de răspundere penală a celorlalți participanți.

Răspunderea penală fiind personală și independentă, fiecare participant răspunde pentru contribuția sa, determinant în stabilirea acesteia fiind doar constatarea săvârșirii infracțiunii și aportului adus la comiterea ei, în speță scoaterea de sub urmărire penală a celorlalți participanți decât cei doi inculpați, nefiind de natură să-i exonereze pe aceștia de răspundere penală.

În acest sens, dispozițiile art. 72 din C. pen. actual prevăd obligația judecătorului ca în procesul individualizării să țină seama, printre altele, și de gradul de pericol social concret al faptei, persoana făptuitorului, precum și împrejurările reale sau personale care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Sistemul parificării nu consacră deci decât o egalitate legală a acestora, nicidecum și una judiciară; prevederea, în lege a unor pedepse egale pentru toți participanții nu înseamnă că și în fapt aceste pedepse trebuie să fie neapărat egale, făcându-se abstracție de contribuția concretă a fiecărui participant la săvârșirea infracțiunii. Din punct de vedere abstract, răspunderea tuturor participanților este egală; din punct de vedere concret însă judecătorii au cele mai largi posibilități pentru a o diferenția.

De asemenea este evident că sistemul parificării, care face posibilă individualizarea concretă, aplicarea față de complice a unor sancțiuni mai aspre decât însăși, instigatorilor și autorilor direcți ai infracțiunii, poartă implicit în sine și posibilitatea aplicării unei pedepse disproporționate, situație pe care instanța urmează să o aibă în vedere pentru corecta rezolvare a cauzei.

Deși C. pen. a consacrat criteriul legal al parificării, ca și în cazul celorlalți participanți, pedeapsa complicelui va putea fi diferențiată în funcție de contribuția sa reală la săvârșirea faptei, de eficiența acesteia, de măsura în care a sprijinit în săvârșirea ei. De regulă, contribuția complicelui reprezintă un aport de mai mică importanță în comparație cu cea a instigatorului sau autorului. Cu toate acestea, sunt situații când actul complicelui reprezintă o contribuție deosebit de utilă, împrejurare care trebuie apreciată cu ocazia individualizării pedepsei (procurarea unei adeverințe false cum este în prezenta cauză).

În cazul infracțiunilor proprii, cum este în prezenta cauză, când un participant a contribuit în mod nemijlocit la săvârșirea faptei nu poate fi sancționat în calitate de coautor, deoarece nu realizează condiția subiectului impusă de lege, ci în calitate de complice, pedeapsa se va aplica potrivit contribuției sale reale, deși i se acordă o altă calificare juridică decât cea determinată de cooperarea efectivă, așa încât inculpații își vor păstra calitățile pentru care au fost trimiși în judecată.

În cadrul acestui sistem de o mare importanță teoretică și practică pentru individualizarea răspunderii penale și a stabilirii pedepselor concrete pentru fiecare participant, o constituie problema comunicării circumstanțelor de agravare sau atenuare a răspunderii între aceștia.

O altă problemă reținută de instanța de fond a fost cea a pedepsirii sau nu, ori a înlăturării sau nu din conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată a unei părți din cele 18 acte materiale ale infracțiunii, pentru care nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu, fiind vorba aici despre actele materiale arătate la punctele 1, 2, 3, 9 și 11.

Din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut că în cauză este vorba despre o unitate legală a infracțiunii de înșelăciune, în cadrul căreia se impune, condamnarea sau achitarea inculpaților sau dacă din contra, se impune excluderea actelor materiale inexistente pentru care nu s-a făcut dovada infracțiunilor.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., în cazul infracțiunilor continuate, nu există pluralitate de infracțiuni, aceasta fiind definită în alin. (2) al aceluiași articol ca o formă a unității legale de infracțiune, caracterizată prin săvârșirea de aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. În cauză este vorba despre o infracțiune comisă în formă continuată, cu o pluralitate de acte de executare care în sine prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

În acest sens, instanța de fond a reținut că nici legea și nici practica judiciară nu oferă un răspuns definitiv acestei probleme, deoarece legea nu conține o asemenea prevedere expresă, iar practica judiciară săracă care s-a pronunțat în acest sens, arată că în aceste situații s-ar impune excluderea actelor materiale inexistente sau că se va constata că infracțiunea comisă de inculpați are un conținut mai restrâns decât cel din rechizitoriu, ceea ce înseamnă că se va înlătura din compunerea infracțiunii continuate, actele materiale cu privire la care se apreciază că nu există dovezi.

Cu privire la această situație, instanța de fond a apreciat că se impune achitarea inculpaților pentru actele materiale inexistente sub aspectul laturii obiective, adică pentru lipsa prejudiciului, deoarece numai o asemenea soluție se impune în considerarea celor sus arătate, soluție care este cuprinsă în art. 10 lit. d) C. proc. pen., înlăturarea unor acte materiale din conținutul infracțiunii, nefiind o soluție prevăzută de lege, care să rezolve fondul problemei, nefiind vorba aici despre crearea unor infracțiuni noi decât cele din rechizitoriu, întrucât infracțiunea continuată, cuprinzând celelalte acte materiale există în continuare în chiar aceste condiții.

Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanță ca fiind mediu, având în vedere vârsta inculpaților la data săvârșirii faptei, modul de acționare, ținând cont totodată de persoana și conduita acestora, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală relativ corectă.

În rezolvarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a admis pretențiile formulate de părțile civile, iar în aplicarea art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ., aplicabil în cauză, a dispus obligarea inculpaților în mod singular sau solidar, în măsura în care au contribuit sau nu împreună la săvârșirea celor 18 acte materiale ale infracțiunilor deduse judecății, întrucât dacă pentru infracțiunile de înșelăciune instanța urmează să dispună în conformitate cu cele sus arătate, săvârșirea în același timp și a infracțiunilor de fals pentru toate aceste acte materiale, atrage în mod corespunzător răspunderea civilă a inculpaților după caz.

Rezolvarea laturii civile a cauzei prezintă o complexitate aparte, întrucât trebuie avute în vedere toate cele 18 contracte ce s-au încheiat prin intermediul infracțiunilor de fals, cât și a infracțiunilor de înșelăciune ce se rețin în sarcina celor doi inculpați, contracte care se află în derulare și în prezent, dintre care doar parte sunt cu ratele achitate la zi, iar parte prezintă restanțe la plată cu una sau mai multe rate scadente. Din acest motiv, instanța de fond nu a dispus obligarea inculpaților la niște sume în exact, întrucât toate creditele au un caracter aleatoriu, cuantumul lor se poate schimba de la o zi la alta în măsura în care se achită sau nu ratele, așa încât obligarea inculpaților la plata tuturor sumelor restante pentru fiecare contract acoperă toate deficientele de executare viitoare a laturii civile a cauzei.

Împotriva Sentinței penale nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului Botoșani au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva Sentinței penale nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului.

S-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;

- fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;

- complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară;

- folosire fără drept a unei ștampile cu stema țării în formă continuată, prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie.

A fost condamnat inculpatul T.M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2( două) luni închisoare;

- complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară;

- două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedepsele de câte de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare infracțiune;

- două infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare pentru fiecare infracțiune.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie.

S-a înlăturat din sentință dispoziția de aplicare a art. 861 și urm. C. pen. față de ambii inculpați.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de fată.

S-au respins apelurile declarate de cei doi inculpați împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 275 RON fiecare, cheltuieli judiciare din apel, din care, câte 75 RON, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu.

Celelalte cheltuieli judiciare din apel avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

S-a reținut că în perioada februarie 2006 - septembrie 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații B.D. și T.M.D., fiind amândoi angajați ai Unității Militare X Botoșani (primul fiind casier și al doilea plutonier major) au completat în, fals 14 adeverințe de salariat (formulare tipizate cu regim special emise de B.C.R.), pe care inculpatul B.D. a aplicat ștampila unității militare cu stema țării și a contrafăcut semnăturile celor din conducerea unității, predându-le apoi învinuiților A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. și P.G.I., iar aceștia le-au folosit prezentându-le la B.C.R. - Sucursala Botoșani și B.C.R. - Agenția Bucecea, obținând astfel, prin inducerea în eroare a funcționarilor băncii, credite bancare în RON - în sumă totală de 145.100 RON și în euro - în sumă totală de 113.200 euro.

În același context, inculpații B.D. și T.M.D., au completat în fals și două adeverințe (având consemnate la rubrica "salarii de încadrare", sume mai mari decât cele reale), pe care la datele de 14 februarie 2006 și 15 august 2007 inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. - Agenția Bucecea, inducându-i în eroare pe funcționarii băncii și obținând astfel două credite bancare, de 10.000 euro și respectiv 5.000 euro, pe care nu le-ar fi putut obține în alte condiții, întrucât nu îndeplineau condițiile prevăzute în normele bancare, privitoare la venitul lunar necesar.

Pentru serviciile făcute, inculpatul B.D. a primit de la o parte dintre învinuiții care au contractat credite bancare cu ajutorul lui, diferite sume de bani, obținând astfel foloase materiale necuvenite, respectiv sumele de 100 euro de la B.D. (la data de 27 mai 2006); de 1.500 euro de la L.D.C. (la data de 17 iulie 2007), de 100 euro de la R.M. (la data de 17 mai 2007) și de 100 euro de la S.P. (la data de 27 martie 2007) și sumele de 13.900 lei și 20.000 euro de la C.S. (la data de 27 septembrie 2007).

În concret, Curtea a reținut că inculpatul B.D. a lucrat ca angajat civil în calitate de casier la Unitatea Militară X Botoșani, până la data de 1 noiembrie 2007, având ca atribuții de serviciu, printre altele, întocmirea statelor de plată și furnizarea datelor de natură salarială necesare întocmirii adeverințelor de salariat, fără a avea dreptul de a le semna sau elibera angajaților unității militare.

În această conjunctură, profitând de faptul că avea acces la ștampila unității, inculpatul B.D. s-a hotărât să întocmească adeverințe de salariat false pentru diferite persoane cunoscute ocazional (prin intermediul unor prieteni), în scopul de a obține astfel foloase materiale de la acestea drept "recompensă", pentru ajutorul dat la contractarea unor credite bancare.

La realizarea acțiunilor de întocmire a adeverințelor de salariat false, B.D. l-a cooptat și pe inculpatul T.M.D., plutonier major angajat în aceeași unitate, pe care l-a ajutat în același mod să obțină două credite bancare în euro.

Astfel, la data de 14 februarie 2006, inculpații B.D. și T.M.D., au completat împreună adeverința pe care, la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D., a scris suma de 2.395 RON (în realitate salariul era de 1.253 lei), apoi B.D. a ștampilat adeverința și a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și a directorului economic M.D. De menționat este faptul că, la data respectivă, contabil șef al unității militare, cu atribuții de director economic era M.A. iar în unitate o persoană cu numele de "M.D.", nu exista.

Ulterior, inculpatul T.M.D. a folosit adeverința respectivă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind "Contractul de credit bancar pentru persoane fizice" din 14 februarie 2006, prin care a obținut un credit în sumă de 10.000 euro.

La data respectivă inculpatul avea un venit lunar de 1.253 RON, care nu se încadra în cerințele prevăzute de normele bancare, mai precis rata lunară de plătit în sumă de 134,93 euro, nu se încadra în procentul de 30 - 35% din venitul net lunar obținut la acea dată de inculpat.

După obținerea creditelor, inculpatul T.M.D., nu i-a dat nimic inculpatului B.D. pentru ajutorul acordat, dar i-a rămas cumva "dator" și a acceptat să-1 ajute la completarea adeverințelor false pentru ceilalți învinuiți.

Inculpatul T.M.D. a achitat și achită ratele la bancă potrivit graficului de rambursare a creditului, înregistrând potrivit adresei B.C.R. din 28 septembrie 2012, o restanță la data de 25 septembrie 2012 de doar 1,03 euro.

La data de 8 august 2007, procedând în același mod ca și în cazul descris mai sus, inculpații B.D. și T.M.D., au completat împreună adeverința din 8 august 2007 pe care la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D., a scris suma de 2.886 RON (în realitate salariul era de 1.643 RON); apoi B.D. a ștampilat adeverința și a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și a directorului economic V.V. Apoi, inculpatul T.M.D. a folosit adeverința respectivă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind "Contractul de credit bancar pentru persoane fizice" din 15 august 2007, prin care a obținut un credit în sumă de 5.000 euro.

La data respectivă inculpatul avea un venit lunar de 1.643 RON, care nu se încadra în cerințele prevăzute de normele bancare, mai precis rata lunară de plătit în sumă de 85,09 euro, întrucât mai avea de rambursat creditul obținut anterior, depășea procentul admis de îndatorare de 40%. La acest credit inculpatul T.M.D. nu a înregistrat până la data de 25 septembrie 2012 nicio restanță.

La data de 13 martie 2006, inculpatul B.D., a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și a directorului economic M.A., aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani după care i-a dat adeverința respectivă lui A.I., din mun. Botoșani, jud. Botoșani.

Acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenția Bucecea și a încheiat astfel contractul de credit bancar din 14 martie 2006, obținând un credit în sumă de 15.000 RON. Ulterior, A.I. și-a achitat ratele la creditul respectiv, neînregistrând la data de 25 septembrie 2012, potrivit aceleiași adrese, nicio restantă.

La data de 24 mai 2006, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu, pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și a directorului economic G.P., aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința lui B.D. din comuna Sulița, jud. Botoșani.

Acesta din urmă, a folosit adeverința la B.C.R. - Agenția Bucecea, și a încheiat contractul de credit bancar din 26 mai 2006, obținând un credit în sumă de 10.000 euro, credit cu privire la care înregistra o restanță la data de 25 septembrie 2012 de 92,78 euro. B.D. a susținut ulterior că pentru acea adeverință falsă i-a dat inculpatului B.D. suma de 100 euro, aspect pe care însă inculpatul nu-1 recunoaște.

La data de 7 iunie 2006, inculpatul B.D., i-a eliberat lui O.G. adeverința de salariu pe care a falsificat-o în același mod, contrafăcând semnăturile directorului general G.N. și a directorului economic G.P. și aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani. S-a reținut faptul că, la data respectivă G.P. nu mai era director economic, această funcție fiind îndeplinită de la data de 1 iunie 2006 de V.V.

În continuare O.G. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 9 iunie 2006, și obținând un credit în sumă de 35.000 RON. Acesta a înregistrat la data de 25 septembrie 2012 un credit restant în sumă de 7.875,33 RON.

La data de 21 iunie 2006, inculpatul B.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și a directorului economic G.P. și a aplicat ștampila Unității Militare X Botoșani, dându-i adeverința numitului M.C., din comuna Sulița, jud. Botoșani. La data respectiva G.P. nu mai era director economic, această funcție fiind îndeplinită de V.V. de la data de 1 iunie 2006.

În continuare M.C. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 22 iunie 2006, și obținând un credit în sumă de 10.000 euro. Ulterior a achitat o parte din credit, înregistrând o restanță la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 890,94 euro.

La data de 12 ianuarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N., iar la rubrica "director economic" a pus numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința numitului B.D., din comuna Sulița, jud. Botoșani.

În continuare B.D. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 12 ianuarie 2007 și obținând un credit în sumă de 3.200 euro. La acest de-al doilea credit, sus-numitul a înregistrat o restanță la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 27,72 euro.

La data de 1 februarie 2007 inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința numitului P.G.I., din mun. Botoșani, jud. Botoșani.

În continuare P.G.I. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit-bancar din 1 februarie 2007 și obținând un credit în sumă de 10.000 euro, înregistrând o restanță la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 3.687,23 euro.

La data de 9 februarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința numitului F.M., din mun. Botoșani, jud. Botoșani.

În continuare F.M. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 9 februarie 2007 și obținând un credit în sumă de 33.700 RON, credit care, la data de 25 septembrie 2012, nu înregistra restanțe.

La data de 27 martie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința numitului S.P., din comuna Sulița, jud. Botoșani.

În continuare S.P. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 28 martie 2007 și obținând un credit în sumă de 10.000 euro, credit care, la data de 25 septembrie 2012, nu înregistra restanțe.

Din declarațiile date S.P. a rezultat că pentru serviciul făcut de B.D. i-a dat acestuia suma de 100 euro, aspect pe care însă inculpatul nu îl recunoaște.

La data de 16 mai 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a "pus numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința numitului R.M., din comuna Sulița, jud. Botoșani.

În continuare R.M. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 17 mai 2007 și obținând un credit în sumă de 10.000 euro, înregistrându-se la data de 25 septembrie 2012 o restanță în sumă de 26,94 euro.

Din declarațiile date R.M. rezultă că pentru serviciul făcut de B.D. i-a dat acestuia suma de 100 euro, aspect pe care însă inculpatul nu îl recunoaște.

La data de 29 mai 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința numitului F.C., din mun. Botoșani, jud. Botoșani.

De asemenea, F.C. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 30 mai 2007 și obținând un credit în sumă de 10.000 euro, înregistrând o restanță la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 2.049,22 euro.

La data de 28 iunie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani și dându-i adeverința numitului B.D., din comuna Sulița, jud. Botoșani.

În continuare B.D. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 29 iunie 2007 și obținând un credit în sumă de 15.000 RON, având o restantă la data de 25 septembrie 2012 de 117,33 RON.

La data de 16 iulie 2007, la indicațiile inculpatului B.D., L.D.C. a completat în fals adeverința de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general B.D. și a directorului economic V.V. și a aplicat ștampila Unității Militare X Botoșani. Apoi i-a dat adeverința numitului L.D.C. și în continuare acesta a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 17 iulie 2007 și obținând un credit în sumă de 15.000 euro, datorie ce a fost cesionată de B.C.R. către S. SRL, cu administrator K.I. SRL, conform contractului de cesiune din 19 martie 2010. Această societate, prin adresa de la dosar, arată că respectivul mai are de achitat suma de 14.431,40 euro, la care se adaugă dobânzi și comisioane bancare, sume cu care se constituie parte civilă.

La data respectivă director economic în cadrul unității militare nu era B.D. ci G.N.

Din declarațiile date L.D.C., rezultă că pentru serviciul făcut de B.D. i-a dat acestuia suma de 1.500 euro, după ce a obținut creditul, aspect pe care însă inculpatul nu îl recunoaște.

La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a eliberat adeverința de salariu pe care a contrafăcut semnătura directorului general G.N. și a directorului economic V.V., și a aplicat ștampila Unității Militare X Botoșani, dându-i adeverința numitului A.C., din mun. Botoșani, jud. Botoșani.

În continuare A.C. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Sucursala Botoșani, încheind astfel două contracte de credit bancar nr. x și y/2007, și obținând două credite în sumă de 15.000 euro și 32.500 RON. Creditul în sumă de 15.000 euro a fost cesionată de B.C.R. către S. SRL, cu administrator K.I. SRL, conform contractului de-cesiune din 19 martie 2010. Această societate, prin adresa de la dosar, arată că respectivul mai are de achitat suma de 14.502,84 euro, la care se adaugă dobânzi și comisioane bancare, sume cu care se constituie parte civilă.

În declarațiile date, A.C. a susținut că sumele ridicate de la bancă i le-a dat numitului B.D., care l-a rugat să facă aceste împrumuturi în contul lui, promițând că va restitui banii. De altfel, acest aspect nu a putut fi verificat și probat deoarece B.D. este plecat din țară într-un loc necunoscut și nu a putut fi audiat și nici nu are relevanță din punct de vedere penal.

La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a eliberat adeverința de salariu pe care a contrafăcut semnătura directorului general G.N. și a directorului economic V.V., și a aplicat ștampila Unității Militare X Botoșani, dându-i adeverința numitului C.S., din mun. Botoșani, jud. Botoșani.

În continuare C.S. a folosit adeverința falsă la B.C.R. - Sucursala Botoșani, încheind astfel două contracte de credit bancar nr. z și a/2007, și obținând două credite în sumă de 20.000 euro, la care s-a înregistrat la data de 25 septembrie 2012 o restanță în sumă de 6.934,50 euro și, respectiv, de 13.900 RON, la care s-a înregistrat la data de 25 septembrie 2012 o restanță în sumă de 3.979 RON.

Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale și din adresa nr. A/1958/2009 a Unității Militare X Botoșani, a rezultat că cei 12 titulari ai contractelor de credit nu au fost și nu sunt angajați ai unității militare. Totodată din verificarea registrului de evidență a adeverințelor de salarii din cadrul Unității Militare X Botoșani a rezultat că niciuna din adeverințele menționate mai sus nu a fost eliberată de această unitate.

Toate persoanele care au obținut credite bancare în condițiile descrise mai sus, au dat declarații amănunțite cu privire la împrejurările comiterii faptelor, recunoscând că au greșit folosind adeverințe false, puse la dispoziție de cei doi inculpați, salariați ai Unității Militare X Botoșani, susținând însă că nu au avut intenția de a prejudicia banca, deoarece doreau să achite ratele la timp, conform graficelor de rambursare.

Așa cum s-a arătat mai sus, o parte dintre cei împrumutați, inclusiv inculpatul T.M.D., și-au achitat ratele la bancă, neînregistrând restanțe la data de 25 septembrie 2012, potrivit adresei B.C.R. de la dosar.

Acest lucru nu poate conduce însă la exonerarea de răspundere penală a inculpatului T.M.D. pentru infracțiunile de înșelăciune în ce privește cele două credite obținute de el în baza adeverințelor falsificate și nici a inculpatului B.D. pentru complicitate, la cele două infracțiuni, după cum nu pot fi excluse nici actele materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii unice de complicitate la înșelăciune pentru ambii inculpați, acte materiale care se referă la creditele acordate acelor persoane care nu au restanțe până la data de 25 septembrie 2012 și care au fost menționate mai sus, din următoarele considerente:

Faptul achitării ratelor datorate până la un anumit moment dat, nu are relevanță și nu înlătură răspunderea penală, deoarece textul prevăzut de lege, respectiv art. 215 alin. (3) C. pen., nu prevede condiția de a se fi pricinuit efectiv vreo pagubă cu ocazia încheierii convenției sau contractului de natură civilă, acesta fiind elementul care deosebește fundamental această modalitate de comitere a înșelăciunii de forma de bază a infracțiunii. Legiuitorul a considerat că nu este necesară condiția referitoare la pricinuirea pagubei, pentru a se apăra eficient relațiile sociale referitoare la încheierea contractelor.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că respectivele contracte sunt cu executare succesivă, nu se poate cunoaște dinainte faptul că, pe viitor, persoanele care au obținut credite în cauza de față pe baza unor adeverințe de salariat falsificate, și care nu au avut restanțe până la data de 25 septembrie 2012, își vor achita ratele în continuare așa cum au făcut-o până atunci.

Prin urmare, în mod greșit prima instanță a apreciat că cei doi inculpați nu pot fi trași la răspundere și pentru faptele menționate mai sus, dispunând nelegal achitarea lor.

De altfel, în ce privește actele materiale care se referă la creditele acordate acelor persoane care nu au restanțe până la data de 25 septembrie 2012 și care au fost menționate mai sus, chiar dacă instanța de apel ar urma raționamentul primei instanțe, soluția legală ar fi fost aceea de neluare în considerare a respectivelor acte materiale, care intrau în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate, și nicidecum de achitare a inculpaților, transformând astfel, în mod nelegal, unele acte materiale în infracțiuni concurente de sine stătătoare.

De asemenea, nelegală este soluția primei instanțe și în ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, reținând în mod greșit textul prevăzut la art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) - (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu privire la care a mai făcut o eroare, în sensul că, în final, a înlăturat și alin. (3), în loc de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum în mod corect au fost trimiși inculpații în judecată prin actul de sesizare.

Astfel, Curtea a constatat că în mod greșit prima instanță a procedat în acest mod, întrucât trebuia să aibă în vedere prejudiciul existent la data săvârșirii infracțiunilor și nu cel de la data soluționării cauzei. În acest sens este de observat faptul că, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută la alin. (3), legea are în vedere mai multe modalități prin care aceasta se poate comite și mai multe momente posibile în privința consumării, făcându-se distincție între inducerea și menținerea în eroare. Cu privire la momentul intervenției acțiunii infracționale, legea distinge între încheierea unui contract ori executarea acestuia, fiecare având circumstanțe de fapt și de drept diferite. Pentru existența infracțiunii este suficient să se rețină că în primul moment actele specifice acesteia, cât și consumarea lor se circumscriu elementelor ce definesc încheierea unui contract. Celelalte situații corespund actelor infracționale ce duc spre consumarea infracțiunii și care vizează executarea contractului, care poate avea o extindere în timp, cum este și cazul în speță, presupunând o varietate de situații și modalități.

În atare condiții, încadrarea juridică corectă este aceea dată de procuror, cu raportare la prejudiciul creat băncii la data încheierii contractelor de împrumut întrucât, fără acele manopere dolozive, aceasta nu ar mai fi încheiat respectivele contracte. Pe parcursul executării acestor contracte, inculpații nu s-au mai folosit de alte mijloace dolozive, iar unii beneficiari ai contractelor și-au achitat ratele, fără a înregistra restanțe iar alții dimpotrivă, acest lucru însă neavând relevanță decât sub aspectul laturii civile.

Inculpatul T.M.D. a declarat că el l-a ajutat pe B.D. doar la completarea adeverințelor de salariu și că pe parcursul derulării acestor activități, în perioada anilor 2006 - 2007, nu a știut că persoanele cărora le-a completat acele adeverințe nu erau salariate ale Unității Militare X Botoșani la care era și el angajat.

Curtea nu a putut reține această susținere, ea fiind contrazisă atât de declarațiile celuilalt inculpat, cât și de modul cum a acționat el însuși, prin completarea în fals a celor două adeverințe pentru sine, ceea ce demonstrează faptul că a fost în deplină cunoștință de cauză.

Inculpatul B.D. a declarat că T.M.D. a știut de la început despre ce este vorba și a acceptat să-l ajute, cu atât mai mult cu cât majoritatea persoanelor cărora le-au eliberat adeverințe false erau din comuna Sulița, fiind prieteni sau cunoscuți de-ai acestuia.

În ce privește susținerile inculpatului T.M.D. referitoare la faptul că cele două adeverințe întocmite pe numele său ar fi cuprins venituri care au fost încasate în fapt și care i-ar fi permis contractarea celor două credite, Curtea nu a primit nici această critică, întrucât se cunoaște faptul că, nu pot fi avute în vedere decât veniturile cu caracter de permanență și certe și nu și alte venituri cum ar fi cele rezultând din decontarea chiriei, a echipamentelor, etc., venituri care nu pot avea un caracter cert pentru viitor, atât sub aspectul beneficierii în continuare de ele sau, cel puțin al acordării lor la termen, lunar, așa cum trebuiesc achitate ratele.

Prin urmare, în ce privește cele două adeverințe de venit completate în fals, inculpatul T.M.D., se face vinovat de comiterea a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., precum și două infracțiuni de uz de fals, prevăzute la art. 291 C. pen., întrucât a depus la bancă acele adeverințe; care dacă ar fi fost completate cu veniturile sale reale și constante, banca nu ar fi încheiat contractele de împrumut.

A mai susținut inculpatul și faptul că nu se face vinovat nici de comiterea infracțiunii de complicitate la fals intelectual arătând că, completarea adeverințelor de venit în favoarea unor beneficiari ai contractelor nu a fost de natură a produce consecințe juridice, întrucât acele adeverințe nu au fost nici semnate și nici ștampilate de el ci de către inculpatul B.D.

Curtea nu a reținut nici această critică, atâta timp cât, pentru existența infracțiunii de fals intelectual prevăzută la art. 189 C. pen., legiuitorul nu a prevăzut condiția ca acele manopere să fie de natură a produce consecințe juridice, așa cum se prevede la celelalte infracțiuni de fals.

Cât îl privește pe inculpatul apelant B.D., acesta a invocat oral, prin apărătorul său, că prin completarea unor adeverințe pe care a aplicat ștampila unității și semnătura, a efectuat doar acte preparatorii care nu ar constitui latura obiectivă a infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Curtea nu a primit nici criticile acestui inculpat, întrucât nu poate vedea ce alte acte materiale mai putea comite inculpatul în afara celor comise deja și recunoscute de acesta, pentru a atrage răspunderea sa penală, completarea, semnarea și ștampilarea adeverințelor respective cu mențiuni false, fiind suficiente pentru a crea părții civile aparența unor înscrisuri valabile și care au determinat-o să încheie contractele de împrumut în cauză, contracte pe care nu le-ar fi încheiat dacă ar fi cunoscut realitatea.

Față de cele expuse mai sus, Curtea a constatat că, în drept, faptele comise de cei doi inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

1. B.D.: "fals material în înscrisuri oficiale", în formă continuată - prev. de art. 288 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.; "fals intelectual" în formă continuată - prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.; "complicitate la înșelăciune" în formă continuată - prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen.; "folosire fără drept a unei ștampile cu stema țării" în formă continuată - prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen.; toate cu aplicarea prev. art. 33 lit. a) și b) și art. 34 C. pen.

2. T.M.D.: "complicitate la fals intelectual" în formă continuată - prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.; "complicitate la înșelăciune" în formă continuată - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.; 2 infracțiuni de "uz de fals" prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 2 infracțiuni de "înșelăciune", și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) și art. 34 C. pen.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanță ca fiind mediu, având în vedere vârsta inculpaților la data săvârșirii faptei, modul de acționare, dar și de faptul că, beneficiarii contractelor de credit obținute în baza adeverințelor falsificate de inculpați, au fost sancționați de procuror cu amenzi administrative.

Totodată, Curtea a avut în vedere și faptul că ambii inculpați au avut anterior o conduită bună în societate și la locul de muncă, încât în cauză au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepselor pentru fiecare infracțiune sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii, așa cum se prevede la art. 76 C. pen.

De asemenea, în cauză s-a făcut și aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Totodată, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. În acest sens, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și Sabou și Pârcălab v. România, jurisprudența cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C. pen., față de care aceștia s-au făcut nedemni a le mai exercita.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor rezultante, Curtea a constatat că, deși apare ca fiind inechitabil ca, în timp ce beneficiarii de credite să se bucure de libertate fiind sancționatorii amenzi administrative, legea nu permite ca cei doi inculpați să beneficieze nici cel puțin de dispozițiile art. 861 C. pen., beneficiu acordat de prima instanță, dat fiind faptul că art. 76 alin. (2) nu permite coborârea pedepsei sub 1/3 din minimul special prevăzut la art. 215 alin. (5) C. pen., care este de 10 ani închisoare, iar în cazul concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă stabilită nu trebuie să depășească 3 ani închisoare pentru acordarea acestui beneficiu, ceea ce nu este posibil în speță.

Cât privește latura civilă a cauzei, aspect criticat de parchet sub aspectul faptului că nu s-au stabilit sumele concrete la plata cărora să fie obligați cei doi inculpați, Curtea a constatat că prima instanță a procedat într-o manieră corectă, întrucât cele 18 contracte ce s-au încheiat prin intermediul infracțiunilor ce se rețin în sarcina celor doi inculpați, se află în derulare și în prezent, dintre care doar parte sunt cu ratele achitate la zi, iar parte prezintă restanțe la plată cu una sau mai multe rate scadente. Din acest motiv, instanța de fond nu a dispus obligarea inculpaților la plata unor sume exacte, întrucât cuantumul lor se poate schimba de la o zi la alta până la rămânerea definitivă a hotărârii, în măsura în care se achită sau nu ratele, fiind o problemă ce se va rezolva pe calea executării silite dacă va fi cazul.

Pe de altă parte, nici măcar părțile civile nu au înțeles să critice maniera în care a fost soluționată acțiunea civilă, achiesând la soluția primei instanțe prin neexercitarea apelului.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet și a desființat în parte sentința apelată, în sensul arătat mai sus, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei de față, ca fiind legale și temeinice.

Împotriva Deciziei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava au declarat recurs inculpații B.D. și T.M.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Recursurile declarate de inculpații B.D. și T.M.D. sunt nefondate.

În fapt, s-a reținut că în perioada februarie 2006 - septembrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații B.D. și T.M.D., ambii angajați ai Unității Militare X Botoșani (primul în calitate de casier iar al doilea plutonier major) au completat în fals 14 adeverințe de salariat formulare tipizate cu regim special emise de B.C.R., pe care inculpatul B.D. a aplicat ștampila unității militare și a contrafăcut semnăturile celor din conducerea unității și le-a predat învinuiților A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. și P.G. Aceștia au prezentat adeverințele falsificate B.C.R. - Sucursala Botoșani și Sucursala Bucecea, obținând astfel prin inducerea în eroare a funcționarilor băncii, credite bancare în RON - în sumă totală de 145.000 RON și euro - în sumă totală de 113.200 euro.

Inculpații B.D. și T.M.D. au completat în fals și două adeverințe (având consemnate la rubrica "salarii de încadrare" sume mai mari decât cele reale), pe care la datele de 14 februarie 2006 și 8 august 2007 inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. - Sucursala Bucecea, inducându-i în eroare pe funcționarii băncii și obținând în această modalitate două credite bancare de 10.000 euro și respectiv 5.000 euro.

Pentru ajutorul acordat, inculpatul B.D. a primit de la o parte dintre învinuiții care au contractat credite bancare, diferite sume de bani - respectiv 100 euro de la B.D. (la data de 27 mai 2006); 1.500 euro de la L.D. (la 17 iulie 2007); 100 euro de la R.M. (la 17 mai 2007); 100 euro de la S.P. (la 27 martie 2007) și sumele de 13.900 lei și 20.000 euro de la C.S. (la 27 septembrie 2007).

În doctrina și legislația penală unitatea de infracțiune s-a definit ca activitatea infracțională formată dintr-o singură acțiune sau inacțiune ce decurge din natura faptei sau din voința legiuitorului săvârșită de o persoană și în care se identifică conținutul unei singure infracțiuni.

Prin pluralitate de infracțiuni este desemnată situația în care o persoană săvârșește mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele cât și situația în care o persoană săvârșește din nou o infracțiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracțiune.

Infracțiunea continuată este forma unității legale de infracțiune caracterizată prin săvârșirea de către aceeași persoană la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Prin concurs de infracțiuni este desemnată forma pluralității de infracțiuni ce constă din săvârșirea a două sau mai multe infracțiunii de către aceeași persoană mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Ca atare, unitatea de infracțiune, fie că este naturală sau legală și care presupune o singură infracțiune nu poate deveni vreodată pluralitate de infracțiuni - concurs de infracțiuni, recidivă, pluralitate intermediară - de vreme ce aceasta înseamnă, în cazul concursului de infracțiuni săvârșirea a cel puțin două infracțiuni.

Prin urmare, infracțiunea continuată care este o unitate legală de infracțiune nu poate fi schimbată într-un concurs de infracțiuni.

Se are în vedere că actele de executare ale infracțiunii continuate nu reprezintă fiecare în parte infracțiuni distincte, o pluralitate de infracțiuni, deoarece toate au aceeași rezoluție infracțională pe lângă unitatea de subiect activ și de calificare juridică și realizează conținutul aceleiași infracțiuni.

Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților B.D. și T.M.D. din infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1, 2) o infracțiune de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3, 9, 11) o infracțiune de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 - pentru inculpatul B.D.) și o infracțiune de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 4, 7, 8, 10, 12, 13 pentru inculpatul T.M.D.) toate aflate în concurs real.

Procedeul instanței de fond este nelegal pentru că a schimbat unitatea legală de infracțiune - infracțiunea continuată în pluralitate de infracțiuni - concurs de infracțiuni, ceea ce contravine definirii celor două noțiuni, fiind încălcată unitatea legală de infracțiune.

De aceea nu se poate dispune pentru o parte dintre acțiunile ce intră în conținutul infracțiunii continuate achitarea iar pentru alte acte de executare ale aceleiași infracțiuni continuate condamnarea inculpaților, astfel cum a procedat instanța de fond, și solicită în recurs inculpații, întrucât acțiunile care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni nu reprezintă infracțiuni distincte cu care instanța a fost sesizată și asupra cărora să se pronunțe.

Din aceste motive, cererea recurenților B.D. și T.M.D. de schimbare a încadrării juridice a faptelor din complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în mai multe infracțiuni de complicitate la înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în concurs real este nelegală.

Pe de altă parte, în calea de atac a recursului exercitat numai de inculpații B.D. și T.M.D. nu se poate schimba încadrarea juridică a faptelor inculpaților din infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată în mai multe infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real întrucât s-ar crea inculpaților o situație mai grea în propria cale de atac, contrar dispozițiilor art. 3858 C. proc. pen. care prevăd că instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs.

Criticile recurenților sub aspectul greșitei încadrări juridice a infracțiunilor săvârșite în complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, este nefondată.

Prin Decizia nr. XIV din 22 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii s-a statuat că în cazul infracțiunii continuate, caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al infracțiunii.

În speță, a fost realizată o interpretare corectă a deciziei instanței supreme și a fost reținută forma agravantă a complicității la înșelăciune prevăzută în alin. (5) al art. 215 C. pen. în formă continuată prin raportare la paguba, totală cauzată părții civile, care depășește 200.000 RON, fiind luată în considerare participarea inculpaților la acțiunile prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, care este în cuantum de 145.100 RON și 113.200 euro.

În urma analizării materialului probator, corect s-a apreciat că vinovăția inculpaților B.D. și T.M.D. a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, fals intelectual în formă continuată, complicitate la înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, complicitate la fals intelectual în formă continuată și uz de fals.

Probele administrate au dovedit modalitatea în care inculpații B.D. și T.M.D. au acționat în perioada februarie 2006 - septembrie 2007.

Se reține că inculpatul B.D. a lucrat ca angajat civil în calitate de casier la Unitatea Militară X Botoșani până la data de 1 noiembrie 2007, având ca atribuții de serviciu printre altele întocmirea statelor de plată și furnizarea datelor salariale necesare întocmirii adeverințelor de salariat, fără a avea dreptul de a le semna sau elibera angajaților unității militare.

La data de 14 februarie 2006, inculpații B.D. și T.M.D. - plutonier major angajat în aceeași unitate militară - au completat adeverința de salariat în care la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D. a înscris suma de 2.395 RON (în realitate salariul era de 1.253 RON).

Inculpatul B.D. a ștampilat adeverința și a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și directorului economic M.D.

Se reține că directorul economic al unității militare era M.A. iar o persoană cu numele M.D. nu exista. Inculpatul T.M.D. a folosit adeverința falsificată la B.C.R. - Agenția Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 14 februarie 2006, și a obținut un credit în sumă de 10.000 euro.

La data respectivă inculpatul T.M.D. avea un venit net lunar de 1.253 RON, ce nu se încadra în cerințele prevăzute de normele bancare - 30 - 35% din venitul net lunar al inculpatului - pentru obținerea creditului bancar, rata lunară de plătit fiind în sumă de 134,93 euro.

La data de 8 august 2007, prin aceeași modalitate inculpații B.D. și T.M.D. au completat adeverința de salariat din 8 august 2007 în care la rubrica "salariu de încadrare", T.M.D. a menționat nereal suma de 2.886 RON (în fapt salariul era în cuantum de 1.643 RON). Inculpatul B.D. a ștampilat adeverința și a contrafăcut semnăturile directorului general al unității militare G.N. și al directorului economic V.V. Inculpatul T.M.D. a folosit adeverința falsificată la B.C.R. - Agenția Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 15 august 2007 și a obținut un credit în sumă de 5.000 euro. Inculpatul T.M.D. avea un venit lunar de 1.643 RON și nu se încadra în normele bancare pentru acordarea creditului, în sensul că rata lunară de achitat era de 85,09 euro, însă avea de rambursat creditul obținut anterior astfel că depășea procentul admis de îndatorare de 40%.

La data de 13 martie 2006, inculpatul B.D. a completat în fals adeverința de salariu, a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și directorului, economic M.A., a aplicat ștampila Unității Militare X Botoșani și i-a remis-o învinuitului A.I.

Învinuitul A.I. a folosit adeverința falsificată la B.C.R. - Agenția Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 14 martie 2006 și a obținut un credit în sumă de 15.000 RON.

La 24 mai 2006, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și directorului economic G.P., a aplicat ștampila Unității Militare X Botoșani și a remis-o învinuitului B.D.

Învinuitul B.D. a folosit adeverința falsificată la B.C.R. - Agenția Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 26 mai 2006, și a obținut în această modalitate un credit în sumă de 10.000 euro.

La data de 7 iunie 2006, inculpatul B.D. a emis învinuitului O.G. adeverința de salariu pe care a falsificat-o în aceeași modalitate (prin contrafacerea semnăturilor directorului general.G.N. și directorului economic G.P. și aplicarea ștampilei Unității Militare X Botoșani).

Învinuitul O.G. a folosit adeverința falsificată la B.C.R. - Agenția Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar din 9 iunie 2006 și a obținut un credit în sumă de 35.000 RON.

La 21 iunie 2006, inculpatul B.D. a completat în fals adeverința de salariu, a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și directorului economic G.P., a aplicat ștampila unității militare și a remis-o învinuitului M.C.

M.C. a folosit adeverința falsificată la B.C.R. - Agenția Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 22 iunie 2006 și a obținut un credit în sumă de 10.000 euro.

La data de 12 ianuarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnătură directorului general G.N. iar la rubrica director economic a trecut numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila Unității Militare X Botoșani. Adeverința falsificată a remis-o învinuitului B.D. iar acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenția Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 12 ianuarie 2007 și a obținut un credit în sumă de 3.200 euro.

La data de 1 februarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N., la rubrica director economic a trecut numele său și a semnat "pentru", aplicând ștampila unității militare. Adeverința falsificată i-a înmânat-o învinuitului P.G.I., iar acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenția Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar din 1 februarie 2007 și a obținut un credit în sumă de 10.000 euro.

La 9 februarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverința de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N., iar la rubrica director economic a trecut numele său, a semnat "pentru", aplicând ștampila unității militare. Adeverința falsificată i-a remis-o învinuitului F.M., iar acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenția Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar din 9 februarie 2007 și a obținut un credit în sumă de 33.700 RON.

Prin aceleași mijloace frauduloase, în perioada 27 martie 2007 - 25 septembrie 2007 învinuiții S.P., R.M., F.C., B.D., L.D.C., A.C., C.S. au obținut credite bancare de la B.C.R. în sumă totală de 80.000 euro și 61.400 RON.

Din probele administrate, inclusiv din adresa nr. A/1958/2009 emisă de Unitatea Militară X Botoșani a reieșit că cei 12 titulari ai contractelor de credit nu au fost și nu sunt angajați ai unității militare.

De asemenea, din verificarea registrului de evidență a adeverințelor de salarii din cadrul Unității Militare X Botoșani a rezultat că niciuna dintre adeverințele de salariu nu a fost emisă de Unitatea Militară X Botoșani.

Beneficiarii creditelor bancare - A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. și P.G.I. - au recunoscut că pentru obținerea creditelor bancare au folosit adeverințe falsificate puse la dispoziție de către cei doi inculpați B.D. și T.M.D., salariați ai Unității Militare X Botoșani.

Inculpatul T.M.D. a declarat în faza judecății că în calitate de salariat al Unității Militare X Botoșani împreună cu inculpatul B.D. au întocmit adeverințele de salariu falsificate și a obținut personal două credite bancare pe baza a două adeverințe, deși cunoștea faptul că în cuprinsul acestora au fost înscrise venituri mai mari decât cele obținute în realitate.

Inculpatul B.D. a relatat că adeverințele de salariu folosite personal de inculpatul T.M.D. nu conțineau date reale sub aspectul cuantumului salariului, că a ștampilat adeverințele pe care le-a semnat cunoscând că beneficiarii adeverințelor (prieteni ai celor doi inculpați) nu sunt salariații unității militare și că aceștia urmează să le folosească pentru obținerea de credite bancare. De asemenea, inculpatul B.D. a precizat că folosea datele de identificare ale persoanelor din adeverințe puse la dispoziție de către inculpatul T.M.D., completând împreună adeverințele de salariu.

Așadar, probele administrate, constând în declarațiile inculpatului B.D. coroborate cu relatările învinuirilor A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C., P.G.I., inclusiv cu depozițiile inculpatului T.M.D., au relevat procedurile folosite în scopul fraudării unităților bancare și au confirmat acțiunile infracționale ale inculpaților B.D. și T.M.D. la cauzarea unui prejudiciu părții civile B.C.R. în sumă de 145.100 RON și 113.200 euro.

Se constată că este nejustificată cererea recurentului T.M.D. de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (două infracțiuni) și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. (2 infracțiuni).

Probele au relevat că inculpații B.D. și T.M.D. au completat în fals două adeverințe de salariat (având consemnate la rubrica "salariu de încadrare", sume mai mari decât cele reale) pe care la datele de 14 februarie 2006 și 8 august 2007, inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. și a obținut două credite bancare în sumă de 10.000 euro și respectiv 5.000 euro. Susținerea recurentului T.M.D., în sensul că adeverințele întocmite pe numele său cuprindeau date reale întrucât în fapt obținea venituri care i-ar fi permis contractarea celor două credite, nu poate fi reținută.

În acest sens, se are în vedere că la 14 februarie 2006, salariul inculpatului T.M.D. era în cuantum de 1.253 RON iar pe adeverința salarială a fost menționată nereal suma de 2.395 RON, iar la 8 august 2007, salariul inculpatului T.M.D. era în sumă de 1.643 RON iar inculpații B.D. și T.M.D. au completat împreună adeverința din 8 august 2007 pe care au menționat nereal la rubrica "salariu de încadrare" suma de 2.886 RON. Corect, s-a apreciat de instanța de apel că nu pot fi avute în vedere decât veniturile certe, permanente nu și cele obținute din decontarea chiriei, echipamentelor militare care au un caracter incert și aleatoriu:

Prin urmare, corect s-a apreciat că a fost dovedită vinovăția inculpatului T.M.D. și pentru comiterea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. precum și a două infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., întrucât a depus la unitatea bancară două adeverințe care dacă ar fi fost completate cu veniturile reale și constante inculpatul nu ar fi obținut cele două credite bancare.

În cazul infracțiunii de înșelăciune comisă în formă continuată, rezultatul infracțiunii este unic și reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare acțiune ce intră în conținutul infracțiunii continuate și prin urmare, dacă valoarea totală a prejudiciului cauzat prin infracțiunea de înșelăciune în formă continuată depășește suma de 200.000 RON, sunt incidente prevederile art. 215 alin. (5) C. pen., referitoare la înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave. Împrejurarea că, în speță, după comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, au fost achitate în parte creditele bancare încheiate cu unitatea bancară pe baza înscrisurilor falsificate sumele reprezentând prejudiciu cauzat părții civile, nu are nicio relevanță sub aspectul încadrării juridice ci numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților B.D. și T.M.D. pentru faptele săvârșite au fost avute în vedere corect, criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social ridicat și împrejurările comiterii faptelor, prejudiciul cauzat părții civile, valoarea ridicată a pagubei, împrejurările care atenuează răspunderea penală și datele care circumstanțiază persoana inculpaților necunoscuți cu antecedente penale.

Se constată că pedepsele au fost stabilite într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor și s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpaților (vârsta, antecedente penale) cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea,în care au acționat - prin folosirea de mijloace frauduloase, înscrisuri falsificate, urmările produse constând în pagubele pricinuite părții civile nerecuperate, dar și existența stărilor de agravare a pedepsei - infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni.

Prin urmare, în raport de criteriile enunțate, o reducere a cuantumului pedepselor inculpaților B.D. și T.M.D. și schimbarea modalității de executare nu se justifică.

Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.D. și T.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.D. și T.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AS