Inadmissibility of criminal retrial petition for lack of new facts proving culpability

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 238/F din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul L.C. privind Sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

"Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. 4474/III-6/2012, condamnatul L.C. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Revizuentul a susținut, în esență, că a semnat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren, în calitate de cumpărător, iar ulterior, la indicația tatălui concubinei sale, a semnat și alte acte fără să cunoască însă conținutul acestora.

Examinând cererea de revizuire, conform art. 399 C. proc. pen., reprezentantul parchetului a apreciat că nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul L.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția pentru inculpat, de la 26 noiembrie 2001 la 5 martie 2002.

În baza art. 2 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (3) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., constatând intervenită prescripția răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 11 mai 2000 de B.N.P. "A.N.".

În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a dispus desființarea Dispoziției din 13 aprilie 2000 emisă de Primarul General al Municipiului București referitoare la restituirea terenului situat în București, P.A., sector 1, în suprafață de 2.213,32 mp.

În fapt, s-a reținut că inculpatul a declarat, în mod mincinos, pierderea unui act de identitate în scopul obținerii unui alt act, în vederea folosirii alternative, în cursul unor operațiuni juridice ulterioare și a acceptat să participe la crearea unui titlu de proprietate mincinos, determinând un notar public să redacteze un contract de vânzare-cumpărare în care au fost atestate fapte și împrejurări necorespunzătoare în urma utilizării de către inculpat a unor acte false, împuternicind-o, apoi, pe inculpata B.G. să vândă imobilul unei societăți comerciale.

Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 653 din 22 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea apreciază că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Din analiza dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., pe care petentul își fundamentează cererea, rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Apărarea revizuentului în sensul că ar fi acționat din culpă, a fost verificată de instanțele care au soluționat cauza, astfel că, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuentul, invocând, în motivele scrise formulate de apărătorul ales, prevederile pct. 172 ale art. 3859 din C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii și oral, solicitându-se rejudecarea cauzei în care a fost condamnat, întrucât ar fi fost judecat în lipsă.

Examinând recursul în limitele dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acesta va fi respins ca nefondat, pentru cele ce succed:

În primul rând, se constată că, în raport de data pronunțării hotărârii atacate, sunt aplicabile dispozițiile actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În speță, recursul a fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege însă, pe de o parte, este de observat că, cu ocazia dezbaterilor, nu s-a invocat niciun caz de casare, iar pe de altă parte, este relevant că solicitarea de casare nu a vizat motivele care au fost invocate și, respectiv, analizate ca temei de fapt al cererii de revizuire, cu privire la culpa cu care ar fi acționat în săvârșirea faptelor penale pentru care a fost condamnat definitiv, ci s-a invocat faptul că ar fi fost judecat și condamnat în lipsă.

Trebuie însă precizat că judecarea prezentului recurs se realizează și din perspectiva soluției pronunțate prin sentința recurată, prin prisma efectului integral devolutiv prevăzut de art. 385 alin. (3) din C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte constată, pe de o parte, că în mod corect curtea de apel a reținut că nu există cazul de revizuire de la art. 394 lit. a) C. proc. pen., față de motivele de revizuire invocate de condamnat, respectiv că nu a acționat din culpă în săvârșirea faptelor penale pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit textului de lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisurile invocate de revizuent neputând fi considerate împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței atacate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost avute în vedere de instanțe în fazele anterioare ale procesului penal.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că susținerile de judecare în lipsă reprezintă un motiv care nu se regăsește între cele pe care s-a fundamentat cererea de revizuire formulată, astfel că acesta nu poate fi examinat în recurs, chiar în condițiile devoluției acestuia, limitată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, fiind străin cauzei.

În consecință, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul L.C. împotriva Sentinței penale nr. 238/F din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 225 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS