Sufficiency of corroborated co-defendant testimony to establish complicity in aggravated property fraud; application of statutory penalty reduction for unconditional recognition of guilt

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 203/P/2007 din octombrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; B.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5), art. 291 și art. 293 C. pen., fiecare dintre acestea cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; de asemenea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților V.T. și S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., iar în cazul lui V.T. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizarea instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt: în anul 2006 au apărut informații cu privire la faptele pe care Ie-a comis un grup infracțional pe raza municipiului București, constând în vânzarea frauduloasă a unor imobile prin folosirea de înscrisuri și identități false. Din grupul menționat au fost trimiși în judecată, anterior, inculpații C.S., M.I. și F.V.

S-a reținut în cauza respectivă că ultimii doi inculpați, folosind acte de identitate false, s-au prezentat la notarul public ca fiind soții S.N. și S.E.I., proprietari ai imobilului din str. M.V., și l-au împuternicit pe primul inculpat să vândă imobilul respectiv.

Prin înstrăinarea frauduloasă a imobilului menționat și încasarea fără drept a prețului, ei au cauzat un prejudiciu de 270.000 euro părții civile H.C.

Totodată, în această cauză s-a dispus disjungerea cu privire la ceilalți participanți.

Ulterior, cercetările au continuat față de aceștia și s-a stabilit următoarea situație de fapt:

În luna noiembrie 2006, inculpatul I.F. s-a întâlnit cu inculpații V.T., S.G. și cu martorul S.I., propunându-le acestora să vândă fraudulos imobilul din str. M.V. Tot cu acel prilej ei și-au împărțit rolurile. Astfel, inculpatul I.F. urma să procure originalul actului proprietate a imobilului, iar învinuiții V.T. și S.G. trebuiau să găsească două persoane care să se prezinte la notar ca fiind soții S. și, sub această identitate, care nu corespundea realității, să-l împuternicească pe C.S. să vândă imobilul acestora.

Pe baza înțelegerii menționate, la data de 5 decembrie 2006, inculpatul I.F. s-a întâlnit cu C.S. și apoi cu învinuiții V.T. și S.G. Aceștia din urmă veniseră fiecare cu un autoturism, în unul dintre acestea aflându-se F.V., iar în celălalt M.I.

În biroul notarului P.T.I. au intrat doar C.S. și F.V., ultimul semnând în numele lui S.N. un act prin care îl împuternicea pe C.S. să vândă imobilul din str. M.V.

În continuare, același notar public a coborât la autoturismul în care se afla M.I., care s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv S.E.I. Apoi, notarul public i-a luat și ei consimțământul de a-l împuternici în aceiași sens pe C.S.

Anterior, inculpații V.T. și S.G. s-au ocupat de procurarea actelor de identitate false pentru pretinșii proprietari ai imobilului.

La data de 14 decembrie 2006, inculpatul C.S., în calitate de fals mandatar al soților S., a vândut părții vătămate H.C. imobilul din str. M.V., și a încasat prețul de 270.000 euro, sumă pe care a predat-o inculpatului I.F. care, ia rândul său, a împărțit-o participanților la infracțiune. Astfel, i-a dat lui C.S. 22.500 euro, 10.000 euro învinuitului V.T. și circa 40.000 euro învinuitului S.G., care a pretins că se împrumutase anterior pentru procurarea actelor.

Prin același rechizitoriu s-a reținut că, în vara anului 2006, S.G. i-a propus inculpatului B.L. să îl ajute să vândă o proprietate. Potrivit declarațiilor inculpatului, inițial el nu știa că se vor folosi acte false, întrucât S.G. i-a spus că are același nume cu proprietarul imobilului și vor folosi ca mijloc de inducere în eroare această coincidență.

Când a aflat că va trebui să se prezinte la notar sub o identitate falsă, inculpatul B.L. a pretins că a refuzat să participe la încheierea tranzacției, dar, în cele din urmă, a fost convins să se prezinte la notarul public.

Astfel, la data de 18 august 2006, el a fost anunțat telefonic de S.G. să se prezinte la notar. Inculpatul B.L. a fost condus la sediul biroului notarial de inculpatul I.F.

Acolo, primul inculpat, folosind o carte de identitate falsă, s-a prezentat ca fiind R.L., proprietar al imobilului din str. C.K., iar învinuita L.M., prin același procedeu, s-a prezentat ca fiind R.L.C., soția proprietarului imobilului, R.L. Inculpatul B.L. și învinuita L.M. au semnat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din str. C.K., în numele adevăraților proprietari R.L. și R.L.C., și astfel au indus în eroare pe cumpărătorii, părți vătămate, S.D., G.A.M.I.V. și O.I. cu suma de 175.000 euro, reprezentând prețui plătit de aceștia fără temei, cu care s-au constituit părți civile. Prețul încasat ca urmare a vânzării frauduloase a imobilului a fost împărțit ulterior de participanții la infracțiune.

Inculpatul B.L. a avut o conduită oscilantă în timpul urmăririi penale, în sensul că, inițial, a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a indicat pe ceilalți participanți, pentru ca apoi să facă afirmații nesincere și derutante cu privire la aceștia din urmă.

La rândul lor, inculpatul I.F. și învinuiții V.T. și S.G. au respins acuzațiile aduse cu privire la participarea lor la vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., declarațiile lor fiind însă combătute de celelalte probe administrate în cauză.

Prin coroborarea acestora s-a stabilit că inculpatul I.F. a procurat actele originale de proprietate ale imobilului din str. M.V. și, împreună cu învinuiții V.T. și S.G., a obținut acte de identitate false, pe care le-au înmânat infractorilor trimiși deja în judecată, ajutându-i astfel să vândă în mod fraudulos imobilul din str. M.V.

Pe de altă parte, martorii propuși de inculpatul I.F. nu au putut să confirme susținerile acestuia, declarațiile lor fiind nesemnificative. Același inculpat a solicitat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală reaudierea martorilor P.I. și F.V. Întrucât prima nu a fost audiată în calitate de martor și nici nu s-a prezentat la citația pe care a emis-o organul de cercetare penală, iar cel de al doilea a susținut invariabil că tot timpul s-a aflat în stare de ebrietate și nu cunoaște amănunte legate de participarea celorlalți infractori, s-a apreciat că cererea inculpatului este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.

Învinuita L.M. s-a sustras urmăririi penale, astfel încât nu a putut să fie audiată până la momentul întocmirii actului de sesizare.

În consecință, prin rechizitoriu s-a dispus sub acest aspect disjungerea cauzei, urmând ca atât ea, cât și I.F., S.G. și A.F. să fie cercetați separat în legătură cu participarea lor la vânzarea frauduloasă a imobilului din str. C.K., B.E. și B.M. pentru vânzarea în aceleași condiții a imobilului din str. M.V., iar autorii necunoscuți pentru falsificarea actelor de identitate folosite la vânzarea imobilelor.

Cauza a fost înregistrată pe data de 19 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 36037/3/2007.

Prin rechizitoriul nr. 2743/P/2007 din 14 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații L.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals privind identitatea și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5), art. 293 și art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., și inculpatul S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul din data de 18 octombrie 2007, emis în Dosarul nr. 203/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5), art. 291 și art. 293 C. pen., fiecare dintre acestea cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, la data de 18 august 2006, inculpații B.L. și L.M. s-au prezentat la biroul notarului public D.T. sub o identitate falsă, cu numele de R.L. și respectiv R.L.C., pretinzând că sunt proprietari ai imobilului situat în str. C.K., cei doi inculpați i-au indus în eroare pe cumpărătorii S.D., G.A.M.I.V. și O.I., cărora le-au vândut fără drept imobilul menționat și le-au produs astfel un prejudiciu de 175.000 euro.

Din actele dosarului a rezultat că inculpații au fost ajutați să comită infracțiunile de către I.F., S.G. și A.F.

Întrucât inculpata L.M. s-a sustras inițial urmăririi penale, s-a dispus disjungerea cauzei, atât cu privire la faptele săvârșite de aceasta, cât și cu privire la cele comise de complici, ei fiind cercetați pentru faptele respective în prezenta cauză.

Inculpata L.M. a recunoscut că, în luna august 2006 inculpatul S.G., pe care îl cunoștea de circa doi ani, a rugat-o să-l ajute, în sensul de „a da o semnătură la notariat", iar pentru aceasta i-a promis o recompensa de 300.000 RON.

Ulterior, inculpatul S.G. a condus-o la un fotograf, iar fotografiile executate acolo au fost reținute de ei.

Potrivit declarației inculpatei L.M., câteva zile mai târziu inculpatul S.G. a luat-o de acasă și a condus-o cu un autoturism la biroul notarului public D.T. Acolo, el s-a întâlnit cu inculpatul I.F., apoi a intrat în biroul notarial, timp în care ea a rămas în autoturism. La un moment dat inculpatul S.G. s-a întors la autoturism și a anunțat-o să intre în biroul notarului public pentru a semna actul.

Inculpata L.M. a declarat că, a semnat un contract de vânzare-cumpărare la rubrica vânzător, fără să-l citească, apoi cumpărătorii au numărat o sumă mare de bani, în euro, au pus-o pe masă, iar B.L. luat-o și, după ce a ieșit din birou, i-a dat-o lui S.G. Dânsa a mai precizat că, după încheierea tranzacției, inculpatul S.G. a condus-o la restaurantul C.C., iar acolo i-a dat suma de 300.000 RON. De asemenea, a menționat că niciodată nu a avut asupra sa cartea de identitate falsă în care apare numele părții vătămate R.L.C. dar fotografia sa.

Inculpatul I.F. a confirmat împrejurarea că inculpata L.M. a fost adusă la biroul notarial, cu un autoturism, de către inculpatul S.G. Acesta din urmă nu a recunoscut, însă, că a participat la săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și nici alte probe în acest sens, nu există.

Fiind audiat în calitate de martor, B.L. a menționat că inculpatul S.G. l-a atras la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, aflând că este dator mai multor persoane cu sume importante de bani, inculpatul S.G. i-a propus să participe la vânzarea unui imobil, afirmând că are același nume cu persoana pe care urma să o substituie după care același inculpat l-a condus la un fotograf și tot el a păstrat fotografiile, pe motiv că ar fi necesare pentru actele de vânzare a proprietății.

Martorul B.L. a declarat că, cu aproximativ două săptămâni înainte de vânzarea imobilului, s-a întâlnit cu S.V., unul dintre potențialii cumpărători, precum și cu alte persoane. Având cunoștință de aceasta întâlnire, în dimineața aceleiași zile inculpatul S.G. i-a dat copii ale actelor de proprietate, pe care Ie-a prezentat persoanei interesate să cumpere terenul.

După întâlnire, martorul a restituit actele inculpatului S.G. și tot atunci i-a spus că se va retrage, întrucât persoana pe care urma să o substituie la vânzarea imobilului avea alt nume. Martorul B.L. a precizat că, la data de 18 august 2006, inculpatul S.G. a adus la biroul notarial actele de identitate false, precum și actele de proprietate ale imobilului care a fost vândut fraudulos.

Din probele menționate a rezultat cu certitudine că inculpatul S.G. a săvârșit infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În ceea ce-l privește, însă, pe inculpatul I.F. nu s-a putut stabili participarea acestuia la săvârșirea aceleiași infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.F., întrucât din actele dosarului nu au rezultat indicii cu privire la participarea sa la săvârșirea aceleiași.

În sfârșit, cu privire la vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., faptă care a fost cercetată în Dosarul nr. 203/P/2007, s-a menținut dispoziția privind disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de B.E. și B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, precum și față de autori necunoscuți sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, în data de 15 mai 2008, sub nr. 18.094/3/2008.

Prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2008, s-a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul București, secția a II-a penală, pentru discutarea conexării cu Dosarul nr. 36037/3/2007.

Prin încheierea de ședință din data de 24 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 36037/3/2007, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 18094/3/2008 al Tribunalului București, secția I penală, la Dosarul nr. 36037/3/2007 al Tribunalului București, secția a II-a penală, apreciindu-se că între cele două cauze există o strânsă legătură și reunirea lor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției.

Prin sentința penală nr. 663 din 14 iulie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.L. la o pedeapsa de 8 ani închisoare.

Instanța a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 65 C. pen. instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executare, ca și pedeapsa complementară.

În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. instanța l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

Instanța a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 61 C. pen. instanța a revocat beneficiul liberării condiționate al pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 64 din 14 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Avrig și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 513 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul B.L. urmând să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare.

Instanța a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. instanța a interzis aceluiași inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. instanța l-a condamnat pe inculpatul S.G. la o pedeapsa de 7 ani închisoare (pentru fapta din luna noiembrie 2006).

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen., instanța l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta din octombrie 2007).

Instanța a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33-34 lit. b) C. pen. instanța a contopit pedepsele de mai sus, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

Instanța a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. instanța a condamnat-o pe inculpata L.M. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, instanța a stabilit ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea lui pentru a-i fixa o dată în vederea monitorizării sale lunare;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Instanța a atras atenția asupra prevederilor art. 864, 865 cu ref. la art. 83 și 84 C. pen. În baza art. 65 C. pen., instanța a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. instanța a dedus arestarea preventivă a inculpatei L.M. de la 18 martie 2008 la zi.

În baza art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu e arestată în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. instanța l-a achitat pe inculpatul I.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. instanța a dedus prevenția inculpatului de la 04 iulie 2007 până la 21 decembrie 2007.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. instanța l-a achitat pe inculpatul V.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. instanța a dedus reținerea de o zi a acestui inculpat, din data de 14 august 2007.

În baza art. 88 C. pen. instanța a dedus prevenția inculpatului B.L. de la 04 iulie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. instanța a menținut starea de arest a inculpatului B.L.

Conform art. 88 C. pen. instanța a dedus prevenția inculpatului S.G. de la 18 martie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. instanța a menținut starea de arest a inculpatului S.G.

Instanța a lua act ca părțile vătămate R.L. și R.L.C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. instanța i-a obligat pe inculpații B.L. și S.G., în solidar, la plata sumei de 270.000 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, calculată la cursul Băncii Naționale a României la data executării, despăgubiri civile către partea civilă H.C.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. instanța i-a obligat pe inculpații S.G., B.L. și L.M., în solidar, la plata sumei de 175.000 euro sau contravaloarea în RON a acesteia, calculată la cursul Băncii Naționale a României la data executării, cu titlu de despăgubiri civile, către părțile civile S.D., G.A.M.I.V. și O.I.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. instanța a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de părțile vătămate S.N. și S.E.I.

În baza art. 14 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. instanța a dispus anularea totală a următoarelor înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2006, încheiat la B.N.P. L.S., a procurii speciale din 5 decembrie 2006, emisă de B.N.P. P.T.I, a încheierii nr. XX/2006, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 august 2006, încheiat de B.N.P. D.T., contractul de vânzare-cumpărare din 8 decembrie 2006 emis de B.N.P. S.L., a actelor de identitate false, emise de secția X poliție, și cărțile de identitate emise de secția Y poliție.

Instanța a dispus restabilirea situației juridice anterioare a imobilelor în litigiu.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.L. și S.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, în data de 08 septembrie 2009, sub nr. 36037/3/2007.

Motivele de apel invocate, în scris, de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost următoarele: aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului B.L., pentru faptul că instanța a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74-76 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, omițând să aplice aceleași circumstanțe pentru infracțiunile concurente, prev. de art. 293 și 291 C. pen.; omisiunea pronunțării cu privire la infracțiunile prev. de art. 293 și 291 C. pen., cu privire la care a fost trimisă în judecată inculpata L.M.; greșita individualizare a pedepselor pentru inculpații B.L., S.G. și L.M. și greșita achitare a inculpaților V.T. și I.F.

Apelanții inculpați au criticat sentința penală apelată sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 272 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile formulate, a desființat sentința penală apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București. Prin aceeași decizie a fost menținută starea de arest preventiv a apelanților-inculpați.

În motivarea deciziei, instanța de control judiciar a învederat că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la două dintre infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L.M., și anume, infracțiunile prev. de art. 293 și 291 C. pen., apreciind că, în aceste condiții, sunt încălcate prevederile art. 197 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Instanța de control judiciar a pus în vedere instanței de rejudecare să aibă în vedere și motivele de apel invocate de apelanții-inculpați, dar și celelalte motive de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, în data de 25 martie 2010, sub nr. 36037/3/2007.

Prin sentința penală nr. 1F din 03 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 36037.01./3/2007 al Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.F., din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.F. la pedeapsa închisorii de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (infracțiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului I.F., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.F., perioada reținerii și arestării preventive, de la 04 iulie 2007 la 21 decembrie 2007.

În baza art. 3201 C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpatul B.L. de judecare a sa pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.L. și, ulterior, extinderea acțiunii penale prin încheierea din 10 decembrie 2010, din art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., 293 C. pen. și 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., 293 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.L. la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu s-a aplicat inculpatului o pedeapsă complementară.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Aiud, și, în consecință, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa stabilită prin prezenta, inculpatul executând 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.L. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Aiud, și în consecință, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute 513 zile închisoare

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 513 zile închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.L. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Aiud, și, în consecință, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul executând 513 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 513 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul executând 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L., perioada reținerii și arestării preventive, de la 04 iulie 2007 la 02 aprilie 2010.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.T., din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.T. la pedeapsa închisorii de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (infracțiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului V.T., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.T., perioada reținerii acestuia pentru 24 de ore, începând cu data de 14 august 2007, ora 12:30.

În baza art. 3201 C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpatul S.G., de judecare a sa pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.G. la pedeapsa închisorii de 8 de ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (infracțiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului S.G., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.G. la pedeapsa închisorii de 8 de ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (infracțiunea privind imobilul de pe str. C.K.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului S.G., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 1 din 3 ianuarie 2011 în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul executând 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta.

În baza art. 35 C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.G., perioada reținerii și arestării preventive, de la 18 martie 2008 la 02 aprilie 2010.

În baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata L.M., la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu a aplicat inculpatei o pedeapsă complementară.

În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condamnat pe inculpata L.M. la pedeapsa închisorii de 2 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condamnat pe inculpata L.M. la pedeapsa închisorii de 2 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, inculpata executând 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei L.M., perioada reținerii și arestării preventive, de la 18 martie 2008 la 14 iulie 2009.

A luat act că părțile vătămate (R.L. și R.L.C. cu domiciliu ales la sediul S.C.P.A. „C. & A. ", nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și 1003 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.D. și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpații S.G., B.L. și L.M., la plata către partea civilă S.D. a sumei de 87.500 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 și 1003 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. (fostă G.) A.M.I.V., și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpații S.G., B.L. și L.M., la plata către partea civilă S. (fostă G.) A.M.I.V. a sumei de 43.750 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și 1003 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă O.I., și, în consecință, obligă în solidar pe inculpații S.G., B.L. și L.M., la plata către partea civilă O.I. a sumei de 43.750 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desființat cartea de identitate contrafăcută pe numele R.L., dar având aplicată fotografia inculpatului B.L., cartea de identitate contrafăcută pe numele R.L.C., dar având aplicată fotografia inculpatei L.M., cererea de eliberare a unui certificat, întocmită în data de 14 august 2006, adresată Direcției de Impozite și Taxe Locale sector 1 București, cu privire la imobilul din mun. București, str. C.K., semnătura de pe certificatul fiscal din 14 august 2006, emis de Direcția Impozite și Taxe Locale sector 1, de la rubrica „Am primit un exemplar”.

A luat act ca părțile vătămate R.L.C. și R.L. au revenit asupra solicitării de a se dispune anularea actelor de identitate emise pentru adresa București, strada C.K., ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare din 18 august 2006.

A luat act că persoanele vătămate S.N. și S.E.I. au revenit asupra manifestării de voință de a participa ca părți vătămate și părți civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și 1003 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă H.C., și, în consecință, obligă în solidar pe inculpații S.G., I.F. și V.T., la plata către partea civilă H.C. a sumei de 270.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desființat, în integralitate, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar public L.S. prin încheierea de autentificare din 08 decembrie 2006.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații I.F., L.M., V.T., S.G. și B.L., precum și părțile vătămate R.L. și R.L.C.

Prin decizia penală nr. 323/A din 1 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 3622/2/2011 (1528/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de inculpații I.F., B.L., V.T., S.G. și L.M., precum și de părțile vătămate R.L. și R.L.C.

A desființat, în parte, sentința penală nr. 1 din 03 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și rejudecând:

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 04 iulie 2007 - 21 noiembrie 2007.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 ore la data de 14 august 2007.

III. A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.L. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Aiud, și, în consecință, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat la pedeapsa principală de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Aiud, și, în consecință, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute 513 zile închisoare.

A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat la pedeapsa principală de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Aiud, și, în consecință, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute 513 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

IV. A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată inculpatului S.G. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (infracțiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului S.G., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (infracțiunea privind imobilul de pe str. C.K.).

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului S.G., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în final urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

V. A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată inculpatei L.M., la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată aceleiași inculpate la pedeapsa principală de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată aceleiași inculpate la pedeapsa principală de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea următoarelor acte: contractul de vânzare-cumpărare din 18 august 2006 întocmit la Biroul Notarilor Publici Asociați G.E., S.S., D.T., contractul de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2006 întocmit la Biroul Notarial Public N. și procura specială încheiată la data de 05 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public P.T.I.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, s-au reținut, în esență următoarele:

În ceea ce privește participarea inculpaților I.F. și V.T. la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, constând în vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., sub forma complicității, s-a reținut, în opoziție cu concluziile la care a ajuns prima instanță, că probatoriul administrat este insuficient pentru stabilirea cu certitudine a vinovăției celor doi inculpați.

Instanța de prim control judiciar a constatat că nici prin actul de inculpare dar nici prin hotărârea primei instanțe nu au fost evidențiate, cu claritate și cu caracter de certitudine, acele activități concrete desfășurate de cei doi inculpați și care să conducă la convingerea fermă că aceștia au avut o participare efectivă la comiterea înșelăciunii având drept obiect material imobilul din str. M.V., al cărei autor s-a stabilit prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat că este numitul C.S.

Instanța fondului și-a însușit teza Parchetului conform căreia inculpatul I.F. a avut inițiativa vânzării frauduloase a imobilului, respectiv „a stabilit modalitatea de a acționa pentru a se atinge scopul constând în vânzarea frauduloasă a imobilului”.

S-a reținut că inculpații I.F. și V.T. au negat în mod constant participarea lor la comiterea infracțiunilor care le-au fost imputate și că acuzarea se sprijină pe declarațiile martorei M.I., coparticipant la comiterea faptei, (complice la săvârșirea infracțiunii, condamnată anterior în cauză), pe declarațiile coinculpatului B.L., ale martorului C.P. precum și pe declarațiile martorului cu identitate protejată „S.I.”.

Examinând conținutul declarațiilor martorei M.I., ca un prim aspect, instanța de apel a constatat că aceasta a dat mai multe declarații în cauză în calitate de martoră, în cursul urmăririi penale la datele de 23 martie 2007, 2 aprilie 2007, două declarații identice la data de 5 iulie 2007 și 12 septembrie 2007 iar în cursul judecății la data de 7 februarie 2008.

Examinând toate aceste declarații s-a constatat că ele sunt diferite, lipsite de o unitate de idei, nesigure și contradictorii, iar dintre acestea doar declarațiile din data de 5 iulie 2007 îi implică pe cei doi inculpați, susținând actul de acuzare și fundamentând hotărârea de condamnare, însă în cuprinsul celorlalte 4 declarații martora a prezentat împrejurări străine de inculpații I.F. și V.T., inculpându-l de data aceasta pe numitul C.S.

Sub un alt aspect s-a apreciat că există o puternică îndoială cu privire la forța probantă a acestor declarații, în condițiile în care aparțin unui coparticipant cu vinovăție la comiterea faptelor cercetate, apreciind că este mai mult decât posibil ca acestea să fie făcute cu scopul de a-și crea pentru sine o situație mai avantajoasă prin plasarea responsabilității în sarcina unor alte persoane cercetate în cauză, astfel încât Curtea va aprecia asupra sincerității acestei martore cu rezervele menționate.

În dovedirea vinovăției inculpaților I.F. și V.T. au mai fost avute în vedere declarațiile martorului C.P., declarații oscilante de asemenea și care atestă existența unei legături a inculpaților cu infracțiunea ce a avut drept rezultat vânzarea frauduloasă a imobilul din str. M.V., fără însă a contribui în vreun fel la probarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate.

În acest sens, în cursul urmăririi penale martorul C.P. a oferit detalii despre faptul că i-a văzut în anumite împrejurări împreună pe M.I. și inculpații I.F. și V.T., că s-a deplasat personal și la îndemnul inculpatului I.F. la domiciliul martorei M.I. însă toate aceste elemente nu sunt de natură a conferi date concludente și concrete în legătură cu implicarea efectivă a inculpaților I.F. și V.T. în săvârșirea faptei de înșelăciune având drept obiect imobilul din str. M.V.

S-a apreciat că cele mai complete declarații cu privire la împrejurările de fapt și implicit cu privire la presupusa implicare a inculpaților sunt cele ale martorului cu identitate protejată „S.I.”, denunțul și declarațiile acestuia plasându-l pe inculpatul I.F. în centrul activităților infracționale în calitate de coordonator al acțiunii de vânzare frauduloasă a imobilului din str. M.V.

S-a considerat că aceste declarații oferă o imagine de ansamblu asupra activității infracționale desfășurate, conturând o grupare infracțională din care au făcut parte inculpații I.F., V.T., B.L., B. (inculpatul S.G.) dar și alți participanți, între care numiții M., A.F.

Martorul cu identitate protejată „S.I.” a atribuit inculpatului I.F. însușirea de a fi procurat și pus la dispoziție actul de proprietate în original al imobilului din str. M.V. de la numitul M., însă în cuprinsul aceleiași declarații martorul evidențiază împrejurarea că au fost de față atât el cât și coinculpatul S.G. la momentul în care M. i-a înmânat actul de proprietate în original inculpatului I.F. care, la rândul său și în aceleași împrejurări, i l-a înmânat martorului „S.I.”. S-a constatat că în aceste împrejurări, rolul pe care l-a avut inculpatul în realizarea acestui demers, așa cum rezultă din relatările martorului cu identitate protejată „S.I.”, nu a fost unul esențial. Dimpotrivă, s-a apreciat că probele care au putut fi administrate conduc la concluzia că numitul M. a procurat actele originale de proprietate ale imobilului, acest act material având caracter de complicitate în sensul legii penale, efectuându-se de altfel cercetări pentru depistarea acestei persoane.

Martorul cu identitate protejată a relatat cum el însuși s-a întâlnit cu inculpații V.T. și S.G. care i-au însoțit pe numiții F.V. și M.I. la notariat pentru a-i da împuternicire, pretinzând în mod mincinos că sunt soții S., proprietarii imobilului din str. M.V. A mai relatat martorul cu identitate protejată cum s-a vândut fraudulos imobilul în baza împuternicirii primite în circumstanțele arătate în precedent, istoricul de rol fiscal fiind obținut de I.F. și cum au fost împărțiți banii pe care el i-a înmânat aceluiași inculpat I.F.

Cu privire la declarațiile acestui martor, având în vedere caracterul special al acestora, mărturiile fiind făcute în conformitate cu dispozițiile art. 861 C. proc. pen. Curtea a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 861 alin. (6) C. proc. pen., acestea putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Rezultă așadar că declarațiile martorilor cu identitate protejată au o valoare probantă condiționată de existența altor probe care să confirme conformitatea lor cu adevărul.

Având în vedere detaliile prezentate de martorul cu identitatea protejată precum și afirmațiile făcute de acesta în cursul declarațiilor sale, s-a constatat că martorul a participat în mod nemijlocit la comiterea infracțiunii situație în care considerațiile avute în vedere cu privire la valoarea probantă a declarațiilor martorei M.I. trebuie avute în vedere și în ceea ce îl privește declarațiile acestui martor.

În reținerea vinovăției inculpatului I.F., prima instanță a mai avut în vedere declarația coinculpatului B.L. din data de 17 iulie 2007 care a relatat că la începutul lunii decembrie 2007, în timp ce se afla la domiciliul lui I.F., a asistat la o discuție între acesta și un anume St., în legătură cu vânzarea unui imobil situat în zona Gării de Nord, ce aparținea unei familii S. Aceste discuții priveau găsirea unui cumpărător pentru imobilul respectiv, cei doi menționând că jumătate din suma ce se va obține din vânzarea imobilului să fie dată unui anume Ma., pe care ei îl numeau „Ș.”.

Instanța de apel a constatat însă că nici această declarație nu conține date concrete și concludente pentru stabilirea cu certitudine a vinovăției inculpatului probând însă faptul că inculpatul I.F. a avut o legătură cu gruparea infracțională menționată planurile acesteia nefiindu-i străine.

S-a mai reținut că prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor propuși de inculpatul I.F., numiții G.T., N.M. și T.D.F. care au declarat în favoarea acestuia în sensul că făptuitorul C.S. îi datora sume de bani însă Curtea a apreciat că sunt fără relevanță pentru cauză aspectele pe care inculpatul a dorit să le evidențieze prin audierea martorilor întrucât este necontestată împrejurarea că inculpatul și numitul C.S. se cunoșteau dinainte de comiterea infracțiunii de înșelăciune, relațiile dintre aceștia putând să fie în aceeași măsură bune sau deteriorate.

Sintetizând probele care susțin acuzarea inculpatului I.F. instanța de prim control judiciar a constatat că acestea rezidă în depozițiile date de doi făptuitori, unul audiat în calitate de martor, respectiv M.I. (condamnat în cauză anterior) și inculpatul în cauză B.L., toate coroborate cu declarațiile martorului C.P. din care rezultă existența unei legături dintre inculpatul I.F. și ceilalți inculpați, fără însă a fi oferite detalii concrete în legătură cu faptele și contribuția efectivă la comiterea infracțiunii a inculpatului, declarații coroborate cu cele ale martorului cu identitate protejată „S.I.”. În ceea ce privește valoarea probantă a acestei din urmă declarații, acesta fiind condiționată conform art. 861 alin. (6) C. proc. pen., s-a apreciat că nu a fost posibilă confirmarea susținerilor martorului cu identitate protejată, datorită lipsei de consistență, consecvență și elocvență a celorlalte declarații cu care ar trebui coroborată.

Curtea a constatat că dovezile administrate, constând în declarațiile unor persoane implicate la rândul lor în activitatea infracțională, sau a unor persoane care nu pot oferi detalii concludente în legătură cu faptele, nesusținute de alte probe care să confirme veracitatea lor, nu sunt de natură să convingă, mai presus de orice îndoială, că inculpatul I.F. este complice la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, constând în vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V.

În raport de specificul activității desfășurate de complice, ce constă în acte de sprijinire a activității autorului, Curtea a reținut că nu există dovezi certe privind o activitate efectivă de sprijinire de către I.F. a activităților desfășurate de autor și ceilalți complici, nici sub forma complicității materiale și nici morale.

Referitor la acreditarea ideii unei complicități materiale și morale anterioare actelor de executare, s-a reținut că actul de proprietate în original al imobilului din str. M.V. a fost procurat de numitul M. și înmânat inculpatului I.F. care la rândul său, în același împrejurări, l-a înmânat martorului cu identitate protejată „S.I.”, fapt ce rezultă din declarațiile acestuia din urmă. În aceste condiții s-a reținut că nu inculpatul I.F. a procurat actul de proprietate în original, ci numitul M., persoană cunoscută personal de martorul cu identitate protejată „S.I.” iar în ceea ce privește certificatul de atestare fiscală, astfel cum rezultă din relațiile furnizate la solicitarea instanței fondului de Direcția Generală de Taxe și Impozite Locale, (Dosar nr. 36037.01/3/2007), acesta a fost obținut de numitul C.S. (în baza procurii falsificate) și nu de inculpatul I.F., astfel cum în mod nereal a declarat același martor cu identitate protejată „S.I.”.

S-a reținut că nici faptul determinării martorei M.I. să participe la activitatea infracțională, de către inculpatul I.F., nu este dovedit mai presus de orice dubiu, declarațiile date în cauză pe parcursul întregului proces fiind inconsecvente, versatile și precare, și nesusținute prin alte probe care să întărească afirmațiile făcute, nefiind așadar în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, îndoielile profitându-i inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo.

În ceea ce privește participarea inculpatului V.T., instanța fondului și-a însușit și cu privire la acest inculpat teza Parchetului conform căreia acesta a avut inițiativa vânzării frauduloase a imobilului, respectiv „a stabilit modalitatea de a acționa pentru a se atinge scopul constând în vânzarea frauduloasă a imobilului”, „a participat la convingerea martorului F.V. să se prezinte sub identitatea falsă de S.N.” și „a transportat-o pe martora M.I. la sediul biroului notarial unde a fost întocmită procura specială în cauză”.

Curtea fără a relua analiza declarațiilor martorului cu identitate protejată „S.I.” precum și pe cele date de martora M.I. și C.P. a reținut că aspectele cu privire la conținutul și forța probantă a declarațiilor date de acești martori se mențin și în ceea ce îl privește detaliile privitoare la inculpatul V.T.

S-a apreciat că declarațiile acestor martori, date în condițiile în care justifică interese personale în cauză, sunt neconvingătoare pentru a susține o condamnare și în ceea ce îl privește pe inculpatul V.T., ca și în situația inculpatului I.F., fiind nesigure și contradictorii și, de asemenea, nu pot fi coroborate cu alte probe care să confirme, măcar parțial, cele relatate.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V.T. s-a reținut că a mai dat declarații în cauză și martorul F.V. (persoana care a dat declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public prezentându-se sub identitatea falsă de S.N.); acest martor nu a putut preciza cine sunt persoanele care l-au luat din Piața B. și l-au însoțit la notariat întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice iar din cuprinsul declarațiilor date la datele de 20 martie 2007, 02 aprilie 2007,10 mai 2007. 19 septembrie 2007 și 07 februarie 2008 rezultă că îl recunoaște pe inculpatul V.T. ca fiind șoferul care l-a însoțit la notariat.

În ceea ce privește sinceritatea acestui martor precum și concludența acestei probe Curtea a manifestat rezerve mari având în vedere îndeletnicirile martorului F.V. cu declarațiile neconforme realității.

A reținut că martorii F.V. și M.I. sunt persoane care dau declarații neconforme realității în fața autorităților, suferind, în perioada în care dădeau declarații de martori în prezenta cauză, condamnări pentru acest gen de fapte, neavând, în opinia Curții, capacitatea de a fundamenta convingerea instanței cu privire la vinovăția altor persoane. Aceasta întrucât în aprecierea sincerității martorilor, condiție sine qua non pentru ca o depoziție de martor să fie concludentă, organele judiciare au îndatorirea de a verifica moralitatea persoanelor care au această calitate în cauză, interesul pe care l-ar putea avea în dezlegarea pricinii într-un anumit fel precum și capacitatea intelectuală a acestora, ținând totodată cont și de ceilalți factori care pot influența fidelitatea relatărilor în reproducerea realității, iar martorii menționați nu îndeplinesc nici pe departe cerințele de credibilitate menționate.

Inculpații se bucură deplin de prezumția de nevinovăție consacrată în art. 66 alin. (1) C. proc. pen. iar ansamblul material probator constând în declarațiile coinculpaților și ale martorilor audiați, în condițiile analizate, nesusținute prin alte probe, creează serioase dubii cu privire la învinuirile aduse, îndoieli ce profită inculpaților în baza principiului „in dubio pro reo”.

Apreciind că nu există dovezi irefragabile privind o contribuție neîndoielnică și efectivă a inculpaților la desfășurarea activității infracționale de către ceilalți participanți, contribuție care să îmbrace forma complicității, instanța de apel a dispus achitarea inculpaților I.F. și V.T., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu consecința înlăturării obligațiilor stabilite în sarcina acestora de prima instanță în ceea ce privește despăgubirile civile, conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

Cu privire la cererea inculpatei L.M. de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. s-a reținut că la dosar sunt suficiente probe indirecte care să formeze convingerea instanței că aceasta a săvârșit infracțiunea de uz de fals cu ocazia prezentării sale la notariat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și inculpații B.L., S.G. și L.M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Criticile Parchetului vizează greșita achitare a inculpaților I.F. și V.T. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților B.L., S.G. și L.M., referitor la modul disproporționat al stabilirii acestora față de gradul de pericol social concret al activității infracționale desfășurate de aceștia și față de persoana inculpaților.

S-au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. și s-a solicitat în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate și, rejudecând să se dea eficiență criticilor formulate.

Criticile recurentului inculpat B.L., vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia sub aspectul cuantumului, stabilit - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Criticile recurenților inculpați S.G. și L.M. vizează cuantumul pedepselor aplicate și, în raport de poziția de recunoaștere a faptelor săvârșite au solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.

Recursurile declarate de Parchet și de inculpații S.G. și L.M. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Recursul declarat de inculpatul B.L. este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate dar și din oficiu, conform disp. art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., după cum urmează:

Referitor la criticile formulate de Parchet vizând greșita achitare a inculpaților I.F. și V.T., cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt întemeiate.

Astfel, se constată că instanța de apel, contrar argumentelor aduse de instanța de fond, a apreciat că nici prin actul de inculpare și nici prin hotărârea primei instanțe nu au fost evidențiate, cu claritate și cu caracter de certitudine, acele activități concrete desfășurate de cei doi inculpați care să conducă la convingerea fermă că aceștia au avut o participare efectivă la comiterea înșelăciunii având drept obiect material imobilul din str. M.V., al cărei autor, stabilit prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat este numitul C.S. Instanța de prim control judiciar a subliniat faptul că cei doi inculpați au negat constant participarea la săvârșirea vreunei infracțiuni.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma propriului examen efectuat în cauză, analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecării fondului și a apelului, constată că instanța de apel a comis o gravă eroare în stabilirea situației de fapt, având drept consecință pronunțarea unor soluții greșite de achitare a celor doi inculpați.

Atitudinea de negare constantă a celor doi inculpați nu poate avea relevanță atâta vreme cât din coroborarea mai multor probe rezultă, în afara oricărei urme de îndoială, vinovăția celor doi inculpați la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, precum și contribuția esențială a inculpatului I.F. la atingerea rezultatului infracțiunii.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută prin actul de sesizare și fundamentată prin hotărârea instanței de fond, este cea corectă fiind confirmată prin coroborarea mijloacelor materiale de probă.

În situația premisă, inculpatul I.F. împreună cu S.G., V.T. și C.S. au stabilit modalitatea de a acționa pentru a se atinge scopul urmărit, constând în vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., planul conținând inclusiv determinarea martorilor M.I. și F.V. să accepte să se prezinte la notar sub o identitate falsă pentru a-l împuternici pe C.S.

Elocventă este declarația martorului sub acoperire S.I., din data de 19 iunie 2007, care a declarat că la începutul lunii noiembrie a anului 2006, a fost invitat în casa lui I.F., unde i-a cunoscut pe S.G. și V.T.

Cu această ocazie, I.F. i-a propus ca, alături de ceilalți doi să participe la vânzarea frauduloasă a unui imobil de pe str. M.V.

În condițiile date martorul a fost de acord cu propunerea și cu repartizarea atribuțiilor ce urmau să le revină fiecăruia dintre cei implicați astfel: I.F. urma să procure originalul actelor de proprietate, V.T. și S.G. să găsească două persoane care să se prezinte ca adevărații proprietari, și cărora să le procure acte false de identitate, iar martorul să fie împuternicit să vândă imobilul. Cu acea ocazie inculpatul I.F. a precizat că nu este nevoie să falsifice documentele de proprietate, întrucât are o cunoștință pe nume M. care le va procura fraudulos de la Judecătoria sectorului 1.

Astfel peste câteva zile, a mers împreună cu S.G. acasă la M., inculpatul S.G. așteptându-i afară, în autoturism.

Contractul de vânzare cumpărare în original, reprezentând titlu de proprietate asupra imobilului din strada M.V., a fost înmânat de numitul M., acasă la acesta, lui I.F., act care a rămas în posesia acestuia din urmă, martorul examinându-le în autoturism.

La data de 05 decembrie 2007, la solicitarea lui I.F., martorul s-a întâlnit cu V.T. și S.G. în zona stației de metrou T., pentru autentificarea unei procuri la un notariat din apropiere, primul aducându-l pe F.V. din Parcul B., iar al doilea, pe M.I., care avea piciorul fracturat și era internată în perioada respectivă în Spitalul Sf. P.

Ambii inculpați au venit cu autoturismele personale, V.T. cu un autoturism marca D.B., iar S.G. cu un autoturism marca D.B., apoi au mers la Biroul Notarul Public P.T.I. care a acceptat să autentifice procura.

Este de observat că anterior, V.T. și S.G. s-au ocupat de realizarea unor cărți de identitate false pentru cele două persoane pe care le aduseseră, care conțineau datele soților S.N. și S.E.I., dar pozele lui F.V. și M.I..

Martorul a intrat în incinta biroului notarial, împreună cu F.V. care era în stare de ebrietate. După ce l-a legitimat pe F.V., i-a luat consimțământul și l-a pus să semneze procura, apoi notarul împreună cu un angajat a coborât la autoturismul în care se afla M.I., și a efectuat aceleași operațiuni. Cele două persoane s-au prezentat sub numele din actele de identitate falsificate, iar pentru contribuția lor, cei doi bătrâni au fost recompensați cu câteva milioane ROL, urmând ca după vânzare să primească fiecare suma de câte 3000 de euro.

În ziua următoare celei în care s-a semnat procura inculpatul, S.G. i le-a prezentat pe B.E. și B.M., care, după ce au studiat actele, au promis că îi vor găsi un cumpărător;

După câteva zile l-a contactat B.E. care i-a spus că a găsit un cumpărător în persoana lui H.C. Însoțit de B.E. și B.M., martorul s-a întâlnit în data de 08 decembrie 2006 la Biroul Notarial Public N. cu H.C. care a venit însoțit de alte două persoane, la data respectivă semnându-se un antecontract, ocazie cu care promitentul cumpărător a plătit 30.000 euro drept avans, din care B.E. a luat 5000 de euro, martorul, 500, restul de 24.500 euro revenindu-i inculpatului I.F.

După încheierea antecontractului, B.E. s-a angajat să pună la dispoziția promitentului-cumpărător mai multe înscrisuri, respectiv, certificat de urbanism, certificat fiscal și alte documente.

Aceste documente au fost aduse de B.E., iar evidența de rol fiscal, a fost procurat de inculpatul I.F.

La data de 24 decembrie 2006 aceștia s-au întâlnit din nou la notar, s-au pus de acord cu privire la prețul de 270.000 de euro, restul din banii încasați, rămas după ce B.E. și-a oprit suma de 65.000 de euro, a fost remis de martor inculpatului I.F., care i-a dat lui 22.500 euro pentru contribuția lui iar, în prezența sa, i-a dat inculpatului S.G. suma de 40.000 de euro, iar lui V.T., suma de 10.000 de euro. Cu acea ocazie inculpatul I.F. a menționat că o parte din suma de 100.000 de euro, este a lui M., și că i-o va înmâna personal.

Deosebit de important este faptul că actul de proprietate a rămas la I.F., acesta spunându-i martorului că i-ar fi dat foc. Cărțile de identitate falsificate au rămas tot la I.F., martorul neputând să precizeze ce s-a întâmplat cu acestea. A mai menționat martorul că acele cărți de identitate au fost confecționate de către o altă persoană, pe care este posibil să o cheme C.

Acesta i-a recunoscut din planșă foto pe I.F. ca fiind persoana care a facilitat obținerea actelor și care l-a instruit în legătură cu comiterea infracțiunii, pe M.M., zis M., despre care a precizat că este persoana care a furnizat lui I.F. contractul de vânzare-cumpărare în original al soților S. pe V.T. și pe S.G. zis „B.".

Declarația martorului cu identitate protejată S.I., referitoare la implicarea inculpatului I.F. în vânzarea imobilului din strada M.V., se coroborează cu declarația din data de 17 iulie 2007, dată de inculpatul B.L.

În conținutul declarației acesta a menționat că la începutul lunii decembrie 2007, în timp ce se afla la domiciliul lui I.F., a asistat la o discuție între acesta și un anume St., în legătură cu vânzarea unui imobil situat în zona Gării de Nord, ce aparținea unei familii S.

În același sens relevantă este și declarația martorei M.I. din data de 5 iulie 2007.

Potrivit acestei declarații martora îl cunoștea pe I.F. încă din 2001, că în anul respectiv, acesta a determinat-o să îl ajute să vândă o casă, despre care i-a spus că este a familiei lui. În aceste condiții a dus-o la un notariat unde a semnat niște acte, ulterior aflând de la secția z poliție că a fost vorba despre o vânzare frauduloasă.

A mai menționat martora că pentru acest serviciu a primit de la I.F. suma de 300.000 RON și că l-a ajutat în mai multe ocazii în acest fel. În luna noiembrie 2006 a fost contactată de I.F. care i-a cerut să îl ajute să vândă un imobil de pe str. M.V. Astfel inculpatul I.F. i-a confecționat un buletin fals (pe care nu l-a văzut), cu poza ei și datele de stare civilă ale lui S.E.I.

În cursul lunii decembrie 2006, I.F. împreună cu V.T. au luat-o de la Spitalul P. unde era internată și au dus-o la un notariat în zona Pieței N.

În fața notariatului s-a întâlnit cu C.S., persoană căreia trebuia să îi dea o procură și F.V., care trebuia să îl substituie în fața notarului pe S.N.

Cu acea ocazie inculpatul I.F. i-a instruit cum să se poarte în fața notarului.F.V. a intrat în cabinetul notarial pentru a semna, iar ea a semnat actul aflându-se în autoturism, notarul coborând la aceasta în acest scop.

După ce a semnat, V.T., cu un anume B. care a venit ulterior, au dus-o cu mașina înapoi la spital. A primit de la B. o sacoșă cu alimente, urmând ca după vânzarea imobilului, să primească 3000 de euro (aspect subliniat și de martorul S.I.).

La sfârșitul lui martie 2007 I.F. a venit la domiciliul său împreună cu un bărbat necunoscut, pentru a se interesa dacă a fost arestată. După aproximativ o lună, când a mers la I.F. să îi ceară banii pentru ajutorul acordat, a fost amenințată de acesta.

Faptul că martora și-a schimbat ulterior declarațiile în sensul că nu-i cunoaște pe I.F. și V.T. nu ar fi trebuit să prezinte relevanță atâta vreme cât din declarațiile lui C.P. a reieșit că la sfârșitul anului 2006 I.F. și V.T. au venit la el acasă, cu autoturismul lui V.T., i-au adus-o acasă pe M.I., rugându-l să o țină o oră-două, după care vor veni după ea.

După aproximativ 2 ore s-a întors doar V.T. și a luat-o pe M.I. Martorul a precizat că nu cunoștea ce treabă aveau cei doi cu martora. De altfel chiar și martorul C.P. a avut în fața instanței declarații oscilante cauzate de intimidarea pe care o realiza inculpatul I.F. asupra lui, relevant fiind finalul declarației acestuia: „pentru siguranța mea și a familiei mele nu doresc să fiu confruntat cu I.F. sau cu alte persoane implicate în dosar".

Instanța de fond, în mod corect a reținut că declarațiile date de martorii M.I. și C.P. odată cu judecarea cauzei la fond sunt nereale, având în vedere că există vădite contradicții între acestea, iar declarațiile inițiale date de către aceștia în cursul urmăririi penale, apropiate de momentul săvârșirii infracțiunii, sunt concordante.

Periculozitatea inculpatului I.F. în săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise este reliefată și de declarația lui C.S., martor care la data de 20 septembrie 2007, audiat fiind de organele de urmărire penală, a menționat că la termenul din 28 august 2007, la Tribunalul București, secția a II-a penală, membri ai familiei lui I.F. se aflau în sala de ședință și îi făceau semne de intimidare, iar pe holul instanței, I.F. le-a amenințat pe sora și pe soția sa.

La termenul din 05 februarie 2009, martorul cu identitate protejată S.I. a refuzat să răspundă la întrebările președintelui de complet, arătând că se teme, deși era audiat în condițiile speciale prev. de art. 862 C. pen.

Poziția procesuală, atitudinea profund nesinceră și oscilantă a inculpatului I.F. rezultă din declarațiile contradictorii date de acesta în cauză.

Inițial acesta a declarat că nu știe nimic despre vânzarea unui imobilul din strada M.V., pentru ca apoi în faza judecății, pentru prima dată, să prezinte anumite detalii referitoare la C.S. care a venit la el acasă având acte de proprietate ale unui imobil aparținând unor unchi ai săi și la faptul că S.G. a menționat că are un cumpărător, dar că pretinde un procent din preț.

Declarația dată de inculpatul I.F. în faza judecății, este concordantă cu cea dată de inculpatul S.G. la același termen din 13 decembrie 2007.

Aceeași atitudine nesinceră a inculpatului I.F. a fost pusă în evidență de declarația coinculpatului V.T. care în una din declarațiile date în 14 august 2007, a menționat că l-a cunoscut pe F.V. prin intermediul lui I.F.

Instanța de apel a precizat că martorii propuși de inculpatul I.F. (G.T., N.M. și T.D.F.) care au declarat în favoarea acestuia în sensul că făptuitorul C.S. îi datora sume de bani, și ale căror declarații au fost înlăturate justificat de către instanța fondului ca fiind făcute pro causa, sunt fără relevanță pentru cauză aspectele pe care inculpatul a dorit să le evidențieze prin audierea martorilor întrucât este necontestată împrejurarea că inculpatul și numitul C.S. se cunoșteau dinainte de comiterea infracțiunii de înșelăciune, relațiile dintre aceștia putând să fie în aceeași măsură bune sau deteriorate.

Ceea ce a omis în aprecieri instanța de apel este chiar faptul că inculpatul I.F. este deosebit de pregătit în a-și ascunde urmele în câmpul infracțional, prezentând instanței fondului chiar și o serie de martori, constituiți pro causa.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V.T., instanța de apel a considerat că împotriva acestuia nu există dovezi irefragabile privind o contribuție neîndoielnică a acestuia la săvârșirea infracțiunii.

Instanța de recurs consideră că această apreciere este în contradicție cu ansamblul materialului probator.

Astfel, declarațiile martorului cu identitate protejată S.I. se coroborează cu declarațiile inculpatului B.L. și ale martorei M.I., precum și cu declarațiile martorului F.V. De asemenea și declarațiile date de inculpat în cauză sunt contradictorii.

Declarațiile martorului F.V. din faza urmăririi penale sunt relevante, în sensul că inculpatul V.T. este cel care l-a dus la fotograf și ulterior la notariat pentru încheierea actelor.

Deși inculpatul V.T. a negat în mod constant implicarea sa în vânzarea terenului din strada M.V., despre care a menționat că nu are cunoștință, din ansamblul materialului probator reiese că acesta a participat la convingerea martorului F.V. să se prezinte la notar sub o identitate falsă, pentru a-l împuternici pe C.S. să vândă imobilul, că l-a condus personal pe acesta la un centru unde i s-au făcut fotografii ce au fost folosite la falsificarea cărților de identitate, ulterior conducându-l și la biroul notarial.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată sub forma complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (4) C. pen., astfel încât urmează a dispune condamnarea inculpaților I.F. și V.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen., la câte o pedeapsă individualizată conform disp. art. 72 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpaților I.F. și V.T. vor fi avute în vedere disp. art. 72 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 52 C. pen.

Înalta Curte constată că în ceea ce privește participarea celorlalți recurenți inculpați la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, probele administrate, constând în propriile declarații date de cei doi inculpați, prin care aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor conform celor reținute prin actul de inculpare, coroborate cu declarațiile martorei M.I., cu declarațiile coinculpatei L.M., declarațiile martorului cu identitate protejată „S.I.” precum și mijloacele de probă constând în cartea de identitate falsificată având poza inculpatului B.L. dar purtând numele de R.L. aflată în arhiva notariatului public, adresa Direcției Generale de Taxe și Impozite Locale sector 1, din cuprinsul căreia rezultă că pentru ridicarea certificatului fiscal a fost utilizată aceeași cartea de identitate falsificată având poza inculpatului B.L. dar purtând numele de R.L., declarațiile părților vătămate S.D. și G.A.M.I.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe foto de către părțile vătămate S.D. și G.A.M.I.V. a inculpatului B.L., toate acestea împreună constituie un suport probator suficient și concludent, pe baza căruia instanța a putut stabili cu certitudine vinovăția inculpaților B.L. și S.G. în comiterea infracțiunilor, fiind astfel în mod corect condamnați de prima instanță.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpații S.G. și L.M. privind individualizarea pedepselor aplicate și solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 la data de 27 noiembrie 2010, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, urmând a se da eficiență poziției de recunoaștere a săvârșirii faptelor de acești inculpați.

Recunoașterea necondiționată a faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu a fost valorificată, alături de alte împrejurări, în favoarea inculpaților prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., în scopul înlăturării oricărei inechități ce ar putea fi generată de neaplicarea unei norme procesuale penale care a intervenit în cursul desfășurării procesului penal dar care privește tocmai sancționarea mai blândă a unei fapte în ipoteza recunoașterii depline a acuzațiilor.

De asemenea, reținerea acelorași circumstanțe s-au justificat și față de obiectul cauzei în ansamblul său, având în vedere împrejurarea că în cauza disjunsă din prezenta, trei dintre făptuitori, respectiv C.S., M.I. și F.V. (un autor și doi complici) au fost condamnați în mod definitiv prin sentința penală nr. 681 din 05 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 21278/3/2007 la pedepse rezultante de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani pentru mai multe infracțiuni, între care înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și respectiv complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cei trei acționând în același mod și în realizarea acelorași activități infracționale ca inculpații S.B. și L.M., în scopul vânzării frauduloase a imobilului din str. M.V. și similar în ceea ce privește imobilul din str. C.K.

De altfel, inculpații cercetați în prezenta cauză și inculpații condamnați definitiv prin sentința penală nr. 681 din 05 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, fac parte din aceeași grupare infracțională având drept scop înșelăciuni cu terenuri și case, iar la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru toți participanții se impune ca aprecierea gradului de pericol social al faptelor precum și consecințele produse, să fie realizate în mod unitar pentru toți făptuitorii, diferențierile urmând să rezulte din contribuția efectivă a fiecărui inculpat la comiterea infracțiunii precum și din trăsăturile personale care caracterizează fiecare inculpat în parte, luând în calcul și eventualele cauze de reducere a pedepselor.

Înalta Curte are în vedere în acest sens că gravitatea faptelor comise, măsura în care a fost tulburată ordinea juridică prin acestea, sunt elemente cu caracter obiectiv care trebuie menținute față de toți participanții, în vederea soluționării cauzei în ansamblul său și în scopul unei corecte realizări a justiției represive, ținând cont și de circumstanțele personale care caracterizează pe fiecare dintre participanți.

Așa fiind, în raport de cele menționate dar și de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., va admite recursurile inculpaților S.G. și L.M., va casa în parte decizia atacată și va acorda inculpaților beneficiul dispozițiilor legale menționate în raport și de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepselor rezultante aplicate celor trei inculpați, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, consecințele produse, gradul de contribuție efectivă a inculpaților B.L., S.G. și L.M. la săvârșirea infracțiunilor și producerea consecințelor dăunătoare impun executarea pedepselor principale aplicate în regim privativ de libertate, scopul preventiv și educativ al pedepsei neputând fi atins decât prin executarea efectivă a pedepselor aplicate în regim de detenție, numai astfel fiind garantată formarea unei atitudini corecte față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, creându-se premizele reinserției sociale a inculpaților.

Solicitarea formulată de recurenta-inculpată L.M. cu privire la aplicarea unei pedepse fără executare în regim de detenție este neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că inculpata L.M. a avut o contribuție esențială în atingerea scopului fraudulos urmărit, în condițiile în care s-a prezentat în fața autorității reprezentate de notarul public și a semnat în calitate de vânzătoare actul oficial, în schimbul sumei de bani ce i-a fost promisă, astfel încât rolul acesteia nu poate fi minimalizat, iar contribuția la rezultatul produs este una însemnată și care nu permite aprecierea că inculpata s-ar putea îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei stabilite în sarcina sa.

În ceea ce privește motivul de recurs al Parchetului privind pe inculpatul recidivist B.L., Înalta Curte apreciază că starea de recidivă post condamnatorie a fost avută în vedere de instanță, prin modul în care s-a făcut individualizarea judiciară, atât la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune în parte, în aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., dar și cu ocazia stabilirii modalității de executare a pedepsei închisorii, dispusă față de acesta.

În ceea ce privește motivul de recurs formulat de Parchet, vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților B.L., S.G. și L.M., Înalta Curte va proceda la examinarea acestuia și va dispune în raport și de solicitarea inculpaților S.G. și L.M. de aplicare a disp. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., așa cum s-a menționat în precedent.

În operațiunea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților din prezenta cauză, contrar susținerilor formulate de Parchet, instanța de apel a evaluat gradul de pericol social al faptelor comise de inculpați, procedând la o corectă individualizare a pedepselor aplicate acestora, ținând cont de contribuția esențială a fiecărui inculpat în parte și efectele socio-economice ale infracțiunilor de genul celor săvârșite de inculpați, făcând referire la modul coordonat și relativ pertinent și la rolurile pe care le aveau în fața autorităților publice române.

Se constată că instanța a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, folosind și aplicând în mod corect criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată în considerare, desigur, în ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.

Curtea a apreciat corespunzător cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B.L., ținând seama de întreaga activitate infracțională desfășurată de acesta așa încât, se apreciază că pedeapsa astfel stabilită este suficientă pentru atingerea scopului reglementat de art. 52 C. pen.

De asemenea, cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul S.G., este suficient și proporțional cu gravitatea și perseverența infracțională de care a dat dovadă prin participarea sa la comiterea celor două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma complicității.

Instanța de apel a considerat în mod just că și în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatei L.M. trebuie să dea dovadă de clemență în raport de circumstanțele reale și personale reținute în cauză.

Considerând pedepsele corespunzătoare și eficiente pentru atingerea scopului preventiv, fiind mijloace eficiente de constrângere și reeducare conform art. 52 C. pen., Înalta Curte nu va majora cuantumul acestora.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepselor rezultante aplicate celor trei inculpați, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, consecințele produse, gradul de contribuție efectivă a inculpaților B.L., S.G. și L.M. la săvârșirea infracțiunilor și producerea consecințelor dăunătoare, se apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepselor principale aplicate în regim privativ de libertate, scopul preventiv și educativ al pedepsei putând fi atins fără executarea efectivă a pedepselor aplicate.

Se apreciază că în acest mod garantează formarea unei atitudini corecte față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, creându-se premizele reinsertiei sociale a inculpaților.

Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații S.G. și L.M., va casa în parte atât decizia, cât și sentința atacate și, rejudecând, în fond va menține dispoziția de condamnare a inculpaților S.G. și L.M. pentru toate infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și va face aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., menținând cuantumul pedepselor aplicate acestora, prin hotărârile menționate.

Totodată, va dispune condamnarea inculpaților I.F. și V.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. la câte o pedeapsă principală într-un cuantum individualizat, conform celor arătate în precedent și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, va face aplicarea disp. art. 71 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru ambii inculpați.

Va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L., împotriva aceleiași decizii.

Urmează a constata că inculpatul B.L. este arestat în altă cauză.

Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat B.L. la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații S.G. și L.M. împotriva deciziei penale nr. 323/A din data de 01 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 1/F din data de 3 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând, în fond:

Face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. pentru inculpații S.G. și L.M., menținând pedepsele stabilite de instanța de apel, respectiv de 4 ani închisoare pentru inculpatul S.G. și de 3 ani și 6 luni închisoare pentru inculpata L.M.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpații I.F. și V.T. la o pedeapsă de 6 ani închisoare fiecare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru fiecare.

Face aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru ambii inculpați.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L., împotriva aceleiași decizii.

Constată că inculpatul B.L. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat B.L. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați S.G. și L.M., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă intimații inculpați I.F. și V.T. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.