Police bribery and intellectual forgery: appeals dismissed, convictions and increased sentences upheld

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 352/PI din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8734/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de avocații inculpaților M.M., L.C.A. și B.M., din infracțiunile prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 256 C. pen.

În baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c), C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus să se suspende și executare pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h și arestul preventiv din data de 28 august 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 28 august 2012 emis de Tribunalul Timiș dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c), C. pen., a fost condamnat inculpatul B.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus să se suspende și executare pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h din data de 28 august 2012.

În baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c), C. pen., a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus să se suspende și executare pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h și arestul preventiv din data de 28 august 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 28 august 2012 emis de Tribunalul Timiș dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c), C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen, art. 76 alin. (1) lit. e), C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus să se suspende și executare pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h și arestul preventiv din data de 28 august 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 28 august 2012 emis de Tribunalul Timiș dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c), C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e), C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus să se suspende și executare pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h și arestul preventiv din data de 28 august 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 28 august 2012 emis de Tribunalul Timiș dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c), C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e), C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus să se suspende și executare pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h și arestul preventiv din data de 28 august 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 28 august 2012 emis de Tribunalul Timiș dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea proceselor-verbale de contravenție nr. x întocmit de inculpatul L.C.A., în numele inculpatului B.M. și a procesului-verbal nr. y, întocmit de inculpatul M.M.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: 200 RON de la inculpatul B.C.F.; 600 RON de la inculpatul T.V.; 300 RON de la inculpatul M.M.; 150 RON de la inculpatul L.C.A.; 150 RON de la inculpatul B.M.; 200 RON de la inculpatul B.B.

S-a dispus virarea acestor sume de bani către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contul deschis la B.C.R.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș, înainte de a trece la cercetarea fondului cauzei, s-a pronunțat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză. În acest sens s-a reținut că s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 256 C. pen.

Astfel, s-a reținut că așa cum sunt arătate în C. pen. infracțiunile prev. de art. 254, 256 și 289 au următoarele definiții:

Potrivit art. 254 C. pen. "Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 256 C. pen. "Primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Potrivit art. 289 C. pen. "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Din fișa de evidență aflată la dosar, prima instanță a reținut că inculpatul M.M. are gradul profesional de agent principal de poliție fiind desemnat ca organ de cercetare în baza avizului de poliție judiciară nr. x, iar ca polițist rutier în baza Dispoziției I.G.P.R. din 28 august 2008.

S-a mai reținut că în baza atribuțiilor de serviciu astfel cum sunt descrise ele în fișa postului aflată în copie la dosar inculpatul M.M., trebuia să supravegheze, îndrume și controleze, în condițiile legii, participanții la traficul rutier în zona de competență și să soluționeze lucrările privind accidentele de circulație, produse pe drumurile județene/comunale, din care au rezultat doar pagube materiale. În realizarea acestor atribuții inculpatul M.M. în situația în care constata încălcări ale dispozițiilor legii referitoare la circulația pe drumurile publice avea obligația întocmirii unui proces-verbal și aplicarea unei sancțiuni contravenționale în limitele și în baza dispozițiilor legii.

Deși în faza de urmărire penală inculpatul M.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a constatat că în fața instanței acesta a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor astfel cum au fost ele descrise prin rechizitoriu, însă nu și încadrarea juridică dată acestor fapte. De asemenea s-a reținut că prin recurgerea la procedura simplificată inculpatul a fost de acord cu probatoriul administrat în faza de urmărire penală, probatoriu din care rezultă faptul că în data de 2 iulie 2012 în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu a constatat că numitul C.D.F. (investigator sub acoperire), în jurul orelor 19,15, în timp ce conducea un autoturism pe DN 6 din direcția Sânnicolau Mare spre Timișoara pe raza localității Lovrin a depășit un alt autoturism în zona de acțiune a indicatoarelor și marcajelor "Depășirea interzisă" apoi "Trecere de pietoni".

Din același proces-verbal aflat la dosar prima instanță a reținut faptul că inculpatul i-a spus contravenientului (investigatorului sub acoperire) faptul că acesta din urmă a depășit pe linie continuă și în dreptul marcajului de trecere de pietoni și va trebui să-i aplice o amendă contravențională da la 630 la 1.400 RON și suspendarea permisului de conducere pentru două luni.

S-a reținut că, luând la cunoștință despre comiterea unor fapte de natură contravențională de către persoana ce a fost oprită în trafic (investigatorul sub acoperire), în oricare dintre modalitățile în care ar fi fost comisă acea faptă de natură contravențională, inculpatul, trebuia în virtutea atribuțiilor de serviciu să procedeze la sancționarea contravențională a respectivei persoane, strict pentru încălcările dispozițiilor legii ce au fost constatate. Astfel pentru fapta comisă de către investigatorul sub acoperire, inculpatul trebuia să-i aplice o amendă contravențională, iar ca și sancțiune contravențională complementară trebuia să-i suspende permisul de conducere.

Cu toate acestea în urma discuțiilor și negocierilor purtate de către conducătorul auto și inculpatul M.M., astfel cum rezultă ele din procesul-verbal aflat la dosar, precum și din transcrierea conținutului dialogului ambiental purtat la data de 2 iulie 2012 între cei doi mai sus arătați, prima instanță a constatat fără putință de tăgadă faptul că în urma înmânării sumei de 300 RON de către investigatorul sub acoperire către agentul de poliție (inculpatul M.M.), acesta din urmă a întocmit un proces-verbal de contravenție în care nu a trecut în totalitate încălcările dispozițiilor legii constatate și pentru care a oprit în trafic pe conducătorul auto, aplicând ca și sancțiune contravențională conducătorului auto un avertisment, fără a proceda și la reținerea permisului de conducere, fapt necesar dacă s-ar fi reținut în întregime totalitatea încălcărilor dispozițiilor legii.

S-a reținut că atât literatura juridică cât și practica de specialitate sunt unanime în a aprecia că diferența între infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. și infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. se regăsește în special în cadrul laturii obiective, unde fapta trebuie comisă înainte sau concomitent cu îndeplinirea sau neîndeplinirea actului ce intră în atribuțiile de serviciu, pentru existența infracțiunii de luare de mită, iar pentru existența infracțiunii de primire de foloase necuvenite elementul material (primirea de bani ori alte foloase) trebuie să se realizeze după ce funcționarul a îndeplinit un act licit în virtutea funcției sale.

Ca și element temporal, Tribunalul Timiș a reținut că între inculpat și investigator s-au purtat discuții despre neaplicarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere, și implicit neîntocmirea unui proces-verbal în acest sens, încă înainte de predarea banilor și semnarea unui proces verbal în care nu erau consemnate toate abaterile de la legislația rutieră constatate de către inculpat. .

Mai mult decât atât, s-a reținut că textul legii (art. 254 C. pen.) vorbește despre îndeplinirea, neîndeplinire sau întârzierea actului, ori în situația dată se poate vorbi de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu atâta timp cât inculpatul M.M. constatând săvârșirea de către investigator a unor fapte de natură contravențională, ce aveau ca și sancțiune complementară suspendarea permisului de conducere, urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu nu a trecut în procesul-verbal întocmit acea abatere de la legislația rutieră, deși avea această obligație. Prin neînscrierea în cuprinsul procesului-verbal a totalității abaterilor comise de investigator și constatate de către inculpatul M.M., s-a reținut că încă din momentul întocmirii procesului-verbal, inculpatul a fost de acord cu propunerea investigatorului, acceptând ca în schimbul unei sume de bani, încasată în mod ilegal, să nu treacă abaterea ce ar fi dus la suspendarea permisului de conducere și astfel fapta comisă de către inculpat să fie consumată nu doar în momentul remiterii banilor și semnarea procesului-verbal, ci înainte de acest moment, respectiv din momentul purtării discuțiilor dintre cei doi și necuprinderea în procesul-verbal a tuturor abaterilor constatate. Ca urmare a omisiunii inculpatului M.M. de a insera în cuprinsul procesului-verbal de contravenție întocmit la data de 2 iulie 2012 a abaterii contravenționale ce ar fi dus la suspendarea permisului de conducere, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, contravenientul, în urma discuțiilor purtate și a înțelegerii prealabile a remis inculpatului suma de 300 RON și astfel prima instanță a considerat că în speță sunt regăsite pe lângă elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. și cele ale art. 254 C. pen.

S-a reținut că atât literatura juridică cât și practica de specialitate sunt unanime în a aprecia faptul că atunci când fapta funcționarului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu întocmește în mod fals un act privitor la îndatoririle sale de serviciu pentru a beneficia de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, săvârșește atât infracțiunea prev. art. 254 C. pen. cât și infracțiunea prev. de art. 289 C. pen.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.C. prima instanță a reținut următoarele.

În baza atribuțiilor de serviciu astfel cum sunt descrise ele în fișa postului aflată în copie la dosar inculpatul L. trebuia să supravegheze, îndrume și controleze, în condițiile legii, participanții la traficul rutier în zona de competență și să soluționeze lucrările privind accidentele de circulație, produse pe drumurile județene/comunale, din care au rezultat doar pagube materiale. În realizarea acestor atribuții inculpatul L. în situația în care constata încălcări ale dispozițiilor legi referitoare la circulația pe drumurile publice avea obligația întocmirii unui proces-verbal și aplicarea unei sancțiuni contravenționale în limitele și în baza dispozițiilor legii.

Atât în declarațiile date în faza de urmărire penală cât și în declarația dată în fața instanței, Tribunalul Timiș a reținut că inculpatul L. a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor. S-a mai reținut că în faza de urmărire penală inculpatul a descris modalitatea de comitere a faptelor arătând că deși a luat la cunoștință de faptul că contravenientul I.A. a comis o abatere la regimul circulației pe drumurile publice și trebuia ca pe lângă amenda contravențională ce urma a fi aplicată să dispună și aplicarea unei sancțiuni complementare, respectiv suspendarea permisului de conducere, a acceptat în urma discuțiilor purtate cu contravenientul să nu cuprindă în procesul-verbal aceea faptă comisă de către contravenient care ar fi dus la suspendarea permisului de conducere.

Prima instanță a constatat că prin necuprinderea în conținutul procesului-verbal a acelei abateri ce ar fi dus la suspendarea permisului de conducere, inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., dat fiind faptul că procesul-verbal astfel întocmit nu cuprindea totalitatea faptelor comise de către contravenient și nici a sancțiunilor ce urmau a fi aplicate în cazul reținerii corecte a tuturor abaterilor contravenționale, se poate afirma că acest proces-verbal a fost întocmit în fals.

Mai mult decât atât s-a reținut că din procesul-verbal aflat la dosar rezultă că acesta poartă datele de identificare și semnătura inculpatului B. deși a fost întocmit de inculpatul L., fiind astfel și din acest punct de vedere un fals.

Referitor la comiterea infracțiunii de luare de mită prima instanță a reținut că inculpatul care luase la cunoștință de abaterile comise de contravenient și cunoscând sancțiunea ce urma a fi aplicată, încă înainte de a primi suma de bani a fost de acord cu propunerea contravenientului de nu-i suspenda permisul de conducere.

Chiar dacă suma de bani a fost dată după întocmirea și semnarea procesului-verbal s-a constatat de către instanța de fond că banii sau alte foloase au fost acceptate (și chiar indirect solicitate) încă din timpul discuțiilor purtate de inculpatul L. cu contravenientul, inculpatul fiind conștient de faptul că urma să primească, ca și recompensă pentru neridicarea permisului de conducere un folos material necuvenit. Acest fapt a fost reținut atât din procesul-verbal întocmit de către investigatorul sub acoperire cât și din transcrierea convorbiri înregistrată ambiental și purtată de investigatorul sub acoperire și inculpații L.C. și B.M., unde contravenientul se arată dispus să plătească amenda pe loc pentru a nu-i fi suspendat permisul de conducere, iar inculpatul L. care știa că nu deține chitanțier pentru a-i elibera dovada achitării amenzii, a fost de acord să primească o sumă de bani pentru a nu trece în procesul-verbal de contravenție abaterea ce ar fi dus la suspendarea permisului de conducere.

Ca și în situația inculpatului M. și inculpatul L. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și prin necuprinderea în procesul-verbal de contravenție a tuturor abaterilor comise de contravenient a urmărit obținerea pentru el de sume de bani fapte care s-a apreciat că întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual cât și pe cele ale infracțiunii de luare de mită.

Cu privire la inculpatul B. prima instanță a reținut faptul că acesta era coleg de echipaj cu inculpatul L. la data de 24 iulie 2012 atunci când a fost sancționat contravențional investigatorul sub acoperire I.A. de către inculpatul L. Mai mult decât atât inculpatul B. a fost cel care a procedat la oprirea în trafic a investigatorului sub acoperire, și chiar dacă în faza de urmărire penală nu a recunoscut că a purtat și el discuții cu contravenientul, în fața instanței acesta a recunoscut comiterea faptelor. S-a apreciat că recunoașterea acestuia din fața instanței se coroborează cu procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire precum și cu transcrierea convorbiri purtate cu acea ocazie, de unde rezultă că și el a fost de acord ca în schimbul necuprinderii în procesul-verbal a tuturor abaterilor comise să beneficieze de anumite sume de bani necuvenite.

Și în cazul inculpatului B. s-a constatat că acesta încă din momentul întocmirii de către inculpatul L. a procesului-verbal avea cunoștință de faptul că niciunul dintre inculpați nu deținea la momentul respectiv chitanțier pentru a putea elibera dovada achitării sancțiunii contravenționale aplicate și cu toate acestea a fost de acord ca în cuprinsul procesului-verbal, în schimbul unor sume de bani să nu fie cuprinse toate abaterile contravenționale constatate.

Mai mult decât atât, s-a reținut că deși inculpatul L. a fost cel care a întocmit procesul-verbal, pe acesta sunt regăsite datele și semnătura inculpatului B., care deși știa că cele cuprinse în respectivul proces-verbal nu cuprinde în totalitate cele constatate a fost de acord să-l semneze. Tribunalul a apreciat că prin aplicarea semnăturii pe un proces verbal ce nu corespundea realității inculpatul B. a săvârșit infracțiunea de fals intelectual, chiar dacă cele consemnate în cuprinsul procesului verbal au fost trecute de către inculpatul L.

Ca și în situațiile de mai sus, s-a reținut că și inculpatul B. a fost de acord ca, în urma întocmirii în fals a procesului-verbal, să beneficieze de anumite avantaje materiale din partea contravenientului și cum această activitate de urmărire de a beneficia de avantaje materiale a avut loc înainte de remiterea banilor s-a constatat de către prima instanță prezența infracțiunii de luare de mită și nu de primire de foloase necuvenite.

Prin urmare, prima instanță, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate pentru inculpații M.M., L.C.A. și B.M. din infracțiunile prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., în infracțiunea prev de art. 256 C. pen.

Prin Rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1694/P/2011 emis la data de 20 septembrie 2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20 septembrie 2012 sub număr unic de dosar 8734/30/2012, au fost trimiși în judecată inculpații B.C.F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen; B.B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen; T.V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen; M.M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; L.C.A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen,, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În fapt s-au reținut următoarele:

În timpul activităților desfășurate în baza ordonanței și autorizației din data de 29 mai 2012, în jurul orei 10,08, investigatorul sub acoperire O.A. conducea un autoturism pe DN 6, din direcția Șandra spre Lovrin, iar la intersecția cu satul Bulgăruș, în zona de trecere a căii ferate fără bariere semnalizată cu "crucea Sf. A." și în zona de acțiune a indicatoarelor și marcajelor "Depășirea interzisă" și "Stop", investigatorul sub acoperire a fost oprit de un echipaj de poliție care își desfășura activitatea cu autospeciala de poliție.

Unul dintre polițiști s-a recomandat ca fiind ag. principal B.C.F. din cadrul I.P.J. Timiș - secția de poliție rurală Periam, a solicitat documentele investigatorului, pentru că acesta nu a respectat semnificația indicatorului "Stop" la trecerea cu calea ferată. În continuare, investigatorul sub acoperire și inculpatul B.C.F. s-au deplasat la autospeciala de poliție unde colegul său de echipaj - ag. principal B.B., a luat permisul de conducere al investigatorului și l-a întrebat asupra itinerariului de deplasare. Inculpatul B.C.F. i-a prezentat investigatorului regulamentul rutier și abaterile comise, menționând la fiecare sancțiunile ce urmau a fi aplicate. Investigatorul a declarat că va plăti pe loc amenda, iar inculpatul B. l-a întrebat dacă are asupra sa suma de 420 RON, investigatorul răspunzând afirmativ. Când investigatorul a început să numere banii, inculpatul i-a restituit toate documentele și i-a spus că trebuie să plătească doar 400 RON. Banii au fost înmânați inculpatului B.C.F. care i-a așezat în torpedoul autospecialei.

Pe tot parcursul discuțiilor și în momentul primirii sumei de bani de către inculpatul B.C.F., în autospeciala de poliție, pe scaunul șoferului, s-a aflat inculpatul B.B.

În data de 21 noiembrie 2011, numitul M.M.M. a adresat un denunț Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Timiș, denunț ce a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a agentului B.F. care, în data de 8 octombrie 2011, pe raza localității Lovrin a oprit autoturismul la volanul căruia se afla denunțătorul și, sub pretextul că acesta nu s-a asigurat la trecerea de cale ferată, l-a atenționat că urma a fi sancționat contravențional și a i se suspenda permisul de conducere pe o perioadă de trei luni. Întrucât denunțătorul a insistat să nu-i fie suspendat permisul de conducere, agentul B.F. a precizat că "fără suma de 50 de euro, nici nu discută" cu denunțătorul.

La data respectivă, denunțătorul M.M.M. se deplasa la volanul unui autoturism O.Z. către Sânnicolau Mare, fiind însoțit de alte patru persoane.

În acest sens, s-a procedat la audierea martorului B.D. care a arătat că, în data de 8 octombrie 2011 l-a însoțit pe denunțător, ca pasager pe locul din dreapta față în autoturismul condus de acesta, cu destinația Sânnicolau Mare. Pe raza localității Lovrin, la 300 - 400 m de trecerea peste calea ferată, autoturismul condus de numitul M.M.M. a fost oprit de un echipaj de poliție, după ce unul dintre agenți i-a comunicat denunțătorului că nu a oprit la trecerea peste calea ferată, ceea ce denunțătorul a negat. După ce polițistul a primit documentele personale ale denunțătorului și ale autoturismului, a mers la autospeciala de poliție, la scurtă vreme denunțătorul plecând după acesta. Imediat, denunțătorul a revenit la autoturism și le-a comunicat ocupanților acestuia că urmează să-i fie suspendat permisul de conducere dacă nu-i dă agentului de poliție 50 de euro. Întrucât nimeni nu a avut suma respectivă, denunțătorul a fost sancționat contravențional și fiindu-i oprit permisul de conducere.

Pe procesul-verbal de contravenție nr. z, denunțătorul a făcut mențiunea: "Nu recunosc nimic din cele arătate mai sus în fața martor, pentru faptul că agentul B.F. mi-a cerut suma de 50 euro".

În data de 27 martie 2012, numitul T.I. a adresat un denunț Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Timiș, denunț ce a fost înaintat spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care a arătat că, în data de 25 martie 2012, s-a deplasat împreună cu fiul său la piața din Lovrin pentru a valorifica un autocamion încărcat cu lemne. Numitul M.S. a fost de acord să cumpere lemnele respective, motiv pentru care denunțătorul și fiul său, însoțiți de cumpărător, s-au deplasat cu autocamionul la locuința celui din urmă situată în localitatea Lenauheim. La aproximativ 1 - 2 km de localitatea Lovrin, denunțătorul a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție, iar polițistul de la volan i-a solicitat documentele personale, ale autocamionului și ale încărcăturii, după care i s-a cerut să meargă până la o parcare din apropiere, documentele rămânând la polițistul care le solicitase anterior.

Apoi, denunțătorul a fost chemat la autospeciala de poliție unde unul dintre polițiști i-a adus la cunoștință că are asigurarea expirată, motiv pentru care urmează a-i fi aplicată amendă de 2.000 RON și, ca măsură administrativă, reținerea certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare, iar dacă dorește să circule și să nu fie amendat, să dea celor doi polițiști 200 RON. Întrucât denunțătorul nu avea asupra sa decât 50 RON, s-a deplasat la autocamion unde le-a comunicat celor doi însoțitori pretențiile organelor de poliție și i-a cerut lui M.S. suma de 150 RON, după care a revenit la polițiști cu suma pretinsă, fiind refuzat de polițistul din dreapta care i-a spus că este "prost", întrucât suma pretinsă era de 800 RON, nu 200 RON. Deoarece denunțătorul a precizat că nu are suma respectivă, polițiștii l-au întrebat unde duce lemnele și a stabilit cu aceștia că, după descărcarea lemnelor și încasarea contravalorii acestora, să revină în aceeași parcare unde ei îl vor aștepta și să le dea cei 800 RON solicitați.

Denunțătorul a plecat cu autocamionul și, în apropierea gării Bulgăruș, organele de poliție l-au oprit din nou, polițistul din dreapta spunându-i că-1 vor aștepta în acel loc sau vor veni la Lenauheim.

Datorită acestui comportament, denunțătorul a apelat serviciul unic de urgență 112 unde a reclamat:

".. Îs doi polițiști, nu știu cum îi cheamă că nu s-au prezentat, m-or cerut 200 euro ca să nu-mi facă amendă. Și m-or lăsat să mă duc în Lenauheim, că acolo descarc lemnele și mă întorc la ieșire din Bulgăruș ca să le dau banii, 200 de euro.."

Întrucât denunțătorului i s-a dat legătura la poliție, a relatat din nou ce i s-a întâmplat.

".. La ieșire din Lovrin, s-o luat un echipaj de poliție după mine și m-a oprit și mi-or zis că n-am, îs expirate asigurările. Io n-am băgat de seamă, o fi, n-o fi expirate, nu știu. Și m-or cerut ori 200 de euro, ori opt milioane să le dau. Le-am spus că nu am și m-or întrebat că unde merg. Le-am spus că merg în Lenauheim și or zis ori vin ei după mine în Lenauheim să le dau banii, ori mă întorc la drumu' Bulgăruș, spre Lovrin, mă așteaptă să predau banii un polițist îl cunosc, nu îl știu după nume da .. îi la Periam. Îi unul mai micuț de statură, îi la Periam, nu știu cum îl cheamă ..".

După ce denunțătorul a ajuns la locuința cumpărătorului M.S., la scurt timp a sosit și echipajul de poliție. Polițistul care conducea autospeciala i-a cerut să dea cei 800 RON, denunțătorul spunând că nu a primit banii până nu descarcă lemnele, iar polițistul l-a trimis la cumpărător să ceară banii, ceea ce denunțătorul a și făcut. Cu banii în mână, denunțătorul s-a dus la autospecială și le-a comunicat celor doi polițiști că nu le dă niciun ban și să-i întocmească proces-verbal. Polițistul de la volan i-a solicitat denunțătorului să-și dea jos plăcuțele de înmatriculare, dar acesta a refuzat și a apelat din nou serviciul 112 unde i s-a dat legătura la poliție, denunțătorul precizând ".. m-or urmărit, or venit până la unde trebuia să descarc lemnele și o zis că-mi reține și permisu, îmi ia numerele la mașină, pentru că n-am vrut să le dau banii .. 8 milioane.".

Întrucât discuția a fost auzită de către polițistul ce ocupa scaunul din dreapta, acesta s-a dus în fugă la Logan de unde a revenit cu actele pe care i le-a dat denunțătorului în fugă, amenințându-l totodată că le va spune colegilor din zonă de el și că nu va mai circula în zonă.

Cu ocazia audierii denunțătorului de către Serviciul Județean Anticorupție Timiș, acesta a identificat din fotografiile prezentate cei doi polițiști, respectiv B.B. - șoferul autospecialei și B.C.F. - polițistul ce se afla în partea dreaptă.

La data de 29 august 2012, s-a procedat la audierea martorului M.S. care a arătat că, după ce a plecat cu T.I. și fiul acestuia, cu autocamionul cu lemne, spre locuința sa, autovehiculul a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție din care a coborât un lucrător în uniformă care i-a solicitat denunțătorului să-i prezinte documentele la control și să-l urmeze la mașina de poliție, șoferul autocamionului s-a deplasat la autospeciala de poliție, revenind imediat înapoi și întrebându-l pe martor dacă are ceva bani la el, martorul dându-i suma de 150 RON, cu care a plecat din nou la mașina de poliție de unde a revenit la scurtă vreme, s-a urcat la volanul autocamionului pe care l-a condus până la o parcare ce se afla la 200 - 300 m distanță și unde deja se afla echipajul de poliție.

T.I. a mers din nou la echipajul de poliție, iar când a revenit la autocamion a spus că polițiștii, deși anterior i-au cerut 200 RON, acum vor 800 RON, dar, pentru că nu are atâția bani la el, polițiștii i-au spus că-l vor aștepta în Satu Nou și să se întoarcă la ei cu banii, oprindu-i actele.

La un moment dat, pe traseul Satu Nou - Bulgăruș, echipajul de poliție a ajuns din nou camionul condus de denunțător și i-a spus conducătorului auto să meargă înainte, că vin și ei după el.

Imediat după ce autocamionul cu lemne a parcat la poarta martorului M.S., a sosit și echipajul de poliție care a coborât din autospecială, echipaj format dintr-un polițist înalt și slab, iar celălalt era mai scund, grăsuț și brunet. Ambii polițiști au stat de vorbă cu T.I. Atunci denunțătorul a venit la martor spunând "au și venit ăștia după mine și vor banii", moment în care martorul i-a plătit denunțătorului contravaloarea lemnelor și, cu banii la el, acesta a mers spre autospecială, pe traseu începând să vorbească la telefon și comunicându-le celor doi polițiști că vorbește la Direcția Națională Anticorupție, moment în care polițiștii i-au aruncat actele și au dispărut.

Martorul M.S. i-a recunoscut după fotografie pe inculpații B.C.F. și B.B.

Și numitul T.I.E. a relatat aceeași stare de fapt, menționând că polițistul ce i-a solicitat denunțătorului actele era "înalt, blond și cu chelie", iar când denunțătorul a refuzat să dea suma de bani pretinsă, ambii polițiști l-au amenințat pe denunțător "că-l vor băga și la altceva, că-i vor lua numerele de pe mașină". Când inculpatul B.C.F. a auzit că denunțătorul vorbește la poliție, i-a comunicat acest aspect colegului său, acesta din urmă spunând "dă-i, dă-i actele", după care autospeciala de poliție a plecat în grabă.

Și martorul T.I.E. i-a recunoscut după fotografie pe cei doi inculpați.

În timpul activităților desfășurate în baza Ordonanței și autorizației nr. x/2012, în data de 5 iulie 2012, în jurul orei 09,30, investigatorul sub acoperire S.B., aflat la volanul unui autoturism ce se deplasa pe DN 6, din direcția Sânnicolau Mare spre Timișoara, a fost oprit în localitatea Lovrin de un echipaj de poliție, deoarece a depășit un alt autovehicul în zona de acțiune a indicatoarelor "Depășirea interzisă" și "Trecere de pietoni".

Inculpatul T.V. i-a solicitat investigatorului sub acoperire documentele personale și ale autoturismului; inculpatul l-a pus pe investigator să citească din C. rut. contravențiile săvârșite, sancționate, printre altele și cu măsura administrativă a reținerii permisului de conducere și a plăcuțelor de înmatriculare, deoarece investigatorul a pretins că nu are asigurare obligatorie.

Investigatorul sub acoperire a fost trimis de inculpat să-și caute asigurarea, la autoturism, după care acesta a revenit cu o asigurare expirată, inculpatul trimițându-l din nou să găsească o asigurare valabilă. Investigatorul a revenit la autospeciala de poliție cu asigurarea valabilă, inculpatul spunându-i că a scăpat de reținerea plăcuțelor de înmatriculare, dar trebuie să-i suspende permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru depășire neregulamentară.

Întrucât investigatorul l-a rugat să nu-i suspende permisul de conducere, inculpatul a spus "Ce pot să-ți spun?" și a ridicat din sprânceană. Sesizând acest gest, investigatorul i-a spus inculpatului că merge la mașina sa pentru a căuta asigurarea, deși aceasta se afla la inculpat, acesta fiind de acord. Investigatorul a mers la autoturism și în asigurarea expirată a introdus suma de 300 RON, a revenit la autospeciala de poliție unde a înmânat documentul inculpatului T.V. care a lăsat să cadă cele 300 RON între scaunele din față ale autospecialei, i-a restituit investigatorului documentele, fără a-i întocmi proces-verbal de contravenție și fără a-i reține permisul de conducere pentru abaterile comise.

În timpul activităților desfășurate în baza ordonanței și autorizației mai sus menționate, în data de 22 iulie 2012, în jurul orei 16,30, investigatorul sub acoperire P.A. se deplasa cu un autoturism pe DN 6, din direcția Sânnicolau Mare spre Timișoara, pe raza localității Lovrin fiind oprit de un echipaj de poliție, deoarece a depășit un alt autovehicul în zona de acțiune a indicatoarelor și marcajelor "Depășirea interzisă" și "Trecere pentru pietoni".

Polițistul care a procedat la oprirea investigatorului s-a prezentat ca fiind agent șef de poliție T.V. din cadrul Secției 12 Poliție Rurală Periam, solicitând documentele personale și ale autoturismului, sens în care i s-au înmânat permisul de conducere, cartea de identitate, nu însă și asigurarea de răspundere civilă auto pe care inculpatul a cerut-o în mod expres. După ce investigatorul a predat asigurarea inculpatului, s-a constatat că aceasta este expirată, motiv pentru care inculpatul a adus la cunoștința investigatorului că sancțiunea este amenda contravențională și reținerea permisului de conducere, după care l-a trimis din nou pe investigator la autoturism pentru a găsi asigurarea. După ce investigatorul a revenit cu asigurarea valabilă, l-a rugat pe inculpat să nu-i suspende permisul de conducere, fiind dispus să plătească o amendă mai mare. Inculpatul i-a restituit asigurarea și, cu un gest, i-a dat de înțeles investigatorului că trebuie să plătească o sumă de bani pentru a nu-i fi reținut permisul de conducere. Investigatorul a revenit la autovehiculul său unde a introdus suma de 300 RON în asigurare pe care apoi i-a dat-o inculpatului T.V. care a lăsat să cadă suma de 300 RON între scaunele autospecialei, după care i-a restituit investigatorului toate documentele, fără a-i întocmi proces-verbal de constatare a contravenției și fără a-i reține permisul de conducere pentru abaterile săvârșite.

În timpul activităților desfășurate în baza Ordonanței și autorizației nr. x/2012, în data de 2 iulie 2012, în jurul orei 19,15, investigatorul sub acoperire C.D.F. care conducea un autoturism pe DN 6, din direcția Sânnicolau Mare spre Timișoara, a fost oprit în localitatea Lovrin de un echipaj de poliție, întrucât a depășit un alt autoturism în zona de acțiune a indicatoarelor și marcajelor "Depășirea interzisă" și " Trecere de Pietoni".

Polițistul s-a prezentat ca fiind agent M. din cadrul Poliției Timiș și a solicitat documentele personale ale investigatorului și ale autovehiculului.

Ca urmare a contravențiilor săvârșite, inculpatul l-a avertizat pe investigator că va trebui să-l amendeze și să-i suspende permisul de conducere. Investigatorul l-a rugat pe inculpat să nu-i suspende permisul de conducere, deoarece este dispus să achite orice amendă. Întrucât agentul de poliție a început să completeze procesul-verbal de contravenție, investigatorul i-a cerut din nou să nu-i suspende permisul, inculpatul spunându-i "hai, plătește amenda", sens în care investigatorul a scos din portofel suma de 300 RON pe care a înmânat-o inculpatului, acesta luând-o și punând-o pe scaunul din dreapta.

Ulterior, inculpatul M.M. i-a dat investigatorului să semneze un proces-verbal de contravenție în care a consemnat o altă contravenție decât cea pentru care fusese oprit investigatorul și, după ce acesta l-a semnat, l-a întrebat pe inculpat dacă trebuie să ia și el un exemplar, inculpatul răspunzând negativ, cu motivarea că i-a completat doar un avertisment.

În timpul activităților desfășurate în baza Ordonanței și autorizației nr, x/2012, în data de 27 iulie 2012, în jurul orei 19,40, investigatorul sub acoperire I.A. care conducea un autoturism pe DN 6, din direcția Sânnicolau Mare spre Timișoara, a fost oprit în localitatea Lovrin de un echipaj de poliție, întrucât a depășit un alt autoturism în zona de acțiune a indicatoarelor și marcajelor "Depășirea interzisă" și "Trecere de Pietoni".

Polițistul care a procedat la oprirea investigatorului s-a recomandat ca fiind agent șef principal de poliție B.M. din cadrul Secției 12 Poliție Rurală Periam, după care a cerut documentele personale ale investigatorului și ale autovehiculului și s-a interesat asupra itinerariului acestuia. Întrucât investigatorul a efectuat depășirea printr-un loc nepermis, inculpatul B. l-a avertizat că urmează a-i reține permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile.

În continuare, investigatorul s-a deplasat la autospeciala de poliție împreună cu inculpatul B., iar la volanul autospecialei se afla inculpatul L.C.A. Inculpatul L. l-a avertizat pe investigator că, dacă dorea să iasă din țară, nu mai poate, deoarece o să-i suspende permisul și îi va da o dovadă înlocuitoare valabilă 15 zile, cu care nu poate ieși din țară.

Investigatorul l-a rugat pe inculpatul L. să nu-i suspende permisul de conducere, dar acesta a început să completeze procesul-verbal. Investigatorul a mers la mașina sa, iar când a revenit la autospeciala de poliție, inculpatul B. l-a îndrumat să meargă la colegul său, aspect ce denotă în mod evident înțelegerea prealabilă a inculpaților de a-i aplica investigatorului contravenient o sancțiune mai ușoară. Inculpatul L. completase deja procesul-verbal de contravenție prin care investigatorul era sancționat pentru faptul că a condus autoturismul fără a purta centură de siguranță.

După ce a înmânat procesul-verbal de contravenție investigatorului sub acoperire, în prezența inculpatului B.M., inculpatul L. l-a întrebat pe investigator dacă achită amenda pe loc, acesta răspunzând afirmativ, dar inculpatul L. a precizat că nu are chitanțierul la el. Investigatorul a întrebat cât trebuie să plătească, dar polițistul a evitat să răspundă, moment în care investigatorul a întrebat dacă 300 RON este bine, iar ambii inculpați i-au dat de înțeles că suma menționată este suficientă. în acel moment, investigatorul a scos din portofel suma de 300 RON pe care a înmânat-o inculpatului L.C.A.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, inculpații nu au recunoscut comiterea acesteia, pretinzând că, în mod real, au consemnat în procesul-verbal de contravenție că investigatorul nu purta centura de siguranță, deși pe parcursul întregii discuții purtate cu acesta nu i-au adus niciun moment la cunoștință respectiva contravenție, ci ambii inculpați au insistat că urma a-i fi luat permisul de conducere, după ce, în momentul opririi, inculpatul B. a adus la cunoștința investigatorului că a încălcat dispozițiile legale referitoare la "viteză, linie, intersecție".

Cu ocazia audierii, inculpatul B. a arătat că, deși numele său figurează pe procesul-verbal de contravenție predat investigatorului sub acoperire, el nu a semnat acest document, motiv pentru care se va dispune disjungerea cauzei față de A.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 C. pen.

Având în vedere faptul că toți inculpații au uzat de procedura simplificată, Tribunalul Timiș a soluționat cauza pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpații nu le-au contestat, precum și pe paza probelor în circumstanțiere depuse în faza de judecată.

Pe fond, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Timiș a reținut aceeași situație de fapt cu cea menționată în rechizitoriu, constatând că declarațiile inculpaților date în fața instanței se coroborează cu procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, precum și cu procesele-verbale de transcriere a conținutului dialogurilor ambientale purtate între investigatorii sub acoperire și inculpați, cu ocazia opririi în trafic de către inculpați a investigatorilor sub acoperire, ca urmare a încălcării regulilor de circulație, precum și cu declarațiile date de către inculpați cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului T.V., prima instanță a reținut faptul că, deși acesta inițial în declarațiile date în faza de urmărire penală a negat comiterea faptei, ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar, acesta a arătat că recunoaște și regretă faptele comise, declarație pe care și-a menținut-o și în fața instanței și care se coroborează cu procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire S.B. și P.A. și aflate la dosar, precum și cu procesele-verbale de transcriere a conținutului dialogului ambiental purtate în datele de 5 iulie 2012 între inculpatul T.V. și investigatorul S.B. și aflat la dosar și în data de 22 iulie 2012 purtată între inculpatul T. și investigatorul P.

Din conținutul acestor probe mai sus arătate și administrate în faza de urmărire penală, tribunalul a reținut faptul că inculpatul T. în baza aceleași rezoluții infracționale nu doar că nu a refuzat sume de bani, dar a și pretins de la investigatorii sub acoperire S.B. și P.A., sume de bani pentru a nu-i sancționa contravențional pe aceștia deoarece au comis abateri de la legislația rutieră.

Cu privire la fapta inculpatului T.V. de a pretinde și accepta de la investigatorul sub acoperire S.B. suma de 300 RON, respectiv de la investigatorul sub acoperire P.A. suma de 300 RON pentru a nu le întocmi proces-verbal de contravenție pentru comiterea unei contravenții la regimul rutier sancționată ca măsură administrativă cu reținerea permisului de conducere, prima instanță a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei s-a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, prima instanță a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen, a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, au fost avute în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Luând în considerare pericolul social concret al faptelor, tribunalul a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate și că scopul acestei pedepse conform art. 52 C. pen. poate fi atins fără executare efectivă, astfel încât, în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen., fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Referitor la activitatea infracțională a inculpatului B.C.F. prima instanță a reținut faptul că declarațiile acestuia date în fața instanței se coroborează cu procesul-verbal aflat la dosar și întocmit de către investigatorul O.A., precum și cu procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 29 mai 2012 între inculpatul B.C.F. și inculpatul B.B. cu investigatorul O.A.

De asemenea, s-a considerat că probele mai sus arătate se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală M.M.M., B.D., T.I., T.I.E. și M.S.

Tribunalul a constatat că fapta inculpatului B.C.F. de a pretinde și accepta suma de 400 RON de la investigatorul sub acoperire O.A., suma de 50 euro de la denunțătorul M.M.M. pentru a nu-i întocmi proces-verbal de contravenție pentru comiterea unei contravenții la regimul rutier sancționată ca măsură administrativă cu reținerea permisului de conducere, respectiv pretinderea de la denunțătorul T.I. a sumei de 800 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei s-a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, prima instanță a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, au fost avute în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Luând în considerare pericolul social concret al faptelor, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate și că scopul acestei pedepse conform art. 52 C. pen. poate fi atins fără executare efectivă, astfel încât, în temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen., fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului B.B., prima instanță a reținut faptul că declarațiile acestuia date în fața instanței se coroborează cu procesul-verbal aflat la dosar și întocmit de către investigatorul O.A., precum și cu procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 29 mai 2012 între inculpatul B.C.F. și inculpatul B.B. cu investigatorul O.A.

De asemenea, s-a considerat că probele mai sus arătate se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală M.M.M., B.D., T.I., T.I.E. și M.S.

Tribunalul a constatat că fapta inculpatului B.B. care, pe baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul B.C.F., a asistat și l-a încurajat prin prezența sa pe colegul său în momentul în care acesta a pretins și acceptat suma de 400 RON de la investigatorul sub acoperire O.A. pentru a nu-i întocmi proces-verbal de contravenție pentru comiterea unei contravenții la regimul rutier sancționată ca măsură administrativă cu reținerea permisului de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită, respectiv fapta de a pretinde el însuși de la denunțătorul T.I. sumei de 800 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, dar, întrucât suntem în prezența formelor de participație penală ale complicității și autoratului, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că i s-a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei, Tribunalul Timiș a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, s-a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., au fost avute în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, tribunalul a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, la aplicarea acestora, a fost avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost conturată în cauzele Hirst contra Regatul Unit și Sabou și Pârcălab contra România, precum și Decizia nr. XXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c) nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) și la principiul constituțional al proporționalității.

De asemenea, s-a reținut că art. 20 din Constituție prevede că dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte. Prin urmare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului (precizate mai sus), instanța de fond a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată pedeapsa accesorie și va interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Motivând interzicerea exercițiului numai al drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., nu și al tuturor drepturilor inserate în acest articol, instanța reține că: interpretând la speță, din prisma art. 20 alin. (1) din Constituția României și a jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile consacrate de art. 6 parag. 1 (relativ la echitatea procedurilor) și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, instanța de fond a constatat că, în raport de natura infracțiunii pentru care s-a angajat răspunderea penală a inculpatului, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului tuturor drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. nu se justifică. Prin urmare, s-a considerat că interzicerea exercitării oricărei meserii ori activități, precum și a drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator nu are nicio rațiune în cauză, interzicerea acestor drepturi fiind mai mult ca o pedeapsă morală pentru inculpați și contravenind art. 8 și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Luând în considerare pericolul social concret al faptelor, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate și că scopul acestei pedepse conform art. 52 C. pen. poate fi atins fără executare efectivă, astfel încât, în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen., fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Conform art. 359 C. proc. pen., prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Totodată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanța a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii stabilite pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h din data de 28 august 2012.

Referitor la activitatea infracțională a inculpatului M.M. prima instanță a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu, procedând la verificarea activității acestuia atunci când a analizat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei mai sus arătate.

S-a constatat că fapta inculpatului M.M. de a pretinde și accepta de la investigatorul sub acoperire C.D.F. suma de 300 RON pentru a nu-i întocmi proces-verbal de contravenție pentru comiterea unei contravenții la regimul rutier sancționată ca măsură administrativă cu reținerea permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei s-a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța de fond a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, au fost avute în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a mai constatat că fapta aceluiași inculpat, de a întocmi investigatorului C.D.F. proces-verbal prin care atestă comiterea unei alte contravenții la regimul rutier decât cea reală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei s-a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța de fond a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, au fost avute în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) prima instanță a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului M. în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

Luând în considerare pericolul social concret al faptelor, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate și că scopul acestei pedepse conform art. 52 C. pen. poate fi atins fără executare efectivă, astfel încât, în temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen., fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Conform art. 359 C. proc. pen., instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Totodată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii stabilite pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului L.C., prima instanță a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu instanța procedând la verificarea activității acestuia atunci când a analizat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei mai sus arătate.

S-a constatat că fapta inculpatului L.C.A. de a pretinde și accepta de la investigatorul sub acoperire I.A. suma de 300 RON pentru a nu-i întocmi proces-verbal de contravenție pentru comiterea unei contravenții la regimul rutier sancționată ca măsură administrativă cu reținerea permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că i-a fost aplicată acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, s-a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, au fost avute în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a considerat că fapta aceluiași inculpat de a întocmi investigatorului I.A. proces-verbal prin care atestă comiterea unei alte contravenții la regimul rutier decât cea reală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că instanța urmează a aplica acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei s-a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța de fond a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, s-a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) instanța de fond a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului M. în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

Luând în considerare pericolul social concret al faptelor prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate și că scopul acestei pedepse conform art. 52 C. pen. poate fi atins fără executare efectivă, astfel încât, în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen., fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului B.M., instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu instanța procedând la verificarea activității acestuia atunci când a analizat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei mai sus arătate.

S-a considerat că fapta inculpatului B.M. de a pretinde și accepta de la investigatorul sub acoperire I.A. suma de 300 RON pentru a nu i se întocmi acestuia proces-verbal de contravenție pentru comiterea unei contravenții la regimul rutier sancționată ca măsură administrativă cu reținerea permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că instanța a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei s-a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța de fond a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a mai constatat că fapta inculpatului B.M. de a semna procesul-verbal întocmit de inculpatul L.C.A. prin care se atestă săvârșirea de către investigatorul sub acoperire I.A. a unei alte contravenții la regimul rutier decât cea reală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăție a intenției directe, astfel că prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziției legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei s-a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța de fond a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, au fost avute în vedere și disp. art. 3201 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și pe cele ale art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei (fapt rezultat din lipsa antecedentelor penale).

Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, s-a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) prima instanță a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului M. în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, la aplicarea acestora, a fost avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost conturată în cauzele Hirst contra Regatul Unit și Sabou și Pârcălab contra România, precum și Decizia nr. XXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c) nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) și la principiul constituțional al proporționalității.

De asemenea, s-a reținut că art. 20 din Constituție prevede că dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte. Prin urmare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului (precizate mai sus), prima instanță a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată pedeapsa accesorie și va interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Motivând interzicerea exercițiului numai al drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., nu și al tuturor drepturilor inserate în acest articol, instanța reține că: interpretând la speță, din prisma art. 20 alin. (1) din Constituția României și a jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile consacrate de art. 6 parag. 1 (relativ la echitatea procedurilor) și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, s-a constatat că, în raport de natura infracțiunii pentru care s-a angajat răspunderea penală a inculpatului, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului tuturor drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. nu se justifică. Prin urmare, s-a considerat că interzicerea exercitării oricărei meserii ori activități, precum și a drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator nu are nicio rațiune în cauză, interzicerea acestor drepturi fiind mai mult ca o pedeapsă morală pentru inculpați și contravenind art. 8 și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Luând în considerare pericolul social concret al faptelor, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate și că scopul acestei pedepse conform art. 52 C. pen. poate fi atins fără executare efectivă, astfel încât, în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen., fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Conform art. 359 C. proc. pen., prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Totodată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii stabilite pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Având în vedere faptul că la momentul pronunțării hotărârii inculpatul se află în stare de arest instanța în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 28 august 2012 emis de Tribunalul Timiș dacă nu este arestat în altă cauză, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 h și arestul preventiv din data de 28 august 2012 la zi.

Având în vedere faptul că din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că procesele-verbale de contravenție nr. x întocmit de inculpatul L.C. în numele inculpatului B.M. și nr. y întocmit de inculpatul M.M. au fost constatate ca fiind false, în baza art. 348 C. proc. pen., prima instanță a dispus anularea acestora.

Deoarece s-a constatat că în urma activității infracționale inculpații și-au însușit diferite sume de bani, în baza art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, Tribunalul Timiș a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: 200 RON de la inculpatul B.C.F.; 600 RON de la inculpatul T.V.; 300 RON de la inculpatul M.M.; 150 RON de la inculpatul L.C.A.; 150 RON de la inculpatul B.M.; 200 RON de la inculpatul B.B.

Avându-se în vedere faptul că aceste sume de bani au fost indisponibilizate din contul special al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi folosite de către organele de urmărire penală, s-a dispus virarea acestor sume de bani către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contul deschis la B.C.R.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații B.B., M.M., L.C.A. și B.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se arată că sentința penală este nelegală întrucât în mod greșit față de inculpații B.C.F., B.B. și T.V. nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 65 alin. (2) C. pen., aceasta fiind obligatorie pe lângă pedeapsa principală stabilită de instanță. De asemenea, se arată că sentința penală este nelegală sub aspectul omisiunii instanței de judecată de a confisca de la inculpații B.C.F. și B.B. și sumele de 50 euro și 800 RON, nu doar a câte 200 RON de la fiecare inculpat. Astfel, se arată că inculpații B.C.F. și B.B. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, respectiv trei acte materiale, dintre care o activitate de investigator și două denunțuri, denunțătorul M.M. reclamând împrejurarea că inculpatul B.C.F., în timp ce-și exercita atribuțiile de serviciu, împreună cu inculpatul B.B., a pretins de la denunțător suma de 50 de euro, iar conform denunțului formulat de T.I., echipajul format din cei doi inculpați, i-a pretins suma de 800 RON. Se apreciază că cele două infracțiuni reclamate de denunțători au fost consumate în modalitatea alternativă a pretinderii, ceea ce presupunea confiscarea și a sumelor de 50 euro și 800 RON, în solidar de la cei doi inculpați, bani ce au constituit obiectul material al infracțiunii de luare de mită.

Se mai arată că sentința penală atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților B.C.F., B.B., T.V., M.M., L.C.A. și B.M., precum și a modalității de executare a acestora, respectiv suspendarea condiționată, modalitate care nu este în măsură de a asigura reeducarea și prevenția generală, infracțiunile reținute și săvârșite de inculpați fiind caracterizate printr-un grad ridicat de pericol social, fenomenul corupției fiind periculos și extrem de dăunător pentru societate iar atunci când actele de corupție sunt comise de lucrători de poliție, situația este cu atât mai gravă.

De asemenea, se arată că un alt motiv de netemeinicie este acela privind reținerea în mod greșit în sarcina inculpaților B.C.F., B.B., T.V., M.M., L.C.A. și B.M. a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) C. pen., conduita bună a infractorului înaintea săvârșirii infracțiunii. Astfel, se arată că prima instanță a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, însă criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. impun instanțelor de judecată ca la momentul stabilirii și aplicării pedepselor să țină cont și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului. Se apreciază că simpla constatare a existenței vreuneia din împrejurările care pot fi reținută de către instanță din cele enumerate exemplificativ în cuprinsul art. 74 C. pen., nu este de natură să determine în mod automat instanța la reducerea pedepsei principale, ci aceasta trebuie să le aprecieze în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu rezultatul produs și cu periculozitatea infractorului, pentru a decide dacă au caracter atenuant sau nu. Astfel, modalitatea aleasă de inculpați în comiterea infracțiunilor, calitatea pe care o îndeplineau, săvârșirea faptelor în forma continuată sau a concursului de infracțiuni, se arată că ar fi constituit tot atâtea împrejurări față de care reținerea acestei circumstanțe să nu se justifice. Totodată, se arată că aceste circumstanțe atenuante au un caracter facultativ, presupunând ca demers necesar al instanței de judecată o examinare atentă, de ansamblu, a tuturor elementelor și împrejurărilor ce caracterizează în concret fapta săvârșită sau care pot, sau nu, justifica acordarea lor.

În motivarea apelului declarat de inculpatul L.C.A. se solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, se solicită achitarea pentru comiterea acestei infracțiuni în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 46 C. pen. și achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. pen.

Astfel, se arată că nu a existat nici o discuție în care inculpatul L. sau inculpatul B. să pretindă de la investigatorul sub acoperire o sumă de bani anterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, raportat la faptul că ulterior opririi în trafic a autoturismului condus de investigatori, cei doi inculpați au purtat o discuție cu privire la posibilitatea de a reține contravenția de depășire în zona interzisă și care ar fi atras suspendarea permisului, nefiind însă siguri cu privire la acest acest aspect dacă au convenit să rețină doar contravenția legală de lipsa centurii de siguranță, iar la momentul la care investigatorul le-a dat cei 300 RON, procesul-verbal de contravenție era deja scris în modalitatea de mai sus și banii au fost dați după semnarea de către contravenient a procesului-verbal. Prin urmare, se consideră că, în aceste condiții, în mod greșit s-a reținut că inculpatul "a pretins și acceptat" suma de bani pentru a întocmi procesul-verbal de contravenție fără a menționa contravenția cea mai grea, în realitate suma fiind oferită fără a fi pretinsă după întocmirea procesului-verbal de contravenție. Se consideră că în raport cu această stare de fapt, încadrarea juridică a faptei este aceea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., sumele fiind oferite și acceptate după ce agentul de poliție și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.

De asemenea, se arată că suma a fost oferită și acceptată de agenții de poliție numai la insistențele investigatorului sub acoperire, insistențe ce îmbracă forma activității unui "agent provocator" așa cum a fost definit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, considerându-se că în lipsa activității provocatoare a investigatorului sub acoperire, fapta nu ar fi fost comisă, astfel încât se impune aplicarea disp. art. 46 C. pen. cu privire la existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv constrângerea morală. Totodată se consideră că în cauză au aplicarea și disp. art. 68 alin. (2) C. pen. care stabilesc că este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual, se arată că la dosar nu există vreo probă directă că s-ar fi comis contravenția privitoare la depășirea în zona interzisă în afară de declarația investigatorului sub acoperire, ceea ce este considerat ca insuficient și irelevant.

În motivarea apelului declarat de inculpatul B.M. s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de luare de mită până la minimul general prevăzut de legiuitor și aplicarea unei pedepse cu amenda mai mare de 250 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

S-a arătat în motivele de apel că făcându-se aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. în raport cu modificarea limitelor de pedeapsă prin diminuarea lor cu o treime, se impunea aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., minimul special redus după aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. fiind de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. Referitor la infracțiunea de fals intelectual se arată că deși prima instanță a coborât pedeapsa sub minimul special de 4 luni, aplicând o pedeapsă de 3 luni închisoare, a aplicat totuși o pedeapsă prea aspră în raport de natura infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și de gradul de pericol social a acestora, impunându-se reținerea art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen.

Prin Decizia penală nr. 64/A din 28 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-au dispus următoarele:

"În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge apelurile declarate de inculpații B.B., M.M., L.C.A. și B.M. împotriva Sentinței penale nr. 352/PI din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și 76 C. pen. în beneficiul inculpaților B.C.F., T.V., B.B., M.M., L.C.A. și B.M.

În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpaților B.C.F., B.B. și T.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Majorează de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Majorează de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Majorează termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului M.M. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Majorează de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L.C.A. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Majorează de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Majorează termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului L.C.A. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Majorează de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.M. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Majorează de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Majorează termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului M.M. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpații B.B., M.M., L.C.A. și B.M. la câte 400 RON, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 400 RON, onorariu avocat din oficiu."

Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut următoarele:

"În fața primei instanțe, inculpații au solicitat ca soluționarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le însușesc, recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina lor așa cum rezultă din poziția procesuală a inculpaților.

Cu excepția inculpatului L.C.A. care a solicitat schimbarea de încadrare juridică, ceilalți trei inculpați apelanți au criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, solicitându-se reducerea acestuia, astfel că instanța de apel va proceda la analizarea exclusiv a motivelor pentru care a fost criticată hotărârea primei instanțe.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului L.C.A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, instanța reține că la data de 27 iulie 2012 investigatorul sub acoperire I.A. a fost surprins de echipajul de poliție depășind în localitatea Lovrin un alt autoturism în zona de acțiune a indicatoarelor și marcajelor "depășirea interzisă" și "trecere de pietoni", fiind oprit de către inculpatul B.M. care i-a comunicat că urmează a-i fi reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile. Investigatorul s-a deplasat la autospeciala de poliție împreună cu inculpatul B., iar la volanul acesteia se afla inculpatul L.C.A. care l-a avertizat pe investigator că fiindu-i suspendat permisul i se va elibera o dovadă înlocuitoare valabile pe 15 zile cu care nu va putea ieși din țară. Investigatorul l-a rugat în mod insistent pe inculpatul L. să nu-i suspende permisul, văzând că acesta a început să completeze procesul-verbal, iar inculpatul B. l-a îndrumat să meargă la inculpatul L. pentru a discuta o eventuală înțelegere. Inculpatul L. a întocmit un proces-verbal de contravenției investigatorului că a condus autoturismul fără a purta centura de siguranță, după care l-a întrebat pe acesta dacă achită amenda pe loc și la răspunsul afirmativ al investigatorului, i-a spus acestuia că nu are chitanțierul la el. Investigatorul le-a propus celor doi polițiști să achite suma de 300 RON, sumă considerată suficientă și acceptată de către cei doi, inculpatul L. fiind cel care a primit banii. Cele prezentate mai sus sunt evidențiate de procesul-verbal de transcriere a discuțiilor purtate în mediu ambiental.

Infracțiunea de luare de mită presupune sub aspectul laturii obiective, printr-o acțiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase, ce nu i se cuvin făptuitorului, ori în acceptarea promisiuni unor astfel de foloase, iar inacțiunea constă în nerespingerea de către acesta a unei asemenea promisiuni. Oricare dintre acțiunile prezentate trebuie să fie anterioare îndeplinirii, neîndeplinirii etc. a actului pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire făptuitorul pretinde sau primește banii sau foloasele.

Infracțiunea de trafic de influență presupune sub aspectul laturii obiective primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni sau daruri, fiind necesar ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar, actul să intre în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, iar influența reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției. Ca și în cazul infracțiunii de luare de mită, pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca făptuitorul să primească sau să pretindă banii sau foloasele, ori să accepte promisiuni ori daruri, înainte ca funcționarul asupra căruia are sau a lăsat să creadă că are influență, să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenției.

Din analiza conținutului constitutiv al celor două infracțiuni, instanța de apel apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea inculpatului L.C. privind schimbarea încadrării juridice a din infracțiunea de luare d emită în infracțiunea de trafic de influență, întrucât inculpatul în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a acceptat promisiunea investigatorului de a primi o sumă de bani pentru a menționa în procesul-verbal de contravenție întocmit o altă stare de fapt decât cea reală, cu privire la încălcarea regulilor de circulație de către investigator. Astfel, inculpații B. și L., acceptând primirea sumei de bani cu titlu de mită de la investigator, și-au manifestat disponibilitatea de a nu îl sancționa contravențional pe acesta și-a-i suspenda permisul de conducere pentru efectuarea manevrei de depășire a unui alt autoturism într-un loc în care efectuarea acestei manevre nu era permisă, încălcându-și, prin urmare, atribuțiile de serviciu. Nu există infracțiunea de trafic de influență întrucât inculpații au acceptat primirea banilor referitoare la un act privitor la îndatoririle lor de serviciu și la care erau obligați în temeiul acestora, înainte de îndeplinirea actului, fapt ce conduce la caracterizarea acțiunilor ca fiind circumscrise laturii obiective a infracțiunii de luare de mită. Prin urmare, este corectă încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul L.C.A.

Cu privire la pretinsa acțiune de provocare a investigatorului, față de incidența căreia se solicită achitarea inculpatului, instanța de apel reține că din notele de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental de inculpații L. și B. cu investigatorul, rezultă disponibilitatea manifestată de către polițiști de a primi suma de bani avansată de către investigator, respectiv 300 RON, în scopul favorizării acestuia din urmă, prin întocmirea incorectă a procesului-verb al de contravenție în sensul prezentării a unei alte stări de fapt, respectiv lipsa centurii de siguranță și care nu ar fi atras după sine suspendarea dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice.

Curtea Europeană a definit agenții provocatori ca fiind agenții infiltrați ai statului sau orice persoană ce acționează sub coordonarea sau supravegherea unei autorități care, în activitatea desfășurată, depășesc limitele atribuțiilor conferite de lege, de a acționa în scopul descoperirii activității infracționale a unei persoane, provocând-o pe aceasta să comită infracțiuni în vederea administrării de probe în acuzare. în cauzele Ramanauskas contra Lituaniei și Decourt contra Belgiei, Curtea Europeană a arătat că recurgerea la metode de investigație speciale nu implică în sine încălcarea dreptului la un proces echitabil. Intervenția agenților infiltrați trebuie circumscrisă și însoțită de garanții, pentru ca buna administrare a justiției nu trebuie sacrificată pentru motive de oportunitate, iar exigențele de echitate consacrate de art. 6 din Convenție se aplică procedurilor care privesc toate tipurile de infracțiuni, de la cea simplă, la cea mai complexă. Dreptul la o justă administrare a justiției nu poate fi sacrificat de dragul celerității. Pentru ca procedura să fie echitabilă este necesar ca polițiștii să examineze de o manieră pur pasivă activitatea inculpatului și să nu exercite asupra acestuia o influență de natură să-l provoace să comită infracțiunea. Dacă au provocat săvârșirea infracțiunii, este necesar să se dovedească că fără intervenția lor, aceasta ar fi fost comisă. Dacă în perioada în care agentul face oferta, organele judiciare au suficiente informații care să le autorizeze să presupună că infracțiunea s-ar săvârși chiar fără provocare, art. 6 alin. (1) din Convenție nu este încălcat (cauzele Eurofiancom contra Franței, Hotărârea din 7 septembrie 2004, Sequeira contra Portugaliei).

Există provocare din partea poliției atunci când agenții implicați (membri ai forțelor de ordine sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează a examina de o manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influență de natură a o incita la comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiuni, adică pentru a obține dovezi și pentru a o trage la răspundere (Ramanauskas § 55, Eurofinancom contra Franței).

Pentru examinarea apărării privind "provocarea" este necesară menționarea cadrului legal. Astfel:

1. În cazul în care există indicii temeinice și concrete că s-a săvârșit sau că se pregătește săvârșirea de către un funcționar a unei infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen., sau de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, în scopul descoperirii faptelor.

2. Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativ din cadrul poliției judiciare, anume desemnați în acest scop, în condițiile legii.

3. Investigatorii cu identitate reală sunt lucrători operativ din cadrul poliției judiciare.

4. Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală este dată prin ordonanță motivată de procurorul competent să efectueze urmărirea penală, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, care poate fi prelungită motivat numai dacă temeiurile care au determinat autorizarea se mențin. Fiecare prelungire nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală a autorizării, în aceeași cauză și cu privire la aceeași persoană, nu poate depăși 4 luni.

5. Ordonanța procurorului prin care se autorizează folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 203 C. proc. pen., următoarele: a) indiciile temeinice, și concrete cu privire la săvârșirea sau la pregătirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254, 256 sau 257 C. pen.; b) funcționarul față de care există presupunerea că a săvârșit sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prev. de art. 254, 256 sau 257 C. pen., atunci când identitatea acestuia este cunoscută; c) activitățile pe care investigatorul sub acoperire sau investigatorul cu identitate reală este autorizat să le efectueze; d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează a efectua activitățile autorizate; e) perioada pentru care se dă autorizarea.

6. Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile prev. de art. 254, 256 și 257 C. pen.

7. Procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire sau de investigatorii cu identitate reală cu privire la activitățile desfășurate, autorizate în condițiile art. 6 pot, constituie mijloace de probă și pot fi folosite numai în cauza penală în care a fost dată autorizarea.

8. Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită în timpul ori după terminarea acțiunii acestora.

9. Procurorul competent să autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoască adevărata identitate, cu respectarea secretului profesional.

10. Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi audiați ca martori în condițiile art. 862 C. proc. pen.

Aducându-i-se la cunoștința investigatorului posibilitatea suspendării permisului de conducere ca urmare a manevrei de depășire într-o zonă în care era interzis acest lucru, acesta a încercat realizarea unei înțelegeri cu cei doi polițiști, manifestându-și disponibilitatea de a le oferi o sumă de bani. Dovada acceptării unei asemenea promisiuni o constituie activitatea inculpatului L.C. care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției cu indicarea unei alte contravenții, respectiv nepurtarea centurii de siguranță, în totală contradicție cu motivul opririi în trafic a investigatorului. Invocarea lipsei chitanțierului pentru ca investigatorul să poată achita pe loc amenda și acceptarea sumei de 300 RON de către cei doi polițiști, întregesc latura obiectivă a infracțiunii și permit concluzia că activitatea investigatorului sub acoperire nu a depășit limitele atribuțiilor conferite de lege, de a acționa în scopul descoperirii activității infracționale a inculpaților, neexistând activitate de provocare a polițiștilor în comiterea infracțiunilor în vederea administrării de probe în acuzare. Autorizarea dată investigatorului sub acoperire de a promite, oferi sau da, nu echivalează cu oferirea din proprie inițiativă, fără a exista un indiciu privind acceptarea sau solicitarea banilor.

Este în afara oricăror dubii că investigatorii în vederea aducerii la îndeplinire a misiunilor pentru care au fost autorizați, trebuie să desfășoare activități care să permită concluzia acceptării oferirii unor astfel de avantaje materiale, însă ceea ce se solicită este ca investigatorii să aibă o atitudine pasivă, atitudine îndeplinită în cauză de investigatorul I.A.

Cu privire al infracțiunea de fals intelectual, reținută în sarcina inculpaților L. și B., instanța de apel constată că din notele de redare a convorbirilor în mediu ambiental dintre investigator și cei doi inculpați nu rezultă că i s-ar imputa primului o asemenea faptă, de a nu purta centura de siguranță, contravenția comisă fiind efectuarea manevrei de depășire în condițiile menționate.

Instanța de apel va analiza cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați, în același timp având în vedere că făceau parte din același echipaj de poliție, urmând a fi analizate în continuare și pedepsele aplicate celorlalți inculpați. Instanța de apel își însușește motivarea instanței de fond cu privire la reținerea aceleiași stări de fapt cu cea din actul de acuzare, având în vedere și poziția procesuală a inculpaților de soluționarea cauzei în baza procedurii simplificate reglementate de art. 3201 C. proc. pen.

În primul rând, instanța de apel apreciază că se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute față de inculpații B., T., B., M., L. și B., pentru considerentele ce vor fi prezentate:

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în C. pen. care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen., printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei, criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute.

Prima instanță a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, însă criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. impun instanțelor de judecată ca, la momentul stabilirii și aplicării pedepselor, să țină cont și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului. Se apreciază că simpla constatare a existenței vreuneia din împrejurările care pot fi reținută de către instanță din cele enumerate exemplificativ în cuprinsul art. 74 C. pen., nu este de natură să determine în mod automat instanța la reducerea pedepsei principale, ci aceasta trebuie să le aprecieze în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu rezultatul produs și cu periculozitatea infractorului, pentru a decide dacă au caracter atenuant sau nu. Astfel, modalitatea aleasă de inculpați în comiterea infracțiunilor, calitatea pe care o îndeplineau, săvârșirea faptelor în forma continuată sau a concursului de infracțiuni, se arată că ar fi constituit tot atâtea împrejurări față de care reținerea acestei circumstanțe să nu se justifice. Totodată, se arată că aceste circumstanțe atenuante au un caracter facultativ, presupunând ca demers necesar al instanței de judecată o examinare atentă, de ansamblu, a tuturor elementelor și împrejurărilor ce caracterizează în concret fapta săvârșită sau care pot, sau nu, justifica acordarea lor.

Urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante, instanța de apel va majora de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Va fi majorată de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare

Va fi majorat termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului M.M. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Va fi majorată de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L.C.A. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Va fi majorată de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.

Va fi majorat termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului L.C.A. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Va fi majorată de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.M. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Va fi majorată de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare

Va fi majorat termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului M.M. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța reține și că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de luare de mită aduce atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu care presupune îndeplinirea cu probitate de către organele statului a îndatoririlor de serviciu ce le-au fost încredințate, raportat la funcția pe care o ocupă, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Instanța de apel reține că inculpații aveau la momentul comiterii faptelor calitatea de organe ale poliției în a căror sarcini de serviciu intră și verificarea respectării legii de către cetățeni, astfel încât încălcarea acestor atribuții de către persoane chemate să asigure respectarea legii trebuie sancționată în mod corespunzător.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și criticată în cursul motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, când s-a solicitat aplicarea unor pedepse cu executarea în regim de detenție, instanța de apel apreciază că soluția instanței de fond este corectă.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpaților se poate desprinde o asemenea concluzia luând în considerare că inculpații se află la primul contact cu legea, au avut o conduită corespunzătoare până la momentul comiterii faptelor, beneficiind de caracterizări favorabile din partea instituției la care au activat, au familii organizate care permit concluzia rezonabilă că executarea de către oricare din cei șase inculpați trimiși în judecată în acest dosar în stare de detenție a pedepsei aplicate, ar avea consecințe negative pentru familie și societate.

Un alt motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș s-a referit la nelegalitatea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 65 alin. (2) față de inculpații B., B. și T., raportat la pedeapsa principală de 2 ani stabilită de către instanța de judecată.

Potrivit disp.art. 65 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică pe lângă pedeapsa principală stabilită de instanță de cel puțin 2 ani, în situațiile în care aplicarea acestei pedepse este obligatorie. în prezenta cauză inculpații B.C.F., B.B. și T.V. au fost condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen., legiuitorul penal prevăzând în mod expres obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală, raportat la gravitatea infracțiunii comise și pentru care inculpați au fost condamnați.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a criticat hotărârea și în ceea ce privește omisiunea instanței de judecată de a confisca de la inculpați B. și B.B. sumele de 50 euro și 800 RON, nu doar 200 RON de la fiecare inculpat. S-a arătat că inculpații B.C.F. și B.B. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, respectiv trei acte materiale, dintre care o activitate de investigator și două denunțuri, denunțătorul M.M. reclamând împrejurarea că inculpatul B.C.F., în timp ce-și exercita atribuțiile de serviciu împreună cu inculpatul B.B., a pretins de la denunțător suma de 50 de euro, iar conform denunțului formulat de T.I., echipajul format din cei doi inculpați, i-a pretins suma de 800 RON, apreciindu-se că cele două infracțiuni reclamate de denunțători au fost consumate în modalitatea alternativă a pretinderii, ceea ce presupunea confiscarea și a sumelor de 50 euro și 800 RON, în solidar de la cei doi inculpați, bani ce au constituit obiectul material al infracțiunii de luare de mită,

Infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiuni incriminate, adică în momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite, ori în momentul în care făptuitorul acceptă sau nu respinge promisiunea unor astfel de foloase. Consumarea infracțiunii de luare de mită care are loc, așa cum s-a arătat, în momentul în care se pretinde folosul și nu în acela în care este primit, nu se confundă cu confiscarea reglementată de art. 254 alin. (3) C. pen., potrivit cărora banii sau celelalte bunuri care au făcut obiectai luării de mită, se confiscă. Așa cum rezultă din datele dosarului, deși denunțătorul T.I. arată că inculpații B. și B.B. i-ar pretins suma de 800 RON, iar denunțătorul M.M. arată că aceiași inculpați i-ar fi pretins suma de 50 euro, suma de bani solicitată și cu privire la care s-a realizat acordul de voință dintre inculpați și investigatorul O.A., a fost de 400 RON, împărțiți de către cei doi polițiști, în sarcina celor doi reținându-se forma continuată a infracțiunii de luare de mită.

Pentru cele mai sus prezentate, instanța de apel urmează a respinge apelurile declarate de inculpații B.B., M.M., L.C.A. și B.M., cuantumul pedepsei și modalitatea de individualizare fiind în consonanță cu prevederile art. 72 C. pen., câtă vreme activitatea infracțională a fost recunoscută de către aceștia și însușită cu ocazia audierii de către instanța de fond.

Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse apelurile declarate de inculpații B.B., M.M., L.C.A. și B.M. împotriva Sentinței penale nr. 352/PI din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași sentințe penale.

Va fi desființată sentința penală apelată și rejudecând, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și 76 C. pen. în beneficiul inculpaților B.C.F., T.V., B.B., M.M., L.C.A. și B.M.

În temeiul art. 65 C. pen. vor fi interzise inculpaților B.C.F., B.B. și T.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Se va majora de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.M. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Se va majora de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.

Va fi majorat termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului M.M. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Va fi majorată de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L.C.A. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Va fi majorată de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare

Va fi majorat termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului L.C.A. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Va fi majorată de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.M. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Va fi majorată de la 3 luni la 4 (patru) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. vor fi contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare

Va fi majorat termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului M.M. de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați inculpații B.B., M.M., L.C.A. și B.M. la câte 400 RON, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia".

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpații B.B. și B.M. au declarat recurs, motivat în scris, în termen legal, doar de apărătorul ales al inculpatului B.M. în care, expunându-se propria percepție a inculpatului asupra situației de fapt precum și justificarea solicitării de aplicare a dispozițiilor privind recunoașterea vinovăției potrivit art. 3201 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea, invocându-se cazurile de casare de la pct. 10, 12, 14, 17 și 172 ale art. 3859 C. proc. pen.

Aceste motive au fost restrânse oral de apărare la cele prevăzute de pct. 14, 12 și 172, sub acesta din urmă solicitându-se atât schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în cea de foloase necuvenite, avându-se în vedere probatoriul administrat în dosar, sau achitarea, potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa laturii subiective, iar pe de altă parte, pentru infracțiunea de fals intelectual, s-a solicitat, tot în raport cu pct. 172 C. proc. pen., achitarea potrivit art. 10 lit. c) C. proc. pen., față de probatoriul legat de coinculpatul L.A.

Cu toate acestea, motivele invocate oral de apărarea ambilor inculpați au vizat art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se, pentru inculpatul B.M. doar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate, față de circumstanțele reale și personale ale inculpaților.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, în limitele art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed.

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În ceea ce privește critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte reține că, din perspectiva dispozițiilor legale invocate, instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei prin prisma corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului, atunci când acesta este cea de-a doua cale ordinară de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât efectul devolutiv este limitat, în speță, și de recunoașterea faptelor și a vinovăției, de către ambii inculpați, în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

Or, ceea ce se critică în realitate de către inculpatul B.M. este starea de fapt stabilită de instanțe, respectiv împrejurarea că nu ar fi pretins bani anterior îndeplinirii atribuțiilor sale, ci, ulterior ar fi primit bani, solicitându-se reaprecierea acesteia, și, pe cale de consecință, schimbarea încadrării juridice, situație ce nu se circumscrie noțiunii de "greșită aplicare a legii" și care nu poate fi cenzurată de instanța; de recurs prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de luare de mită și, respectiv, fals intelectual, este în concordanță cu starea factuală reținută în hotărârea de condamnare pe de o parte, a fost de acord ca, în urma întocmirii în fals a unui proces-verbal de contravenție, să beneficieze de anumite avantaje materiale din partea contravenientului, această activitate de urmărire de a beneficia de avantaje materiale având loc înainte de remiterea banilor, iar, pe de altă parte, a fost de acord să aplice semnătura pe procesul-verbal ce nu corespundea realității, chiar dacă cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal au fost trecute de către inculpatul L., criticile formulate sub acest aspect fiind, în mod evident, nefondate, astfel cum, față de aceleași aspecte, nefondate sunt și ambele solicitări de achitare.

Pe de altă parte, având în vedere motivarea subsumată acestui caz de casare pentru ambii inculpați, vizând, însă, reindividualizarea pedepselor, având în vedere modificarea art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. intervenită prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că această critică nu poate fi circumscrisă nici unuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., individualizarea pedepsei fiind o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală, doar aceste din urmă aspecte, așa cum s-a arătat, făcând obiectul cenzurii instanței de casație, atunci când recursul este cea de-a doua cale ordinară de atac.

În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reține incidența niciunuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpații B.B. și B.M., ca nefondate.

În ceea ce privește recursul apărătorului desemnat din oficiu la judecarea apelului, avocat Ș.O.C., declarat împotriva încheierii din 15 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, prin care s-a respins, ulterior soluționării apelului în cauză, cererea sa de îndreptare a erorii materiale din Decizia penală nr. 64/A din 28 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu privire la acordarea doar a unui cuantum de 400 RON onorariu avocat oficiu, Înalta Curte reține că acesta a fost întemeiat pe cazurile de casare de la pct. 9, 19 și, respectiv, 172 ale art. 3859 C. proc. pen.

Prin dispozițiile Legii nr. 2/2013, primele două cazuri de casare au fost abrogate, iar în ceea ce privește greșita aplicare a legii, Înalta Curte reține că, deși cazul de casare a fost invocat în termen legal, instanța este împiedicată de a analiza, sub motivația invocată, această cale de atac separată, în lipsa declarării recursului cu privire la decizia analizată în cauză, astfel încât, recursul promovat împotriva încheierii ulterioare urmează a fi respins, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.B. și B.M. împotriva Deciziei penale nr. 64/A din 28 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ș.O.C. împotriva încheierii din 15 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta Ș.O.C. la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS