Counterfeit printer cartridges in public procurement: liability for fraud in contracts and unauthorized distribution under trademark law

Deliberând asupra recursurilor de față:

Prin sentința penală nr. 358 din 31 martie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare pentru ambii inculpați din infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 87 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

1. În temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică cu marca înregistrată.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.l. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Conform art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, s-au pus în vedere inculpatului obligațiile prev. de art. 863 C. pen.

Conform art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. În temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică cu marca înregistrată.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Conform art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, s-au pus în vedere inculpatului obligațiile prev. de art. 863 C. pen.

Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Au fost admise, în parte, acțiunile civile exercitate de H.P. Company și, H.P.D. Lp, C.K.K., toate prin reprezentant Societatea de avocatură T.&T. cu sediul în str. E., sector 5, București.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar și fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL cu sediul în București, str. M., sector 6 București, la plata sumei de 15.000 euro în echivalentul în RON la cursul Băncii a Naționale României de la data plății, reprezentând daune morale către partea civilă H.P. Company și, H.P.D. Lp și la plata sumei de 10.000 euro în echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, reprezentând daune morale către partea civilă C.K.K.

Au fost admise acțiunile civile exercitate în cauză de Compania Națională Poșta Română SA cu sediul în București, Splaiul U., sector 4 și SC O.R. SA, cu sediul în București, B-dul L.C., sector 1.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar și fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL la plata sumei de 3868,55 dolari S.U.A., în echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României de la data plătii, reprezentând daune materiale către partea civilă SC O.R. SA și la plata sumei de 8942,42 RON reprezentând daune materiale către partea civilă Compania Națională Poșta Română SA.

S-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cartușelor de imprimantă H. și C. indisponibilizate conform devizelor din 19 decembrie 2006 respectiv, 18 iulie 2006.

Conform art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cartușelor originale către SC L.T. SRL, SC O.R. și Compania Națională Poșta Română SA.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în cont deschis la Trezoreria sector XX București, beneficiar Tribunalul București.

În fapt, s-a reținut că inculpatul T.l., în calitate de administrator al SC L.T. SRL și R.G., în calitate de director, au importat și furnizat cartușe de imprimantă contrafăcute purtând mărcile H. și C., iar în cadrul caietelor de sarcini utilizate la licitații de achiziții publice au prezentat autorizații emise pentru alte societăți ori în alte contexte și care nu se refereau la loturile de produse ce formau obiectul contractelor de furnizare încheiate în urma licitațiilor pentru a crea aparența comercializării unor produse originale, cu consecința inducerii în eroare cu prilejul încheierii contractelor.

Prin decizia penală nr. 70 din 30 martie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații T.l. și R.G. împotriva sentinței penale nr. 358 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat parțial sentința și rejudecând, în fond, a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul T.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul R.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile exercitate de partea civilă H.P. Company și H.P.D. Lp și C.K.K.

A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile exercitate de Compania Națională Poșta Română SA și SC O.R. SA.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței, relative la schimbarea încadrării juridice, la confiscarea cartușelor indisponibilizate și la restituirea cartușelor originale în temeiul art. 109 alin. (4) C. proc. pen.

În argumentarea acestei soluții, s-a motivat că prima instanță reținuse corect situația de fapt, însă apreciase greșit vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Astfel, s-a arătat că inculpatul T.I. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, de cartușe de imprimantă marca H. și C. contrafăcute, semnarea de către acesta a documentelor de plată pentru produsele achiziționate de SC L.T. SRL, nerealizând latura obiectivă a infracțiunii, întrucât inculpatul nu era responsabil de achiziționarea și vânzarea produselor consumabile, aceste atribuțiuni revenind în exclusivitate departamentului condus de coinculpatul R.G.

În egală măsură, s-a apreciat că nici inculpatul R.G. nu se face vinovat de săvârșirea respectivei infracțiuni, întrucât acesta nu avusese niciodată reprezentarea că produsele achiziționate de la SC M.F.G. SUA puteau fi contrafăcute.

Totodată, s-a apreciat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât la momentul încheierii contractului cu Compania Națională Poșta Română, SC L.T. SRL a fost de bună credință, autorizația eliberată de SC A.C. SRL fiind valabilă în condițiile în care fusese emisă pentru licitația de la CNPR, produsele livrate provenind de la SC A.C. SRL. Livrarea de către inculpați a produselor achiziționate de la SC M.F.G. SUA, despre care nu au cunoscut că puteau fi contrafăcute, s-a datorat lipsei acestora din stocul dilerului autorizat SC A.C. SRL și necesității respectării graficului de livrări convenit cu achizitorul.

Considerând astfel că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care erau cercetați, instanța de apel a dispus achitarea inculpaților.

În latură civilă, aceeași instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 - 999 C. civ., având în vedere modul în care au acționat inculpați și modalitatea de dovedire a pretențiilor civile.

Cu privire la daunele morale acordate în primă instanță părților civile H.P. Company, H.P.D. Lp și C.K.K., s-a apreciat că imaginea acestor societăți nu a fost afectata în niciun fel prin activitatea desfășurată de inculpați, acțiunile acestora nefiind săvârșite cu intenție.

Mai mult, s-a constatat că produsele marca C. importate de SC L.T. SRL nu au fost puse în circulație niciodată, acestea fiind indisponibilizate de organele de urmărire penală, imediat după ce fuseseră importate.

Instanța de apel a respins, ca neîntemeiate, și acțiunile civile formulate de SC O.R. și Compania Națională Poșta Română, constatând că cele două companii nu au fost prejudiciate întrucât niciun echipament aparținând companiei naționale, dintre cele care utilizaseră consumabile furnizate de SC L.T. SRL, nu prezenta defecte datorate acestora, iar în ceea ce privește partea civilă SC O.R., din probele administrate nu rezultă cu certitudine ca produsele găsite la sediul său și considerate a fi contrafăcute să fi fost livrate de SC L.T. SRL.

Prin decizia penală nr. 1680 din 27 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de părțile civile C.K.K., H.P. Company, H.P.D. Company, L.P. și Compania Națională „Poșta Română" SA împotriva deciziei penale nr. 70 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 14477/3/2008 (929/2009), a casat hotărârea sus-menționată și a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea rejudecării apelurilor declarate de inculpații T.l. și R.G. împotriva sentinței penale nr. 358 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Au fost menținute actele îndeplinite în fața instanței de apel până la termenul din 16 martie 2010.

Sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații T.l. și R.G., până la prezentarea apărătorului ales, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că instanța de apel nu a folosit în motivație decât argumentele inculpaților.

Rejudecând după casare apelurile declarate de inculpați, Curtea le-a apreciat nefondate. Motivele de apel formulate de inculpați sunt descrise în partea introductivă a prezentei decizii, aceștia apreciind că sunt nevinovați.

De asemenea, aceștia au depus concluzii scrise.

Inculpații T.I. și R.G. au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică cu marca înregistrată, reținându-se următoarea situație de fapt:

SC L.T. SRL București, înregistrată la O.R.C. sub nr. J/40/12374/1994, având ca administrator pe inculpatul T.I., are ca obiect mai multe activități printre care activități de service în domeniul tehnicii de calcul, activități de import-export și comercializare de bunuri en-gros și en-detail, operațiuni de consultanță în domeniul calculatoarelor.

Această societate este structurată în mai multe departamente, printre care și departamentul „Consumabile", condus din februarie 2004 de către inculpatul R.G. Atribuțiile acestuia, conform declarațiilor celor doi inculpați, constau în participarea la licitații directe, licitații în sistem electronic, urmărirea derulării contractelor, marketing, coordonarea activității de aprovizionare in surse externe și vânzarea de produse consumabile pentru imprimante, faxuri, copiatoare.

Începând cu anul 2002, Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației a eliberat SC L.T. SRL București certificat digital pentru participarea acesteia la sistemul de achiziții publice prin licitații electronice, certificat reînnoit în 2003, 2004, 2005 și 2006.

În decembrie 2004, Compania Națională Poșta Română SA a lansat în sistemul de achiziții publice prin licitații electronice o comandă de achiziționare de cartușe pentru imprimante, necesare unităților poștale din subordine pentru semestrul I 2005.

La 30 decembrie 2004, prin sistem electronic s-a comunicat Companiei Naționale Poșta Română SA, că licitațiile pentru cartușele purtând marca H. comandate de companie au fost câștigate de SC L.T. SRL București.

Deși au existat unele suspiciuni cu privire la actele de autorizare a câștigătorului licitației pentru vânzarea produselor H.P., diferența relativ mare (circa 20-30%) dintre prețul estimat pentru produsele necesare și prețul oferit de câștigător, respectiv aspectul exterior al produselor oferite ca mostre, datorită neconfirmării acestora la acel moment și prezentării unei alte autorizații de vânzare emise de SC A.C. SRL Cluj Napoca, la data de 24 ianuarie 2005 se încheie contractul de vânzare - cumpărare dintre Compania Națională Poșta Română SA și SC L.T. SRL București, având ca obiect cartușe pentru imprimante marca „H.", în valoare de 160.793.194 ROL.

În februarie 2005 produsele H. au început să fie livrate direct la unitățile din subordinea Compania Națională Poșta Română SA. Potrivit contractului menționat anterior - pct. 5 - alin. (7), recepția calitativă a produselor se făcea la momentul dării în consum a acestora, respectiv desfacerea ambalajelor originale.

Direcția Servicii Financiare din cadrul companiei a sesizat la 03 iunie 2005 Departamentul Aprovizionare referitor la constatarea unor semne de contrafacere sau lipsa culorilor la lotul de cartușe tip H. furnizate de SC L.T. SRL București.

La 14 iunie 2005 Direcția Dezvoltare Strategică Departamentul Aprovizionare din cadrul Compania Națională Poșta Română SA, a emis o adresă tuturor direcțiilor regionale de poștă și direcțiilor specializate, solicitându-le stadiul recepției calitative a produselor furnizate de SC L.T. SRL București.

În aceeași zi s-a transmis o adresă SC L.T. SRL București, în atenția inculpatului T.l., prin care se solicita prezența unui expert care să constate deficiențele calitative a 55 de cartușe H. livrate Direcției Servicii Financiare.

La 16 iunie 2005, s-a efectuat de către inculpatul R.G. testarea unui nr. de 47 de cartușe de imprimantă cu cerneală H., constatându-se că 36 de bucăți sunt defecte, motiv pentru care au fost înlocuite.

La 01 iulie 2005 s-a transmis o nouă adresă inculpatului T.l., prin care se semnalau deficiențe calitative pentru 8 dintre produsele înlocuite de SC L.T. SRL București, respectiv lipsă culori și lipsă cap printare. La această adresă, precum și la adresa din 12 august 2005 nu s-a mai primit nici un fel de răspuns.

Întrucât cartușele înlocuite au prezentat deficiențe calitative, Direcția Dezvoltare Strategică - Departamentul Aprovizionare din cadrul Companiei Naționale Poșta Română SA, a transmis la 08 iulie 2005, 3 rapoarte de depistare a cartușelor de imprimare contrafăcute, pentru produsele H., constatându-se, la 18 iulie 2005, că cele 3 tipuri de produse sunt cartușe cu cerneală, reumplute în ambalaje H. contrafăcute.

Anterior, la 14 iulie 2005, s-a întocmit un alt raport al aceluiași expert cu privire la un cartuș H., prezentat ca mostră de către SC L.C. SRL București ca urmare a câștigării unei licitații organizate de către UM AA în cursul lunii mai 2005. Este adevărat că în raportul de depistare a cartușelor de imprimare contrafăcute H. transmis de către această unitate militară nu apare SC L.T. SRL București ci SC L.C. SRL București dar, întrucât sediul indicat este același cu cel al primei, apreciem că este vorba doar despre o simplă eroare materială. Și în acest caz s-a constatat că tipul de produs H. este cartuș cu cerneală reumplut în ambalaj H. contrafăcut.

Urmare acestui raport, la 29 august 2005, Grupul de firme H.P. (H.P. Company și H.P.D.) a formulat plângere penală împotriva SC L.T. SRL București pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare, fără drept, de cartușe de imprimantă purtând marca „H.", contrafăcute.

Prin procesul verbal din 20 martie 2006, ofițeri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către persoane din cadrul SC L.T. SRL a infracțiunii de punere în circulație, fără drept, de produse purtând marca „C.", susceptibile a fi contrafăcute.

Cercetările efectuate de către organele de poliție au dus la descoperirea la sediul SC L.T. SRL București a câtorva sute de cartușe de imprimantă H. și C. contrafăcute, și ale altor cartușe de imprimantă H. contrafăcute în depozitul SC O.R. SA, precum și la Compania Națională Poșta Română SA.

La 08 iunie 2006 compania C.K.K. din Japonia, prin avocat ales, a formulat plângere penală împotriva SC L.T. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, de produse sub marca C., contrafăcute.

Această situație de fapt a fost dovedită în totalitate cu probe legal administrate.

Astfel, marca H.I. este marcă națională individuală combinată, înregistrată, având ca titular pe H.P. Company, cu sediul în Palo Alto, California, 3000 H. Street, S.U.A. Această marcă beneficiază de protecție pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 06 iunie 2000, pentru clasa de produse și servicii 16 (capete de imprimare, cartușe cu cerneală), conform adresei din 27 aprilie 2006 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

Marca H.I. este marcă națională individuală combinată, înregistrată, având ca titular pe H.P. Company, cu sediul în Palo Alto, California, 3000 H. Street S.U.A. Această marcă beneficiază, de protecție pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 06 iunie 2000, pentru clasa de produse și servicii 2 (cartușe toner, cartușe cu cerneală), conform aceleași adrese.

Marca H. este marcă națională individuală verbală, înregistrată, având ca titular pe H.P. Company, cu sediul în Palo Alto, California, 3000 H. Street S.U.A. Această marcă beneficiază de protecție pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 07 aprilie 2002, pentru clasa de produse și servicii 9 (cartușe pentru toner, rezervoare și cartușe pentru rezervoare).

Toate cele trei mărci indicate anterior au fost cesionate total în cursul anului 2003 de către H.P. Company către H.P.D. Company Lp, cu sediul în Huston, Texas, S.U.A. Cesiunile totale ale celor trei mărci indicate au fost constatate prin decizia din 19 ianuarie 2004 a OSIM, fiind înscrise în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială publicat la 31 martie 2004.

Practic, începând cu data de 31 martie 2004, conform prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, cu modificările ulterioare, titular al mărcilor H.I. înregistrate și mărcii H. înregistrată este H.P.D. Company Lp cu sediul în Huston, Texas, S.U.A.

Grupul de firme H.P. (H.P. Company și H.P.D. Company) a dezvoltat în România un sistem de distribuție neexclusivă a produselor din rețeaua oficială a acestuia.

Raporturile contractuale cu agenții economici care își manifestă intenția de a deveni distribuitori H. pe teritoriul României s-au stabilit cu compania H.P.E. BV, SC H.P.R. SRL, neavând competenta de a încheia contracte cu agenții care își manifestă intenția în acest sens.

Sistemul de distribuție oficial al produselor H. este format din:

Importatori (distribuitori) - societăți care au contract cu societatea desemnată în acest sens de Grupul H. și care poate comanda marfa în mod direct.

Subdistribuitori - entități care cumpără de la importatori și revând la revânzători aflați pe canalul oficial de distribuție H..

Revânzători - societăți care pot cumpăra atât din România cât și din afara României, cu condiția ca achizițiile să fie raportate de distribuitori sau subdistribuitori H.

Pentru a putea deveni partener oficial H. și, în consecință, a intra în lanțul oficial de distribuție al produselor originale ale acestui grup de firme, trebuie îndeplinite anumite premise standard, printre care un volum anual de vânzări de consumabile în România de cel puțin 80.000 dolari S.U.A. și promovarea, respectiv vinderea către consumatorul final de produse originale H.

Pe de altă parte, grupul de firme H. nu restricționează distribuția produselor sale de aceste cerințe, însă, în ipoteza în care o companie nu intră în rețeaua oficială de distribuție de produse H., nu se poate garanta originalitatea produselor H. comercializate de acea companie.

Potrivit adresei din 09 octombrie 2006 a SC H.P.R. SRL, dintre companiile aflate în relații comerciale cu SC L.T. SRL în perioada ianuarie 2005 - februarie 2006, următoarele societăți comerciale din România sunt în relații contractuale cu Grupul H., aflându-se în canalul de distribuție oficial al produselor originale H.: SC A.C. SRL Cluj Napoca (distribuitor autorizat de consumabile H.), SC S. SRL București (subdistribuitor autorizat începând cu luna februarie 2006) și SC P. SRL București (revânzător autorizat).

Din analiza actelor contabile existente la dosarul cauzei a rezultat că nr. cartușelor de imprimantă purtând marca „H.P." achiziționate de SC L.T. SRL București în perioada ianuarie 2005 - februarie 2006 de la societățile indicate în alineatul anterior este mult mai mic decât cele achiziționate în aceeași perioadă de timp de la furnizorii externi M.F.G. Ing. din S.U.A., T.P. Inc. din Panama și B.A. Ltd. din Insulele Virgine Britanice.

Relația comercială cu M.F.G. Ing. din S.U.A. s-a derulat în perioada august 2004 - mai 2005, perioadă în care s-au importat un nr. de 3160 cartușe de imprimantă H. Motivul încheierii acestei relații comerciale a fost „calitatea slabă a cartușelor, care se scurgeau", conform declarației inculpatului T.l.

Relația comercială cu T.P. Inc. din Panama s-a derulat în perioada aprilie 2005 - decembrie 2005, perioadă în care s-au importat un nr. de 2203 cartușe de imprimantă H.

Relația comercială cu B.A. Ltd. din Insulele Virgine Britanice s-a derulat în perioada ianuarie-februarie 2006, perioadă în care s-au importat un nr. de 750 cartușe de imprimantă H.

Relațiile comerciale cu companiile din Panama, respectiv Insulele Virgine Britanice s-a desfășurat prin intemiediul companiei L.P. LLC din Rusia, companie cu care învinuiții au avut relații comerciale în perioada martie 2005 - februarie 2006.

Atât SC L.T. SRL București cât și furnizorii externi nu au fost și nu sunt parteneri oficiali H., nefiind incluși în lanțul oficial de distribuție a produselor H.

Toate produsele H. s-au achiziționat în perioada ianuarie 2005-februarie 2006 pe bază de simplă comandă și facturare, atât de la furnizorii interni cât și de la furnizorii externi, neexistând la dosarul cauzei vreun contract de achiziție.

Raportat la ansamblul înscrisurilor existente la dosar, intrarea în lanțul oficial de distribuție al produselor H. prin încheierea unui contract de partener oficial H. creează o prezumție de originalitate pentru produsele H. comercializate de acel distribuitor.

Pentru toate cartușele de imprimantă purtând marca H. importate de la furnizorii externi (neautorizați H.), care au fost distribuite pe piața din România de către SC L.T. SRL București în perioada ianuarie 2005-februarie 2006, nu operează această prezumție, neexistând nici un act care să garanteze originalitatea lor, fiind contrafăcute.

Din analiza cartușelor de imprimantă marca H. găsite în depozitul SC L.T. SRL, precum și a celor găsite la SC O.R. SA și la Compania Națională Poșta Română SA, pe care le-au achiziționat de la SC L.T. SRL, a rezultat că acestea erau contrafăcute. De asemenea, cartușele H. descoperite în depozitul O.R. SA, dovedite a fi contrafăcute, au provenit din loturile de produse achiziționate de companie în luna ianuarie 2006 de la SC L.T. SRL București (cealaltă societate furnizoare, SC Q.N.I. SRL fiind autorizată).

Marca C. este marcă națională individuală verbală, reînnoită, având ca titular pe C.K.K., cu sediul în Ohta-ku, Tokyo, Japonia. Această marcă a beneficiat de protecție pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 19 august 1997, pentru clasa de produse și servicii 9 (aparate de copiat, aparate de multiplicat, piese și accesorii ale acestora). Certificatul indicat a fost reînnoit la data de 19 august 2007, conform certificatului.

Potrivit adresei companiei C.C. Ghmb (reprezentantul în Europa al companiei mamă) din 30 martie 2006 SC L.T. SRL București nu a fost și nici nu este partener autorizat C. și nici nu a avut contracte sau relații comerciale cu parteneri autorizați C. în perioada 2005-2006. Acest aspect rezultă și din actele contabile existente în dosar.

Potrivit adresei din 19 decembrie 2006 a reprezentantului legal al companiei C.K.K., doar SC D.R. SRL se află pe lista importatorilor autorizați ai produselor marca C. care au avut relații comerciale cu SC L.T. SRL București pe parcursul anului 2004. De precizat că în lista produselor achiziționate de la SC D.R. SRL în perioada 2004 -martie 2006 nu s-a aflat nici un produs purtând marca C.

În perioada ianuarie 2005 - februarie 2006 SC L.T. SRL București a achiziționat un nr. de 1360 de cartușe de imprimantă purtând marca „C." numai de la furnizorii externi M.F.G. Ing. din S.U.A., T.P. Inc. din Panama și B.A. Ltd. din Insulele Virgine Britanice, care nu erau parteneri autorizați C. Legătura cu ultimii doi furnizori externi s-a realizat prin intermediul aceleași companii L.P. Limited din Rusia, cu care inculpatul R.G., intrase în contact din luna martie a anului 2005.

De precizat că, raportat la ansamblul înscrisurilor existente la dosar, intrarea în lanțul oficial de distribuție al produselor C. prin încheierea unui contract de partener oficial C. creează o prezumție de originalitate pentru produsele C. comercializate de acel distribuitor.

Pentru toate cartușele de imprimantă purtând marca C. importate de la furnizorii externi care au fost distribuite pe piața din România de către SC L.T. SRL București în perioada aprilie 2005 - februarie 2006, nu operează această prezumție, neexistând nici un act care să garanteze originalitatea lor, fiind contrafăcute. De altfel, din analiza cartușelor de imprimantă marca C. găsite în depozitul SC L.T. SRL a rezultat că acestea erau contrafăcute.

Nu numai infracțiunea de punerea în circulație de cartușe de imprimante contrafăcute este deci dovedită prin probe, ci și infracțiunea de înșelăciune în convenții. Astfel, SC L.T. SRL București a participat în perioada 2002-2006 la sistemul de licitații pentru achiziții publice în sistem electronic. Pe parcursul anului 2005, conform adresei din 15 noiembrie 2006 a Guvernului României - Inspectoratul General Pentru Comunicații și Tehnologia Informațiilor și anexelor acesteia existente, SC L.T. SRL București a formulat oferta cea mai bună de preț și a fost desemnată câștigătoare, în urma descalificării de către autoritățile contractante a ofertanților care au formulat oferte mai bune, în licitații electronice pentru produse H. și C. organizate de mai multe instituții publice. Printre condițiile solicitate de către autoritățile contractante pentru descrierea produselor (cartușe de imprimantă H. și C.) ce au făcut obiectul acestor licitații electronice se aflau: „Câștigătorul are obligația să prezinte certificat de atestare pentru desfacerea produselor H.", „Produsele vor fi originale. Nu se acceptă produse reîncărcate și remanufacturate. Produsele trebuie să aibă ambalajul original, sigilat, etichetat corespunzător (...)". Din analiza diferențelor prețului de pornire și a prețului declarat câștigător pentru aceste produse H. și C., se poate observa că acestea variau între 15 - 45%.

La 30 decembrie 2005 SC L.T. SRL București a fost declarată câștigătoarea licitației electronice organizate de Compania Națională Poșta Română SA pentru mai multe tipuri de cartușe de imprimantă H. Secțiunea „Condiții suplimentare" privind detaliile acestei licitații conținea și trei subsecțiuni:

„Origine: Nu se acceptă, produse compatibile. Produsul trebuie să fie original, cu timbru aplicat pe cutie".

„Autorizare: Câștigătorul va prezenta obligatoriu autorizare din partea reprezentantului oficial al producătorului privind comercializarea produselor licitate".

„Prezentare autorizație: Autorizația de comercializare va fi datată recent, având toate datele de identificare ale comerciantului și va fi prezentată în original sau copie legalizată".

SC L.T. SRL București a prezentat, pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor suplimentare indicate, un Certificat de implementare și menținere a sistemului de management al calității ISO 9001:2001, o autorizație, în copie, nedatată, emisă de SC P. SRL București în favoarea sa pentru livrarea de produse C. și H. și o autorizație, în copie, emisă de SC H.P.R. SRL București în favoarea SC P. SRL București.

Potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 20/2002 privind achizițiile publice prin licitații electronice aprobată prin Legea nr. 468/2002, cu modificările ulterioare, Compania Națională Poșta Română SA, în calitate de autoritate contractantă, era obligată să încheie contractul de achiziție publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare. Alin. (2) al aceluiași articol prevede obligația autorității contractante de a verifica înainte de încheierea contractelor documentele de calificare ale ofertantului declarat câștigător.

Din verificările efectuate a rezultat că SC P. SRL București nu a emis vreo autorizație de participare la licitațiile organizate de Compania Națională Poșta Română SA, că autorizația utilizată fusese emisă ca urmare a unei colaborări avute în 2004 și că societatea nu-și asumă nici un fel de obligație cu privire la originalitatea produselor ce urmează a fi livrate de către SC L.T. SRL București către Compania Națională Poșta Română SA. Totodată, autorizația emisă de H.P.R. SRL a fost dată SC P. SRL București în vederea participării acesteia la licitații, astfel că acesteia nu îi sunt opozabile autorizațiile eliberate de către SC P. SRL București altor companii.

Față de această situație, Compania Națională Poșta Română SA a solicitat SC L.T. SRL București o nouă autorizație în vederea încheierii contractului.

SC L. SRL București a prezentat o nouă autorizație de livrare de consumabile originale H. emisă la 11 ianuarie 2005 de către SC A.C. SRL Cluj Napoca, autorizație emisă exclusiv pentru produsele achiziționate de la această societate de către SC L. SRL București la 13 ianuarie 2005, 13 ianuarie 2005 și 04 februarie 2005, care avut un rol determinant la încheierea contractului de livrare din 24 ianuarie 2005.

Rolul determinant al acestor autorizații rezultă și din faptul că nici unul din membrii comisiilor de evaluare nu erau specializați în verificarea elementelor de siguranță ale cartușelor de imprimantă, astfel că documentele de calificare solicitate prin caietul de sarcini erau cele mai relevante pentru încheierea contractelor de furnizare.

Din compararea cantităților H. existente pe facturile emise de SC A.C. SRL Cluj Napoca și cantitatea consumabilelor ce au format obiectul contractului de livrare din 24 ianuarie 2005, încheiat între SC L. SRL București și Compania Națională Poșta Română, rezultă o discrepanță vădită, în sensul că nr. consumabilelor H. din acest din urmă contract este mult mai mare decât nr. celor achiziționate de la SC A.C. SRL Cluj Napoca.

În legătură cu practica eliberării autorizațiilor trebuie precizat că:

- acestea erau emise pentru agenții economici care solicitau prețuri speciale în vederea participării ia procedurile de achiziții publice;

- creau o prezumție de originalitate pentru produsele comercializate de cei în favoarea cărora fuseseră acordate, prezumție dată de cei care le emiteau -producători, importatori, revânzători autorizați de produse originale;

- aveau o valabilitate limitată în timp, respectiv 1-3 luni;

- trebuiau adresate autorităților contractante care organizau licitații pentru achiziții publice;

- acopereau numai produsele achiziționate de la emitenții autorizațiilor;

- prin eliberarea lor se permitea livrarea de produse originale de către cel autorizat, garantându-se calitatea și performanțele produselor oferite de acesta, fapt care permitea celui autorizat să emită certificate de garanție pentru produsele livrate.

Unitatea Militară BB și CC București, SNTFM „CFR Marfă" SA, autorități contractante în licitații electronice organizate în vederea achiziționării de produse consumabile H. pe parcursul anului 2005, au prezentat la dosar documente din care rezultă că inculpații s-au folosit de autorizări emise pentru alte societăți ori în alte contexte și care nu se refereau la loturile de produse pe care le-au achiziționat de la SC L.T. SRL București. Mai mult, în oferta tehnică prezentată Unității Militare CC București de către inculpatul R.G. se făcea afirmația că „produsele H. sunt originale", oferta fiind însoțită de aceleași autorizări care fuseseră depuse și la celelalte autorități contractante.

Deși la momentul livrării efective către subunitățile Companiei Naționale Poșta Română SA, SC L.T. SRL București a eliberat certificate de calitate și garanție pentru produsele consumabile H., valabile pentru o perioadă de 12 luni de la data facturării, aceasta nu și-a mai îndeplinit obligațiile asumate, în sensul înlocuirii produselor cu deficiențe calitative conform adreselor din 01 iulie 2005 și 12 august 2005.

Urmare a neexecutării contractului, respectiv a obligațiilor asumate prin certificatele de calitate și garanție de către SC L.T. SRL București, Compania Națională Poșta Română SA a suferit un prejudiciu în cuantum de 8942,42 RON, conform adresei din 10 octombrie 2007.

Apărările inculpaților însușite de argumentația hotărârii de apel casate, sunt însă nefondate sub aspectul dovedirii celor două infracțiuni.

Astfel, referitor la infracțiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanța de apel a dispus achitarea ambilor inculpați, reținând că inculpatul T.I., în calitate de administrator al SC L.T. SRL, nu a cunoscut că produsele achiziționate de societate și puse în circulație ar fi contrafăcute, iar inculpatul R.G., șeful departamentului consumabile, nu a avut reprezentarea că produsele achiziționate de la SC M.F.G. ar putea fi contrafăcute, iar produsele achiziționate prin SC L.P. LLC din Rusia nu au fost puse în circulație.

Este adevărat că societatea comercială administrată de către inculpatul T.I. avea un departament specializat în consumabile, însă punerea în circulație a produselor H. și C. contrafăcute nu se putea realiza fără contribuția acestui inculpat care a dispus plata produselor și introducerea în circuitul civil național prin participarea la licitații.

În declarațiile sale, inculpatul T.I. a arătat că avea o implicare directă în achiziționarea produselor, iar dintr-un email, rezultă cu claritate că discuțiile legate de achiziționarea produselor de la SC M.F.G. SUA au fost purtate de către inculpatul T.I.

Din cuprinsul rapoartelor de inspecție întocmite de către specialiștii H. reiese că ambalajele cartușelor contrafăcute prezentau deosebiri semnificative față de ambalajele originale, deosebiri ușor sesizabile pentru specialiștii în domeniu, cum sunt inculpații.

Prețul cartușelor de imprimantă achiziționate de către inculpați de la furnizorii externi, sensibil mai mic decât al cartușelor de imprimantă originale este un alt element care ar fi trebuit să fie avut în vedere de către inculpați.

Din corespondența purtată în 2006 între inculpatul R. și L.P. LLD rezultă că inculpații nu au solicitat, la momentul achiziționării cartușelor în 2005, vreun înscris care să ateste autenticitatea produselor și autorizarea titularilor de marcă.

Mai mult, în ianuarie 2005, SC H.P.R. SRL a transmis către SC L.T. SRL o informare în vederea combaterii contrafacerilor.

Trebuie precizat că Legea nr. 84/1994 atât în forma în vigoare la data faptelor cât și în forma modificată prin Legea nr. 66/2010 incriminează punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată inclusiv în forma importului, astfel încât împrejurarea că produsele achiziționate de la L.P. LLC au fost ridicate după ce s-a efectuat vama nu are relevanță juridică.

În ceea ce privește cartușele H. livrate SC O.R. SA, se poate observa că SC Q.N.I. SRL (cealaltă societate care a livrat cartușe H. în aceeași perioadă) este societate aflată în sistemul de distribuție oficial al produselor H., beneficiind prin urmare de prezumția de autenticitate.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune, instanța de apel a dispus achitarea inculpaților, apreciind că la momentul încheierii contractului din 24 ianuarie 2005 cu Compania Națională Poșta Română aceștia au fost de bună-credință și nu a existat nicio acțiune de inducere în eroare a părții vătămate.

Esențial pentru stabilirea intenției cu care a fost încheiat contractul de către inculpați este analizarea celor două autorizații emise de către SC P. SRL și respectiv SC A.C. SRL

Printre condițiile impuse de caietul de sarcini se afla și aceea a existenței unei autorizații emise de către reprezentantul oficial al producătorului privind comercializarea produselor licitate.

Pentru îndeplinirea acestei condiții, SC L.T. SRL a prezentat o autorizație emisă de către SC P. SRL.

Întrucât această autorizație nu era datată și nu preciza societatea la care va fi folosită reprezentanții CNPR au fost solicitate relații SC P. SRL.

Adresa SC P. SRL este foarte clară: nu a emis nicio autorizație, iar prețurile cu care au fost câștigate licitațiile fac imposibilă susținerea firmei ulterior închiderii licitațiilor.

Prin urmare o societate aflată în lanțul de distribuție oficial al produselor H. precizează că prețul produselor licitate este prea mic pentru ca produsele să fie originale.

În aceste condiții CNPR a solicitat, pentru încheierea contractului, o nouă autorizație, cu mențiunea ca aceasta să fie eliberată special pentru companie.

În consecință, SC L.T. SRL a prezentat o autorizație emisă de SC A.C. SRL, care era valabilă exclusiv pentru produsele achiziționate de la această societate.

Comparând cantitățile de cartușe H. de la această societate cu cele achiziționate de la furnizori externi, aflați în afara lanțului oficial de distribuție se constată că SC L.T. SRL a achiziționat un număr redus de produse de la SC A.C. SRL, din compararea facturilor rezultând o discrepanță vădită.

Inculpații au arătat că SC A.C. SRL nu mai avea produsele care făceau obiectul contractului încheiat cu CNPR pe stoc și cum livrarea trebuia să se facă la termenele stabilite au fost nevoiți să apeleze la furnizori externi, însă această apărare nu este confirmată de nici un mijloc de probă.

Elementele de fapt expuse mai sus evidențiază că la momentul încheierii contractului cu CNPR, inculpații au prezentat o autorizație valabilă numai pentru produsele achiziționate de la SC A.C. SRL, determinantă pentru încheierea convenției, însă nu aveau nicio intenție să livreze produse originale, astfel încât elementele constitutive ale infracțiunii fiind întrunite, se impune condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

Instanța de apel a respins acțiunile civile exercitate în cauză, motivat de nedovedirea prejudiciilor morale în cazul părților civile H.P. și C.K.K., caracterul incert al prejudiciului în cazul Companiei Naționale Poșta Română și existența incertă a unei acțiuni ilicite a inculpaților în cazul SC O.R.

Mărcile H. și C. sunt cunoscute pe plan mondial și reprezintă pe segmentul de piață relevantă o garanție a calității produselor care poartă aceste mărci.

Prin punerea în circulație a unor produse cu deficiențe calitative purtând o marcă identică cu marca protejată se aduce atingere drepturilor titularilor de marcă, atingere care se constituie într-un prejudiciu de imagine, susceptibil de a fi cuantificat.

Prejudiciul cauzat CNPR este cert, reprezentând contravaloarea celor 96 cartușe H., din înscrisurile depuse de partea vătămată, inclusiv în apel, rezultă că produsele achiziționate de la SC L.T. SRL nu au putut fi utilizate de către partea vătămată, întrucât, pe de o parte, pentru expertiză doar 5 cartușe erau originale, iar, pe de altă parte, reprezintă un mijloc de probă în cauză.

În ceea ce privește pretențiile SC O.R. SA este cert că produsele contrafăcute purtând marca C. au fost achiziționate de la SC L.T. SRL.

Cererile probatorii făcute în apărare de inculpați, înaintea dezbaterilor din apel, au fost temeinic respinse, ca nefondate, atâta vreme cât s-a stabilit în mod cert că Poșta Română a predat spre expeditor 28 cartușe - imprimantă H., achiziționate în baza contractului din 24 ianuarie 2005, din care s-a constatat că 19 erau contrafăcute. Prin urmare, cum s-a arătat și anterior, prejudiciul în sarcina Poștei Române a constat în contravaloarea a 96 cartușe, din care au fost scăzute 5 cartușe originale, rezultând temeinicia sentinței penale recurate, care a stabilit un prejudiciu de 91 cartușe contrafăcute, respectiv contravaloarea de 8942,42 RON (proces-verbal din 16 februarie 2006, adrese din 01 iulie 2005 și 12 august 2005).

În motivele scrise de apel, inculpații afirmă că nu au știut că produsele comercializate de ei sunt contrafăcute, inculpatul T.I. susținând că nu a făcut decât să semneze documentele de plată ale produselor achiziționate prin departamentul de specialitate al SC L.T. SRL.

Curtea a apreciat că inculpații, în calitate de comercianți de profesie, cunoșteau în mod cert obligațiile ce le reveneau pentru respectarea angajamentelor contractuale. Însă, aceștia au ocolit, în mod voit, furnizorii oficiali, achiziționând cartușe fără garanția originalității, de la furnizori externi, cunoscuți ca fiind neincluși în lanțul de distribuție al produselor H. și C. În urma cercetărilor efectuate, la sediul SC L.T. SRL, precum și la SC O.R. SA și Compania Națională Poșta Română, au fost identificate numeroase cartușe de imprimantă contrafăcute, prin reumplere, ambalaje și etichete care exclud în mod evident, lipsa de cunoaștere a inculpaților, aceștia acționând clar pentru înșelarea partenerilor comerciali. Este lipsit de relevanță juridică faptul că SC A.C. SRL, autorizată pe piața internă nu mai avea produse pe stoc, inculpații având obligația de a se aproviziona și de pe piața externă, tot de la parteneri oficiali H. și C.

S-a mai susținut de către inculpați că nu s-au folosit de mijloace frauduloase în încheierea și executarea contractului cu Poșta Română.

Ori este cert că deși inculpații au prezentat o autorizație emisă de SC A.C. SRL, ea nu a fost apoi respectată, voit, cum s-a arătat mai sus, ascunzând astfel Poștei Române adevărații furnizori de produse, dovedite ulterior contrafăcute.

Inculpații au mai susținut că prejudiciul produs Poștei Române ar fi doar de 19 cartușe, însă nu au luat în calcul faptul că spre expertizare s-a predat dosar un număr de 28 cartușe și nu toate cele 96 de cartușe (adresa din 19 octombrie 2009).

Pe latură civilă, s-a susținut că sunt nejustificat daunele morale stabilite în sarcina inculpaților de către prima instanță. Cutea a apreciat însă faptul că titularii de marcă au suferit prejudiciul moral al diluării distinctivității mărcii în cazul unor importatori de produse contrafăcute, ce au făcut obiectul unei puneri în circulație neautorizate de titularul de marcă. Pentru aceste motive, în mod corect, prima instanță a stabilit daune morale, într-un cuantum considerat de Curte, rezonabil.

Întrucât SC Q.N.I. SRL a comercializat produse originale, fiind autorizată în acest sens, în mod temeinic a reținut prima instanță a produsele contrafăcute provin din livrările către SC O.R. S.A, de la firma în care își desfășoară activitatea inculpații.

S-a mai susținut că suma la care au fost obligați către SC O.R. SA, de 3868,55 dolari S.U.A. este nejustificată, întrucât nu s-au produs distrugeri ale echipamentelor. Însă, deși nu s-au produs distrugeri de echipamente, în mod temeinic s-au acordat despăgubiri reprezentând creșterea costului întreținerii echipamentului pe 12 luni, în condițiile folosirii unor consumabile contrafăcute, ce a necesitat întocmirea documentației de service, a cărei valoare trebuie, în mod evident, suportată de inculpați.

Inculpatul R.G. a mai solicitat aplicarea unei amenzi administrative pentru faptele reținute de prima instanță, avându-se în vedere datele favorabile ce-l caracterizează.

Curtea a apreciat însă faptul că infracțiunile comise de acesta prezintă un pericol social concret ridicat, așa cum a stabilit și prima instanță de judecată, nefiind, în mod evident, lipsite de pericol social.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații T.l. și R.G.

În motivele de recurs depuse la dosar și susținute oral în ședința publică din data de 17 octombrie 2012 s-au solicitat următoarele:

1) În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) rap. la art. 3859 pct. 18 achitarea: a) inculpatului T.l., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d), pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și 3 C. pen.;

b) inculpatului R.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) sau b1) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată.

2) În baza art. 38515 pct. 2 lit. c), rejudecarea de către instanța de apel întrucât față de adresa emisa de Compania Națională Poșta Română la data de 16 octombrie 2012 se impune efectuarea unei expertize financiar - contabile cu următoarele obiective:

- ce cantitate de produse, consumabile H. au fost livrate de SC L.T. SRL către Compania Națională Poșta Română

- daca la data de 30 august 2005 mai existau în stoc consumabile H. livrate de SC L.T. SRL în stare de funcționare sau defecte

- ce cantitate de consumabile au fost aprovizionate de Compania Națională Poșta Română de la R.H. SA până la data de 16 februarie 2006 când a avut loc inspecția făcută la sediul Compania Națională Poșta Română.

- dacă din evidențele contabile rezultă faptul ca la 16 februarie 2006 mai existau în stoc consumabile livrate de SC L.T. SRL.

În susținerea acestor motive s-a arătat:

1. Din situația de fapt dedusă din probatoriul administrat la urmărire penală și instanță rezultă clar că una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului T.l., nu există, respectiv intenția. Din nici o probă nu rezultă că acesta ar fi cunoscut că produsele achiziționate de Departamentul de consumabile ar fi contrafăcute. Inculpatul T.l. nu avea cum să prevadă că accepta plata unor produse contrafăcute.

Nu sunt de neglijat, în aprecierea faptului dacă sunt îndeplinite trăsăturile esențiale ale infracțiunii, relațiile comerciale pe care le-a avut și le are SC L.T. SRL prin Departamentul condus de inculpatul R.G. cu Senatul României, Camera Deputaților, Ministerul Justiției, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Guvernul României, etc.

2. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 de către inculpatul R.G., s-a susținut că este relevant pentru dezlegarea cauzei de față, modul în care s-a ajuns să se facă aprovizionarea cu produse H. de la SC M.F. - SUA și nu de la SC A.C. SRL:

- SC. A.C. SRL nu mai avea produsele solicitate pe stoc;

- Livrarea către Compania Națională Poșta Română trebuia să se facă ritmic;

- În anul 2004, inc. R.G. a participat la Târgul P.W. din Frankfurt, ocazie cu care a cunoscut mai mulți furnizori de produse consumabile, H. și C. Dintre aceștia R.G. a selecționat SC M.F.G. SUA și două firme din Rusia. Criteriul de opțiune l-a constituit gama de produse H. și C. și confirmarea că acestea sunt originale.

În aceste condiții. Departamentul de consumabile al SC L.T. SRL a comandat la SC M.F.G. SUA mai multe produse H. și C., după cum rezultă din corespondența comercială ce se afla la dosar.

Din această corespondență comercială aflată la dosar rezultă că întotdeauna SC L.T. SRL a solicitat numai produse originale și au fost asigurați că aceste produse sunt originale.

Prin urmare, rezultă că inc. R.G. nu a avut niciodată reprezentarea că produsele achiziționate de la SC M.F.G. SUA ar putea să fie contrafăcute.

Este relevantă în acest sens, declarația martorei N.G., șef serviciu aprovizionare mărfuri la CNPR care arată că reprezentantul companiei H., care a analizat mostrele predate de SC L.T. SRL, cu ocazia încheierii contractului, nu s-a putut pronunța dacă acestea sunt sau nu originale fără să le deterioreze. În aceste condiții, este ușor de observat că dacă nici expertul H. nu a putut să se pronunțe cu privire la originalitatea mostrelor după semnele exterioare, înseamnă că nici R.G. sau alt reprezentant al SC L.T. SRL nu avea cum să bănuiască că acestea nu sunt originale.

Cu privire la produsele achiziționate de SC L.T. SRL de la T.P. Inc. și B.A. Ltd. prin intermediul SC L.P. LLC din Rusia este de constatat faptul că acestea nu au fost puse în circulație niciodată, acestea fiind ridicate de organele de poliție, imediat după ce s-a efectuat vama.

Iar în legătură cu aceste produse exista la dosarul cauzei certificatele de origine eliberate de autoritățile statului respectiv (Camera de comerț, etc).

Referitor la produsele H. livrate SC O.R. SA trebuie avută în vedere adresa depusă la urmărire penală de această societate în care comunică: "nu putem spune cu certitudine că produsele calificate" contrafăcut aparțin unui singur furnizor, deoarece ele au fost achiziționate atât de la SC L.T. SRL cât și de la Q.N.I. SRL. Când sunt livrate, nu se înregistrează după "serial number", ci după cod de produs". Întrucât aceste aspecte nu au fost lămurite la urmărirea penală și nici de instanțele de fond și de apel, s-a solicitat înlăturarea susținerii din hotărârea atacată că produsele H. considerate a fi contrafăcute ar fi fost livrate de SC L.T. SRL.

3. Referitor la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune in convenții, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., instanța în mod greșit a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive. În esența, instanța își motivează soluția pe faptul ca SC L.T. SRL a prezentat pentru încheierea Contractului de achiziții cu Compania Naționala Poșta Română „o autorizație de livrare de consumabile originale H. emisă la 11 ianuarie 2005 de către SC A.C. SRL Cluj Napoca, autorizație ce a fost emisă exclusiv pentru produsele achiziționate (de către SC L.T. SRL) de la aceasta societate, la 13 ianuarie 2005 și 04 februarie 2005.

Autorizația prezentată a avut un rol determinant la încheierea contractului de livrare din 24 ianuarie 2005, în circumstanțele în care Compania Națională Poșta Română era interesată să achiziționeze doar consumabile originale H. pentru care se cerea dovada unui certificat de atestare pentru desfacerea acestor produse".

În mod greșit, instanța retine că CNPR a fost în eroare prin prezentarea autorizației emise de SC A.C. SRL, autorizație ce a fost determinantă pentru încheierea și executarea contractului, autorizația fiind dovada că vor fi furnizate produse originale.

Este relevantă împrejurarea in care a fost eliberată și prezentată Autorizația emisă de SC A.C. SRL.

În fapt, la 30 decembrie 2005, SC L.T. SRL București a fost declarată câștigătoare a licitației electronice organizate de Compania Națională Poșta Română pentru mai multe tipuri de cartușe de imprimantă H.

În condițiile impuse de caietul de sarcini se află și "Autorizare: câștigătorul va prezenta obligatoriu autorizare din partea reprezentantului oficial al producătorului privind comercializarea produselor licitate". Pentru îndeplinirea acestei condiții, SC L.T. SRL a prezentat o autorizație emisă de SC P. SRL. Documentele de participare la licitație au fost depuse la sfârșitul anului 2004, perioadă în care SC L.T. SRL se aproviziona cu produse consumabile de la SG P. SRL. Întrucât, câștigătorul licitației pentru Compania Națională Poșta Română a fost anunțat pe 30 decembrie 2004, contractul urmând să se încheie în 2005, reprezentanții CNPR au solicitat o nouă Autorizare, de data aceasta cu mențiune că aceasta să fie eliberată pentru CNPR.

De menționat că în anul 2004 nu se solicita în mod expres acest lucru, cum este, de altfel, de observat și din Secțiunea "Condiții Suplimentare" unde la "Prezentare autorizație" nu se cerea mențiunea expresă la ce societate va fi folosită, neexistând această practică, după cum rezultă și din Autorizațiile emise anterior anului 2005.

În aceste condiții, întrucât SC P. SRL nu era încă autorizată de Compania H. și pentru anul 2005, SC L.T. SRL a depus o Autorizare emisă de SC A.C. SRL pentru anul 2005, menționând că este pentru CNPR.

De altfel, SC L.T. SRL a achiziționat produse de la SC A.C. SRL la datele de 13 ianuarie 2005 și 04 februarie 2005, precum și în anul 2004.

Ulterior, întrucât SC A.C. SRL nu mai avea produsele solicitate în stoc, livrarea către CNPR trebuia să se facă ritmic, inculpatul R.G. a intrat în corespondență comercială cu SC M.F.G. SUA, care după ce l-a asigurat că produsele lor consumabile H. și C. sunt originale, a comandat o cantitate de produse, din care a livrat către CNPR.

În condițiile în care singura nerespectare a unor clauze contractuale, cu prilejul executării contractului nu probează prin ea insăși existența intenției, neîndeplinirea acestora la standardele convenite putând fi la fel de bine rezultatul unei simple culpe în oricare din formele sale.

Faptul că pe parcursul derulării contractului cu CNPR, SC L.T. SRL, a livrat și produse necorespunzătoare, nu probează decât cel mult o culpă cu prevedere, întrucât inculpații nu au urmărit și nici nu au acceptat că produsele consumabile livrate ar putea să nu fie originale atât timp cât au fost asigurați de furnizor că acestea sunt originale, iar aprovizionarea s-a făcut tocmai pentru a asigura livrarea ritmică și la timp.

S-a mai susținut că inculpații s-au aflat în eroare de fapt întrucât nu au cunoscut că produsele livrate către CNPR ar putea să fie contrafăcute pentru următoarele motive:

1) SC M.F.G. SUA a fost identificată inițial la Târgul P.W. în Frankfurt, târg specializat în echipamente și produse consumabile originale;

2) SC M.F.G. SUA, face parte dintr-un grup de societăți cunoscut pe piața SUA;

3) SC M.F.G. SUA — așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar - funcționează și în prezent, oferind spre vânzare produse originale H.;

Lipsită de suport real este și afirmația instanței că inc. R.G. a încercat să ascundă lipsurile calitative ale produselor furnizate solicitând angajaților CNPR să nu raporteze aceste defecte conducerii SC L.T. SRL, ci direct acestuia, întrucât era normal acest procedeu, el fiind Directorul Departamentului consumabile, singurul care putea să rezolve orice incident în derularea contractului.

Prin urmare întrucât la momentul încheierii contractului cu Compania Națională Poșta Română, SC L.T. prin reprezentanții săi legali, a fost de bună credință, întrucât Autorizația eliberată de SC A.C. SRL era valabilă (era emisă pentru licitația de la CNPR), produsele livrate proveneau de la SC A.C. SRL (cum de altfel și Rechizitoriul și instanța recunoaște), nu se poate vorbi de existența unei acțiuni frauduloase de inducere în eroare a CNPR, cu ocazia încheierii contractului de achiziție, deci, nici de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Nu exista certitudinea că produsele analizate de către expertul H. la data de 16 februarie 2006 au fost livrate de SC L.T. SRL sau de R.H. SA. De altfel, prin adresa din 4 decembrie 2009 la punctul 6 CNPR precizează „din datele deținute la nivelul departamentului achiziții nu putem preciza proveniența celor 28 produse analizate".

Pe latura civilă, în mod greșit instanța a considerat ca prejudiciul cauzat Compania Națională Poșta Română este cert, reprezentând contravaloarea celor 96 de cartușe H.

Cu privire la daunele morale acordate de instanță părților civile H.P. Company, H.P.D. Lp și C.K.K., în mod greșit instanța a constatat ca prin punerea în circulație a unor consumabile contrafăcute purtând marca H. și C. inculpații au adus atingere titularilor drepturilor de marca de natura a fi concretizata într-un prejudiciu nepatrimonial, de imagine, având în vedere că din probele administrate rezulta că imaginea acestor societăți nu a fost afectată în nici un fel iar acțiunile inculpaților nu au fost săvârșite cu intenție.

Mai mult, produsele marca C. importate de SC L.T. SRL nu au fost puse in circulație niciodată, acestea fiind indisponibilizate de organele de urmărire penala din depozitul societății, imediat după ce au fost importate.

Cu privire la daunele materiale acordate SC O.R. SA s-a constituit parte civila cu suma de 3868,55 dolari S.U.A. reprezentată de 28,23% din suma plătită pentru întreținerea echipamentului societății pe 12 luni.

Din lista de service, comunicată instanței de apel, rezultă că niciun echipament din cele care au utilizat consumabile de la SC L.T. SRL, nu prezintă defecte, datorate consumabilului folosit (deteriorare lamele ștergere cilindru sau deteriorare cilindru). Toate defectele sunt ale părților mecanice (role de antrenare), cuptoare de ardere (consumabile), tăvițe hârtie, etc, care nu au legătură cu produsul consumabil folosit, acestea provenind din uzura normală de funcționare.

S-a mai susținut că numărul de cartușe defecte nu este riguros determinat și implicit nu este corect stabilită obligația de dezdăunare.

A fost atașate la dosar un set de înscrisuri respectiv, acte în circumstanțiere care atestă faptul că alte autorități cu care SC L.T. SRL a încheiat contracte de furnizare de consumabile au fost mulțumite de calitatea produselor.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor și cazurilor de casare invocate, respectiv art. 3859 pct 9, 172 și 18 C. proc. pen., apreciază căile de atac declarate ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește susținerea din concluziile orale consemnată în încheierea de dezbateri în sensul că decizia din apel nu este corespunzător motivată, aspect ce se va cenzura în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Analizând structura și conținutul deciziei recurate se constată că aceasta cuprinde considerente proprii în fapt și în drept (p 7-19) și nu s-a mărginit a trimite la motivarea instanței fondului. În plus, sentința cuprinde pe larg aspectele ce au condus la pronunțarea hotărârii de condamnare și la respingerea apărărilor ce vizau soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. d) sau b1) C. proc. pen.

În hotărârea CEDO pronunțată în Cauza Boldea împotriva României (pg. 29,30) se arată că art. 6 alin. (1) obliga instanțele să își motiveze hotărârile, și nu poate fi înțeles în sensul că impune un răspuns amănunțit pentru fiecare argument (Van de Hurk, citata mai sus, § 61). Dimensiunea acestei obligații poate să varieze în funcție de natura hotărârii. Mai mult, instanța trebuie sa țină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica in instanță (...). De aceea, problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de motivare ce rezultă din art. 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor spetei (Ruiz Torija, citata mai sus, § 29).

În plus, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanței inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esențiale ce i-au fost supuse judecății și să nu se fi mulțumit cu a aproba pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle, citata mai sus, § 60).

Dacă este adevărat că obligația de a-și motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. 1 din Convenție le-o impune instanțelor, nu poate fi înțeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument [Perez, citată mai sus, § 81, Van de Hurk, citată mai sus, p. 20, § 61, și Ruiz Torija, citată mai sus, § 29; a se vedea și Jalinke și Lenoble împotriva Franței (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX], trebuie constatat că, în speță (c. Boldea), Tribunalul Timiș nu făcuse decât să trimită la considerentele sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara. Chiar dacă aceasta poate constitui o motivare prin preluarea motivelor instanței inferioare în sensul Cauzei Helle împotriva Finlandei (hotărâre citată mai sus, § 56), ar fi fost necesară o hotărâre motivată în detaliu și completă din partea Judecătoriei Timișoara pentru a putea considera drept echitabilă procedura îndreptata împotriva reclamantului.

Revenind la prezenta cauză, în considerarea caracterului echitabil al procedurii trebuie concluzionat în sensul că și în ipoteza în care hotărârea anterioară ar fi expus lapidar și incomplet considerentele ori aspectele esențiale pentru părți, ceea ce nu se poate susțineîn cauză, instanța de recurs avea posibilitatea de a înlătura aceasta în cadrul judecării căii de atac, fără a fi necesară casarea cu trimitere spre rejudecare. Această din urmă soluție, întemeiată pe dispozițiile art. 38515 lit. c) C. proc. pen. este incidență numai atunci când lipsește motivarea instanței anterioare ceea ce generează pentru instanța de recurs imposibilitatea de a cenzura raționamentul juridic ce a condus la soluția recurată.

În ceea ce privește cererile de achitare

a) inculpatului T.l., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d), pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și 3 C. pen.;

b) inculpatului R.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) sau b1) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată, Înalta Curte reține următoarele aspecte:

În actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului T.l. că fapta constând în aprobarea, în calitate de administrator al SC L.T. SRL București, efectuarea și plata unor importuri de produse contrafăcute și semnarea, în aceeași calitate, a contractelor de furnizare a unor asemenea produse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând mărci identice cu mărci înregistrate prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (punctele A și B), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului R.G. că fapta constând în identificarea și contactarea, în calitate de director al departamentului de consumabile al SC L.T. SRL București, de companii din afara lanțului de comercializare autorizat H. și C., de a participa, în aceeași calitate, la importul de produse contrafăcute și de a participa la încheierea de contracte de furnizare a unor asemenea produse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând mărci identice cu mărci înregistrate și care prejudiciază pe titularii acestora, prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (punctele A și B).

Faptele ambilor inculpaților constând în crearea aparenței comercializării unor produse originale prin acceptarea prezentării în cadrul caietelor de sarcini utilizate la licitații de achiziții publice, de autorizații emise pentru alte societăți ori în alte contexte și care nu se refereau la loturile de produse ce formau obiectul contractelor de furnizare încheiate în urma licitațiilor și de a nu-și îndeplini obligațiile asumate prin certificatele de calitate și garanție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (punctul C).

Reținerea stării de agravare prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. fost determinată de durata și persistența în timp a activității infracționale (circa un an și două luni) și de pluralitatea actelor de executare desfășurate în această perioadă.

Instanțele de fond și de apel, în urma unor riguroase analize a ansamblului probator, au reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților. În acest sens relevante sunt declarațiile olografe ale inculpatului T.l. care în cursul urmăririi penale a declarat că au realizat importurile de cartușe cu toner și cerneală din Rusia unde consumabilele cu marca C. și H. erau la prețuri avantajoase. Acesta a precizat că prețurile erau cu 10% mai mici decât cele practicate de compania H. Inculpatul a precizat că produsele contrafăcute se vând cu prețuri mult mai mici decât cele ale produselor originale. Aceste produse importate din Rusia nu erau însoțite de documente care să ateste că sunt originale, erau ambalate în cutii de carton care nu conțineau inscripții cu privire la țara de origine. Inculpatul a mai arătat că produsele ce au făcut obiectul licitațiilor derulate în anul 2005 au provenit în majoritate din importurile din Rusia, dar și din produse achiziționate de pe piața autohtonă, atunci când stocul era insuficient față de comanda primită.

Coinculpatul R. a susținut în esență aceleași aspecte referitoare la condițiile procurării produselor menționate din Rusia.

Aspectele menționate au fost reluate și în cuprinsul declarațiilor date în fața instanței de fond. Astfel inculpatul T.l. a declarat în ședința publică din 02 septembrie 2008, în cursul cercetării judecătorești, următoarele: "(...) sunt Directorul general al SC L.T. SRL, din 1994 de la înființare, societate ce are ca obiect de activitate realizarea de proiecte la cheie în domeniul telecomunicațiilor, audio - video, birotică și consumabile, precum și prestări servicii in domeniul organizării conferințelor. Precizez că partea de consumabile reprezintă circa 3% din întreaga activitate a firmei.

În 2004 am înființat în cadrul firmei un departatament special de birotică, departament ce a fost condus de la început de d-nul R.G. Pentru acesta am alocat un buget de funcționare și totodată am adus la cunoștința angajatului care este modul de funcționare al firmei pe care o conduc. Bugetul a fost cheltuit pentru dotări și nu a avut în componență cheltuielile privind achiziționarea de mărfuri. Funcționarea departamentului se realiza pe baza creditului furnizor de pe piața internă. Consumabile, respectiv cartușele de imprimantă erau achiziționate de la firme aflate în lanțul local de distribuție, A., P., etc. Personal nu mă ocupam cu achiziționarea de consumabile.

În mod concret firma funcționa ca un intermediar, respectiv după ce se primea comanda, se achiziționau consumabilele, de la furnizorii interni, se livrau, plata urmând a fi efectuată ulterior după încasarea banilor. În activitatea de derulare a contractelor la un moment au apărut discontinuități de produse pe piață, astfel că am fost nevoiți să contactăm unii furnizori din afara țării, deci să căutăm noi surse de aprovizionare. Activitatea de import era folosită numai în cazuri de urgență pentru că nu aveam fonduri. Costurile erau foarte mari, era necesar să se plătească în avans și pentru cantități mari de marfă.

Mi s-a adus la cunoștință faptul că a fost găsit un furnizor străin, în SUA, și totodată am fost informat că produsele sunt originale.Volumul achizițiilor este la latitudinea departamentului respectiv, personal eu aprob numai plata externă. Plata externă este făcută de mine în baza unor date care sunt primite de la departamentul financiar. Valorile care s-au găsit pe facturile externe de achiziție a consumabilelor erau valori foarte mici în comparație cu celelalte părți pe care le aveam de făcut și plata acestora nu era o practică curentă.

Firma mea deține un departament care se ocupă special de licitații. Acest departament întocmește toate documentele de eligibilitate și participare la licitații, respectiv documentele juridice, în afara specificației tehnice a prețului și a documentelor solicitate de furnizorul intern sau extern. Documentele tehnice, prețul și acreditările sunt furnizate de departamentul care participă la licitație. În cazul licitațiilor electronice se ocupa în exlusivitate d-nul R.G. Precizez că toate aspectele legate de licitațiile Poșta Română mi-au fost aduse la cunoștință ulterior de d-nul R.

Am semnat contractele de furnizare consumabile către Poșta Româna, personal nu mi se prezintă mostrele de produs.

Așa cum am arătat achizițiile se făceau de pe piața internă și când exista o lipsă la un moment dat la unele repere se proceda la import. Noi am fost în permanentă și strânsă legătură cu Poșta Română, întrucât anterior licitației de consumabile am câștigat o licitație pentru mașini de numărat bani pe întregul teritoriu al țării. Livrările de consumabile au început în ianuarie - februarie 2005, iar noi am fost anunțați în primăvara anului 2005 de către Poșta Română că ar fi probleme în legătură cu calitatea cartușelor pentru imprimante. Precizez că anunțarea oricăror probleme ivite în derularea contractelor se făcea către departamentul consumabile pentru a fi remediate rapid. Departamentul mi-a adus la cunoștință că a existat o sesizare și că lucrurile au fost remediate. (...) am verificat personal dacă garanția de bună execuție a fost returnată fără obiecțiuni. Eu am aflat practic din dosar că a existat o plângere din partea Poștei Române cu privire la calitatea consumabilelor utilizate de noi (...). Departamentul consumabile mi-a comunicat verbal, în cazul firmei din SUA, că produsele sunt originale, iar în cazul firmei din Rusia mi s-a prezentat un certificat de origine (...)".

Inculpatul R.G. a declarat, în ședința publică din 02 septembrie 2008, în cursul cercetării judecătorești, următoarele: "Din februarie 2004 am condus departamentul de consumabile din SC L. SRL. În acesta calitate aveam ca atribuții căutarea de furnizori pe piața internă și externă și distribuirea produselor respective. Activitatea de vânzare se desfășura în cadrul licitațiilor publice. Pe reprezentanții firmelor din SUA și Rusia, de la care ulterior am achiziționat consumabile, i-am ales dintr-o gama mai mare de oferte, care au venit la Târgul P.W. din Frankfurt.

Criteriul de opțiune a fost acela privind gama de produse, respectiv C. și H., schimbul de identificate între companii, poziția distribuitorului în lanțul respectiv de produse și confirmarea că produsele pe care le oferă sunt originale. De la ambele firme am avut garanția scrisă că oferă produse originale, garanția a însemnat e-mailul de corespondență comercială. De asemenea, furnizorul din Rusia mi-a prezentat certificatul de origine al produselor emis de Camera de Comerț și Industrie Moscova. Toate mărfurile erau însoțite de documente care atestă țara de origine și alte mențiuni necesare pentru a fi vămuite.

Erau folosite toate criteriile de identificare a unui produs H. sau C. În opinia mea am avut toate garanțiile pentru a considera că produsele achiziționate sunt originale. Toate comisiile din cadrul instituțiilor publice participante la licitație, ca Senatul României și altele, au confirmat originalitatea produselor ofertate ca mostre. Mostrele erau păstrate ca element de probă până la închiderea furnizării și a contractului. Importurile au fost în volum mic. În cadrul licitației organizate de Poșta Româna am prezentat documentația solicitată în caietul de sarcini.

Documentele depuse în decembrie 2004 au fost conforme caietului de sarcini și ne-au permis validarea ca și câștigători ai licitației. În documentele depuse era și o autorizație de livrare consumabile originale H. emisă de o firma, respectiv P., valabilă pentru anul 2004. La data de 05 ianuarie, Poșta Română mi-a solicitat o nouă autorizare, motivând că cea depusă în decembrie era valabilă doar pentru anul 2004 și în plus au cerut ca autorizația să fie nominalizată către Poșta Română. A. ne-a furnizat o autorizație pentru Poșta Română pe gama de produse H.

și cu rezerva că nu poate menține acel preț ca cel oferit de firma P. în 2004, autorizație pe care am depus-o pe 06-07 ianuarie 2004. Mostrele erau trimise din decembrie 2004 întrucât era o condiție prealabilă. Contractul urma să se deruleze până in vara anului 2005. Cam după circa o lună, două de la începerea livrărilor Poșta Română ne-a comunicat în scris că au probleme tehnice cu anumite cartușe. M-am deplasat la Poșta Română și am constatat că pentru unul dintre cele 3 repere echipamentul folosit avea deficiențe tehnice, lucru ce s-a consemnat într-un proces-verbal (...), iar celelalte două repere erau murdărite de un singur cartuș care s-a scurs astfel că am luat hotărârea să le schimbăm pe toate.

De fiecare dată, în urma reclamațiilor primite, produsele au fost schimbate. Totodată, precizez că cei de la Poșta Română au eliberat garanția de bună execuție la încheierea contractului. Nu cunosc dacă produsele constatate cu deficiență proveneau de la furnizorii externi sau interni. Mențin declarațiile date in cauză în cursul urmăririi penale.

Nu mi s-a prezentat din partea firmelor externe din SUA și Rusia o autorizație de acord din partea titularilor de marca H. și C., dar precizez că firmele din SUA nu au ca uzanță prezentarea unor astfel de autorizații, fiind suficient certificatul de origine. Agisul ne-a eliberat autorizația în virtutea relațiilor economice de colaborare dintre noi. Precizez și că de la H. Aveam autorizație în mod direct".

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice de către specialiști H. fiind puse la dispoziția acestora cartușe cu toner și cerneală ridicate de la SC L. În cuprinsul Raportului de inspecție a produsului au fost indicate 461 cartușe cu toner și 364 cartușe cu cerneală, ambalate în condiții identice, ce nu respectă standardele H., prezentând etichetă de siguranță și cutie contrafăcute, produsele examinate prin deschidere reprezintă cartușe reumplute cu conținut contrafăcut, concluzionându-se că toate produsele supuse confiscării și care prezintă aceleași particularități de ambalare sunt contrafăcute.

Rapoartele de inspecție realizate la sediile Poștei Române și O. au identificat un număr redus de produse originale, 5 (23 contrafăcute) din 28 pentru CNPR și 222 (138 contrafăcute) din 360 pentru O.

Ulterior s-a dispus și efectuarea unor constatări tehnico-științifice de către specialiști C. fiind puse la dispoziția acestora cartușe cu toner și cerneală ridicate de la SC L. În ceea ce privește produsele C. s-a constatat că acestea în mare parte (374 din 408) au fost apreciate de specialiștii C. ca fiind contrafăcute, fiind identificate însă și un număr de 29 produse originale. Toate aceste constatări tehnico-științifice au evidențiat faptul că ambalajele prezintă modificări vizibile față de cele originale: culori în nuanțe diferite, carton de calități diferite, holograme modificate, ș.a.

Relevantă este și analiza efectuată pe baza actelor contabile de la dosar care atestă că SC L.T. SRL a cumpărat în perioada ianuarie 2005 - februarie 2006 consumabile în cantități reduse de la distribuitorii autorizați H. și C. spre deosebire de cantitățile de produse achiziționate de la furnizori externi (M.F.G. Ing. SUA, T.P. Inc. Panama, B.A. Ltd. Insulele Virgine Britanice) ce nu sunt parteneri oficiali H. sau C. Această analiză evidențiază și faptul că furnizorii externi practicau prețuri cu cea. 25% mai mici decât cele ale furnizorilor naționali autorizați.

Prin adresa trimisă la dosar în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond se arată că Serviciul Interpol Washington a efectuat verificări asupra M.F.G. Ing. SUA din care a rezultat că firma a funcționat cu un singur acționar ce era în același timp și singurul angajat. Acesta a arătat că a identificat o cantitate importantă de cartușe de imprimantă H. disponibilă pe wb-site-ul yy.com, http//:www.yy.com și în urma înțelegerilor comerciale încheiate on-line cartușele au fost revândute și livrate direct în România către o societate numită L. reprezentată de numitul G. Trebuie menționat faptul că inculpatul R.G. se semna în facturile fiscale folosind prenumele "G.".

Înalta Curte mai reține și faptul că în ianuarie 2005, chiar în perioada desfășurării de către inculpați a activității infracționale, Compania H.P. a adus la cunoștința reprezentanților SC L.T. SRL date referitoare la elementele de siguranță ale produselor H. și la elementele ce pot evidenția contrafacerea, înaintându-se simultan și o broșură conținând informații utile.

În motivele de recurs este invocată în apărare declarația martorei N.G. șef serviciu aprovizionare mărfuri la CNPR, dată în cursul urmăririi penale potrivit căreia reprezentantul companiei H., care a analizat mostrele predate de SC L.T. SRL, cu ocazia încheierii contractului, nu s-a putut pronunța dacă acestea sunt sau nu originale fără să le deschidă.

Se constată că acest mijloc de probă nu combate elementele reținute anterior de către Înalta Curte, rapoartele de inspecție referindu-se deopotrivă la aspecte ce țin de ambalajul produsului, dar și la elemente ce țin de calitatea acestuia ce în mod evident impunea o deschidere a cutiei. De asemenea, în declarațiile date inculpații au recunoscut că o parte din cartușele furnizate au avut deficiențe calitative, motiv pentru care au fost înlocuite, dar și faptul că au achiziționat produsele de la acei furnizori externi menționați anterior.

Existența unor livrări de consumabile similare de la Q.N.I. în aceeași perioadă nu este aptă să creeze față de toate datele expuse un dubiu ce ar putea fi valorificat în favoarea inculpaților. Înalta Curte amintește numai faptul că în cursul urmăririi penale constatările tehnico-științifIce efectuate de către specialiști H. și C. au vizat cartușe cu toner și cerneală ridicate chiar de la SC L., concluzionându-se că toate produsele H. supuse confiscării și care prezintă aceleași particularități de ambalare sunt contrafăcute. În ceea ce privește produsele C. s-a constatat că acestea în mare parte (374 din 408) sunt contrafăcute.

Sub aspectul laturii subiective Înalta Curte apreciază că inculpații au acționat cu vinovăție sub forma intenției directe. În acest sens trebuie subliniat că aceștia cunoșteau faptul că produsele H. și C. livrate erau contrafăcute. Relevante sunt datele conținute de declarațiile inculpaților și constatările tehnico-științifice referitoare la furnizori ce în mare parte nu erau distribuitori autorizați, prețul redus al produselor, la lipsa sau incertitudinea existenței certificatelor de garanție, la diferențele vizibile de ambalare. Chiar dacă aceste deosebiri ar putea fi fără relevanță pentru consumatori nu puteau trece neobservate pentru un furnizor de consumabile H. sau C. sau pentru cel ce are ca atribuție de serviciu achiziționarea și livrarea unor astfel de produse, cum este cazul inculpaților.

Ca urmare, faptele menționate în actul de sesizare ce constituie infracțiuni au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de normele de incriminare.

La individualizarea pedepselor aplicate față de inculpați au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea adaugă aspectelor analizate și reținute de instanța anterioară, evidențiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei, următoarele precizări:

- gradul de pericol social al faptelor cercetate este relativ ridicat, aspect dedus din modalitatea concretă de săvârșire, respectiv în participația penală, și din urmarea produsă constând și într-un prejudiciu de imagine pentru titularii mărcii înregistrate și într-un prejudiciu material pentru cumpărătorii acestor produse;

- perseverența infracțională dedusă din durata activității ilicite și din pluralitatea actelor de executare relevă și un grad sporit de periculozitate a faptelor și făptuitorilor;

- circumstanțele personale cu accent pe lipsa antecedentelor penale, situația familială, ori pregătirea profesională, nu sunt suficiente și eficiente pe aspectul individualizării judiciare și nu pot conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepselor. În plus, chiar activitatea desfășurată în cadrul unei societăți comerciale a generat premisa săvârșirii faptelor cercetate de către administratorul T.l. și de către angajatul R.G.

Cuantumul pedepselor principale aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel este rezultatul reținerii cauzelor de agravare a concursului de infracțiuni și infracțiunii continuate - art 33, 34 și 41 alin. (2) C. pen. În condițiile în care pentru infracțiunea de înșelăciune sancțiunea prevăzută de legiuitor este închisoarea între 6 luni- 12 ani, iar pentru infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică cu marca înregistrată sancțiunea prevăzută de legiuitor este închisoarea între 3 luni - 3 ani, prima instanță, orientându-se ușor către minimul special, a stabilit un tratament sancționator adecvat față de situația juridică a inculpaților.

Ca urmare, pedepsele principale, pentru fiecare dintre inculpați, sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Înalta Curte apreciază, având în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita în societate, anterioară și ulterioară activității infracționale, că reevaluarea atitudinii față de normele penale este posibilă și fără executare în regim de detenție a pedepselor aplicate. De asemenea, se apreciază că modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei este aptă să conducă la această reevaluare a atitudinii față de normele penale subliniind deopotrivă gravitatea faptelor săvârșite raportată la urmările acestora, cum de altfel corect au reținut instanțele anterioare.

În ceea ce privește incidența art. 181 C. pen. potrivit căruia, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul său concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Înalta Curte reiterează faptul că activitatea desfășurată de inculpați se circumscrie ilicitului penal, iar analiza probatoriului a evidențiat acest aspect.

Instanța de apel a realizat o riguroasă analiză a criteriilor enumerate de art. 181 alin. (2) C. pen., potrivit căruia la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, reținând că nu se pate susține concluzia că faptele au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

Apărarea a invocat, ca jurisprudență, decizia nr. 3261 din 19 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, însă trebuie constatat că spre deosebire de prezenta cauză activitatea infracțională ce a făcut obiectul judecății potrivit hotărârii invocate a vizat un număr mult mai redus de produse (33 compleuri trening, 3 mingi de fotbal și 3 fesuri, toate inscripționate N.), fiind relevantă și conduita inculpatului în cadrul derulării raporturilor comerciale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei Înalta Curte apreciază că cenzura poate interveni numai în baza art. 3859 alin. (1) pct. 172 și alin. (2), iar nu în baza art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.., primul caz de casare menționat putând fi luat în discuție din oficiu numai dacă a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpaților, aspect ce nu este incident în cauză.

Totuși, față de faptul că recurenții au susținut și critici pe latura civilă a cauzei, Înalta Curte reține că instanțele anterioare, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998, 999 și 1003 C. civ., au stabilit ca fiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile a inculpaților, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prima instanță a apreciind riguros cuantumul daunelor morale, pentru prejudiciul de imagine suferit de și cuantumul daunelor materiale. Pentru prejudiciul suferit de părțile civile CNPR SA și SC O.R. SA.

În ceea ce privește cuantumul daunelor, Înalta Curte apreciază că ansamblul probatoriilor administrate respectiv înscrisurile financiar contabile, rapoartele de inspecție, dovezile de ridicare a produselor contrafăcute și depunerea lor la Camera de Corpuri Delicte și nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților au stat la baza evaluării atât a prejudiciilor morale, sau de imagine, cât și la baza evaluării prejudiciului material, iar acest ansamblu probator justifică cu prisosință concluzia lipsei de utilitate a unei expertize financiar contabile.

Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe inculpați la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezintă onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații T.l. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 352 din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 octombrie 2012.