Prison section chief's bribery convictions and sentences affirmed; acquittals and administrative fines upheld.

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 198 din 14 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, după cum urmează:

- pentru inculpatul H.A.I. din infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (22 de acte materiale) ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpata H.I. din infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) și art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpații T.V., T.G., P.T.A., M.M., din infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpații S.F. și C.M. din infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și pentru inculpatul S.A. din infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul R.D. din infracțiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații M.V., H.A.I. și H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

III. În temeiul art. 254 alin. (1) și (2) C. pen rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la zi.

În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H.A.I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii dare de mită.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.

În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul H.A.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata H.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.

În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. inculpata H.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate conform programului de supraveghere întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpata H.I., prin încheierea de ședință din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

IV. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.A.T. pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu ref. la art. 181 C. pen. au fost achitați inculpații T.V.G., S.A., S.F., M.M., C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și pe inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat cate o sancțiune administrativă în cuantum de 1000 RON.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c). C. proc. pen. s-a menținut măsura instituirii sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 2 februarie 2011 în Dosarul nr. 401/P/2011 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial București asupra sumei de 5600 RON aflată în contul deschis pe numele inculpatului la Banc C. SA Agenția Ș.V.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 4900 RON din suma de 5600 RON consemnată la Banca C. SA, Sucursala Ș.V., conform recipisei de consemnare din 1 din data de 02 februarie 2012, și în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispus restituirea sumei de 300 RON către denunțătorul M.S. și a sumei de 200 RON către denunțătorul K.R.

S-a dispus restituirea către inculpatul M.V. a sumei de 200 RON.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații M.V., H.A.I. și H.I. la cate 2600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat și pe fiecare dintre inculpații R.D., T.G., T.V., M.M., S.A., S.F. și C.M. la cate 1600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru inculpatul P.T.A. rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H.A.I., R.D., P.T.A., M.M. și C.M. în cuantum de cate 400 RON pentru fiecare inculpat, precum și onorariul, parțial, cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H.I. și T.V. în cuantum de 200 RON și respectiv,100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului de Justiție.

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 401/P/2011 din data de 7 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului:

M.V. - subcomisar în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 254 alin. (1) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (30 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului H.A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și dare de mită, a complicității la infracțiunea de dare de mită și a complicității la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. și toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- în stare de libertate a inculpatei H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, a complicității la infracțiunea de dare de mită și a complicității la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale) și art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- în stare de arest în altă cauză a inculpaților:

T.V. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

T.G. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

S.A. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

S.F. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

R.D. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită și a complicității la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

P.T.A. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

M.M. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000

C.M. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Prin actul de sesizare s-au reținutjn fapt, următoarele.

În cursul anului 2011, inculpatul M.V., subcomisar și comandantul secției a VI-a din cadrul Penitenciarului Rahova a pretins și/sau a primit de la mai mulți deținuți din secția al cărei șef era, sume de bani sau bunuri pentru a beneficia de un tratament preferențial sau favorabil.

În luna martie 2011, în Penitenciarul Rahova au fost transferați deținuții H.A.I., M.S., K.R., D.F. și M.V. La scurt timp după ce au ajuns în acest penitenciar, aceștia au constatat că, pentru obținerea unor cfrepturi sau a unor facilități, unele licite, altele ilicite, trebuie să remită sume de bani sau bunuri inculpatului M.V.

Din declarațiile martorilor și învinuiților rezultă că a existat un sistem foarte bine organizat prin care inculpatul M.V. intra în posesia banilor pretinși sau remiși de deținuți, fără a exista întotdeauna o solicitare anterioară, întrucât „tarifele" percepute de inculpat pentru fiecare tip de solicitare, în parte, erau de notorietate. Astfel, inculpatul M.V. pretindea bani sau alte foloase de la deținuți fie direct, fie prin intermediul altui deținut, o persoană în care inculpatul avea încredere, în scopul asigurării unor condiții mai bune pentru cei care își executau pedeapsa sau care erau arestați preventiv. Sumele de bani erau expediate de rude sau cunoștințe ale deținuților unei persoane aflate în strânsă legătură cu deținutul - „persoană de încredere", care colecta astfel toți banii și imediat îi trimitea prin mandat poștal, mandat on-line sau e-mandat altor persoane, stabilite de inculpat. Acestea din urmă ridicau banii de la oficiile poștale și îi remiteau inculpatului M.V.

În afară de sumele de bani pretinse pentru rezolvarea favorabilă a unor diferite cereri, potrivit declarațiilor persoanelor audiate în cauză, inculpatul M.V. impusese o taxă lunară pentru fiecare cameră pentru facilitățile acordate. De exemplu, astfel de taxe lunare se plăteau pentru menținerea deținuților împreună în camere, așa cum doreau aceștia ori pentru a nu efectua controale efective în cameră pentru depistarea obiectelor interzise la deținere, atunci când știa că deținuții aveau asemenea obiecte în cameră.

Declarațiile învinuiților și ale martorilor subliniază caracterul repetitiv al pretinderii și primirii unor sume de bani de către inculpatul M.V., la fel și convorbirile telefonice purtate de H.I., H.A.I. și M.V.

În același sens, este și o convorbire purtată în data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V. și învinuitul H.A.l. cu privire la sumele de bani avansate lunar, convorbire ce subliniază și faptul că banii erau pretinși de inculpatul M.V.

După transferul învinuitului H.A.I. în Penitenciarul Rahova, inculpatul M.V. l-a înlocuit pe deținutul N.G., care a îndeplinit anterior rolul de „persoană de încredere", care asigura colectarea sumelor de bani de la ceilalți deținuți, cu învinuitul H.A.I. Pentru a putea îndeplini acest rol, învinuitul H.A.I. se bucura de o libertate de mișcare mult mai mare decât ceilalți deținuți, fiind desemnat neoficial de către inculpat să îndeplinească o serie de atribuții care îi permiteau să se afle în biroul inculpatului M.V. sau să se deplaseze pe holurile secției și să intre, astfel, în contact cu ceilalți deținuți, cărora le putea comunica solicitările șefului secției.

Potrivit declarației învinuitului H.A.I., la câtva timp după ce a ajuns în Penitenciarul Rahova, a fost chemat de inculpatul M.V. în biroul său și acesta l-a solicitat să găsească o persoană de încredere care să primească sume de bani și să îi trimită apoi prin poștă altor persoane de încredere ale sale, menționându-i că aceste sume reprezintă „cadouri de la deținuți pentru diverse facilități", facilități constând în „posibilitatea de a deține un telefon în cameră, pentru a nu fi mutați de la o cameră în alta în funcție de preferințe și afinități și pentru aprobarea vizitelor la masă a membrilor familiei sau rudelor".

Învinuitul H.A.I. a răspuns afirmativ solicitării inculpatului M.V. și a indicat-o drept destinatar al sumelor de bani pe fosta sa soție, învinuita H.I., care a primit în perioada iunie-decembrie 2011 sume de bani de la rude sau cunoștințe ale unor deținuți încarcerați în Penitenciarul Rahova, așa cum atestă copiile mandatelor on-line și ale chitanțelor aflate la dosar, înscrisuri care se coroborează cu declarațiile date în cauză și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediu ambiental.

La rândul său, învinuita H.I. expedia de îndată aceste sume de bani învinuiților P.C., G.G., I.L. sau numitului P.V. la oficii poștale din București, conform indicațiilor primite de la inculpatul M.V., prin intermediul învinuitului H.A.I., iar destinatarii ridicau banii, pe care îi înmânau inculpatului M.V. De cele mai multe ori, învinuita H.I. nu intra efectiv în posesia banilor, ci doar scriptic, pentru că imediat după ce de la oficiul poștal primea confirmarea existenței unor sume având-o ca destinatar, dispunea expedierea acestor bani mai departe pe circuitul creat.

În acest mod, inculpatul M.V. și învinuiții H.I. și H.A.I. s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu un plan bine organizat, cu atribuții precise pentru fiecare membru al asocierii, fără a exista, însă, o structură ierarhică.

Acest sistem a funcționat ritmic, învinuitul H.A.I. precizând că „din luna iulie și până în prezent deținuții din Penitenciarul Rahova, secția a VI-a, au dat lui M.V. sume de bani cuprinse între 400 RON și 2.000 RON pentru fiecare cameră cu deținuți".

Învinuita H.I. a acceptat propunerea învinuitului H.A.I., arătând că „până în luna noiembrie 2011, de 3-4 ori pe lună am primit și trimis, prin poștă, diferite sume de bani (...). Nu îmi mai amintesc numele celor care mi-au trimis bani, însă sumele pe care le primeam erau cuprinse între 200 și 2000 RON. Toate sumele de bani le-am trimis de la oficiul poștal din H. sau de la oficiul XX din Satu Mare destinatarului ce mi-l indica H.A. la oficiile YY și ZZ din București".

Martorii M.N.N., D.E., M.C.D. și numiții K.I. și K.T.I. au evidențiat în declarațiile lor că trimiteau bani lunar prin intermediul învinuitei H.I., în numele rudelor lor aflate în Penitenciarul Rahova, iar aceste sume erau avansate la începutul fiecărei luni. De asemenea, și ceilalți martori audiați în cauză confirmă expedierea unor sume de bani către H.I. în cursul anului 2011, la solicitarea rudelor sau prietenilor lor din același penitenciar.

Deși învinuita H.I. a susținut că a aflat doar în noiembrie 2011 despre faptul că acești bani sunt destinați unui gardian de la penitenciar pentru ca acesta să asigure deținuților care trimiteau acele sume unele facilități ori favoruri sau să le aprobe exercitarea unor drepturi, frecvența cu care erau primite și trimise aceste sume, cuantumul acestora, modul în care învinuita a acționat, discuțiile purtate cu învinuitul H.A.I., cu funcționara de la oficiul poștal din H., cu K.I. și K.T. contrazic declarația învinuitei. De altfel, chiar învinuitul H.A.I. arată că fosta sa soție nu cunoștea în detaliu despre ce era vorba, însă știa că banii sunt dați pentru a li se permite să dețină telefoane mobile în camerele de detenție, lucru de altfel interzis.

Învinuitul G.G. a confirmat faptul că sumele primite pe numele lui la Oficiul Poștal ZZ erau destinate inculpatului M.V. și a primit de mai multe ori bani, pe care i-a înmânat apoi inculpatului. Pentru serviciul făcut, învinuitul primea sume între 10 și 20 RON. Învinuitul a declarat că nu a cunoscut adevărata proveniență a banilor și nici scopul pentru care erau trimiși, aflând de la inculpatul M.V. că are o afacere cu parfumuri și că nu vrea ca soția lui să afle acest lucru, motiv pentru care nu putea primi bani pe numele lui.

Și învinuitul P.C. a declarat că a primit sume de bani pe numele său la Oficiul Poștal nr. YY, la cererea învinuitului I.L. De fiecare dată, înv. P.C. a fost însoțit de înv. I.L., iar acesta a completat formularele poștale. înv. P.C. a precizat că nu știe ce sume au fost primite, cui au fost destinate și care era motivul trimiterii lor.

La rândul său, înv. I.L. a declarat că a fost contactat de fratele său, I.A.N., care I-a rugat să ridice niște bani de la Oficiul Poștal YY București și să îi dea unei persoane pe care o cunoștea sub numele de „cumătrul". Fratele său i-a explicai că în acest mod îi va fi mai bine la locul de detenție, fără a-i da, însă, explicații cu privire la acest lucru: Ca urmare a rugăminților adresate de fratele său, înv. I.L. a încasat sumele de bani trimise de diferite persoane de la Oficiul Poștal nr. YY și a luat legătura telefonic cu persoana cunoscută drept „cumătrul", căreia i-a dat de fiecare dată sumele de bani ridicate.

Imaginile înregistrate în baza autorizației emise de judecător confirmă existența unor întâlniri între I.L., G.G. și M.V. la scurt timp după ridicarea banilor de la oficiile poștale.

Paralel cu existența și funcționarea acestui sistem, au existat situații în care inculpatul M.V. a pretins și/sau primit bani sau bunuri de la deținuți prin intermediul altor persoane decât H.A.I., H.I., P.C., G.G., I.L. sau P.V.

Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpații din prezenta cauză, s-a arătat că:

1. În cursul lunii august 2011, inculpatul M.V. a făcut un control în camera în care se aflau deținuții D.H. și C.R.C., fără a întocmi vreun act în acest sens. În momentul în care inculpatul M.V. a pătruns în cameră, martorul C.R.C. se juca, folosind un telefon mobil care îi aparținea învinuitului D.H. Observându-I pe martorul C.R.C. cu telefonul, inculpatul M.V. a pretins o sumă de bani pentru a nu întocmit raport de incident.

Fiind audiat cu privire la acest aspect, învinuitul D.H. a precizat că telefonul respectiv era folosit de toată lumea din cameră și că, după depistarea lui C.R.C., acesta a fost chemat de inculpatul M.V. pentru a lămuri situația dar, după ce a aflat că telefonul este al învinuitului D.H., i-a solicitat acestuia să vină în biroul său și l-a pus să aleagă între raport de incident și confiscarea telefonului sau remiterea sumei de 1.000 RON fără a suporta consecințele celor întâmplate.

Învinuitul D.H. a fost de acord să dea suma de bani pretinsă, motiv pentru care a contactat-o pe S.I. și i-a cerut să trimită acești bani la un oficiu poștal, fără a-și mai aminti destinatarul sau oficiul poștal. D.H. a precizat că, în mod cert, inculpatul M.V. a primit banii expediați, deoarece a rămas în continuare în posesia telefonului și nu a fost sancționat pentru abaterea săvârșită, care nu a fost, de altfel, constatată într-un act scris de către inculpatul M.V.

Martorul C.R.C. a confirmat cele declarate de învinuitul D.H., menționând că, în cadrul discuției pe care a avut-o cu inculpatul M.V., acesta i-a pretins suma de 1.000 RON în cursul aceleiași zile până la ora 19:00 pentru a nu confisca telefonul, însă martorul i-a spus că nu are de unde să dea acești bani și că telefonul este al lui D.H. După acest moment, D.H. a fost în biroul inculpatului, iar când a revenit i-a spus că s-a înțeles cu acesta și îi va da suma de 1.000 RON. Martorul a subliniat că telefonul a rămas în continuare în cameră și nu a fost făcut raport pentru el sau pentru D.H.

În ceea ce privește expedierea sumei de 1.000 RON, S.I., concubina lui C.R.C., a confirmat faptul că în cursul lunii august a fost rugată învinuitul D.H. să trimită o sumă de bani, posibil 1.000 RON, unei persoane la un oficiu poștal pe care nu și-l mai amintește, aflând ulterior de la învinuit că acești bani erau pentru comandantul secției în care era încarcerat, pentru a nu întocmi raport de incident ca urmare a faptului că l-a depistat pe C.R.C. cu un telefon mobil, obiect interzis la deținere în penitenciar.

Convorbirile telefonice purtate în acea perioadă între învinuitul D.H. și S.I. susțin declarațiile acestora, ale martorului C.R.A. și ale lui H.A.l.

Cu privire la cele întâmplate în august 2011, învinuitul H.A.I. a precizat că își amintește că a fost vizitat într-o zi de către inculpatul M.V., care era disperat că nu știa de unde să facă rost de bani. După ce a părăsit camera sa, inculpatul a intrat în camera în care se aflau D.H. și C.R.A., găsindu-l pe acesta din urmă jucând un joc pe un telefon mobil. Ulterior, a aflat că inculpatul M.V. a pretins și a primit de la D.H. suma de 1.400 sau 1.500 RON pentru a nu întocmi raport de incident și pentru a-i restitui telefonul, iar banii au fost trimiși de învinuitul D.H. prin intermediul altor persoane decât H.I.

2. Din denunțurile și declarațiile lui M.S. și K.R. și declarațiile învinuiților D.F. și M.V. a rezultat că, potrivit obiceiului statornicit de inculpatul M.V., la începutul fiecărei luni se colectau banii pentru „protecția" și facilitățile asigurate de inculpatul M.V. în cursul lunii respective. Această „taxă lunară", care se ridica la suma de 200 RON, se plătea separat de sumele percepute pentru diverse solicitări ale deținuților.

M.S., K.R., H.A.I., M.V., D.F. și F.I. au fost încarcerați în Penitenciarul Rahova din luna martie a anului 2011, anterior acestei date aflându-se în Penitenciarul Oradea, de unde au fost transferați la Rahova doar în perioada de judecare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul în care erau cercetați. Au fost repartizați pe secția a Vl-a, în aceeași cameră AA, însă după in timp H.A.I. și F.I. au fost mutați în altă cameră BB.

După transferul care a avut loc în luna martie, M.S. și K.R. au fost trimiși la Penitenciarul Poarta Albă pentru 5 zile, iar la revenire, deși bagajele lor rămăseseră în camera AA, unde fuseseră cazați anterior, au aflat că, dacă nu dau câte 200 RON, vor fi mutați din cameră, existând posibilitatea ca inculpatul M.V. să dispună chiar și mutarea lor de pe secția a Vl-a, ca urmare a faptului că nu au plătit taxa pentru luna noiembrie, așa cum rezultă din declarațiile celor doi denunțători.

În aceeași perioadă, M.S. a discutat cu H.A.I. și l-a asigurat că vor face plata până cel târziu luni, 14 noiembrie 2011. M.S. a declarat că în data de 09 noiembrie 2011 a purtat o discuție cu învinuitul H.A.I., cu privire la data la care vor face plata sumei cerute și a cartușului de țigări și la imposibilitatea aprobării unei vizite fără dispozitiv de separare pentru luna noiembrie, deoarece tabelul a fost deja întocmit, însă o astfel de vizită putea fi rezolvată pentru luna decembrie. M.S. a menționat că în cursut discuției, învinuitul H.A.I. l-a asigurat că banii remiși până atunci au ajuns integral la inculpatul M.V.

Discuția a fost reluată și în ziua următoare, ocazie cu care M.S. i-a comunicat învinuitului H.A.I. faptul că atât el, cât și ceilalți colegi de cameră (K.R., înv. D.F. și înv. M.V.) vor plăti câte 200 RON fiecare, temându-se să nu fie mutați din cameră.

Potrivit declarației lui M.S., în data de 11 noiembrie 2011, înv. H.A.I. i-a spus că suma de 800 RON pentru el, K.R., D.F. și M.V. a fost deja trimisă de învinuita H.I. prin poștă pentru inculpatul M.V., la această sumă adăugându-se și cei 200 RON pe care îi plătea cu același scop și învinuitul H.A.I., H.A.I. a precizat că această sumă a fost trimisă pe numele înv. P.C., iar înv. H.I. a păstrat chitanța, putând dovedi expedierea banilor.

În aceste zile, învinuitul H.A.I. a insistat ca M.S. și K.R. să restituie banii trimiși în numele lor de învinuita H.I. inculpatului M.V. pentru a beneficia de regimul favorabil asigurat de acesta. Date fiind acestea, K.R. a luat legătura cu tatăl său, K.I., și l-a rugat să o contacteze pe învinuita H.I., căreia să îi ducă suma de 800 RON, anterior comunicându-i învinuitului H.A.I. faptul că acceptă să dea suma cerută și banii deja remiși de învinuita H.I. îi vor fi restituiți.

Dacă până la acest moment membrii familiilor lui K.R. și M.S. au remis sume de bani înv. H.I., fără a cunoaște destinația și scopul real al expedierii banilor, după ce aceștia au formulat denunțuri cu privire la inculpatul M.V., au fost înștiințați că banii sunt destinați inculpatului M.V. pentru ca acesta să asigure un climat favorabil, uneori cu încălcarea dispozițiilor legale, la locul de detenție. Dat fiind faptul că M.S. și K.R. au formulat denunțuri, K.T.I. și K.I., fratele și tatăl denunțătorului K.R., și-au exprimat acordul de a contribui la aflarea adevărului în cauză, procedând în continuare la fel cum s-a întâmplat până în acel moment, respectiv remițând sume de bani învinuitei H.I., dar de data aceasta încercând să afle detalii cu privire la destinația banilor. Aceeași a fost situația numitei M.N.N., soția lui M.S.

Astfel, M.N.N. i-a dat lui K.l. suma de 200 RON, iar în data de 14 noiembrie 2011, K.l. s-a întâlnit cu învinuita H.I. și i-a dat suma de 400 RON, 200 RON în numele fiului lui și 200 RON pentru M.S. În aceeași zi, K.T.l. i-a dat învinuitei H.I. încă 400 RON, pentru învinuiții D.F. și M.V., acești bani fiind destinați să ajungă la inculpatul M.V. pentru a nu dispune mutarea celor patru deținuți în alte camere și pentru a nu efectua controale cu scopul de a confisca telefoanele mobile pe care le aveau în cameră. Cu acest prilej, K.l. și K.T.l. au aflat că învinuita H.I. deja expediase suma de 1.000 RON înv. P.C., așa cum rezultă și din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate. Declarațiile lui K.l. și K.T.l. sunt susținute de convorbirile în mediu ambiental purtate în data de 14 noiembrie 2011.

Cu privire la acest aspect, înv. D.F. a declarat că în luna noiembrie 2011 a dat cu titlu de mită suma de 200 RON inculpatului M.V., acești bani fiind dați „pentru a beneficia de o viață mai bună și niște condiții normale de detenție". Învinuitul a menționat că „nu aș fi dat bani ofițerului dacă nu exista acest obicei al locului, fără de care nu aș fi beneficiat de anumite facilități în penitenciar". Suma de 200 RON a fost trimisă de soția sa, martora D.E., lui K.l., așa cum rezultă din declarația acesteia, înv. M.V. a recunoscut și el că a dat suma de 200 RON inculpatului M.V. în noiembrie 2011, conform regulii stabilite de către acesta, pentru asigurarea de către inculpat a unor condiții favorabile de detenție, aceasta însemnând aprobarea unor drepturi, neefectuarea controalelor în cameră, permisiunea de a păstra și folosi telefoane mobile. De asemenea, învinuitul a precizat că nu a plătit „taxa lunară" la începutul lunii noiembrie la timp, astfel că au existat presiuni din partea inculpatului M.V., exercitate prin învinuitul H.A.I., pentru a primi banii care considera că i se cuveneau. Banii au fost trimiși de soția sa, M.C.D. lui K.l., iar acesta i-a dat mai departe învinuitei H.I., așa cum rezultă din declarația martorei M.C.D.

Învinuitul H.A.I. a precizat că situația era tensionată spre jumătatea lunii noiembrie 2011, din cauza faptului că deținuții nu au trimis banii pretinși de inc. M.V., iar acesta insista să primească cât se poate de repede banii. În consecință, înv. H.A.I. a rugat-o pe învinuita H.I. să trimită suma de 1.000 RON pentru el și ceilalți patru deținuți, urmând să recupereze 800 RON de la rudele lui M.S., K.R., M.V. și D.F.

Faptul că M.S., K.R., M.V., D.F. și H.A.I. au fost nevoiți să remită câte 200 RON inculpatului M.V. este subliniat și în declarația învinuitei H.I.: „La începutul lunii noiembrie 2011, fostul meu soț H.A.I. m-a sunat (...) și era foarte agitat, spunându-mi că trebuie să îi pun 1000 RON, cred că pe numele lui P.C., până la amiază, pentru că i-a cerut șefu' (cred că se referea la vreun gardian), care este foarte nervos și i-a zis că o să aibă probleme dacă nu trimite (...)". Învinuita a aflat și ce se poate întâmpla dacă „șefu'" nu primește acești bani: „o să-i mute într-o cameră mai rea, cu persoane violente și consumatori de droguri". În consecință, înv. H.I. a trimis suma cerută la oficiul poștal YY, cunoscând că acești bani se dau în numele deținuților menționați mai sus, câte 200 RON pentru fiecare persoană. Ulterior, învinuita a primit acești bani de la K.I. (600 RON) și de la K.T.J. (200 RON), diferența de 200 RON fiind în sarcina înv. H.A.I.

În acest fel, la data de 11 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit suma de 1.000 RON, sumă expediată de învinuita H.I. la Oficiul Poștal nr. YY, de unde a fost ridicată de învinuitul P.C., însoțit de învinuitul I.L. și remisă ulterior inculpatului în întregime.

3. La data de 24 noiembrie 2011, la ora 19:06:28, învinuitul I.L. I-a apelat pe inculpatul M.V. și i-a comunicat acestuia că este plecat la Constanța, însă acest lucru nu reprezintă o problemă, referindu-se la faptul că are cine să îi ducă banii primiți.

Imediat după această discuție, M.V. I-a apelat pe martorul I.R.I. și i-a cerut să treacă pe la învinuita I.C., scopul fiind acela al obținerii sumei de bani pe care o aștepta.

Cu privire la evenimentele din data de 24 noiembrie 2011, învinuitul I.L. a precizat că, la solicitarea fratelui său, a primit mai multe sume de bani pe numele său la Oficiul Poștal nr. YY, pe care Ie-a ridicat și Ie-a dat inculpatului M.V., fără să știe cu ce scop primește inculpatul acești bani sau ce funcție ocupă. Pentru aceasta, I-a contactat telefonic și s-a întâlnit cu inculpatul în cartierul Drumul Taberei – M.I., la fel întâmplându-se și în noiembrie 2011.

Fiind audiată, învinuita I.C. a precizat că își amintește că soțul său, I.A.N., i-a cerut să îi dea o sumă de bani, al cărei cuantum nu și I-a putut aminti, vărului său, martorul I.R.I., fără a-i da detalii referitoare la destinatarul acestei suma sau la motivul pentru care trebuia să îi dea acești bani.

Și martorul I.R.I. a declarat că a fost contactat de către I.A.N., care I-a rugat să meargă la soția lui și să ia un pachet, pe care să-l ducă unei persoane, fără a-i da alte detalii. Martorul s-a dus la înv. I.C., iar aceasta i-a dat o pungă în care se afla un plic și un număr de telefon al persoanei cu care urma să se întâlnească.

Martorul a apelat persoana respectivă, cu care s-a întâlnit în zona magazinului M.I. din Drumul Taberei și i-a dat pachetul, fără să cunoască ce conținea.

Fiindu-i prezentată fotografia inculpatului M.V., martorul I.R.I. a declarat că figura acestuia seamănă foarte mult cu cea a persoanei cu care s-a întâlnit și căreia i-a dat pachetul primit de la I.C.

În legătură cu situația de fapt expusă s-a reținut că inculpatul M.V. a primit o sumă de bani, iar primirea banilor a fost în strânsă legătură cu atribuțiile sale de serviciu. Relația învinuitului I.L. cu inculpatul M.V. a fost limitată strict la primirea unor sume de bani pe numele său și la remiterea acestuia inculpatului, la rugămintea fratelui său I.A.N., neexistând nicio situație în care I.L. să îi dea inculpatului M.V. bani în afara celor expediați prin intermediul Poștei Române, bani proveniți de la deținuți din Penitenciarul Rahova - secția a Vl-a pentru ca inculpatul să își îndeplinească sau să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, așa cum rezultă și din declarațiile martorului I.A.N.

4. La data de 29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. i-a oferit inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu lua măsuri cu privire la faptul că a fost depistat având asupra sa un telefon mobil, obiect interzis la deținere.

Așa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental și imaginile surprinse cu acest prilej, în ziua de 29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. se afla în biroul inculpatului M.V. și purta o discuție cu acesta. La un moment dat, învinuitul B.M. a scos de sub bluza pe care o purta un cartuș de țigări și l-a înmânat inculpatului, după ce în prealabil s-a asigurat că nu este niciun pericol să fie observat. Discuția purtată între cei doi subliniază clar motivul pentru care învinuitul B.M. i-a oferit inculpatului cartușul de țigări (adevărată monedă de schimb în penitenciar, cu valoare între 150 și 200 RON).

Mai mult, din discuția purtată rezultă și că învinuitul B.M. a avut un comportament neadecvat față de agenții care l-au depistat cu telefonul mobil, inculpatul M.V. atrăgându-i atenția asupra atitudinii sale.

Ulterior acestui incident, învinuitul B.M. a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 2 luni pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 63 lit. j) din H.G. nr. 1897/2006, conform adresei din 23 ianuarie 2012 a Penitenciarului București-Rahova.

Învinuitul B.M. a declarat că a dat inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu fi sancționat cu suspendarea dreptului la vizită, afirmând cu acel prilej că este dispus să suporte orice altă sancțiune. Deși inculpatul M.V. nu a promis explicit că îl va ajuta, a acceptat cartușul de țigări oferit de învinuit.

Inculpatul M.V. a recunoscut că acesta i-a oferit un cartuș de țigări, pe care l-a primit, însă i-a spus că nu are cu ce să îl ajute, dovadă fiind în sprijinul declarației sale faptul că a declanșat procedura disciplinară împotriva învinuitului, iar acesta a fost sancționat.

Inculpatul M.V. nu a refuzat oferta făcută de învinuitul B.M., ci a primit cartușul de țigări, pentru care a și mulțumit. Faptul că nu a „rezolvat" problema întâmpinată de învinuitul B.M. nu are nicio relevanță asupra existenței infracțiunii, fiind dovedit faptul că învinuitul B.M. i-a remis inculpatului M.V. un cartuș de țigări pentru a nu fi sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite, rugăminte exprimată explicit de către învinuit. Inculpatul M.V. a înțeles scopul pentru care i-a fost remis bunul și l-a acceptat.

5. M.S. a arătat că la data de 02 decembrie 2011, într-o discuție purtată cu înv. H.A.I., acesta i-a spus că trebuie achitată taxa de 200 RON pentru luna decembrie și că a fost trecut pe tabelul cu vizite fără dispozitiv de separare, fapt pentru care va trebui să plătească inculpatului M.V. separat de „taxa lunară" o sumă de bani.

Astfel, în decembrie 2011, M.S. a achitat și „taxa lunară" de 200 RON, la fel procedând și K.R., precum și suma de 100 RON pentru vizita fără dispozitiv de separare în luna decembrie. M.S. a precizat că, dat fiind faptul că M.V. și D.F. nu au achitat „taxa" pentru luna decembrie, în data de 13 decembrie 2011 în camera lor a venit inculpatul M.V., care, știind că au în cameră telefon, a intenționat să le confiște telefonul, dar s-a mulțumit doar să îi avertizeze, spunându-le „că speră să nu fie probleme", fără a lua măsurile prevăzute de lege. În aceeași zi, învinuitul H.A.I. Ie-a transmis din partea inculpatului M.V. că acesta este supărat că nu a primit banii datorați și că până după-amiază vrea să primească 1.500 RON, nu 800 RON, așa cum ar fi trebuit. Totodată, învinuitul H.A.I. Ie-a recomandat să îi convingă pe ceilalți patru colegi de cameră să plătească taxa, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

K.R. a confirmat faptul că învinuitul H.A.I. Ie-a comunicat că inculpatul M.V. Ie-a transmis că acesta are nevoie de suma de 1.500 RON și Ie-a cerut, în numele inculpatului, să facă tot ce este posibil ca în cursul aceleiași zile inculpatul să primească suma cerută.

În ciuda acestui fapt, K.R., M.V., D.F. și M.S. nu au strâns suma de 1.500 RON pretinsă de inculpatul M.V.

Pentru că inculpatul M.V. insista să primească suma de 1.500 RON în cursul acelei zile, a fost găsită o variantă și învinuita H.I. a primit prin mandat poștal această sumă, pe care a trimis-o la Oficiul Poștal nr. ZZ, de unde a fost ridicată de învinuitul G.G., așa cum rezultă din documentele transmise de Poșta Română.

Cu privire la această sumă, înv. H.A.I. a precizat că banii proveneau de la T.V. și de la încă o persoană, primul punând 1.000 RON, iar al doilea 500 RON.

Convorbirea purtată la data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V. și învinuitul H.A.I. evidențiază cele prezentate mai sus.

Discuția a continuat între inculpatul M.V. și învinuitul T.V., iar acesta i-a confirmat că banii vor fi expediați, iar factura depusă de învinuita H.I. susține acest lucru.

6. La data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. a primit suma de 400 RON de la învinuitul R.D., pentru el și alte trei persoane, ca urmare a pretinderii banilor cu scopul acordării unor facilități la locul de detenție, constând în atribuirea unei camere și dotarea cu saltele.

În data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. l-a chemat pe învinuitul R.D. în biroul său, pentru a-l mustra că a uitat să trimită suma de bani cerută și pentru a-i atrage atenția că trebuie să trimită banii (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 09 decembrie 2011).

Fiind audiat, învinuitul H.A.I. a precizat că are cunoștință de faptul că inculpatul M.V. era supărat că nu a primit suma la care se aștepta de la învinuitul R.D., primind doar 400 RON, deși a soluționat cererea acestuia, pentru patru persoane.

În convorbirea purtată în data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. și-a exprimat nemulțumirea față de suma primită de la învinuitul R.D. (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 11 decembrie 2011).

Învinuitul R.D. a recunoscut faptul că a dat, la cererea inculpatului M.V., sume de bani pentru a beneficia de anumite facilități și drepturi în penitenciar, susținând că suma de 400 RON trimisă la data de 05 decembrie 2011 de fratele său, R.T., pe numele învinuitului G.G., era pentru vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011. Așa cum se observă din mandatele existente la dosar, au existat două trimiteri poștale efectuate de către R.T., una în valoare de 400 RON către G.G. în data de 05 decembrie 2011 și alta în valoare de 355 RON către H.I. în data de 12 decembrie 2011, aceasta din urmă fiind destinată a acoperi „taxa" pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare. Potrivit declarației date de învinuitul H.A.I., suma de 400 RON, care a generat nemulțumirea inculpatului M.V., a fost necesară pentru a achita alte facilități acordate de către inculpat, cum rezultă, de altfel, și din convorbirea în mediul ambiental menționată.

De asemenea, din cuprinsul convorbirii purtate în data de 05 decembrie 2011, rezultă că învinuitul R.D. a discutat de abia atunci cu inculpatul M.V. despre mai multe vizite pe care urma să le aibă, lăsând și niște cereri în acest sens, ceea ce subliniază că suma de 400 RON care a făcut obiectul discuției viza ale drepturi sau favoruri acordate de inculpat deținutului.

7. La sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2011 a fost întocmit Tabelul nominal cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011.

Inculpatul M.V. a purtat mai multe discuții direct cu unii deținuți sau indirect, trimițându-l pe înv. H.A.l. pentru a transmite deținuților doleanțele sale legate de condițiile în care vor fi aprobate cererile de vizită fără dispozitiv de separare pentru decembrie 2011 (convorbirea ambientală din data de 28 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V., învinuitul H.A.l. și învinuitul C.M., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. și numitul P.T.N., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. și învinuitul H.A.l.

După astfel de discuții, având certitudinea că va primi banii pretinși, inculpatul M.V. a fost capabil să justifice în fața directorului adjunct al Penitenciarului Rahova includerea în acel tabel a unor deținuți (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 02 decembrie 2011).

La câteva zile după această discuție, subcomisarul M.V. I-a chemat pe H.A.I., căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova și i-a solicitat să colecteze de la 17 dintre deținuții cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare („la masă") câte 100 RON. Cei 17 deținuți sunt T.R., T.A., T.V., T.G., T.I.D., T.I., S.A., D.I., S.F., R.D., P.A.T., I.V., M.S., M.F., M.M., C.M. și B.C.V. (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 03 decembrie 2011).

Învinuitul H.A.I. a precizat că la începutul lunii decembrie a fost chemat de inculpatul M.V., care i-a dat o coală de hârtie pe care scrisese numele mai multor deținuți, 17 la număr, comuntcându-i că nu îl interesează ce sumă le cere înv. H.A.I., însă el vrea să aibă până după-amiază 1.700 RON, această sumă fiind pretinsă pentru aprobarea unei vizite fără dispozitiv de separare în decembrie 2011.

Cu privire la evenimentele ulterioare, învinuitul H.A.I. a precizat că „Am discutat cu toți deținuți de pe listă și le-am spus pretențiile lui M.V. solicitându-le să dea fiecare suma de care dispune pentru a putea strânge cei 1.700 RON. Urmare acestor discuții au dat lui M.V. sume de bani următorii deținuți după cum urmează: R.D. suma de 355 RON, în numele lui al lui P.T.A. și în numele lui I.V. Cred că suma respectivă a fost trimisă de fratele lui R.D. către H.I. De asemenea Ș. a dat suma de 200 RON, T.V. a dat un cartuș de țigări K. pe care l-am cumpărat eu, urmând a pune banii în locul său, 130 de RON. S.F. a dat un cartuș de țigări K., în valoare de 130 RON, pe care l-am cumpărat eu punând banii pentru acesta. M.S. a dat suma de 200 RON.

De asemenea, pe data de 06 decembrie 2011 K.I. a remis în numele deținuților K.R. și M.S. suma de 500 RON lui H.I. Aceasta sumă reprezenta 200 RON ,,șpaga" pe care M.S. a dat-o lui M.V. pentru a-i aproba vizita la masă fără dispozitiv de separare, iar diferența de 300 RON reprezenta o parte din ,,șpaga" pe luna decembrie a deținuților din camera AA, pe care o dădeau regulat lui M.V.

În final s-au strâns 1.700 RON, dar nu știu de unde provine diferența. Soția mea mi-a confirmat că a primit direct de la K.I. suma de 500 RON, iar diferența până la suma de 1.700 RON de la mai multe persoane, pe care a transmis-o prin mandat poștal lui G.G., pe data de 09 decembrie 2011, pentru a o remite subcomisarului M.V.".

Învinuita H.I. a colectat banii de la rudele deținuților și a trimis suma de 1.700 RON în data de 09 decembrie 2011 învinuitului G.G. care, la rândul său, s-a întâlnit în aceeași zi cu inculpatul M.V. pentru a-i înmâna banii.

În cauză au fost audiați deținuții menționați de inculpatul M.V. în discuția cu învinuitul H.A.I., ale căror nume apar pe lista despre care H.A.l. afirmă că a primit-o de la inculpat.

M.S. a precizat că, la solicitarea învinuitului H.A.I., a dat suma de 100 RON pentru inculpatul M.V., sumă în schimbul căreia acesta urma să îi aprobe vizita fără dispozitiv de separare.

Banii au fost dați învinuitei H.I. de numitul K.I., tatăl denunțătorului K.R. în data de 06 decembrie 2011, acesta confirmând cele declarate de M.S. De asemenea, soția lui M.S. a declarat că a trimis aproape în fiecare lună sume de bani soțului său prin intermediul lui K.l., care dădea mai departe banii învinuitei H.I., la fel procedând și în decembrie 2011, când i-a trimis suma de 300 RON.

Învinuitul M.M. a declarat că se află în Penitenciarul Rahova - secția a Vl-a din ianuarie 2011. De la data încarcerării a beneficiat de o singură vizită fără dispozitiv de separare, deși îndeplinea condițiile pentru a-i fi acordat acest drept.

În aceste circumstanțe, în momentul în care a fost întrebat de învinuitul H.A.I. dacă nu vrea o astfel de vizită, având în vedere și faptul că nu-și mai văzuse familia de câteva luni fără dispozitivul de separare, învinuitul M.M. a acceptat să dea suma de 200 RON pentru ca inculpatul M.V. să îi aprobe cererea. Înv. M.M. a menționat că era conștient că, dacă nu dă acești bani, nu îi va fi aprobată cererea de vizită.

În consecință, înv. M.M. a luat legătura cu părinții săi, cărora Ie-a cerut să trimită suma de 200 RON pe numele învinuitei H.I., la un oficiu poștal, așa cum îi comunicase înv. H.A.l., fără să le spună pentru ce are nevoie de acești bani și a obținut aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare.

Învinuitul C.M. s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă cu ocazia prezentării de material a solicitat ca instanța să facă aplicarea art. 3201 C. proc. pen., precizând că recunoaște săvârșirea faptei.

Învinuitul T.G. a declarat că în luna noiembrie, împreună cu fratele său T.I.D., a făcut cerere pentru aprobarea unei vizite fără dispozitiv de separare pentru luna decembrie 2011, dat fiind faptul că în această lună era ziua sa de naștere. Această cerere a fost respinsă, așa cum a fost informat de unul dintre gardieni, dar după câteva zile a fost căutat în cameră de către înv. H.A.I., care i-a spus că inculpatul M.V. poate aproba cererea în schimbul sumei de 400 RON.

Învinuitul a refuzat oferta făcută, deoarece avea o situație materială precară, însă după câteva zile a fost dus la raport la inculpatul M.V., care i-a spus că dacă nu plătește suma cerută, o să îl separeu de fratele său, mutându-i în camere diferite. Deși a încercat să îi explice că e mai ușor pentru familia sa ca el să fie în aceeași cameră cu fratele lui, inculpatul M.V. a insistat să primească suma de 400 RON.

Învinuitul T.G. a acceptat să dea acești bani, pentru el și fratele lui, iar inculpatul M.V. i-a spus că va fi căutat de învinuitul H.A.I. pentru a-i da datele persoanei căreia trebuie să îi trimită banii.

În aceeași zi, învinuitul H.A.I. i-a adus o hârtie pe care era scris numele H.I. și un oficiu poștal din jud. Satu-Mare și i-a atras atenția că I-a supărat pe comandant.

Ulterior, înv. T.G. a rugat-o pe pe mama sa, T.V., să trimită cei 400 RON la adresa indicată de învinuitul H.A.I., fără a-i spune care este motivul pentru care are nevoie de acești bani.

Inculpatul M.V. a aprobat cererea pentru vizita din decembrie 2011 atât pentru T.G., cât și pentru fratele acestuia, T.I.D., fără ca acesta din urmă să cunoască faptul că inculpatul M.V. a pretins și a primit bani pentru aceasta. Martora T.V. a declarat că în decembrie 2011 a fost apelată de fiul său, înv. T.G., care i-a cerut să-i trimită suma de 400 RON pentru că ar fi împrumutat bani de la alt deținut pentru țigări și mâncare. După alte câteva zile, a fost sunată de un bărbat, care i-a cerut să trimită acești bani unei femei pe nume I.

Învinuitul S.A. a recunoscut că a dat suma de 200 RON inculpatului M.V. prin intermediar. Acesta a precizat că a participat la activități socio-educative și sportive în penitenciar, însă în ciuda acestui fapt nu i s-a aprobat o vizită fără dispozitiv de separare.

După ce a făcut cerere pentru acordarea unei astfel de vizite, învinuitul S.A. a fost căutat de înv. H.A., care i-a cerut să trimită suma de 200 RON pe numele învinuitei H.I. la oficiul Poștal H., jud. Satu-Mare, atrăgându-i atenția că dacă nu trimite acești bani, nu îi va fi aprobată vizita. Învinuitul a precizat că are doi copii și, pentru că dorea să îi vadă, a acceptat propunerea făcută de H.A.I. și a luat legătura cu prietenul său D.V., căruia i-a cerut să trimită 200 RON la adresa indicată de H.A.l., fără să îi spună pentru ce are nevoie de bani.

Învinuitul T.V. a confirmat faptul că la începutul lunii decembrie 2011 a făcut cerere pentru o vizită fără dispozitiv de separare, însă știa că, deși participă la activități socio-educative, această cerere poate să nu fie aprobată de inculpatul M.V. în cazul în care nu primește o sumă de bani, așa cum era deja cunoscut în penitenciar.

După ce a făcut cererea, învinuitul T.V. a fost contactat de învinuitul H.A.I., care i-a transmis care sunt pretențiile inculpatului M.V., și anume 200 RON pentru aprobarea cererii. Învinuitul a subliniat că nu i s-a părut corect să dea bani pentru acordarea unui drept pentru care îndeplinea condițiile pentru a beneficia de el, dar a acceptat acest lucru, fiind conștient că altă posibilitate să-i vadă familia fără dispozitiv de separare nu există.

Învinuitul T.V. susține că a luat legătura cu fratele său, T.G., căruia i-a cerut să trimită suma de 200 RON învinuitei H.I., așa cum primise indicații de la învinuitul H.A.l., însă din documentele transmise de Poșta Română rezultă că T.G. a trimis sume de bani pe numele lui H.I. la alte date. În aceste circumstanțe, declarația înv. H.A.I., care a arătat că a primit un cartuș de țigări de la T.V. pentru aprobarea vizitei lămurește proveniența banilor trimiși inculpatului M.V.

Învinuitul S.F. a refuzat să dea declarații, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a precizat că în decembrie 2011 nu a dat bani pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare. Documentele obținute de la Poșta Română susțin declarația acestuia.

Învinuitul H.A.I. a declarat, însă, că înv. S.F. nu a expediat bani prin poștă, ci a dat pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare un cartuș de țigări, pe care I-a cumpărat chiar H.A.l. cu suma de 130 RON, din banii obținuți achitând suma pretinsă de inculpatul M.V. Convorbirea purtată de inculpatul M.V. cu învinuitul H.A.l. subliniază faptul că acesta era unul dintre deținuții vizați de inculpat pentru a da bani în scopul aprobării vizitei, altfel neexistând posibilitatea acordării acestui drept.

Învinuitul P.T.A. s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații. Din probele administrate rezultă, însă, că acesta a dat suma de 100 RON pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare, banii fiind dați în numele său și cu știința sa de către R.D., așa cum a precizat acesta în declarația dată. De asemenea, și învinuitul H.A.I. a confirmat faptul că învinuitul P.T.A. a dat suma pretinsă de inculpat pentru a beneficia de aprobarea cererii formulate.

Și învinuitul P.A. s-a aflat pe lista persoanelor de la care învinuitul H.A.I. trebuia să încaseze bani pentru vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011. Înv. P.A. a precizat că a fost căutat de H.A.l. și acesta i-a spus că trebuie să dea 100 sau 200 RON pentru aprobarea cererii, însă învinuitul P.A., cunoscând că are un raport de incident, știa că nu poate beneficia de acest drept, așa că nu a remis suma solicitată.

Învinuitul B.C.V. a precizat că, în perioada în care s-a aflat la Penitenciarul Rahova, nu a beneficiat de vizite fără dispozitiv de separare, deși ar fi avut acest drept, fiindu-i stabilită executarea pedepsei în regim semi-deschis. Toate cererile făcute în acest sens au fost respinse, ceea ce a generat un conflict între învinuit și inculpatul M.V.

Învinuitul B.C.V. a arătat că în data de 14 decembrie 2011, fiind audiat la Direcția Națională Anticorupție, a aflat că i-a fost aprobată cererea de vizită fără dispozitiv de separare, fapt care l-a surprins. Învinuitul a subliniat că nu a dat bani sau alte bunuri, direct sau prin intermediar, inculpatului M.V. pentru a-i aproba cererea formulată.

Învinuitul D.I. a negat că a dat bani sau bunuri pentru a-i fi aprobată vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011. Aceasta a precizat că „în decembrie 2011 am mers la vizită și mi s-a spus că am vizită la masă. Am fost surprins, deoarece nu am cunoscut acest lucru, știind că vizita este una obișnuită, cu dispozitiv de separare.

După vizită am revenit pe secție. Pe hol era H.A., iar acesta mi-a spus că a auzit că am avut vizită la masă. Am confirmat, iar A. mi-a spus că trebuie să-l cinstesc, pentru că el a făcut tabelul pentru vizita la masă din decembrie 2011 și să îi iau un cartuș de țigări de la magazin, l-am răspuns că nu am de ce să îl cinstesc, pentru că nu i-am cerut eu nimic și pe card nu am decât 70 RON".

Învinuitul T.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere și nu a dat declarații în cauză.

Din probele administrate rezultă câ, deși inculpatul M.V. a solicitat ca fiecare dintre cei 17 deținuți să îi dea cu titlu de mită câte 100 RON, urmând să primească în total 1.700 RON, învinuitul H.A.I. a solicitat de la unii dintre deținuți câte 200 RON. Dat fiind faptul că nu toți cei 17 deținuți vizați de inculpatul M.V. au fost de acord să remită suma pretinsă, în acest fel învinuitul H.A.I. a avut posibilitatea să îi trimită, prin intermediul învinuitei H.I., suma pretinsă.

8. La data de 24 noiembrie 2011, învinuitul D.M. a remis inculpatului M.V. suma de 270 RON pentru ca acesta să îi asigure unele facilități și un regim mai favorabil la locul de detenție. Banii au fost trimiși prin mandat on-line învinuitei I.L., iar acesta i-a remis inculpatului M.V. prin intermediul martorului I.R.I.

9. La data de 08 decembrie 2011, învinuitul B.A.M. a remis inculpatului M.V. suma de 400 RON pentru ca acesta să îi asigure unele facilități și un regim mai favorabil la locul de detenție. Banii au fost trimiși prin mandat on-line învinuitului I.L., iar acesta i-a dat inculpatului M.V.

Analizând probele legal administrate în cursul urmăririi penale, readministrate în cursul cercetării judecătorești, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor consacrat prin art. 63 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că faptele și împrejurările din conținutul informativ al acestora se coroborează și conduc, în mod necontroversat, la reținerea următoarei situații de fapt:

La data comiterii faptelor, respectiv perioada august-decembrie 2011, inculpatul M.V. avea gradul profesional de subcomisar de penitenciar și deținea o funcție publică de conducere, fiind Șeful secției a Vl-a din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Rahova.

Potrivit fișei postului, în exercitarea funcției, inculpatului M.V. îi reveneau atribuții de conducere și control în raport cu deținuții, precum și legate de verificarea aducerii la îndeplinire, în mod corect, a sarcinilor de serviciu de către subordonați.

1. În cursul lunii august 2011 inculpatul M.V., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a efectuat un control în camera în care se aflau deținuții D.H. și C.R.C. și, la pătrunderea în cameră, a observat pe acesta din urmă jucându-se cu un telefon mobil care în fapt, aparținea primului.

Inculpatul M.V. i-a solicitat deținutului D.H. să aleagă între întocmirea unui raport de incident cu consecința confiscării telefonului și remiterea sumei de 1000 RON pentru a nu suporta aceste consecințe.

Inculpatul D.H. a fost de acord să dea suma pretinsă și a contactat-o pe S.l. căreia i-a cerut să trimită acești bani, bani pe care inculpatul M.V. i-a primit prin intermediul unei alte persoane decât inculpata H.I.

În reținerea vinovăției inculpatului M.V. cu privire la acest act material de luare de mită, constând în pretinderea și primirea sumei de 1000 RON pentru a nu întocmi, conform atribuțiilor de serviciu, un raport de incident deținutului D.H. care avea în posesie, contrar regulamentului de la locul de detenție, un telefon mobil, relevante sunt declarațiile date de martorii D.H., martorul C.R.C., martora S.l., declarații ce se coroborează cu declarația coinculpatului H.A.I., precum și cu conținutul informativ al interceptării convorbirii telefonice purtată între martorul D.H. și martora S.l., concubina acestuia.

2. În luna martie 2011, M.S., K.R., H.A.I., M.V., D.F. și F.I. au fost transferați din Penitenciarul Oradea în Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova, pe secția Vl-a condusă de inculpatul M.V., în camera AA, H.A.I. și F.I. fiind ulterior mutați în camera BB.

M.S. și K.R. au fost trimiși pentru o perioadă de 5 zile la Penitenciarul Poarta Albă iar la revenirea în Penitenciarul Rahova au aflat că, pentru a putea fi cazați tot în camera AA unde au stat anterior și unde le-au rămas bagajele și pentru a nu fi mutați din cameră, trebuie să plătească o taxă de câte 200 RON, de persoană, taxă despre care aflaseră că se colectează, lunar, de către inculpatul M.V., pentru ca deținuții să beneficieze de „protecție" și facilități, separat de alte solicitări.

M.S. i-a comunicat inculpatului H.A.I. că atât el cât și ceilalți colegi de cameră, K.R., D.F. și M.V. vor plăti câte 200 RON, pentru a nu fi mutați din cameră.

Suma de 800 RON reprezentând taxa pretinsă pentru fiecare dintre deținuții menționați a fost expediată de H.I., prin poștă, pe numele lui P.C. și ridicată de inculpatul M.V.

Odată cu suma de 800 RON, a fost expediată de către H.I. suma de 200 RON, taxă plătită în același scop, de inculpatul H.A.I.

Întrucât banii au fost trimiși integral de H.I. pentru inculpații H.A.I., K.R., D.F. și M.V., aceștia au acceptat că-i restituie suma de 800 RON, sumă ce a fost remisă de tatăl deținutului K.R., martorul K.l., inculpatei H.I.

În reținerea vinovăției inculpatului M.V. cu privire la acest act material de luare de mită, constând în pretinderea unei taxe de câte 200 RON, de la deținuții M.S., K.R., M.V., D.F. și H.A.I. pentru ca să nu dispună mutarea deținuților în altă cameră și pentru ca aceștia să beneficieze de alte facilități constând în neefectuarea controalelor în cameră - având drept consecință păstrarea, contrar regulamentului de la locul de deținere, a telefoanelor mobile, relevante și concludente aflării adevărului sunt denunțurile și declarațiile martorilor M.S., K.R., declarațiile martorilor D.F. și M.V., declarații confirmate și prin declarațiile date de inculpații H.A.I. și H.I.

Astfel, la data de 14 noiembrie 2011 K.l. s-a întâlnit cu H.I. și i-a dat suma de 400 RON, 200 RON pentru deținutul K.R., fiul său și 200 RON pentru deținutul M.S. (bani pe care i-a primit de la soția acestuia, M.N.N.). În aceeași zi, K.T.l. i-a dat inculpatei H.I. încă 400 RON, pentru deținuții D.F. și M.V.

Inculpata H.I. a declarat că a expediat suma de 1000 RON la Oficiul Poștal nr. YY de unde a fost ridicată de P.C. însoțit de martorul I.L. și remisă ulterior inculpatului M.V., declarație care este susținută de înscrisurile aflate dosar.

Probele arătate sunt completate și de conținutul informativ al convorbirii în mediu ambiental, din data de 14 noiembrie 2011, dintre martorul K.l. și inculpata H.I.

3. La data de 24 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit, prin intermediul martorului I.R.l., vărul deținutului I.A.N., bani proveniți de la deținuți din Penitenciarul Rahova - secția Vl-a, pentru a nu îndeplini atribuțiile de serviciu.

Așa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată în mod autorizat, la data de 24 noiembrie 2011, orele 14.06:28, dintre inculpatul M.V. și martorul I.L., precum și dintre inculpat și martorul I.R.l., inculpatul M.V. a fost anunțat de martorul I.L. că banii primiți vor fi aduși de către I.R.l. Acesta a fost contactat de către inculpatul M.V. care i-a cerut să treacă pe la martora I.C. pentru a-i da suma de bani pe care o aștepta.

Martorul I.L. a confirmat că, la solicitarea fratelui său, deținutul I.A.N. a primit, pe numele său, bani la Oficiul Poștal nr. YY pe care i-a ridicat și i-a dat inculpatului M.V. cu care s-a întâlnit în cartierul Drumul Taberei – M.I.

I.C., audiată în calitate de martor, a confirmat că i-a dat vărului său, martorul I.R.l., o sumă de bani - al cărei cuantum nu și I-a putut aminti - împrejurare de fapt confirmată și de martorul I.R.l. care a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul M.V. (persoana pe care a recunoscut-o după fotografie), în fața magazinului M.I. din Drumul Taberei, scopul fiind acela al remiterii plicului primit de la martora I.C.

4. La data de 29 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit de la învinuitul B.M. un cartuș de țigări pentru a nu lua măsuri împotriva acestuia, deținutul fiind depistat având asupra sa un telefon mobil, obiect interzis la deținere.

Declarația învinuitului B.M. este susținută de conținutul informativ al convorbirii interceptate în mediu ambiental și de imaginile surprinse la data de 29 noiembrie 2011, din care rezultă, în mod cert și convingător, că inculpatul M.V. nu a respins oferta făcută de deținut, în condițiile în care, în mediul penitenciar este cunoscut faptul că un cartuș de țigări reprezintă echivalentul valorii de 150-200 RON și este folosit, frecvent, ca „monedă de schimb".

Inculpatul M.V. a recunoscut că învinuitul B.M. i-a oferit un cartuș de țigări pentru a nu fi sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite și a primit acest cartuș însă s-a apărat că a declanșat procedura disciplinară împotriva acesteia care s-a finalizat cu sancțiunea de a primi vizite pe o perioadă de 2 luni pentru abaterea disciplinară prev. de art. 63 lit. j) din H.G. nr. 1897/2006 (adresa din 23 ianuarie 2012 a Penitenciarului Rahova).

Împrejurarea că inculpatul a acceptat oferta de mituire și a primit foloasele injuste, dovedită, face ca actul material de luare de mită să existe, neavând relevanță în ce privește reținerea vinovăției inculpatului, neîndeplinirea scopului în vederea căruia a fost primită mita.

5. La data de 13 decembrie 2011 inculpatul M.V. a pretins prin intermediul inculpatului H.A.I., suma de 1500 RON, în loc de 800 RON de la deținuții M.S., K.R., M.V. și D.F., urmare a faptului că doi dintre aceștia (M. și D.) nu au achitat „taxa" pe luna decembrie.

K.R. a confirmat că inculpatul H.A.I. le-a comunicat că inculpatul M.V. Ie-a transmis că acesta are nevoie de suma de 1500 RON și Ie-a cerut, în numele inculpatului, să facă tot posibilul ca, în cursul aceleiași zile, inculpatul să primească suma cerută. Cu toate acestea, deținuții K.R., M.V., D.F. și M.S., nu au strâns suma pretinsă de inculpatul M.V., adică 1500 RON.

Pentru că inculpatul M.V. insista să primească suma de bani, a fost găsită o variantă și inculpata H.I. a primit și transmis această sumă, la Oficiul Poștal nr. ZZ, de unde a fost ridicată de învinuitul G.G. astfel cum rezultă din documentele transmise de Poșta Română.

Relevante în reținerea vinovăției inculpatului M.V. cu privire la pretinderea și primirea sumei de 1500 RON, sunt declarațiile martorilor denunțători M.S. și K.R. care se coroborează, pe deplin, cu declarațiile date de coinculpații H.A.I. și H.I., probe ce sunt susținute și de conținutul informativ al convorbirii din data de 05 decembrie 2011, purtată între inculpatul M.V. și inculpatul H.A.I., iar factura depusă de inculpata H.I., confirmă, o dată în plus, situația de fapt reținută.

6. La data de 05 decembrie 2011 inculpatul M.V. a pretins și a primit de la deținutul R.D. suma de 400 RON pentru a asigura acestuia și altor trei persoane, colegi de cameră, facilități la locul de deținere, respectiv atribuirea unei camere și dotarea cu saltele.

Din convorbirea interceptată în mediu ambiental, din data de 05 decembrie 2011, rezultă că inculpatul M.V. l-a chemat pe învinuitul R.D. în biroul său pentru a-l mustra că a uitat să trimită suma de bani cerută și pentru a-i atrage atenția să trimită banii.

În convorbirea purtată la data de 05 decembrie 2011 cu inculpatul H.A.I., inculpatul M.V. și-a exprimat nemulțumirea față de suma primită de la învinuitul R.D. „le-am dat și cameră, i-am făcut cameră (...). Am luat și saltele (...) și le-am dat la patru inși, îți dai seama? (...) Tac din gură că na (...)! Șmecherie! (...). Bravo lui! (...) 4 milioane”.

Inculpatul H.A.I., audiat fiind, a confirmat că inculpatul M.V. era supărat că nu a primit suma la care se aștepta de la învinuitul R.D., primind doar 400 RON, deși a soluționat cererea acestuia pentru patru persoane.

La data de 05 decembrie 2012 suma de 400 RON a fost trimisă de R.T., fratele deținutului inculpat R.D., către G.G.

În declarația dată, inculpatul R.D. a recunoscut că a dat inculpatului M.V., la cererea acestuia, suma de 400 RON pe care a expediat-o fratele său R.T., pe numele lui G.G., la data de 05 decembrie 2012, susținând că această sumă era pentru vizita fără dispozitiv de separare, din decembrie 2011.

Împrejurarea că inculpatul R.D., în declarația sa, arată că suma de 400 RON pretinsă de inculpatul M.V. și remisă de el acestuia, avea un alt scop decât cel al obținerii unor facilități în camera de deținere, astfel cum este dovedit, nu are relevanță sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului M.V. cu privire la actul material de luare de mită prezentat, pretinderea de către inculpatul M.V. și corelativ remiterea banilor, de către deținutul R.D. fiind împrejurări de fapt dovedite, convingător, prin mijloacele de probă arătate.

7. La sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2011, cu ocazia întocmirii Tabelului nominal cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare pe luna decembrie 2011, inculpatul M.V. a purtat mai multe discuții direct cu unii deținuți sau indirect - prin intermediul coinculpatului H.A.l. - cu privire la condițiile în care vor fi aprobate cererile de vizită fără dispozitiv de separare pentru decembrie 2011, împrejurări de fapt ce rezultă din convorbirea ambientală din data de 28 noiembrie 2011 între inculpatul M.V., inculpatul H.A.I. și învinuitul C.M., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011, dintre inculpatul M.V. și P.T.M., și convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. și inculpatul H.A.I.

După aceste discuții, având certitudinea că va primi banii pretinși, inculpatul M.V. a justificat în fața directorului adjunct al Penitenciarului Rahova, includerea în tabel a mai muttor deținuți, aspect ce este relevat prin convorbirea ambientală din data de 02 decembrie 2011 purtată de inculpatul M.V. cu comisarul șef S.V.

La câteva zile după această discuție, inculpatul M.V. I-a chemat pe inculpatul H.A.I. căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova și i-a solicitat să colecteze de la 17 dintre deținuți cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare, câte 100 RON. Cei 17 deținuți înscriși pe tabel au fost Ț.R., T.A., T.V., T.G., T.I.D., T.l., S.A., D.I., S.F., R.D., P.A.T., l.V., M.S., M.F., M.M., C.M. și B.C.V. (convorbirea ambientală).

Inculpatul H.A.I. a declarat că, la începutul lunii decembrie, a fost chemat de inculpatul M.V. care i-a prezentat o listă cu cei 17 deținuți cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare din luna decembrie, comunicându-i că nu îl interesează ce sumă pune fiecare, însă el vrea să aibă, până după-amiază, 1700 RON. A mai arătat că a discutat cu toți deținuții de pe listă, indicați de inculpatul M.V. și Ie-a transmis pretențile acestuia, solicitându-le să dea fiecare, suma de care dispune pentru a se putea strânge cei 1700 RON pretinși.

Potrivit declarației inculpatului H.A.I. deținuții, au dat inculpatului M.V. următoarele sume de bani: R.D. suma de 355 RON, în numele lui și a lui P.T.A. și în numele lui l.V., sumă trimisă de fratele acestuia, R.D. către H.I. Ș. a dat suma de 200 RON, T.V. a dat un cartuș de țigări K. reprezentând 130 RON, S.F. a dat, de asemenea un cartuș de țigări K., în valoare de 130 RON, M.S. suma de 200 RON, K.l. a remis pentru deținuții K.R. și M.S. suma de 500 RON, inculpatei H.I. (din care 200 RON pentru M.S., pentru aprobarea vizitei și 300 RON o parte din „șpaga" pe luna decembrie a deținuților din camera AA). Potrivit declarației date de inculpatul H.A.I., inculpata H.I. a colectat, de la rudele deținuților, suma de 1700 RON (500 RON fiind primiți de la K.R.), sumă pe care apoi a trimis-o, prin mandat poștal, lui G.G., pe data de 09 decembrie 2011, și acesta, în aceeași zi, s-a întâlnit cu inculpatul M.V. căruia i-a remis banii.

Declarațiile date în cauză de coinculpații H.A.I. și H.I. se coroborează cu declarațiile martorului M.S. care a recunoscut că, la solicitarea lui H.A.I., a dat suma de 100 RON pentru aprobarea vizitei, bani ce au fost dați martorului K.l., tatăl denunțătorului K.R., în data de 06 decembrie 2011.

Inculpatul M.M. a recunoscut, de asemenea, că a dat suma de 200 RON și aceasta a fost trimisă de părinții săi, prin mandat poștal, pe numele inculpatei H.I., la indicația inculpatului H.A.I.

Inculpatul T.G. a declarat că a dat suma de 400 RON, pentru el și fratele său, T.I.D., banii fiind trimiși, prin mandat poștal, inculpatei H.I. de către martora T.V., mama acestuia, iar H.A.I. a fost cel care i-a indicat persoana căreia trebuiau să trimită bani precum și oficiul poștal, din județul Satu Mare.

Inculpatul C.M. a recunoscut, de asemenea, că a trimis printr-un intermediar, suma de 100 RON, inculpatului M.V. pentru a-i fi aprobată cererea de vizită, în decembrie.

Inculpatul S.A. a recunoscut că a dat, pentru acordarea vizitei din decembrie, suma de 200 RON inculpatului M.V., iar H.A.I. i-a cerut să trimită această sumă pe numele inculpatei H.I., la oficiul poștal H., jud. Satu Mare.

Inculpatul T.V. a recunoscut că a dat suma de 200 RON pentru aprobarea cererii.

Faptul pretinderii de către inculpatul M.V. a sumei de 1700 RON de la cei 17 deținuți pe care i-a trecut, personal, pe tabelul prezentat directorului penitenciarului (împrejurare relevată de convorbirile ambientale deja menționate care atestă discuțiile avute de inculpat direct ori indirect, referitoare la cererile privind dreptul la vizită, rezultă indubitabil, din convorbirea ambientală interceptată în care inculpatul M.V. îi spune inculpatului H.: (...) Nu mă interesează că îți pune câte 2, că îți pune câte 5, că îți pune câte 10, mie îmi dai un milion de fiecare, 17 (...) „bucăți inculpatul H. asigurându-l, la rândul lui, Care i-am pus eu, ăștia dau, toți dă (...). M. dă, Ș. dă, S.F. dă (...). M. a dat, l. a dat".

Totodată, în susținerea faptului că inculpatul M.V. a pretins suma „globală" de 1700 RON fără să îl intereseze care și cât dă fiecare dintre cei vizați, este și declarația inculpatului H.A.I. care a arătat că a solicitat de la unii dintre deținuți câte 200 RON, aspect confirmat de către deținuții care au recunoscut că au dat mită, suma de 200 RON, precum și declarația dată de inculpata H.I. care a arătat că a primit suma de 500 RON de la martorul K.l. și restul, până la 1700 RON de la rude ale deținuților, fără a fi în măsură să precizeze exact despre ce rude era vorba. A mai arătat că suma de 1700 RON a fost expediată de ea, la 09 decembrie 2011, învinuitului G.G. astfel cum rezultă și din documentele transmise de Poșta Română.

Cu privire la faptele descrise în rechizitoriu la pct. 8 și 9, Curtea reține că aceste acte materiale sunt menționate în mod formal. Se arată că inculpatul M.V. a primit de la învinuiții D.M. și B.A.M. sumele de 270 RON și respectiv 400 RON pentru a asigura acestora un regim mai favorabil la locul de deținere, însă nicio probă nu dovedește existența actelor materiale descrise. Mai mult, însuși procurorul, în mod controversat dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.M. și B.A.M. pentru dare de mită, întrucât nu au săvârșit fapta, motivând că - din probele administrate a rezultat că învinuiții au remis sumele de bani însă nu în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către inculpatul M.V. a sarcinilor de serviciu, iar inculpatul M.V. este și el scos de sub urmărire penală pentru luare de mită (act material descris formal - la pct. 9 rechizitoriu).

Prin urmare, probele administrate în cauză sunt concludente adevărului și dovedesc vinovăția inculpatului M.V. cu privire la pretinderea, în perioada august-decembrie, în mod repetat, direct sau indirect și primirea de bani sau alte foloase de la deținuții aflați sub comanda sa - prin intermediul inculpaților H.A.I. și H.I., în scopul soluționării favorabile a cererilor deținuților sau pentru a nu lua măsuri pentru sancționarea abaterilor deținuților în cazul în care încălcau normele de reglementare a obligațiilor și interdicțiilor aplicabile acestora în cadrul locului de deținere, sumele de bani și foloasele necuvenite (cartușe de țigări, echivalate la rândul lor, în bani) ridicându-se la valoarea de 5400 RON.

În drept, fapta inculpatului M.V. subcomisar de penitenciar, șeful secției a Vl-a din cadrul Penitenciarului Rahova, având potrivit fișei postului - atribuții de control, de a pretinde și primi, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august-decembrie 2011, bani și alte foloase necuvenite, în scopul de a îndeplini ori a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu întrunește obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale unității legale a infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea reține că unitatea legală de infracțiune (existența infracțiunii continuate) este demonstrată chiar de modalitatea concretă de comitere a faptei din care rezultă reprezentarea avută de inculpat în momentul luării hotărârii, a activității infracționale desfășurate în ansamblul ei, precum și prevederea desfășurării acesteia.

Declarațiile martorilor, ale învinuiților și inculpaților au evidențiat existența unui sistem foarte bine organizat prin care inculpatul M.V. intra în posesia banilor remiși de deținuți, și că pretinderea de către inculpat a sumelor de bani era preexistentă întrucât tarifele percepute de inculpat, pentru fiecare tip de solicitare în parte, aveau cuantumuri determinate și erau de notorietate în cadrul secției pe care acesta o conducea.

Probele administrate au pus în evidență, de asemenea, o modalitate elaborată de comitere a acțiunilor de luare de mită, de către inculpat, atipică - datorită imposibilității obiective de a primi în mod direct mita de la deținuți, dată fiind specificitatea funcției deținută de inculpat și a locului comiterii faptei - spațiul penitenciar care este un spațiu penal, închis, determinat de prescripțiile legii penale.

Această aparentă obstaculare dar și nevoia de a proteja, sub vălul clandestinității, propriile acțiuni de corupție, a impus existența intermediarilor.

Inculpatul M.V. a ales, dintre deținuți, pe inculpatul H.A.I. care potrivit tuturor declarațiilor administrate, s-a bucurat de statutul de favoare de „persoană de încredere" a comandantului, beneficiind de libertate de mișcare și îndeplinind atribuții ce îi permiteau să se afle în biroul inculpatului M.V. sau să se deplaseze și să intre în contact cu ceilalți deținuți, pentru a putea transmite „solicitările" și a asigura primirea efectivă a sumelor de bani pretinse de inculpat.

Din declarația inculpatului H.A.I., coroborată cu declarațiile inculpatei H.I. și ale martorilor audiați în cauză, rude ale deținuților - învinuiți și inculpați, a rezultat că inculpatul M.V. i-a solicitat să găsească o persoană de încredere care să primească banii și să-i remită apoi, prin poștă, altor persoane de încredere, ale sale.

Inculpatul H.A.I. a indicat-o pe fosta sa soție, inculpata H.I., drept destinatar al sumelor de bani.

Potrivit probelor administrate care sunt concordante cu privire la aceste împrejurare de fapt, necontestate de ambii inculpați H. - inculpata H.I. a primit, în perioada noiembrie - decembrie 2011 sume de bani de la rude sau cunoștințe ale unor deținuți încarcerați în Penitenciarul Rahova, deosebit de relevante fiind copiile mandatelor on-line ori ale chitanțelor ce au fost atașate la dosar. Conținutul informativ al convorbirilor telefonice și discuțiile purtate în mediul ambiental, astfel cum rezultă din procesele-verbale de redare aflate la dosar, confirmă, de asemenea, faptele și împrejurările relevate de declarațiile testimoniale și ale inculpaților în cauză.

Sumele de bani primite de inculpata H.I. erau expediate de aceasta mai departe, pe numele numiților G.G. și P.C., la Oficiul poștal ZZ și respectiv YY, iar destinatarii ridicau banii și îi remiteau efectiv inculpatului M.V.

În drept, fapta inculpatului H.A.I. care, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul M.V., în perioada noiembrie - decembrie 2011, în mod repetat, l-a ajutat pe acesta să primească bani și alte foloase necuvenite de la deținuții aflați pe secția Vl-a din Penitenciarul Rahova prin transmiterea efectivă a pretindem formulată de către inculpatul M.V., șeful secției și prin indicarea ca destinatar intermediara inculpatei H.I. - fosta soție, întrunește elementele constitutive ale complicității concomitente atât la infracțiunea de luare de mită cât și la cea de dare de mită, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Încadrarea juridică a infracțiunii de dare de mită reținută în sarcina inculpatului H.A.I. (ca și pentru inculpata H.I. și coinculpații trimiși în judecată pentru dare de mită) a fost schimbată prin mecanismul art. 334 C. proc. pen., întrucât prin actul de sesizare, în mod greșit, s-a făcut referire art. 6 din Legea nr. 78/2000 și nu art. 7 alin. (2) din aceeași lege cum în mod corect, trebuia, datorită împrejurării că infracțiunile de dare de mită au fost comise în varianta agravantă prev. de textul de lege menționat, adică față de un funcționar având atribuții de control.

Inculpatul H.A.I. a acționat ca intermediar, la cererea și în interesul inculpatului M.V., cunoscând activitatea acestuia și prevăzând rezultatul ei socialmente periculos și voind să contribuie la săvârșirea de către inculpat a faptei de luare de mită, astfel că sunt întrunite toate trăsăturile obiective și subiective ale complicității la luare de mită.

În același timp, inculpatul H.A.I. - intermediar, a acționat și în interesul mituitorilor, ajutându-i să transmită banii și celelalte foloase inculpatului M.V. - funcționarului mituit fiind deci complice și la infracțiunea de luare de mită.

În aceste condiții, acțiunea inculpatului H.A.I. deși unică, datorită împrejurărilor în care a avut loc și a urmărilor pe care Ie-a produs, întrunește elementele constitutive atât ale complicității la luare de mită, cât și ale complicității la dare de mită, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. b) C. proc. pen.

Totodată considerentele care au impus reținerea unității legale de infracțiune în cazul inculpatului M.V. sunt valabile și în ceea ce îl privește pe inculpatul H.A.I. fiind vorba de acțiuni de ajutor și înlesnire concomitente, desfășurate în mod repetat, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Totodată, Curtea reține ca dovedită și împrejurarea că inculpatul H.A.I. a dat inculpatului M.V. suma de 200 RON pentru a avea asigurate condiții favorabile la locul de deținere precum și un statut privilegiat (inculpatul a deținut telefon mobil, a circulat liber și a avut posibilitatea să facă comerț în interiorul spațiului penitenciar cu cartușe de țigări - astfel cum rezultă din declarațiile date în mod concordant de învinuiții și coinculpații în cauză, deținuți în Penitenciarul Rahova) faptă ce întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 285 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În drept, fapta inculpatei H.I. care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada noiembrie - decembrie 2011 l-a ajutat pe inculpatul M.V. să primească bani și bunuri de la deținuții din Penitenciarul Rahova primind pe numele său sumele de bani trimise și expediindu-le mai departe, acționând totodată și în interesul deținuților mituitori, ajutându-i să transmită banii inculpatului M.V. întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale complicității concomitente la luare de mită și dare de mită în formă continuată în concurs ideal, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Așa cum s-a arătat, modalitatea de comitere a infracțiunii de luare de mită de către inculpatul M.V. a presupus o formă atipică, recurgerea la doi intermediari.

Această modalitate, impusă de specificiul funcției deținute de inculpat și exercitarea atribuțiilor sale în cadrul unui mediu penitenciar, închis, nu reprezintă însă o pluralitate constituită și nu realizează în mod obiectiv și subiectiv infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Dispozițiile legale care reglementează săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni sunt cuprinse în art. 323 C. pen. care explică prin conținutul său, în mod expres și neechivoc, în ce constă latura obiectivă a acestei infracțiuni, asocierea realizându-se prin acțiunea fiecăreia dintre persoanele care înțeleg să-și alăture eforturile și presupune un consens neechivoc și o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia și de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea uneia sau a mai multor infracțiuni.

În cazul asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, pericolul social provine din însăși constituirea și ființarea pluralității, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracțiuni. Asocierea are o existență independentă, cu o durată în timp și implică o activitate de organizare a acțiunilor infracționale.

Infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. și participația penală reglementată în art. 23 și urm. C. pen. sunt distincte.

În cazul participației, pericolul social provine din comiterea infracțiunii. Pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulți infractori ci din săvârșirea infracțiunii.

Asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni este o pluralitate continuată de infracțiuni, datorită scopului urmărit de către cei care s-au asociat și care prezintă un pericol social ridicat dedus din însăși pluralitatea creată fiind necesară înțelegerea stabilită între membrii grupului de a acționa împreună unită cu știința că se săvârșește o acțiune ilicită comună, consensul neechivoc ca și scopul comun urmărit fiind esențiale.

Din această cauză, periculoasă este simpla asemenea manifestare infracțională, neavând relevantă dacă infracțiunea ce constituie scopul asocierii a fost înfăptuită sau nu.

Raportând aceste explicații teoretice ale doctrinei penale care sunt constant unitare, la situația de fapt probată în cauză, Curtea reține că nu există o asociere între inculpații M.V. și inculpații H.A.I. și H.I. în vederea comiterii infracțiunii de luare de mită întrucât nu se poate vorbi de un consens neechivoc între cei trei inculpați și o voință comună, de coeziune psihică, obiective comune, lipsind cu desăvârșire și elementul programatic.

Așa cum rezultă din probele administrate (declarațiile inculpaților H.A.I., H.I., procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate) inculpata H.I. a acționat la cererea fostului său soț, inculpatul H.A.I., care îi transmitea indicații cu privire la sumele de bani care urmau a fi remise de la rudele deținuților și numele destinatarilor finali (P.C. și G.G. - persoane cunoscute de inculpatul M.V., cu care acesta intra în contact direct), fără a avea contact cu inculpatul M.V. Faptele și împrejurările relevate de probele administrate demonstrează că inculpata H.I. a acționat din dorința ca fostul său soț, precum și ceilalți deținuți să se bucure de facilități la locul de deținere. Aceasta nu a avut un folos material propriu din activitatea infracțională ci doar a intermediat primirea banilor în vederea retransmiterii lor, relevantă fiind și împrejurarea că inculpata punea uneori bani de la ea, urmând a fi recuperați ulterior de la rudele deținuților.

În acest fel, inculpatul M.V. urmărindu-și scopul propriu, al asigurării efective a foloaselor injuste pentru sine, ca mod de suplimentare, pe această cale, a veniturilor obținute din realizarea funcției publice.

Inculpatul H.A.I. a urmărit pentru sine asigurarea statutului de persoană de încredere a condamnatului, care îi conferea, în grupul deținuților, rolul de lider, dominant. Prin urmare, nu se poate spune că între cei trei inculpați a existat o coeziune psihică comună, o voință comună de a acționa pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpatul M.V. și nici nu se poate reține că au existat acțiuni de execuție specifice unei asociații de tipul celei incriminate în art. 323 C. pen., neexistând relații între toți cei trei inculpați ci doar între inculpatul M.V. și inculpatul H.A.I. pe de o parte și inculpatul H.A.I. și inculpata H.I., pe de altă parte.

De altfel, în conceperea ca „funcțională" a activității infracționale, inculpatul M.V. a apelat și la alte persoane, deținuți ori rude ale acestora, prin intermediul cărora primea banii (din convorbirea telefonică interceptată la 24 noiembrie 2011, ora 19.06:28 rezultă că inculpatul M.V. comunică direct cu martorul I.L., fratele deținutului I.A.N. și cu martorul I.R.l., vărul acestuia).

Relevantă este și discuția purtată între inculpatul M.V. și inculpatul H.A.I., la data de 05 decembrie 2011 (proces-verbal de redare) în care inculpatul M. îi spune inculpatului H.: „(...) Să-mi dai numărul lui nevastă-ta, că nu-l mai am. Tu-I știi?".

Prin urmare, Curtea constată că fapta prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpaților M.V., H.A.I. și H.I. nu întrunește obiectiv și subiectiv trăsăturile acestei infracțiuni, impunându-se o soluție de achitare potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În cauză, nu se poate reține nici circumstanța agravantă legală a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 75 lit. a) C. pen. întrucât, dată fiind natura infracțiunilor comise (luarea de mită și darea de mită), care sunt infracțiuni de consumare anticipată, nu ne aflăm în privința efectuării, în comun, a actelor de executare în săvârșirea infracțiunii, în modalitatea reținută, a primirii, urmare a pretinderii, de bani și alte foloase.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracțiunile comise pentru care inculpații M.V., H.A.I. și H.I. au fost găsiți vinovați, Curtea a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. precum și scopul prev. de art. 52 C. pen., ținând seama de imperativele impuse de politica penală actuală ce vizează luarea unor măsuri corespunzătoare împotriva infracțiunilor de corupție, infracțiuni cu grad ridicat de pericol social.

Astfel, tratamentul penal urmează a fi adecvat gravității, în sine, a faptelor pentru care inculpații trebuie trași la răspundere penală, dar și la persoana acestora și la posibilitățile de îndreptare, prin pedeapsă.

În acest context, Curtea observă gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de luare de mită comisă de inculpatul M.V. în participatie penală, în calitatea avută de subcomisar de penitenciar, șef de secție în cadrul Penitenciarului Rahova, funcție publică importantă și care a fost deturnată de către inculpat, din cupiditate, de la menirea de a asigura legea într-un mediu specific, determinat exclusiv de prescripțiile legii penale și menit să conducă, esențial, la reinsertia socială a persoanelor private de libertate la o modalitate organizată de obținere, în mod injust, cu caracter de repetabilitate, a unor sume de bani necuvenite.

Gravitatea faptei comisă de inculpatul M.V. este semnificativă în condițiile în care acesta avea îndatoriri speciale specifice funcției - ca lider al grupului social de bază al cadrelor din secția a Vl-a, aflat în afara gratiilor și ținut să contribuie la formarea persoanelor private de libertate în sensul reeducării lor și al redobândirii respectului față de lege. De asemenea, Curtea reține mobilul și scopul urmărit - obținerea cu caracter de repetabilitate și continuitate de sume de bani ce reprezintă contraechivalentul conduitei sale ilicite, contrare atribuțiilor de serviciu.

Pe de altă parte, la gradarea pedepsei, Curtea a ținut seama de împrejurarea că dintr-un spațiu al autoritățiijn afara gratiilor, inculpatul va trece într-un spațiu propriu comunității deținuților, anonimi și privați de prestigiu, aflată în spatele grațiilor.

Aceasta pentru că privarea de libertate efectivă a inculpatului este văzută ca necesară pentru exemplaritatea pedepsei și proporțională cu gravitatea faptei, astfel cum s-a arătat.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului H.A.I., Curtea a avut în vedere, conform art. 27 C. pen., contribuția efectivă avută la comiterea infracțiunii de luare de mită de către inculpatul M.V. și corelativ, la infracțiunea de dare de mită de către mituitorii deținuți, contribuție ce a făcut posibilă asigurarea de către inculpatul M.V. a banilor și foloaselor necuvenite, reținând că inculpatul a acceptat, în mod facil, în beneficiul propriu, să acorde ajutor inculpatului M.V., pentru a se bucura de un statut privilegiat și de asemenea, a implicat-o activ și pe inculpata H.I. în activitatea infracțională.

Pentru fapta de dare de mită comisă de către inculpat, Curtea a aplicat de asemenea, o pedeapsă, întrucât inculpatul a dat banii pentru a-și asigura calitatea de lider în grupul deținuților, o anumită autoritate și libertate de mișcare, inclusiv posibilitatea de a comunica nestingherit, la telefon, pentru reușita activității infracționale concepută de inculpatul M.V.

Așa fiind, în raport cu gravitatea concretă a contribuției inculpatului, durata și importanța acțiunilor întreprinse de inculpat în beneficiul material, imediat, al inculpatului M.V. și în propriul beneficiu pe alt plan decât cel material, dar și cu persoana inculpatului, aflat sub o măsură preventivă privată de libertate și nevoit să acționeze conform unor noi valori apreciate de sine ca fiind în concordanță cu noua împrejurare în care s-a aflat - plasarea în spațiu închis - Curtea a aplicat acestuia pedeapse situate la nivelul minimului special redus cu 1/3, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., iar pedeapsa finală stabilită conform art. 33 lit. b), art. 34 lit. a) C. pen., va fi în regim de detenție, resocializarea viitoare, pozitivă, a inculpatului nefiind posibilă decât prin privare efectivă de libertate.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei H.I., Curtea a ținut seama, de asemenea, de art. 27 C. pen. respectiv de contribuția efectivă avută la comiterea infracțiunilor, complicitatea concomitentă a inculpatei, importanța contribuției avute în asigurarea aproprierii foloaselor injuste de către inculpatul M.V., împrejurarea că inculpata nu a avut un beneficiu material ori moral pentru sine de pe urma activității infracționale precum și de persoana acesteia.

Cu privire la cuantumul pedepselor, a ținut seama că inculpata și-a recunoscut vinovăția în condițiile art. 3201 C. proc. pen., apreciind că aplicarea unor pedepse situate la minimul special redus cu o treime, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., iar pedeapsa finală va fi stabilită conform art. 33 lit. b), art. 34 lit. a) C. pen. fără adăugarea vreunui spor, ținând seama de circumstanțele factuale reținute și persoana inculpatei.

Inculpata beneficiază de un grad de instruire superioară fiind absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației - specializarea Asistență socială, promoția 2009, este integrată social, desfășurând o activitate cu caracter permanent, remunerată, ca asistent social-educator în cadrul Centrului de Plasament H. circumstanțe personale din care se poate deduce că resocializarea acesteia, viitoare, pozitivă, este posibilă fără privare efectivă de libertate, în condițiile art. 861 C. pen.

În cazul inculpatei, modalitatea de suspendare sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 862 C. pen. se apreciază ca, prin sistemul de obligații impuse conform art. 863 lit. a) – d) C. pen., reprezintă o garanție a îndreptării inculpatei și corespunde exigențelor art. 52 C. pen.

În privința inculpaților trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 -încadrare juridică prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., Curtea reține următoarele:

Pentru inculpatul S.F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, fiind deținut pe secția Vl-a din cadrul Penitenciarului Rahova, aflat în executarea unei pedepse de 14 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a dat inculpatului M.V., șeful secției, în mod indirect, suma de 100 RON, pentru ca acesta să îi aprobe o cerere la vizită fără dispozitiv de separare, în decembrie 2011, Curtea reține că sunt probe de vinovăție.

Astfel, inculpatul S.F. a fost trecut pe lista întocmită de inculpatul M.V. după discuțiile purtate în prealabil, cu inculpatul H.A.I., listă prezentată spre aprobare comisarului șef. Din discuțiile dintre inculpatul M.V. și inculpatul H.A.I. rezultă, fără dubiu, că inculpatul S.F. este, potrivit afirmațiilor inc. H., dintre persoanele puse de acesta pe listă, care dă bani pentru aprobarea vizitei". (...) Care i-am pus eu, ăștia dau. Toți dă. MV: Care i-ai pus? H.A.I.: M. dă, Ș. dă, S.F. dă"(...) (proces-verbal de redare).

Din declarația inculpatului H.A.I., inițială, dată în cursul urmăririi penale și care potrivit principiului liberei aprecieri a probelor urmează a fi reținută întrucât se coroborează cu conținutul informativ al convorbirii interceptate, rezultă că inculpatul S.F. a dat pentru aprobarea vizitei un cartuș de țigări K. care, așa cum s-a reținut, reprezintă o monedă de schimb în mediul penitenciar, având o valoare de 130 RON.

Inculpatul S.F. a negat că a dat prin intermediari suma de 100 RON, pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare, aspect confirmat de documentele obținute de la Poșta Română.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul S.F. a avut posibilitatea să îl confrunte, în mod direct, pe inculpatul H.A.I., care a declarat diferit, că a trebuit să pună el banii în locul lui, inculpatul S. urmând să îi dea înapoi când va fi posibil, lucru ce nu s-a mai întâmplat.

Această declarație va fi înlăturată după criteriul nesincerității dedus din necoroborarea ei cu probele administrate, astfel cum s-a arătat, știut fiind că declarațiile date de inculpați în cauză sunt divizibile. De asemenea, precizarea făcută de inculpatul H. la întrebarea, directă, a inculpatului S. trebuie interpretată ca o încercare de a-l deculpabiliza pe acesta, făcută urmare a faptului că pentru deconspirarea sa și trimiterea în judecată inculpatul H.A.I. și-a reluat poziția egală, în grupul deținuților, pierzând orice avantaj.

Nu aceeași este situația inculpatului P.T.A. care s-a prelevat, în tot cursul procesului penal de dreptul la tăcere.

Potrivit procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, din data de 14 decembrie 2011, față de numitul P.T.A. s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din 13 decembrie 2011 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, la începutul lunii decembrie 2011, în urma pretindem sumei de 100 RON de către inculpatul M.V. prin intermediul lui H.A.I., cu scopul de a-i aproba o vizită fără dispozitiv de separare, a trimis prin intermediari această sumă lui H.I., iar aceasta a expediat banii în data de 09 noiembrie 2011 prin trimitere poștală lui G.G. care, la rândul lui, i-a predat inculpatului M.V.

În actul de sesizare s-a reținut că banii au fost dați în numele inculpatului și cu știința sa, de către R.D., așa cum a precizat acesta în declarația dată, susținere ce a fost confirmată de către inculpatul H.A.I.

La rândul lui, inculpatul R.D. a fost pus sub urmărire, în baza procesului-verbal din aceeași dată, 14 decembrie 2011, pentru dare de mită (autorat și complicitate -trei acte materiale) constând în fapt, în aceea că, la 05 decembrie 2011 prin intermediul fratelui său, R.T., a remis suma de 400 RON inculpatului M.V. pentru ca acesta să creeze un regim preferențial la locul de detenție, pentru el și alți trei deținuți.

Inculpatul R.D. a fost trimis în judecată pentru darea sumei de 400 RON, mită, pentru el și alți trei deținuți, inculpatului M.V., faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriu.

Potrivit discuției dintre inculpatul M.V., purtată în mod direct cu inculpatul R.D., la data de 05 decembrie 2012, după ce acesta și-a arătat nemulțumirea că a uitat să trimită banii, inculpatul deținut R.D. a afirmat: „acum dacă se duce, în 20 de minute e rezolvată", iar inculpatul M.V. a replicat: „Bine".

Din conținutul informativ al convorbirii interceptate purtată, ulterior între inculpatul M.V. și H.A.I., la aceeași dată, 05 decembrie 2011, rezultă, în mod cert, că inculpatul R.D. a beneficiat de facilități (cameră și saltele) în schimbul sumei de 400 RON: M.V. „Deci i-am dat și cameră, l-am făcut cameră (...). Am luat și saltele (...) le-am dat și vizite la masă și mi-a zis că pune 4 milioane (...). Și le-am dat la patru inși, îți dai seama (...) Șmecherie!”.

Inculpatul R.D. a precizat că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și își însușește probele administrate, susținând că a dat mită inculpatului M.V. suma de 400 RON pentru el, pentru l.V. și P.T.A., pentru apcobarea vizitei fără dispozitiv de separare din luna decembrie.

În cauză este cert dovedit că suma de 400 RON a fost dată de inculpatul R.D. pentru obținerea unor facilități, la data de 05 decembrie 2011, existând trimiterea poștală efectuată de fratele inculpatului, martorul R.T., în valoare de 400 RON, către G.G.

Prin urmare, Curtea reține că inculpatul R.D. a dat mită suma de 400 RON, prin intermediul fratelui său, inculpatului M.V. urmărind realizarea unui interes „actual", al obținerii, în mediul penitenciar în care era închis, a unei camere corespunzător dotate.

Curtea mai reține că, în această cameră, inculpatul R.D. ocupa funcția de responsabil (șef) de cameră și era deținut împreună cu alți 8 deținuți printre care l.V., P.A., P.T.A. (l.V. a fost scos de sub urmărire penală în considerarea art. 18 C. pen., iar P.A. pentru lipsă de probe).

Nu există nici o probă care să dovedească cu certitudine că inculpatul P.T.A. a dat suma de 100 RON pentru aprobarea vizitei în decembrie, faptă pentru care a fost trimis în judecată ci doar declarația dată de inculpatul R.D. constând în simpla afirmație că a dat banii și pentru inculpatul P. (deși acest lucru îl incriminează o dată în plus, ca și complice).

Totodată, inculpatul H.A.I. susține în declarația dată, inițial, în cursul urmăririi penale, că R.D. a dat suma de 355 RON cu numele lui și al lui P.T.A. și în numele lui l.V. pentru aprobarea vizitei din decembrie însă nu pentru această faptă a fost pus sub acuzație și trimis în judecată astfel că instanța nu se poate considera legal sesizată cu această faptă.

La data de 09 decembrie 2012, fratele inculpatului R.D. efectuează o trimitere poștală, cu suma de 355 RON pe numele inculpatei H. astfel cum rezultă din documentele Poștei. Aceasta nu dovedește că inculpatul P.T.A. a dat mită, în mod indirect.

Prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost înfrântă prin probe singure, certe, de vinovăție.

Ca atare, Curtea va reține că fapta nu a fost comisă de inculpat, existând impedimentul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen. ce impune o soluție de achitare.

Cât privește situația inculpaților T.V., T.G., S.A., M.M., C.M., S.F., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, constând în aceea că, au dat mita pretinsă de inculpatul M.V. prin intermediul inculpatului H.A.I. pentru a beneficia, în luna decembrie, de o vizită fără dispozitiv de separare, iar inculpatul R.D., în același mod, a dat 400 RON pentru alte facilități, Curtea reține că fapta acestora este dovedită, inculpații T.V., T.G., S.A., M.M., C.M., R.D., recunoscându-și vinovăția în condițiile art. 3201 C. proc. pen.

Pentru inculpatul R.D., Curtea reține că a dat mită suma de 400 RON, pentru a beneficia de dotarea camerei de deținere, nefiind dovedit, sub aspectul laturii subiective, că ceilalți doi deținuți, colegi de cameră, au urmărit, personal, obținerea acestor facilități și nici că, personal, au dat și ei bani, prin intermediul inculpatului R., sugestivă fiind afirmația inculpatului M. -,,Șmecherie" din care se deduce că a înțeles că a fost păcălit de inculpatul R. (astfel cum rezultă din situația de fapt reținută la pct. 6).

Toți inculpații mituitori au dat sume de la 100 la 200 RON pentru aprobarea unei vizite fără dispozitiv de separare, sens în care au fost trecuți pe acest tabel care, s-a întocmit, la propunerea șefului de secție, inculpatul M.V., iar din verificările efectuate, potrivit adresei transmisă de directorul Penitenciarului Rahova pentru toți cei propuși, existau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38 alin. (4) lit. a) și b) din H.G. nr. 1897/1995 respectiv zi de naștere, stimularea persoanelor private de libertate care au conduita corespunzătoare și participă activ la activități lucrative și educative. Aceeași este și situația inculpatului R.D. care a dat 400 RON, pentru obținerea unor saltele.

Apărarea inculpaților mituitori a avansat teza existenței constrângerii la darea de mită, solicitând achitarea acestora, fapta fiind săvârșită în condițiile art. 255 alin. (2) C. pen.

Chiar dacă a existat o pretindere și aceasta a fost formulată de inculpatul M.V. care avea funcția de șef al secției a Vl-a din cadrul Penitenciarului Rahova, mediu închis unde se aflau plasați în stare de arest preventiv ori în executarea unor pedepse (inculpații S.A. și S.F.) nu se poate reține că inculpații mituitori au acționat sub imperiul constrângerii.

Astfel, potrivit art. 255 alin. (2) C. proc. pen. darea de mită nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.

Această cauză specială de excludere a caracterului penal al faptei presupune ca cerințe esențiale existența unei constrângeri, prin orice mijloace din partea celui care a luat mită, cu caracter real, de natură să suprime sau să restrângă libertatea de autodeterminare a persoanei asupra căreia este exercitată, să o forțeze la o conduită ilicită impusă de funcționarul corupt iar constrângerea trebuie să fie anterioară dării foloaselor.

Aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță. Așa cum s-a arătat, din probele administrate a rezultat că exista deja instituit un sistem care făcea ca pretinderea să nu mai fie explicită, taxele impuse fiind fixe și acceptate cu facilitate de deținuți în schimbul beneficierii de condiții favorabile, a unor camere dotate corespunzător, a posibilității de a sta în cameră cu cine doresc și potrivit unor relații interpersonale bazate fie pe afecțiune, fie pe colaborare, prietenie ori familie,absolut necesare în mediul penitenciar unde acționează alte norme sociale ce țin strict de valorile specifice ale spațiului penal, închis.

Această dorință a deținuților „de mai bine" a fost speculată de inculpatul M.V. reprezentantul „la vârf" al grupului advers, al cadrelor din penitenciar, grup aflat în afara gratiilor.

Prin urmare, inculpații au dat banii pentru a obține beneficii, neputându-se susține că au fost constrânși să dea mită în așa fel încât vina lor să poată fi anulată.

„Riscul" inculpaților mituitori de a nu primi „beneficiile" vizate respectiv dreptul la o vizită fără dispozitiv de separare, deși îndeplineau condițiile legale ori de a avea o cameră mai bună decât celelalte, cu saltele, nu întrunește condițiile constrângerii morale și în consecință, nu înlătură caracterul penal al faptei prev. de art. 255 alin. (1) cu referire la ar. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, având în vedere condiția specială a mituitorilor, de persoane private de libertate, obiectul mitei, de valoare redusă, scopul urmărit - obținerea unei vizite fără dispozitiv de separare, într-o lună a sărbătorii în familie, luna decembrie (în cazul inculpatului R. obținerea unei camere corespunzătoare), ținând seama de împrejurarea că voința de a fi moral într-un mediu penitenciar nu primește sprijin decât din partea cadrelor precum și de faptul că dorința de a obține un beneficiu este mai mare decât cea de a fi moral atunci când actul în sine este motivat de obținerea unei situații favorabile.

Curtea consideră că fapta deținuților de dare de mită nu se cuvine a fi tratată în condițiile legii penale fiind întrunite toate cerințele prev. de art. 181 C. pen. astfel încât se impune achitarea lor cu consecința unei amenzi administrative, în cuantumuf maxim prevăzut de lege.

Curtea are în vedere, totodată, că unora dintre învinuiții aflați într-o situație absolut similară ori în situații mult defavorabile cefor care au fost trimiși în judecată li s-a aplicat aceleași tratament, fiind scoși de sub urmărire penală pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. (situația învinuiților D.F., M.V., D.H., B.M.), iar alții pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. deși împotriva lor existau probe de vinovăție pentru dare de mită (învinuitul l.V.).

Ca atare, va aplica fiecăruia dintre inculpații deținuți mituitori T.V., T.G., S.A., S.F., M.M. și C.M., R.D., conform art. 91 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. câte o amendă administrativă, în cuantum de 2000 RON, urmare a achitării pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., art. 18 C. pen.

Cu privire la măsurile asigurătorii:

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța din data de 2 februarie 2011 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 5600 RON aflată în contul deschis pe numele inculpatului M.V., măsura asigurătorie fiind luată în vederea confiscării speciale.

Potrivit art. 254 alin. (3) C. proc. pen. banii, valorile sau oricare alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă aceștia nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani.

În speță, este dovedit că inculpatul a pretins și a primit banii (și alte foloase) cu titlu de contraechivalent pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în cuantum de 5400 RON.

Curtea a dispus confiscarea din suma de 5600 RON consemnate la Banca C. SA - Sucursala Ș.V., a sumei de 4900 RON, întrucât, dat fiind că M.S. și K.R. au denunțat fapta în condițiile art. 255 alin. (3) C. pen. se impune restituirea către aceștia a sumelor date, 300 RON și respectiv 200 RON.

De asemenea, a dispus restituirea sumei de 200 RON către inculpatul M.V., față de soluția dispusă prin rechizitoriu, de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații M.V., H.I. și H.A.I.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., criticând soluțiile de achitare dispuse în cauză, precum și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.V.

Inculpații M.V., H.I. și H.A.I. au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor stabilite de instanța de fond.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu referire la soluțiile de achitare dispuse de prima instanță, Curtea reține următoarele:

Asocierea pentru săvârșirii de infracțiuni, incriminată în art. 323 C. pen., presupune existența unei structuri organizate, care există pentru o anumită perioadă de timp și acționează coordonat, după reguli bine stabilite, inițiată sau constituită de inculpați ori la care aceștia să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit și în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.

Pluralitatea constituită nu se confundă cu participația penală, ci se deosebește de aceasta tocmai prin existența unui nucleu cu un scop bine determinat (săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni grave), care prezintă prin el însuși pericol social, distinct de cel ce derivă exclusiv din săvârșirea faptei penale.

Prin urmare, contribuția unei persoane la săvârșirea unei infracțiuni, chiar dacă aceasta are un caracter repetabil, nu este suficientă pentru a reține în sarcina sa și infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., fiind necesar a se stabili consensul prealabil neechivoc stabilit între participanți de a acționa pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni.

În speță, este indubitabil că între inculpați a existat o înțelegere în baza căreia sumele de bani date de deținuții din penitenciarul Rahova au ajuns în posesia inculpatului M., însă acest acord de voință nu a depășit limitele unei pluralități ocazionale, fiind vorba în realitate despre o modalitate de comitere a infracțiunii de luare de mită impusă de inculpatul M. pentru a îngreuna sau chiar zădărnici stabilirea unei legături între persoana care dădea sumele respective (sau în beneficiul căreia acest fapt se realiza) și cea care era destinatarul acestora.

Cu alte cuvinte, beneficiarul principat al întregii activități infracționale era inculpatul M., în timp ce avantajele proprii urmărite de ceilalți participanți fie nu existau (cazul inculpatei H.I.), fie depindeau într-o oarecare măsură de inculpatul M. (calitatea de lider printre deținuți, în cazul inculpatului H.A., care îi asigura acestuia o mai mare libertate de mișcare), situație în care nu poate fi stabilită coeziunea psihică specifică infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

Este adevărat că inculpații H.A. și H.I. au solicitat în fața instanței de fond aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în materialitatea lor faptele expuse în rechizitoriu, însă încadrarea lor juridică, întrunirea sau nu a elementelor constitutive ale infracțiunilor deduse judecății, reprezintă o operațiune distinctă, lăsată la atitudinea organului judiciar, nefiind așadar o contradicție între manifestarea de voință a inculpaților și soluția pronunțată de instanța de fond.

În consecință, Curtea constată că soluția de achitare a inculpaților M.V., H.I. și H.A.I. este temeinică și legală, astfel încât sub acest aspect recursul Parchetului este nefondat.

De asemenea neîntemeiat este critica referitoare la soluția de achitare a inculpatului P.T.A. pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen.

În acest sens, esențial a se stabili era faptul dacă acest inculpat și-a manifestat voința de a remite o sumă de bani inculpatului M. pentru ca acesta să aprobe o cerere de vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011.

Din cuprinsul actului de sesizare rezultă pe de o parte că la data de 05 decembrie 2011 inculpatul R.D. a dat inculpatului M. suma de 400 RON, pentru sine și pentru deținuții P.A., P.T.A. și l.V., pentru ca inculpatul să le asigure condiții favorabile la locul de detenție, faptă pentru care a fost inculpat exclusiv inculpatul R.

În același timp, în rechizitoriu se mai face referire la o sumă de 355 RON, trimisă inculpatului M. (via inculpata H.I.) prin mandat poștal în data de 12 decembrie 2011 și destinată a acoperi „taxa" pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare pentru inculpații R., P. și numitul l.V.

În privința inculpatului P., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, reținându-se că a fost trimis, prin intermediari, suma de 100 RON inculpatului M. pentru ca acesta să-i aprobe o cerere de vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011.

Curtea constată că probatoriul administrat în legătură cu această faptă este contradictoriu și insuficient, neputând dovedi vinovăția inculpatului.

Astfel, deși se invocă în sprijinul acuzației declarația inculpatului R., Curtea constată că acesta se referă la suma de 400 RON trimisă inculpatului M. în data de 05 decembrie 2011, însă potrivit celor expuse anterior această sumă reprezintă obiectul material al infracțiunilor pentru care inculpatul R. a fost trimis în judecată, acesta nefăcând referire și la suma de 355 RON.

Singura referire la această din urmă sumă este în declarația inculpatului H.A., care face precizarea că respectiva sumă ar fi fost dată de inculpatul R. în numele lui, al lui P. și a lui l.V., aspecte care (probabil) au rezultat din discuția cu inculpatul R.

În altă ordine de idei, Curtea constată că fată de alte persoane aflate într-o situație similară cu inculpatul P. (numiții l.V. și T.l.D., pentru care inculpatul R. ar fi avansat o sumă de bani pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare, fără ca aceștia să fi cunoscut acest lucru), s-a dispus prin același rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de dare de mită, întrucât din cercetările efectuate în cauză nu a rezultat că acestea au săvârșit respectiva infracțiune.

Or, în condițiile în care inculpatul P. s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații în cauză, probatoriul administrat pe parcursul procesului penal nu dovedește vinovăția acestuia, astfel încât legal și temeinic s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății.

În fine, nu poate fi primită nici critica Parchetului ce pune în discuție soluția de achitare dispusă față de inculpații T.V., T.G., S.A., S.F., M.M., C.M. și R.D. în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen.

În acest context, Curtea constată mai întâi că procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. nu este incompatibilă cu pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp. art. 181 C. proc. pen., căci aceasta presupune o apreciere asupra gradului de pericol social al faptei ce a fost reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului și recunoscută ulterior de către acesta.

În al doilea rând, pe fondul criticii, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corespunzător că, ținând seama de particularitățile cauzei, faptele imputate acestor inculpați sunt în mod vădit lipsite de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În acest sens, chiar dacă nu se poate susține ideea că acești inculpați ar fi acționat sub imperiul unei constrângeri, Curtea constată pe de o parte raportul de inferioritate, de dependență în care aceștia se aflau față de inculpatul M., iar pe de altă parte faptul că în cvasitotalitatea cazurilor (singura excepție fiind cea a inculpatului R., care a dat mită pentru condiții mai bune în camera de penitenciar), sumele de bani au fost date pentru a beneficia de un drept ce li se cuvenea legal (obținerea unei vizite fără dispozitiv de separare), fiind vorba despre fapte izolate, iar nu regulate.

Ținând seama de aceste circumstanțe reale, de obiectul mitei, ca și de conduita procesuală a inculpaților, Curtea reține ca fiind pe deplin justificată soluția de achitare dispusă de prima instanță, astfel încât și sub acest aspect recursul Parchetului este neîntemeiat.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că sunt deopotrivă nefondate criticile Parchetului și ale inculpaților.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea acestora, scopul urmărit și foloasele obținute, dar și datele care caracterizează persoana inculpaților, ca și conduita adoptată de ei pe parcursul procesului penal.

În funcție de aceste circumstanțe reale și personale, pedepsele aplicate inculpaților răspund necesităților de constrângere și reeducare înscrise în art. 52 C. pen., neexistând motive care să justifice agravarea sau atenuarea acestora, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.

Văzând și disp. art. 88 C. pen., precum și art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații M.V., H.I. și H.A.I. împotriva sentinței penale nr. 198 din 14 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la 29 noiembrie 2012.

Constată că inculpații T.G., S.A., S.F., R.D., P.T.A., M.M. și C.M. sunt arestați în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați: T.G., S.A., S.F., R.D., P.T.A., M.M. și C.M. în sumă de câte 400 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.V., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.