Human trafficking for sexual exploitation: one defendant's sentence reduced to 7 years by quashing an aggravating increment while other appeals rejected

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 359 din 19 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 946/121/2008 a condamnat pe inculpatul B.G. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare sporită la 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. durata reținerii și a arestării preventive de la 23 august 2007 la 17 februarie 2008.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) teza III C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.P. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 13 alin. (1), (3) teza I și 4 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit decesul inculpatului.

A condamnat pe inculpatul P.I. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare sporită la 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani mai sus stabilită cu pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1036 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare sporită la 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului P.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.I. perioada executată în baza sentinței penale nr. 1036 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, de la 02 august 2007 la 17 martie 2009, iar conform art. 88 C. pen. a dedus și durata arestării preventive (în prezenta cauză) de la 11 decembrie 2007 la 29 ianuarie 2009.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul P.I. prin decizia penală nr. 17 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, până la data rămânerii definitive a prezentei.

A condamnat pe inculpatul I.P. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul I.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită la 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului I.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului I.P.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.P. durata arestării provizorii în Italia în vederea extrădării către România de la 23 noiembrie 2009 la 12 ianuarie 2010 și durata arestării preventive de la 12 ianuarie 2010 la zi.

A condamnat pe inculpatul L.D. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului L.D. prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin neapelare la 01 februarie 2005.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului L.D. prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin neapelare la 01 februarie 2005, în pedepsele componente de 1 (un) an închisoare și respectiv de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, respectiv de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, aplicate inculpatului L.D. în prezenta cauză cu pedepsele de 1 (un) an închisoare și respectiv de 1 (un) an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca inculpatul L.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită la 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului L.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L.D. durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 04 septembrie 2007.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul L.D. prin încheierea de ședință din data de 29 februarie 2008 a Tribunalului Galați, până la data rămânerii definitive a prezentei.

A luat act că partea vătămată M.E. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume dobândite prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori:

- de la inculpatul B.G. a sumei de 37.500 euro;

- de la inculpatul P.I. a sumei de 67.500 euro;

- de la inculpatul I.P. a sumei de 117.000 euro;

- de la inculpatul L.D. a sumei de 25.000 euro.

Conform art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaților desemnați din oficiu, în sumă totală de 900 RON au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații B.G. și L.D. la plata sumei de câte 1700 RON fiecare și pe inculpații P.I. și I.P. la plata sumei de câte 2000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 161/D/P/2005 din 25 februarie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților B.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., P.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.; art. 13 alin. (1), (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., P.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., I.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza II din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și L.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001; art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

Actul de inculpare a reținut, în esență, că inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. au constituit, prin asociere, în perioada vara 2002 - ianuarie 2003, respectiv 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004 - un grup infracțional organizat, respectiv s-au asociat, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, în scopul obținerii de foloase materiale. În sarcina inculpatului L.D. actul de sesizare a instanței a reținut că, în perioada septembrie 2003-ianuarie 2004 împreună cu alte persoane a racolat în România și a cazat în Italia o tânără majoră, în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de aceasta prin practicarea prostituției.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și respectiv încetare a procesului penal conform art. 345 alin. (3) C. proc. pen. - în cazul inculpatului P.P., urmare a decesului - după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța fondului a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând parțial existența faptelor deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a reținut următoarele:

Inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. și L.D. sunt consăteni, toți șase locuind în comuna P., județul Galați.

Inculpații P.I., I.P. și P.P. sunt frați.

În cursul anului 2002 nici unul dintre inculpați nu avea ocupație, ducând un trai modest, întreținându-se din produsele obținute de pe suprafețele agricole pe care le aveau în posesie.

Cei șase inculpați sunt consăteni și cu numiții M.I. (fost B.), D.V. (fost B.) și B.M. Totodată, aceștia se cunoșteau și cu numitul M.N. care este născut în comuna P., județul G. și care a locuit o perioadă îndelungată în această localitate.

Începând cu anul 2000 numitul M.I. (fost B.) a constituit o grupare împreună cu alte persoane, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, grupare infracțională ce a desfășurat o activitate infracțională susținută până în cursul lunii ianuarie 2007. Faptele acestora au făcut obiectul Dosarului nr. 97/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați în care, prin rechizitoriul din data de 25 octombrie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată a unei părți a membrilor grupării infracționale (copie rechizitoriu).

Observând faptul că persoanele ce făceau parte din gruparea condusă de numitul M.I. (cu care inculpații se cunoșteau) au început să dispună de sume importante de bani, inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. și L.D. s-au hotărât să obțină sumele de bani necesare asigurării unui nivel de trai peste limita normalității, prin racolarea unor tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate, prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Cei șase inculpați au început să acționeze în scopul racolării, cazării, transportului și exploatării tinerelor în cursul anului 2002, activitatea infracțională răsfrângându-se inițial asupra unui număr mic de tinere.

Ulterior, observând că din această activitate se pot obține sume importante de bani, inculpații au decis să se organizeze și să acționeze în mod conjugat în vederea derulării activității infracționale.

Urmărind ca finalitate obținerea unor sume cât mai mari de bani, prin exploatarea tinerelor, la începutul anului 2003 inculpații B.G., P.P., P.I., I.P. și P.A., împreună cu alți făptuitori au închegat o structură bine organizată, în cadrul căreia aceștia și-au împărțit, în mod bine definit, atribuțiile însă, pe parcursul timpului, pentru maximizarea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional al grupării, aceștia își schimbau rolurile.

Scopul grupului infracțional constituit din inculpații și făptuitorii cercetați în prezenta cauză era racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obținerea documentelor de călătorie, după care le transportau în Italia, unde le cazau în locuri anume stabilite și pregătite, după care le exploatau, prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Ca țară țintă a activităților infracționale inculpații au ales Italia, aceștia dispunând de o serie de cunoștințe, care le facilitau obținerea locurilor de cazare pentru tinerele racolate și locuri în care acestea își puteau desfășura activitatea de prostituție. În acest scop, inculpații colaborau și cu membrii grupării infracționale condusă de numitul M.I.

Metoda de racolare cel mai des întâlnită în cadrul grupului era abordarea tinerelor de către inculpați și făptuitori prin promisiunea ajutorului obținerii unor locuri de muncă foarte bine plătite în străinătate, aceștia înfățișându-le posibilitatea obținerii unor câștiguri consistente în perioade scurte de timp.

În cazul acestor tinere, membrii grupării acționau cu prudență până ce acestea erau scoase în afara teritoriului țării, după care le deposedau pe acestea de pașapoarte ori de documentele de identitate și le pretindeau restituirea unor datorii substanțiale ca valoare, sub pretextul că ar fi reprezentat cheltuielile efectuate cu obținerea documentelor de călătorie și transportul lor până la destinație, situație în care, la cererea inculpaților, a făptuitorilor și, constrânse de situația în care se aflau, acestea acceptau să practice prostituția.

Inculpații și făptuitorii acționau în special asupra unor tinere ce aveau probleme familiale ori materiale deosebite, situații în care acestea deveneau vulnerabile.

Au existat, însă mult mai rar, și situații în care inculpații sau făptuitorii au abordat tinerele în mod direct, propunându-le să practice prostituția în străinătate sub protecția lor, promițându-le că vor împărți în mod egal sumele obținute din desfășurarea acestei activități.

În realitate, inculpații și făptuitorii le deposedau, sub diferite pretexte, pe aceste tinere de toate sumele de bani obținute din practicarea prostituției, astfel că deși acestea obțineau sume importante de bani la final se alegeau cu sume infime sau chiar cu nimic.

Ca linie generală s-a remarcat faptul că toți membrii grupării le înfățișau victimelor posibilitatea obținerii unor câștiguri importante în străinătate.

În cadrul grupării, în timp ce o parte a membrilor se ocupa de racolarea, cazarea în România a tinerelor și expedierea acestora cu mijloace de transport spre Italia, cealaltă parte se ocupa de primirea, cazarea și exploatarea acestora în Italia.

Pentru a avea un control efectiv al victimelor în timp ce acestea se prostituau și pentru a ști cu exactitate sumele de bani pe care acestea le câștigau, inculpații și făptuitorii își racolau, din rândul tinerelor care se prostituau în folosul lor, pe cele mai docile, cărora le delegau responsabilitatea de a le supraveghea pe acestea și de a le instrui cu privire la tarifele practicate și modul de abordare a clienților.

Aceste tinere, care se prostituau la rândul lor în folosul grupării infracționale, purtau denumirea generică de „baze" și aveau o relație mai apropiată cu aceștia, fiind concubinele ori chiar soțiile membrilor grupării.

În Italia, gruparea infracțională și-a stabilit „cartierul general" în localitatea T., atât membrii grupării cât și tinerele exploatate cazându-se în hotelul „F." și pensiunea „L.", cele două imobile fiind foarte apropiate.

Victimele erau obligate să se prostitueze în anumite locuri bine stabilite, controlate de membrii grupării denumite „posturi". Astfel de posturi controlate de membrii grupării se aflau în general pe Via C.U., dar și pe alte străzi din Torino.

Principalul mod în care tinerele erau obligate să practice prostituția era acela al racolării clienților în „posturi", relațiile sexuale fiind practicate, de obicei, în autovehicule. Această modalitate de practicare a prostituției era denumită „la stradă". Existau și situații când raporturile sexuale se derulau în camera de hotel, situație în care tariful perceput era mai ridicat.

Sumele de bani obținute de tinere din practicarea prostituției erau colectate periodic de membrii grupării, fiind expediate în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar ori cu ajutorul șoferilor ce conduceau mijloace de transport internațional.

În perioada anilor 2002-2004 membrii grupării au acționat asupra unui număr impresionant (peste 40) de tinere, însă în cursul urmăririi penale s-a reușit identificarea și audierea unui număr de 12 dintre acestea.

Activitatea infracțională derulată de inculpați este următoarea:

Una dintre primele victime ale traficului de ființe umane realizat de inculpați a fost martora D.A.

În cursul anului 2002, aceasta s-a mutat în comuna P., județul Galați.

Prin intermediul unei cunoștințe comune, martora a ajuns să îl cunoască pe inculpatul B.G. Pe parcursul discuțiilor purtate, B.G. i-a spus martorei că îi poate găsi un loc de muncă în Italia, în localitatea T., urmând să o ajute să se angajeze ca îngrijitoare la un hotel.

Având în vedere problemele financiare prin care trecea la acel moment, martora a acceptat propunerea inculpatului spunându-i însă acestuia că nu deținea banii necesari obținerii pașaportului turistic și achitării cheltuielilor de transport.

Inculpatul s-a oferit să o ajute pe martoră cu banii necesari achitării transportului și taxelor pentru obținerea documentului de călătorie.

Inculpatul B.G. i-a făcut cunoștință martorei cu numitul M.N. și cu inculpatul P.P., cei doi ocupându-se de achitarea taxelor necesare obținerii pașaportului martorei.

Numitul M.N. a fost cercetat în Dosarul nr. 97/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane (inclusiv în raport de victima D.A.) și constituire a unui grup infracțional organizat, fiind trimis în judecată, în stare de arest.

După obținerea pașaportului martorei, inculpatul P.P., a condus-o pe aceasta la un microbuz în care a îmbarcat-o, spunându-i că în Italia urma să fie așteptată de inculpatul B.G. Împreună cu martora, în microbuz, se mai aflau alte două tinere care au fost îmbarcate de inculpatul P.P., acestea fiind cunoscute de martoră la acel moment cu numele de „D." și „G.".

La destinație, cele trei tinere au fost așteptate de inculpații B.G., P.I. și fratele acestuia I.P. Martora a fost condusă în hotelul „F." de pe Via M., unde inculpatul B.G. i-a spus că urma să se prostitueze la stradă.

Martora i-a reproșat acestuia că nu așa fusese înțelegerea făcută în România, însă datorită faptului că acesta îi luase pașaportul încă de la sosirea sa în Italia și că nu avea posibilități financiare și nici nu cunoștea limba italiană, a acceptat să practice prostituția în condițiile impuse de inculpatul B.G.

Inculpatul B.G. a instruit-o pe martora D.A. asupra tarifelor ce urmau a fi percepute de la fiecare client, respectiv 30 de euro pentru un raport sexual derulat în autovehiculul clientului și 50 de euro pentru raportul sexual derulat în camera de hotel.

Martora a început să practice prostituția în „postul" în care era condusă în fiecare seară de inculpatul B.G.

Martora D.A. a perceput în mod nemijlocit că în același „post" în care ea se prostitua, practicau prostituția și alte tinere care făceau acest lucru în folosul exclusiv al inculpaților B.G., P.I. și P.P.

Martora a practicat prostituția în această modalitate timp de aproximativ 3 luni, interval în care a obținut aproximativ 15.000 euro, aceasta având în medie 6-7 clienți pe noapte, de la care obținea aproximativ 200 euro.

Din întreaga sumă de bani, martora D.A. a primit de la inculpatul B.G. suma de 1.500 euro.

În cursul lunii decembrie 2002, martora a revenit în România, plecând din nou în Italia în cursul lunii ianuarie 2003.

Ajunsă în Italia, martora a fost depistată de autoritățile italiene, care au dispus returnarea acesteia, fără însă a o chestiona cu privire la motivul șederii sale în Italia.

În primăvara anului 2007, martora D.A. s-a întâlnit ocazional cu inculpatul B.G., care a amenințat-o cu moartea în cazul în care va denunța autorităților cele întâmplate în Italia.

Printre primele, în ordine cronologică, dintre victimele majore traficate de membrii grupării, se afla și martora V.G., (fostă M.)

În cursul lunii august 2002, perioadă în care locuia în municipiul Galați, victima V.G., l-a cunoscut prin intermediul unei cunoștințe ocazionale, pe inculpatul P.P.

Aflând că victima era dispusă să practice prostituția datorită stării materiale precare în care se găsea, inculpatul i-a propus în mod direct, să se prostitueze în Italia, în folosul fraților săi P.I. și I.P., care îi vor asigura protecția, urmând ca sumele de bani obținute de victimă din prostituție, să le împartă în mod egal.

De asemenea, aflând că victima nu deținea pașaport turistic, inculpatul P.P. i-a promis că îi va achita atât taxele necesare cât și costul deplasării până în Italia, „servicii" al căror cost l-a fixat la suma de 500 euro, pe care victima urma să o achite din jumătatea ce i se cuvenea din câștigurile obținute din prostituție.

În perioada ce a urmat, inculpatul a însoțit-o pe victimă atât la achitarea taxelor, depunerea cererii, cât și la eliberarea pașaportului turistic iar în cursul lunii septembrie 2002, acesta a trimis-o în Italia.

La Torino, victima a fost așteptată la debarcarea din microbuz de inculpatul P.I. și concubina acestuia, făptuitoarea T.I. Cei doi, au cazat-o pe victimă la hotelul „F." de pe strada Via M.

După cazare, inculpatul i-a luat victimei V.G. pașaportul sub pretextul că la el este mai în siguranță. Tot cu această ocazie, inculpatul i-a comunicat că, de fapt, datoria pe care o avea pentru aducerea sa în Italia, era de 2.300 de euro și nu de 500 euro cum i se spusese în România, precum și că va putea păstra jumătate din câștigurile obținute din prostituție, abia după ce va achita cei 2.300 de euro.

Victima a fost instruită atât de inculpatul P.I. cât și de inculpatul I.P. ca, în scopul obținerii unui profit cât mai mare și sub pretextul achitării cât mai grabnice a „datoriei", să accepte să întrețină cu „clienții" italieni orice tip de relații sexuale.

Încă din prima seară, cei doi inculpați au trimis-o pe victimă să se prostitueze „la stradă" , pe Via C.U., împreună cu alte două tinere din Galați - B.C. și o altă tânără cunoscută de martoră sub numele de „V.".

La indicațiile inculpaților, cele două au instruit-o cu privire la tarifele pe care trebuia să le practice, respectiv 30 de euro pentru un act sexual în autoturismul clientului și 50 de euro pentru 30 de minute de relații sexuale în camera de hotel.

Victima a început să se prostitueze în modalitatea arătată mai sus, obținând în medie 200 de euro pe noapte, bani care îi erau luați integral dimineața la hotel de inculpatul P.I., ori de inculpatul I.P.

În cursul lunii decembrie 2002, făptuitoarea T.I. a închiriat o locuință tot în orașul Torino, la adresa Via S., unde victima V.G. a fost transferată împreună cu B.C., pentru a nu fi depistate cu ocazia raziilor pe care poliția italiană le făcea în mod frecvent la hotelul „F.".

În cursul lunii martie 2003, inculpatul P.P. a adus în imobilul respectiv alte două tinere, cunoscute de martoră sub numele de „S." și „N." pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituției. Cele două tinere au practicat prostituția „la stradă" împreună cu martora V.G. timp de aproximativ 6 luni.

Pe parcursul discuțiilor purtate tinerele susmenționate i-au povestit martorei V.G. că, anterior, practicaseră prostituția în Spania în folosul inculpatului P.P. și că acesta le transferase în Italia în vederea maximizării profiturilor.

În cursul lunii ianuarie 2004 autoritățile italiene au efectuat o razie la locuința în care în acea perioadă era cazată martora V.G. împreună cu victima M.E. Cele două au fost reținute de autoritățile italiene, care ulterior au dispus returnarea martorei în baza acordului de readmisie.

În vara anului 2004, martora V.G. a fost contactată la locuința sa de o persoană neidentificată, care i-a comunicat că inculpatul P.I. o va omorî în condițiile în care va reclama autorităților cele întâmplate în Italia.

Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituția, martora a obținut aproximativ 90.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpații P.I. și I.P.

O altă victimă ale traficului de ființe umane exploatate de membrii grupării infracționale a fost martora M.V.

În vara anului 2002, prin intermediul unei vecine de-a ei, pe nume G.V., martora a cunoscut un tânăr, pe nume „C.", rămas neidentificat până în prezent. După circa o săptămână de la momentul când l-a cunoscut, făptuitorul „C." i-a propus victimei să meargă în Italia, unde prin intermediul cunoștințelor sale, el o va ajuta să se angajeze ca vânzătoare la un supermarket, promițându-i că va câștiga sume importante de bani.

În acest scop, făptuitorul „C." i l-a prezentat victimei, sub porecla de „T.", pe inculpatul P.P., ca fiind persoana care urma să-i faciliteze angajarea ca vânzătoare în orașul Torino din Italia.

La întâlnirea martorei M.V. cu inculpatul P.P., acesta a întrebat-o dacă deține pașaport turistic, iar la răspunsul ei afirmativ, inculpatul P.P. s-a oferit să-i plătească costul biletului de transport până în Italia, urmând ca victima să-i restituie această sumă după angajare, din salariu.

Victima a avut unele suspiciuni cu privire la scopul pentru care făptuitorul „C." și inculpatul P.P. intenționau să o trimită în Italia, astfel că i-a comunicat făptuitorului că se răzgândise și nu mai voia să plece.

Cu toate acestea, făptuitorul a determinat-o prin amenințări atât la adresa victimei cât și la adresa părinților acesteia, să accepte plecarea în Italia.

Astfel, la sfârșitul lunii iulie 2002, făptuitorul „C." a îmbarcat-o pe victimă, în municipiul Galați, într-un microbuz cu destinația Italia, aceasta ieșind din țară prin P.T.F. Borș, în data de 01 august 2002.

În Italia, victima a fost așteptată în orașul Torino de către inculpatul I.P., fratele inculpatului P.P., care a cazat-o la hotelul „F.", de pe str. Via M.

Victima a fost cazată împreună cu alte două tinere din județul Galați care se prostituau în folosul grupării, una dintre acestea fiind „C." (identificată în persoana numitei B.C.).

În perioada ce a urmat, victima M.V. a fost obligată să se prostitueze „la stradă", respectiv pe o stradă din apropiere denumită C.U., tarifele practicate fiind de 30 euro, pentru un raport sexual de 10 minute în autoturismul clientului, respectiv de 50 euro pentru jumătate de oră de relații sexuale în camera de hotel.

De menționat că victima a fost bătută de către inculpatul P.P., care ajunsese și el în Italia atunci când a refuzat să iasă „la stradă" pentru a se prostitua.

Victima s-a prostituat în modul arătat mai sus, timp de aproximativ 10 luni, având circa 5-6 clienți pe noapte, de la care obținea în medie suma de 200 euro.

Toți banii obținuți de către victimă îi erau luați dimineața la hotel de către inculpatul I.P. care a obținut astfel, în total, în perioada menționată, aproximativ 60.000 euro din care i-a dat victimei doar 3.000 euro pentru a-și asigura cele necesare traiului.

În cursul lunii iunie 2003, întrucât victima avusese mai multe divergențe cu inculpații P.P. și I.P., aceștia au fost de acord în final să o lase să plece, victima revenind în țară în data de 03 iulie 2003 (listing intrări - ieșiri).

Ulterior revenirii în România, victima nu a mai fost contactată și nu a mai avut nici un fel de legătură cu inculpații P.P. și I.P. ori cu alți membrii ai grupării infracționale.

Pe parcursul șederii sale în Italia, martora M.V. a perceput faptul că în hotelul „F." au fost aduse de către membrii grupării și alte tinere pe care aceștia le exploatau prin obligarea la practicarea prostituției, însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de acestea.

O altă victimă majoră traficată de membrii grupului infracțional a fost cea audiată în calitate de martor, sub identitatea protejată de G.E.S.

În cursul lunii ianuarie 2003, prin intermediul victimei D.A., victima a intrat în legătură cu inculpatul B.G., care se afla în acea perioadă în Italia. Acesta i-a propus să o ajute să se angajeze în Italia ca barman, asigurând-o că nu va fi nevoită să se prostitueze.

De menționat că victima l-a atenționat pe inculpat că nu dorește sub nici o formă să se prostitueze și că dacă va fi obligată să facă acest lucru, va fugi.

De asemenea, inculpatul a întrebat-o dacă are pașaport și dacă dispune de suma de bani necesară achitării transportului în Italia, asigurând-o, la răspunsul negativ al acesteia, că îi va trimite banii necesari, urmând să restituie împrumutul după începerea serviciului.

Ulterior, inculpatul i-a trimis aceste sume de bani prin intermediul victimei D.A., victima obținându-și astfel pașaportul turistic.

La începutul lunii martie 2003 martora G.E.S. a plecat în Italia împreună cu victima D.A., fiind așteptate în orașul Florența de către inculpatul B.G.

Acesta le-a transportat la Torino, cazându-le în pensiunea „L." din apropierea hotelului „F." pe strada Via M. Aici, inculpatul i-a comunicat victimei că de fapt trebuia să se prostitueze pentru a-i plăti datoria cauzată de aducerea sa în Italia, fără însă măcar a-i preciza la cât se cifrează această datorie.

Ca atare, martora G.E.S. a început să se prostitueze „la stradă", pe Via C.U., împreună cu victima D.A. Tarifele practicate erau de 30 euro pentru un act sexual de 10 minute în autoturismul clientului, respectiv 50 de euro pentru 30 de minute de relații sexuale în camera de hotel. Banii obținuți din prostituție îi erau luați în totalitate de inculpatul B.G.

Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpații acționau în mod conjugat în scopul exploatării tinerelor, prin obligarea acestora la practicarea prostituției, aceștia colaborând în ceea ce privește racolarea, transportul ori cazarea tinerelor precum și în ceea ce privește exploatarea acestora prin „gestionarea" cât mai eficientă a „posturilor" în care acostau clienții.

Martora a observat că, membrii grupării infracționale desfășurau o activitate susținută de racolare a tinerelor, aceștia aducând în Torino noi tinere pe care le exploatau.

Martora G.E.S. avea în medie câte 2-3 clienți pe noapte, de la care obținea aproximativ 100 de euro, iar periodic inculpatul B.G. îi lua toți banii obținuți de aceasta în urma practicării prostituției.

Victima a obținut astfel în total din practicarea prostituției aproximativ 12.000 euro, din care inculpatul i-a permis să trimită familiei în România circa 1.000 euro.

În luna septembrie 2003 victima a reușit să plece de la inculpat și să revină în România, convingându-l pe acesta să nu se opună în condițiile în care datoria către el fusese de mult achitată (proces-verbal de consemnare a declarației orale).

Alte două victime traficate de membrii grupării infracționale au fost P. (fostă C.) D.D. și sora acesteia M.E.

În cursul lunii februarie 2003, martora P.D.D. și sora sa, victima M.E. locuiau în comuna C., județul Galați. În acea perioadă cele două i-au cunoscut, prin intermediul unui consătean de-al lor, numitul P.Pe., pe inculpatul P.P. și pe martorul N.Ma., întâlnindu-se cu aceștia într-un bar din comuna C., județul Galați. Inculpatul le-a propus victimelor să le asigure locuri de muncă în Italia, interesându-se dacă acestea dețin pașapoarte turistice. La răspunsul lor negativ, inculpatul le-a asigurat că le vor ajuta la obținerea pașaportului, plătindu-le atât taxele necesare cât și costul deplasării în Italia, urmând să le restituie sumele respective din salariul obținut după angajare.

Victimele au fost de acord, astfel că, cei doi le-au cerut să aibă pregătite cărțile de identitate și certificatele de naștere, urmând să le contacteze prin intermediul lui P.Pe.

Astfel, la începutul lunii martie 2003, P.Pe. le-a luat de la domiciliul lor pe victimele P.D.D. și M.E. transportându-le tot în comuna C., de unde au fost preluate de inculpatul P.P. și martorul N.Ma. Cei doi le-au transportat în aceeași zi până în municipiul Galați, cazându-le într-un apartament din cartierul M., a cărei locație nu a putut fi stabilită exact.

Cele două victime au rămas în locuința respectivă timp de aproximativ o lună, perioadă în care inculpatul le-a luat actele de identitate sub pretextul că erau necesare la obținerea pașapoartelor. De asemenea, acesta le-a cerut celor două să nu părăsească apartamentul sub pretextul de a nu avea probleme cu vecinii de bloc.

Pe perioada cazării, inculpatul le-a transportat pe victime pentru achita la CEC taxele necesare eliberării pașapoartelor. Totodată, a transportat-o pe victima P.D.D. la Biroul Pașapoarte Tecuci, unde aceasta a depus cerere de eliberare a documentului respectiv.

În ceea ce o privește pe victima M.E., inculpatul P.P. l-a contactat pe un fost consătean de-al său, martorul N.V. și, sub pretextul că victima avea nevoie să fie luată în spațiu în municipiul Galați pentru a se putea angaja, a acceptat contra sumei de 500.000 ROL să își dea acordul scris ca victima să-și stabilească reședința la domiciliul său din municipiul Galați.

Ulterior, în baza vizei de flotant astfel obținute, inculpatul s-a ocupat de eliberarea pașaportului victimei de la Biroul de Pașapoarte Galați.

Întrucât părinții victimelor sesizaseră organelor de poliție dispariția acestora de acasă, eliberarea pașapoartelor a întârziat, inculpatul și făptuitorul cerându-le victimelor să-și convingă părinții să revină asupra sesizării de dispariție, ceea ce acestea au și făcut. După ce victimelor le-au fost eliberate pașapoartele, inculpatul le-a mutat pe victime într-o locație mai sigură, cazându-le pentru o săptămână într-un apartament al inculpatului din cartierul Mi. al municipiului Galați.

În luna mai 2003, inculpatul P.P. le-a îmbarcat pe cele două victime într-un autocar al firmei A. cu destinația Torino, transmițându-le că vor fi așteptate acolo de către inculpatul P.I. - fratele inculpatului P.P., care se va ocupa de angajarea lor.

Audiat în cauză, martorul N.Ma. a confirmat activitatea infracțională a inculpatului.

Conform înțelegerii, inculpatul P.I. le-a așteptat pe victime la debarcarea din autocar, cazându-le inițial, pentru o singură noapte, în apartamentul din orașul Torino unde inculpatul locuia în acea perioadă, împreună cu concubina sa, făptuitoarea T.I.

A doua zi, inculpatul le-a cumpărat victimelor articole vestimentare după care le-a cazat la același hotel „F." din orașul Torino, unde își desfășurau activitatea infracțională toți membrii grupării. Aici, inculpatul le-a comunicat victimelor P.D.D. și M.E. că, de fapt, trebuiau să se prostitueze la stradă, până își vor achita datoriile ocazionate de aducerea lor în Italia. Pentru ca victimele să accepte situația în care se aflau și să nu fugă, inculpatul le-a luat pașapoartele și le-a amenințat că dacă fug, ori dacă îl denunță autorităților, familiile lor din România, vor avea de suferit. În perioada ce a urmat, victimele s-au prostituat „la stradă" pe C.U., fiind însoțite de alte tinere care erau cazate în acea perioadă în hotel, „G." și „C.", (identificate în persoana lui V.G. și B.C.).

Încă din prima seară, tot inculpatul P.I. le-a instruit pe victime cu privire la tarifele pe care trebuia să le practice - 30 euro pentru un act sexual în autoturismul clientului și 50 euro pentru 30 minute de raporturi sexuale în camera de hotel, pentru a obține sume cât mai mari cerându-le să întrețină toate tipurile de relații sexuale. Victimele aveau câte 4-5 clienți pe noapte obținând sume cuprinse între 200 și 500 euro. Victimele erau supravegheate de către inculpatul P.I., iar ulterior de către fratele acestuia, care le vizitau periodic la hotel și le luau integral sumele obținute de către acestea din prostituție.

Pe perioada cât au practicat prostituția „la stradă" victimele P.D.D. și M.E. au ajuns să îl cunoască pe martorul P.G., care în acea perioadă locuia în apropiere de Via C.U. Cele două victime au apelat în mod repetat la ajutorul martorului cerându-i acestuia să le transporte între „postul" în care acestea se prostituau și hotelurile „F." și „V." în care acestea erau cazate de traficanți.

Cele două victime i-au povestit martorului că erau obligate de „protectorii" lor să obțină sume cât mai mari de bani din practicarea prostituției sens în care erau amenințate și agresate. Din declarația martorului mai rezultă că cele două victime i-au povestit despre faptul că „protectorul" acestora le efectua percheziții corporale la revenirea în hotel, pentru a se asigura că nu ascundeau banii obținuți.

A mai arătat martorul că le-a ajutat pe cele două tinere să se refugieze într-o casă de vacanță, întrucât „protectorul" lor le amenințase cu bătaia, ca urmare a faptului că obținuseră bani puțini din practicarea prostituției.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o recunoaștere după planșe fotografice, ocazie cu care martorul P.G. a indicat-o pe victima M.E., ca fiind persoana ca practica prostituția pe Via C.U. din Torino, despre care a făcut vorbire pe parcursul declarației date.

Cu ocazia unei razii efectuate de către poliția italiană la hotelul „F." în cursul lunii septembrie 2003, victimele au fost depistate, martora P.D.D. fiind returnată în România. De la momentul depistării lor de către autoritățile italiene și până în prezent, martora P.D.D. nu a mai reușit să ia contact cu sora sa, victima M.E.

În perioada cât s-a prostituat în folosul grupării infracționale victima P.D.D. a obținut din această activitate 30.000 euro, sumă ce i-a fost luată în totalitate de inculpații P.I. și I.P.

De menționat că, după întoarcerea victimei P.D.D., aceasta a fost căutată la domiciliul său de inculpatul P.P. care a amenințat-o că o va omorî dacă îl va denunța organelor de poliție.

O altă victimă a traficului de ființe umane a fost martora C.L.F.

În cursul anului 2002 martora locuia în localitatea V.D., județul Suceava, fiind în relații de amiciție cu făptuitorul I.M.

În luna decembrie a anului 2002 făptuitorul a contactat-o pe martoră, întrebând-o dacă nu dorea să lucreze în Italia ca damă de companie. Având în vedere că avea probleme financiare martora s-a arătat interesată de propunerea făptuitorului, spunându-i însă acestuia că nu dorea să se prostitueze. Martora a fost asigurată că nu urma să practice prostituția în Italia.

Având în vedere asigurările făptuitorului martora și-a dat acordul pentru a pleca în Italia, astfel că făptuitorul a făcut demersurile necesare pentru obținerea cât mai rapidă a pașaportului martorei.

Ulterior, martora a fost trimisă de făptuitor în Italia, unde a fost exploatată în localitatea P. de membrii unei rețele de trafic de persoane (cercetați într-o altă cauză) prin obligarea acesteia la practicarea prostituției.

La sfârșitul lunii martie 2003, martora a reușit să scape de sub influența grupării care a exploatat-o în localitatea italiană P., revenind în localitatea V.D.

Aici martora s-a reîntâlnit cu făptuitorul I.M. căruia i-a reproșat cele întâmplate. Făptuitorul s-a arătat indignat de cele întâmplate martorei, asigurând-o pe aceasta că se va răzbuna pe cunoștințele sale din Italia, care o exploataseră.

În aceste circumstanțe victima C.L.F. a început să aibă o relație mai apropiată de făptuitor, devenind prietena acestuia.

În vara anului 2003 făptuitorul a anunțat-o pe martoră că își găsise un loc de muncă în Italia și i-a propus să-l însoțească. Martora a refuzat inițial propunerea făptuitorului, astfel că acesta a plecat singur în Italia, stabilindu-se în Torino.

După un timp făptuitorul a sunat-o pe martoră spunându-i că îi găsise un loc de muncă într-un bar, unde aceasta ar fi trebuit să lucreze ca damă de companie.

Totodată făptuitorul i-a spus martorei că se împrietenise cu inculpatul B.G., care urma să se ocupe de întocmirea formelor de angajare ale martorei.

Martora i-a cerut asigurări făptuitorului că nu va fi din nou obligată să se prostitueze, acesta replicându-i că în Italia vor fi împreună și, întrucât era prietena lui, nu avea să se întâmple acest lucru. Totodată, făptuitorul a asigurat-o că va fi angajată cu forme legale de muncă și că toate cheltuielile legate de deplasarea sa în Italia urmau să fie suportate de inculpatul B.G., urmând ca acestea să fie returnate din salariul obținut.

Făptuitorul a pus-o pe martoră în legătură cu inculpatul B.G., care a contactat-o telefonic. Cu această ocazie, inculpatul i-a cerut martorei să se deplaseze în municipiul Galați, urmând a fi așteptată în gară de o tânără cu numele „M.".

Martora a acționat conform indicațiilor date de inculpat, în gara din municipiul Galați fiind așteptată de o tânără care s-a prezentat cu numele de „M.". Aceasta a transportat-o pe martoră într-un imobil neidentificat din municipiul Galați, unde a cazat-o peste noapte.

A doua zi, tânăra a condus-o pe martora C.L.F. la o terasă, unde l-a întâlnit pe inculpatul P.P. Acesta i-a spus martorei că urma să plătească cheltuielile legate de transportul său până în Torino - Italia, unde urma să fie așteptată de inculpatul B.G.

În aceeași zi, inculpatul P.P. a condus-o pe martoră la un autocar, după ce în prealabil a deposedat-o de pașaport.

Martora a fost îmbarcată de inculpatul P.P. în mijlocul de transport, înmânându-i pașaportul acesteia șoferului autocarului.

Martora a părăsit România la data de 13 iunie 2003, prin P.T.F. Nădlac. Pe drum, martora C.L.F. a fost sunată de inculpatul B.G., care i-a spus că urma să o aștepte pe o autostradă din apropiere de localitatea italiană Torino. La locul de întâlnire, martora a fost așteptată de inculpații B.G. și P.I. Acesta din urmă i-a spus martorei că este fratele inculpatului P.P.

Martora a fost condusă de cei doi inculpați în localitatea T., unde a fost cazată în Hotelul „F." de pe Via M.

Inculpatul B.G. i-a comunicat martorei că urma să înceapă să practice prostituția la stradă, instruind-o asupra tarifelor pe care aceasta trebuia să le perceapă de la clienți, respectiv 35 de euro pentru un raport sexual.

Martora C.L.F. a protestat, susținând că știa că trebuia să lucreze în calitate de damă de companie, în baza unui contract de muncă, însă inculpatul i-a replicat că el știa că martora trebuia să practice prostituția și că avea la el o datorie de 1.000 euro. Având în vedere că pașaportul martorei se afla în posesia inculpatului B.G., martora a acceptat să practice prostituția la stradă, inculpatul asigurând-o că după ce își va plăti „datoria", urmau să împartă în mod egal banii obținuți din practicarea prostituției.

Inculpatul B.G. a condus-o pe martora C.L.F. într-un „post" de pe Via C.U., unde aceasta a început să practice prostituția. Martora a remarcat în mod nemijlocit faptul că, în același „post", mai practicau prostituția și alte tinere, care erau exploatate de inculpații P.P., P.I. și P.A.

Martora obținea în fiecare seară aproximativ 400 - 500 euro din practicarea prostituției.

După ce i-a restituit inculpatului B.G. suma pretinsă de acesta drept „datorie", martora a început să împartă, în mod egal cu acesta, banii obținuți în modalitatea descrisă mai sus.

Martora era obligată să țină o evidență într-un caiet, cu numărul clienților și sumele de bani obținute de la aceștia. Martora preda banii fie inculpatului B.G., fie inculpatului P.I.

Martora C.L.F. a practicat prostituția în favoarea inculpatului B.G., până în cursul lunii septembrie 2003, când a fost depistată de autoritățile italiene.

Cu ocazia anchetei desfășurată de autoritățile italiene, martora C.L.F. nu a recunoscut faptul că se prostitua în folosul grupării infracționale, prezentându-se chiar și sub o identitate falsă.

Martora a procedat în acest mod întrucât fusese sfătuită de inculpatul B.G.

Martora a fost returnată în România cu o cursă aeriană, la data de 10 septembrie 2003, aceasta intrând în țară prin P.T.F. Băneasa. După returnarea sa, martorei i-a fost aplicată interdicția de a părăsi România.

După depistarea sa, martorei nu i s-a mai permis de către autoritățile italiene să revină la hotelul în care era cazată, astfel încât acesteia i-au rămas în camera de hotel o parte din banii obținuți prin practicarea prostituției.

Întrucât pe perioada șederii în Italia, martora C.L.F. și-a făcut un prieten cetățean italian, a dorit să ajungă din nou în Italia, sens în care l-a contactat pe inculpatul B.G., cerându-i ajutorul.

Considerând că o va putea exploata din nou pe martoră, inculpatul B.G. l-a trimis pe fratele său B.A. să o ajute pe martoră să părăsească România spre Republica Moldova. Martora intenționa să ajungă în Italia din Republica Moldova.

La data de 04 decembrie 2003, martora s-a prezentat, pe jos, în P.T.F. Galați - Rutier, unde nu i s-a permis ieșirea din țară, având în vedere că figura cu interdicția de a părăsi România.

Din declarația martorei rezultă că, în perioada în care a practicat prostituția în Torino, a obținut aproximativ 30.000 euro, din care peste jumătate i-a predat membrilor grupării infracționale.

Printre victimele traficului de persoane realizat de inculpați se numără și martora audiată în conformitate cu dispozițiile art. 861 C. proc. pen., sub identitatea protejată de D.L.

În cursul lunii august 2003, martora s-a întâlnit în mod întâmplător cu inculpatul B.G. Auzind că martora dorea să meargă în Italia, pentru a-și căuta un loc de muncă, inculpatul s-a oferit să o ajute pe aceasta.

Pe parcursul discuției, martora i-a spus inculpatului că își dorea să lucreze în mod cinstit, astfel cum lucra și soția inculpatului, respectiv în calitate de menajeră. Inculpatul i-a replicat acesteia că nu o poate ajuta în acest sens, însă ar fi putut să o ajute la un „altfel de loc de muncă".

Martora i-a replicat acestuia că nu dorea să practice prostituția, refuzând inițial oferta inculpatului. Ulterior, martora s-a întâlnit în mod repetat cu inculpatul, care o întreba dacă se mai gândise asupra propunerii sale, acesta înfățișându-i posibilitatea obținerii unor venituri substanțiale, prin căsătoria cu un cetățean italian bogat. În scopul determinării martorei, inculpatul B.G. i-a spus că are mai multe fete în Italia, care obțin venituri mari prin practicarea prostituției „la stradă".

Având în vedere că martora avea o situație materială și familială precară, a acceptat propunerea inculpatului, spunându-i însă acestuia că nu dispunea de sumele de bani necesare obținerii pașaportului, ori pentru plata cheltuielilor de transport.

Inculpatul B.G. s-a oferit să suporte toate cheltuielile necesare pentru deplasarea martorei în Italia.

În cursul lunii august, inculpatul s-a deplasat împreună cu martora în municipiul Galați, unde au fost depuse actele pentru eliberarea pașaportului acesteia, toate taxele fiind suportate de inculpat.

La începutul lunii octombrie 2003, după obținerea pașaportului, martora a plecat împreună cu inculpatul B.G., spre Italia, cu un mijloc de transport. În punctul de trecere a frontierei martorei i-a fost întreruptă călătoria, astfel că aceasta s-a deplasat în municipiul Târgoviște de unde, cu un alt mijloc de transport, s-a îndreptat spre Italia. Martora a ținut permanent legătura cu inculpatul B.G., care îi dădea indicații acesteia cu privire la ceea ce avea de făcut.

Martora D.L. a fost transportată până în localitatea italiană T., unde a fost așteptată de inculpatul B.G. care a condus-o la Pensiunea „L." de pe Via M.

Inculpatul a cazat-o pe martoră, într-o cameră cu alte trei tinere, pe care le-a cunoscut cu numele de „Mi.", „M." și „N.". În același hotel, mai erau cazate și alte tinere pe care martora le-a cunoscut cu numele de „N.", „E.", „T." și „B.".

A doua zi, inculpatul B.G. i-a cerut martorei să iasă și să se prostitueze „la stradă", urmând ca în această modalitate să strângă banii necesari pentru a-i restitui „datoria" în valoare de 500 de euro pe care o avea la el.

Martora D.L. a refuzat inițial să practice prostituția, cerându-i inculpatului B.G. să o trimită înapoi în România cu cea mai apropiată ocazie. Inculpatul a refuzat să o trimită pe martoră în România, pretinzând că pleacă la Florența. În realitate, inculpatul a plecat în România, cu intenția de a racola alte tinere, pe care urma să le exploateze în Italia prin obligarea la practicarea prostituției.

Pe perioada cât inculpatul a fost plecat, tinerele care se prostituau în folosul acestuia au sfătuit-o pe martoră să practice prostituția împreună cu ele „la stradă" și să strângă banii necesari pentru a-și achita datoria față de inculpat. Având în vedere situația creată, martora a început să practice prostituția în „postul" de pe Via C.U., împreună cu alte două tinere pe care le-a cunoscut sub numele de „Mi." și „M.". Martora a practicat prostituția timp de aproximativ 3 săptămâni, interval în care a reușit să strângă aproximativ 700 euro, din care 500 euro i-a dat inculpatului B.G. Martora a trimis în România, către părinții săi, suma de 200 euro. Din banii obținuți, martora a achitat cheltuielile de cazare, masă, precum și contravaloarea prezervativelor folosite pentru raporturile sexuale.

Anterior, martora a fost instruită de inculpatul B.G. cu privire la tarifele pe care trebuia să le perceapă pentru fiecare tip de raport sexual, tariful fiind diferențiat și în funcție de locul unde se derula raportul sexual.

După aproximativ 3 săptămâni, B.G. a revenit în Italia, împreună cu o altă tânără cu numele „S." (identificată în persoana făptuitoarei S.S.). Inculpatul B.G. a condus-o pe martoră și pe tânăra nou-venită în Italia, în Florența, pentru a practica prostituția la un club. Întrucât „S." avea un aspect fizic necorespunzător, aceasta nu a fost primită pentru a-și desfășura activitatea în club, motiv pentru care inculpatul însoțit de cele două tinere au revenit în Torino. Martora a continuat să practice prostituția timp de aproximativ 4 zile, perioadă în care a păstrat pentru sine banii obținuți. Folosind acești bani, martora s-a deplasat ulterior în Spania, la Madrid.

Întrucât aceasta nu a reușit să obțină nici un ban în Spania, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.G., solicitându-i bani pentru a se deplasa din nou în Torino.

Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că tânăra pe care a cunoscut-o cu numele de „S." a trebuit să îi aducă inculpatului B.G. o altă tânără, respectiv pe sora sa B.M.V., pentru a practica prostituția.

Pe parcursul șederii sale în Italia, martora D.L. a constatat că inculpatul B.G. acționa în mod coordonat cu celelalte persoane cercetate în prezenta cauză, în scopul racolării, transportului, cazării și exploatării tinerelor, prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Aceasta a remarcat faptul că inculpații și făptuitorii cercetați în prezenta cauză colaborau în ceea ce privește împărțirea posturilor în care tinerele se prostituau, precum și în supravegherea acestora în timp ce practicau prostituția.

Martora a mai perceput și faptul că multe dintre tinerele ce se prostituau, erau instruite să pretindă de la clienții care se îndrăgosteau de ele, să fie răscumpărate de la traficanți, cu sume cuprinse între 5.000 și 15.000 euro.

Ca urmare a acestui fapt, tânăra era predată de persoana ce o traficase, cetățeanului italian care achita suma pretinsă drept răscumpărare, acesta primind și pașaportul tinerei respective. După o scurtă perioadă de conviețuire, tânăra respectivă revenea la persoana care a traficat-o, fiind obligată în continuare să se prostitueze „la stradă".

În cursul lunii decembrie 2003, martora D.L. a revenit în România, rupând orice relație cu inculpatul B.G.

Inculpații acționau în vederea realizării scopului infracțional, inclusiv prin determinarea unor tinere pe care le exploatau la racolarea altor tinere din România, care urmau să fie transportate în Italia pentru a fi exploatate prin obligarea la practicarea prostituției. În acest sens, inculpații le promiteau tinerelor pe care le exploatau că le vor elibera de sub influența lor și le vor scuti să mai practice prostituția, dacă vor aduce în locul lor alte tinere care să facă acest lucru.

Astfel au stat lucrurile în cazul victimei B.M.V. (fostă Be.), care a consimțit să participe în calitate de martor în procesul penal.

În cursul verii anului 2003, martora B.M.V. a fost contactată la locuința sa din comuna M., județul Brăila de sora sa vitregă făptuitoarea S.S., care i-a propus să o însoțească în Germania, unde urma să-i găsească un loc de muncă, prin intermediul soțului său, care lucra în această țară.

Având încredere în propunerea făcută, având în vedere că venea din partea surorii sale, martora B.M.V. a fost de acord să o însoțească pe aceasta în Germania.

La data de 23 octombrie 2003 martora B.M.V. a părăsit România, împreună cu sora sa vitregă, făptuitoarea S.S., prin P.T.F. Borș, la bordul unui autocar, martora fiind convinsă la acel moment că se îndrepta spre Germania.

În realitate, martora a fost condusă de sora sa în Italia, în Torino, unde a cazat-o în hotelul „F." în care la acel moment se afla și inculpatul B.G.

Încă de la sosirea martorei în hotel inculpatul B.G. i-a luat pașaportul martorei, urmărind astfel să o împiedice pe aceasta să fugă.

Făptuitoarea i-a spus martorei că o mințise inițial cu privire la deplasarea în Germania și că de la început urmărise să o aducă în Italia, unde urma să practice prostituția în folosul inculpatului B.G. și că, în schimbul ei, inculpatul urma să îi permită să plece, fără a o mai obliga să se prostitueze.

Inculpatul B.G. i-a spus martorei că urma să practice prostituția „la stradă" împreună cu alte două tinere, „L." și „N.", instruind-o și asupra tarifelor pe care trebuia să le perceapă clienților, respectiv 30 de euro/raport sexual derulat în autoturism și 50 de euro/raport sexual derulat în hotel.

Martora B.M.V. a practicat prostituția „la stradă", împreună cu celelalte două tinere până în cursul lunii februarie 2004, când au fost depistate de autoritățile italiene, cu ocazia unei razii.

Ca urmare a depistării sale martora a fost returnată în România, cu o cursă aeriană, aceasta intrând pe teritoriul național la data de 12 iunie 2004 prin P.T.F. Otopeni.

Pe perioada cât a practicat prostituția „la stradă", martora B.M.V. avea în medie câte doi clienți pe seară de la care obținea aproximativ 50 de euro.

Martora a obținut în această perioadă aproximativ 5.000 euro, bani care au fost însușiți integral de inculpatul B.G.

După revenirea sa în România martora a rupt orice relație cu inculpatul.

Cu ocazia primei audieri, la data de 21 noiembrie 2006 a fost efectuată și o recunoaștere din grup de fotografii, ocazie cu care martora l-a indicat din fotografie pe numitul B.A. (fratele inculpatului B.G.), care a exploatat-o în Italia, prin obligarea la practicarea prostituției. S-a precizat că, în planșa fotografică prezentată spre recunoaștere martorei la data de 21 noiembrie 2006, nu a fost inclusă fotografia inculpatului B.G., fiind introdusă însă fotografia numitului B.A.

Ulterior, la data de 23 august 2007, martorei i-a fost prezentată spre recunoaștere o nouă planșă fotografică, în care se afla inclusă și fotografia inculpatului B.G. Cu această ocazie, martora l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a primit-o, cazat-o și exploatat-o în Italia, prin obligarea la practicarea prostituției.

Fiind audiată, martora a precizat că l-a confundat pe inculpat cu numitul B.A. cu ocazia efectuării primei recunoașteri din grup de fotografii, întrucât aceștia sunt frați și au fizionomii asemănătoare.

Cu ocazia efectuării recunoașterii din fotografii, martora B.M.V. le-a indicat pe numitele C.L.F., S.N. și V.G., ca fiind tinere ce practicau prostituția în Italia, în favoarea inculpatului B.G., primele două dintre acestea practicând prostituția chiar împreună cu ea în Torino.

O altă victimă exploatată de membrii grupării infracționale a fost martora C.L.N.

În cursul lunii septembrie 2003, martora era angajată ca ospătar la restaurantul „R." de pe str. M.B. din municipiul Galați, împrejurare în care i-a cunoscut pe L.L. și M.M., care frecventau localul respectiv.

Prin intermediul acestora, martora l-a cunoscut pe inculpatul L.D. care i-a propus să-i faciliteze angajarea ca menajeră la o familie de bătrâni, în orașul Torino din Italia.

Pe fondul dificultăților financiare, dar mai ales al problemelor familiale în care se afla, victima a acceptat propunerea inculpatului L.D. care, aflând că aceasta nu deține pașaport turistic, s-a oferit ca, împreună cu L.L. să-i achite atât taxele necesare eliberării pașaportului cât și costul deplasării până în Italia, urmând ca banii respectivi să îi înapoieze după angajare.

Victima a fost însoțită de către M.M. la Serviciul Pașapoarte Galați, atât la depunerea cererii, cât și la ridicarea pașaportului turistic, la începutul lunii octombrie 2003, pașaportul rămânând în posesia numitei M.M. sub pretextul de a nu fi găsit de tatăl victimei, care ar fi putut să-i interzică acesteia să plece din țară.

La câteva zile de la eliberarea pașaportului tot numita M.M. a însoțit-o pe victima C.L.N. la îmbarcarea acesteia într-un microbuz cu destinația Italia, ocazie cu care i-a restituit pașaportul și i-a transmis că urma să fie așteptată în orașul Torino de către o tânără „R.".

Victima a ieșit din România în data de 10 octombrie 2003 prin P.T.F. Nădlac, fiind așteptată la autogară de către tânăra „R." - rămasă neidentificată. Numita „R." a condus-o pe victimă la același hotel „F." unde, după circa o săptămână, a venit și inculpatul L.D. însoțit de inculpatul P.A. care i-au comunicat că, de fapt, fusese adusă în Italia pentru a se prostitua „la stradă".

Întrucât victima a refuzat acest lucru, cei doi inculpați au bătut-o, obligând-o să se prostitueze. Mai mult, pentru a-și maximiza profiturile, inculpatul L.D. a obligat-o pe victimă să accepte orice fel de raporturi sexuale cu „clienții" italieni.

Astfel, în perioada ce a urmat, victima C.L.N. s-a prostituat la stradă - Via C.U. - împreună cu M.M., cu „R." și cu alte tinere din Galați, fiind supravegheate de inculpatul P.A. și de prietenii albanezi ai acestuia.

Tarifele pe care trebuia să le practice victima erau de 25 euro pentru un act sexual de 10 minute în autoturismul clientului și 75 euro pentru 30 minute de raporturi sexuale în camera de hotel.

Victima avea aproximativ 6 clienți pe noapte, obținând în medie de la aceștia 400 euro, bani care îi erau luați integral în fiecare dimineață de către inculpatul L.D.

Acesta a pretins că, la întoarcerea în România, îi va da victimei jumătate din banii obținuți din prostituție, promisiune pe care însă nu și-a respectat-o.

Martora C.L.N. s-a prostituat în modul arătat mai sus până în cursul lunii ianuarie 2004, obținând în total din această activitate 25.000 euro, sumă ce i-a fost luată integral de inculpatul L.D. De menționat că, pe parcursul șederii la Torino, atât inculpatul L.D. cât și inculpatul P.A. au amenințat-o pe victimă că o vor omorî dacă îi denunță autorităților.

În luna ianuarie 2004, poliția italiană a efectuat o razie la hotelul „F.", victima fiind depistată și returnată în România în data de 30 ianuarie 2004.

Ulterior, victima nu a mai avut nici o legătură cu cei doi inculpați sau alți membri ai grupului infracțional.

O altă victimă minoră traficată și exploatată de membrii grupării infracționale a fost și cea audiată în calitate de martor sub identitatea protejată de V.C.

În toamna anului 2003, aceasta era prietenă cu un anume „D.", locuind la domiciliul acestuia. Într-una din zile, victima a fost vizitată de către inculpatul P.P., care a condus-o în municipiul Galați, sub pretextul de a-și cumpăra haine. Aici, inculpatul a lovit-o și a urcat-o cu forța într-un microbuz cu destinația Italia, luându-i pașaportul turistic, act pe care inculpatul l-a lăsat pe durata călătoriei la șoferul microbuzului.

S-a menționat că victima obținuse anterior pașaportul turistic cu ajutorul prietenului său „D." acesta pretextând că urmează să plece împreună în străinătate pentru a munci.

Victima a fost debarcată în orașul Torino unde a fost așteptată și preluată de inculpatul P.I., fiind cazată de acesta cu ajutorul inculpatului I.P. la pensiunea „L." de pe Via M., unde se mai aflau și alte tinere din Galați care practicau prostituția.

La pensiune, după ce i-a luat pașaportul, inculpatul P.I. i-a comunicat victimei că trebuia să se prostitueze „la stradă", întrucât avea o „datorie" de 2.000 euro, „D." vânzând-o inculpatului P.P. cu suma respectivă. De asemenea, pentru a obține sume cât mai mari, victima era obligată să accepte să întrețină orice fel de raporturi sexuale cu clienții italieni, inclusiv fără prezervativ. Tarifele pe care urma să le practice erau de 50 de euro pentru un act sexual de 10 minute în autoturismul clientului, respectiv 150 de euro pentru 30 de minute de relații sexuale în camera de hotel.

A doua zi, victima a fost mutată împreună cu alte două tinere „G." și „E." (identificate în persoana victimelor V.G. și M.E.), într-un imobil în care mai locuiau „C." și „D." (B.C. și P.D.D.).

Începând cu seara următoare, victima V.C. a început să se prostitueze „la stradă", pe Via C.U., împreună cu cele patru tinere sus-menționate, fiind forțată să accepte să facă acest lucru, în condițiile în care era supravegheată, nu cunoștea limba italiană și i se luase pașaportul.

Nedorind să se prostitueze, în primele seri victima a evitat să racoleze clienți, motivând față de inculpații P.I. și I.P. că nu cunoaște limba italiană.

După câteva zile, victima a reușit să intre în legătură cu un „client", cetățean român, care a ajutat-o să fugă și să ajungă la organele de poliție italiene unde i-a denunțat pe inculpați.

Ulterior denunțului, victima a fost contactată telefonic de inculpatul I.P., care i-a propus să se întâlnească și să își răscumpere pașaportul contra sumei de 5.000 euro, însă victima nu a acceptat.

O altă victimă a traficului de ființe umane practicat de traficanți a fost și martora M.B.

La începutul lunii ianuarie 2004, prin intermediul unei cunoștințe comune „V.", martora l-a cunoscut pe făptuitorul C.I., nașul inculpatului P.A., care i-a propus să practice prostituția în Italia în folosul inculpatului P.A., care îi va asigura protecția, urmând să primească în schimb jumătate din banii obținuți din prostituție.

Aflând că victima deține deja pașaport turistic, făptuitorul i-a promis că îi va asigura achitarea transportului până în Italia, sumă ce urmează să îi fie restituită din banii obținuți din prostituție.

Făptuitorul a cazat-o pentru câteva zile într-un apartament din cartierul Ma. al municipiului Galați, a cărei locație exactă nu a putut fi stabilită, după care a îmbarcat-o într-un microbuz, cu destinația Italia, unde urma să fie așteptată de inculpatul P.A.

Victima a părăsit teritoriul țării în data de 16 ianuarie 2004, prin P.T.F. Nădlac, fiind așteptată în orașul Torino de inculpații P.A. și L.D.

Inculpații au preluat-o și au cazat-o într-o cameră a hotelului „F." din localitatea susmenționată, unde se mai afla, pe lângă alte tinere din Galați și victima C.L.N.

După două zile, inculpatul P.A. a trimis-o pe victimă să se prostitueze la stradă împreună cu victima C.L.N., care, la cererea inculpatului, i-a explicat victimei M.B., tariful pe care trebuia să-l ceară clienților italieni, respectiv 30 euro pentru un act sexual de 10 minute în autoturismul clientului.

Încă din prima seară victima M.B. a cunoscut un client - cetățean român, căruia i-a explicat situația în care se afla și care s-a oferit să o ajute să sesizeze organele de poliție italiene denunțându-i pe inculpați.

După formularea denunțului autoritățile italiene i-au permis să plece, astfel că, victima a trebuit să revină hotelul „F.", unde a fost bătută de inculpatul P.A. pentru a nu mai fugi de la el și a continua să se prostitueze în folosul său.

A doua zi însă, la hotel a avut loc o razie a poliției italiene, astfel că victima a putut scăpa de sub supravegherea inculpaților, ulterior întoarcerii sale în țară, nemaiavând nici o legătură cu aceștia.

Fiind audiat în cursul efectuării actelor premergătoare, inculpatul B.G. a precizat că în cursul anului 2003 se afla în localitatea F. din Italia, unde lucra ca muncitor necalificat în domeniul construcțiilor. La un moment dat, în cursul anului susmenționat, inculpatul l-a vizitat în localitatea T. pe coinculpatul P.I. Cu această ocazie ar fi aflat că acesta din urmă muncea ocazional dar că obținea sume de bani și de pe urma unei tinere care practica prostituția. A mai arătat inculpatul B.G. că inculpatul P.I. i-a propus să racoleze tinere pe care să le determine să practice prostituția urmând ca astfel să obțină sume importante de bani, dar că deși i-a răspuns afirmativ acestuia nu a pus în practică propunerea. Ulterior nu a dorit să mai facă declarații în fața procurorului. În faza cercetării judecătorești, inculpatul B.G. nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele acordate în cauză.

Fiind audiat, cu respectarea garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare, în faza de urmărire penală, inculpatul P.P. nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. Acesta a arătat că le-a cazat, în cursul anului 2003, pe martora P.D.D. și victima M.E., arătând că a făcut acest lucru din milă și că nu a avut nici o legătură cu traficarea acestora și că acestea au luat legătura cu fratele său P.I.

A mai arătat inculpatul că, la rugămintea coinculpatului B.G., ar fi ajutat-o pe martora D.A. să-și obțină pașaportul turistic și să se deplaseze spre Italia. Cheltuielile efectuate în aceste scopuri ar fi fost suportate de coinculpatul B.G. Inculpatul a precizat că nu cunoștea scopul în care martora urma să călătorească în Italia.

În cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, inculpatul P.I. a refuzat să facă declarații, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Întrucât inculpatul I.P. s-a sustras urmăririi penale nu a putut fi audiat în faza de urmărire penală și nici nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală. În faza cercetării judecătorești, inculpatul I.P. a refuzat să facă declarații, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul L.D. a refuzat să facă declarații pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul P.A. s-a sustras urmăririi penale și judecății, față de acesta fiind dispusă măsura arestării preventive în lipsă. Întrucât din relațiile comunicate la dosar rezultă că predarea inculpatului a fost amânată până la finalizarea procedurilor îndreptate împotriva sa de către autoritățile judiciare italiene, instanța apreciind că această împrejurare ar întârzia judecarea cauzei cu privire la celelalte părți, a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul P.A.

Situația de fapt mai sus reținută și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu:

- declarația martorei D.A. care arată că inculpatul B.G., a obligat-o la practicarea prostituției în Italia, spunându-i inițial că o va angaja ca femeie de serviciu la un hotel; banii câștigați de această martora din practicarea prostituției erau încasați de inculpatul B.G. Din declarația acestei martore rezultă că a perceput în mod nemijlocit că în același „post" în care ea se prostitua, practicau prostituția și alte tinere care făceau acest lucru în folosul exclusiv al inculpaților B.G., P.I. și P.P.

- declarația martorei V.G. (fostă M.), care a arătat că a fost racolată de inculpatul P.P., care i-a propus să se prostitueze în Italia, în folosul fraților săi P.I. și I.P., care îi vor asigura protecția, urmând ca sumele de bani obținute de victimă din prostituție, să le împartă în mod egal. Martora precizează că, la Torino, a fost așteptată la debarcarea din microbuz de inculpatul P.I. și concubina acestuia, făptuitoarea T.I. care au cazat-o la hotelul „F." de pe strada Via M., inculpatul luându-i pașaportul sub pretextul că la el este mai în siguranță. Martora declară că s-a prostituat, în favoarea inculpaților P.I. și I.P. până în cursul lunii ianuarie 2004, banii obținuți fiindu-i luați, în totalitate de cei doi;

- declarația martorei M.V. din care rezultă că a fost racolată de inculpatul P.P. care a determinat-o prin amenințări atât la adresa ei cât și la adresa părinților, să accepte plecarea în Italia. Martora arată că a fost obligată să se prostitueze „la stradă", că a fost bătută de către inculpatul P.P. când a refuzat să iasă „la stradă" pentru a se prostitua și că toți banii obținuți îi erau luați dimineața la hotel de către inculpatul I.P. Pe parcursul șederii sale în Italia, martora M.V. a perceput faptul că în hotelul „F." au fost aduse de către membrii grupării și alte tinere pe care aceștia le exploatau prin obligarea la practicarea prostituției, însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de acestea;

- declarația martorei audiată cu identitatea protejată de G.E.S. care arată că inculpatul B.G., a obligat-o la practicarea prostituției în Italia, spunându-i inițial că o va ajuta să se angajeze ca barman, iar banii câștigați în această modalitate i-au fost luați de către inculpatul B.G.;

- declarațiile martorelor P. (fostă C.) D.D. și M.E., surori, care au arătat că au fost racolate de inculpatul P.P. care le-a propus să le asigure locuri de muncă în Italia, oferindu-se să le obțină și pașapoarte turistice. Martorele declară că au fost așteptate în Italia de inculpatul P.I. care le-a cazat la același hotel „F." din orașul Torino și le-a comunicat că, de fapt, trebuiau să se prostitueze la stradă, până își vor achita datoriile ocazionate de aducerea lor în Italia. Din declarațiile martorelor rezultă, de asemenea că pentru a nu fugi, inculpatul le-a luat pașapoartele și le-a amenințat că dacă fug, ori dacă îl denunță autorităților, familiile lor din România, vor avea de suferit;

- declarația martorei C.L.F. care arată că inculpatul B.G., a obligat-o la practicarea prostituției în Italia, luându-i pașaportul. Din declarația acesteia rezultă că a remarcat, în mod nemijlocit, faptul că, în același „post", mai practicau prostituția și alte tinere, care erau exploatate de inculpații P.P., P.I. și P.A.;

- declarația martorei audiată sub identitatea protejată de D.L. care a fost racolată de inculpatul B.G. Martora a precizat că a refuzat inițial să practice prostituția, cerându-i inculpatului B.G. să o trimită înapoi în România cu cea mai apropiată ocazie, lucru pe care inculpatul l-a refuzat, astfel că a fost nevoită să practice prostituția pentru a-i restitui datoria inculpatului. Pe parcursul șederii sale în Italia, martora D.L. a constatat că inculpatul B.G. acționa în mod coordonat cu ceilalți inculpați, precizând că aceștia colaborau în ceea ce privește împărțirea posturilor în care tinerele se prostituau, precum și în supravegherea acestora în timp ce practicau prostituția;

- declarația martorei B.M.V. care arată că cel care a exploatat-o în Italia este B.G., care i-a luat pașaportul. Cu ocazia primei audieri, la data de 21 noiembrie 2006 a fost efectuată și o recunoaștere din grup de fotografii, ocazie cu care martora l-a indicat din fotografie pe numitul B.A. (fratele inculpatului B.G.), ca fiind persoana care a exploatat-o în Italia, prin obligarea la practicarea prostituției. Ulterior, la data de 23 august 2007, martorei i-a fost prezentată spre recunoaștere o nouă planșă fotografică, în care se afla inclusă și fotografia inculpatului B.G. Cu această ocazie, martora l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a primit-o, cazat-o și exploatat-o în Italia, prin obligarea la practicarea prostituției, precizând că l-a confundat pe inculpat cu numitul B.A., cu ocazia efectuării primei recunoașteri din grup de fotografii, întrucât aceștia sunt frați și au fizionomii asemănătoare;

- declarația martorei C.L.N. din care rezultă că a fost racolată de inculpatul L.D. care i-a propus să-i faciliteze angajarea ca menajeră la o familie de bătrâni, în orașul Torino din Italia, dar că o dată ajunsă în această țară a fost obligată de inculpații L.D. și P.A. să se prostitueze. Din declarația martorei rezultă că a refuzat acest lucru, astfel că pentru a o determina să accepte cei doi inculpați au bătut-o și au amenințat-o că o vor omorî dacă îi denunță autorităților. Potrivit declarației martorei, banii obținuți din practicarea prostituției i-au fost luați integral de către inculpatul L.D.;

- declarația martorei audiată sub identitatea protejată de V.C. care a arătat că a fost trimisă forțat în Italia de inculpatul P.P., așteptată și preluată de inculpatul P.I., fiind cazată de acesta cu ajutorul inculpatului I.P. la pensiunea „L." de pe Via M. Martora a menționat că din câte fete au fost „la stradă”, o parte a acestei străzi era ocupată cu posturi ale tinerelor ce se prostituau în folosul proxeneților din jud. Galați, printre care și B.G. Au fost arătate fetele Mi. și Ni. care se prostituau pentru B.G. De asemenea, martora le-a recunoscut după planșe foto pe Mi. ca fiind B.M.V., Ni. ca fiind M.Ni. și pe „Ci.” ca fiind B.G.;

- declarația martorei M.B. din care rezultă că a fost racolată de nașul inculpatului P.A., fiind așteptată în orașul Torino de inculpații P.A. și L.D. care au cazat-o într-o cameră a hotelului „F." din localitatea menționată (unde se mai afla, pe lângă alte tinere din Galați și victima C.L.N.) și au trimis-o să se prostitueze la stradă. Martora i-a denunțat pe inculpați autorităților italiene, astfel că a fost bătută de inculpatul P.A. pentru a nu mai fugi de la el și a continua să se prostitueze în folosul său;

- procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, ocazie cu care martora B.M.V. le-a indicat pe numitele C.L.F., S.N. și V.G., ca fiind tinere ce practicau prostituția în Italia, în favoarea inculpatului B.G., primele două dintre acestea practicând prostituția chiar împreună cu ea în Torino;

- declarația martorei audiată cu identitate protejată de S.V. care a precizat că, la momentul cazării sale în Torino de către un alt traficant de persoane, în același imobil se mai aflau și numiții L.D. și P.A., precum și alți indivizi care exploatau tinere prin obligarea la practicarea prostituției. Totodată, aceasta a furnizat și prenumele unor tinere care erau exploatate prin practicarea prostituției „la stradă", precizând că ar putea recunoaște din fotografii persoanele despre care a făcut vorbire;

- procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, ocazie cu care martora S.V. i-a indicat pe inculpații: L.D., I.P., P.P., P.A. și P.I., ca fiind persoanele ce exploatau tinere în Torino, sens în care le amenințau și loveau pentru a le determina să se prostitueze. Totodată martora a indicat din planșele fotografice conținând fotografiile victimelor pe martorele: C.L.F. în raport de care au derulat activități infracționale inculpații B.G., P.P. și P.I., C.L.N. și M.B. față de care au derulat activități infracționale inculpații P.A. și L.D. și V.G. față de care au derulat activități infracționale inculpații P.P., I.P. și P.I.;

- declarația martorei C.M. care a arătat că în cursul lunii septembrie 2003 a fost nevoită să practice, în folos propriu, prostituția „la stradă" în Torino, locuind într-un imobil situat pe Via C.N., în care locuiau și alți cetățeni români, printre care și un individ cu numele „B.". Acest individ era vizitat în mod frecvent de trei persoane care se prezentau sub poreclele de „C.", „D." și „T.", martora arătând că i-ar putea recunoaște din fotografii. Martora a precizat că din discuțiile purtate de aceștia rezulta că aveau pe Via C.U. tinere care practicau prostituția în folosul lor.

- procesul verbal de recunoaștere din grup de fotografii, ocazie cu care martora C.M. i-a indicat pe cei pe care îi cunoștea sub poreclele „C.", „D." și „T.", identificați ca fiind numitul B.Ge. și inculpații P.A. și P.P.

- declarația martorei audiată cu identitatea protejată de P.C. care a precizat că, în cursul anilor 2002-2003, a fost exploatată în Italia, prin obligarea la practicarea prostituției fiind cazată la hotelul „F." din Torino. În aceeași perioadă, în hotelul susmenționat se mai aflau și numiții L.D., P.P., P.A., P.I. precum și alți indivizi care exploatau tinere prin obligarea la practicarea prostituției. Totodată, aceasta a furnizat și prenumele unor tinere care erau exploatate prin practicarea prostituției „la stradă" și i-a indicat pe inculpații: L.D., I.P., P.P., P.A., P.I. și I.P., ca fiind persoanele care exploatau tinere în Torino. Totodată, martora a indicat din planșele fotografice conținând fotografiile victimelor, pe martora V.G. față de care au derulat activități infracționale inculpații P.P., I.P. și P.I.;

- declarația martorului P.G. - cetățean italian care a relevat aspecte legate de exploatarea martorei P.D.D. și a victimelor M.E. și B.C., precum și a altor tinere de către un individ pe care îl știa doar sub numele de „G." din Pechea;

- declarația martorei M.M., care a precizat că, în cursul anilor 2003-2004, a fost exploatată în Italia prin obligarea la practicarea prostituției „la stradă" în Torino, fiind cazată la pensiunea „L." care se afla amplasată în imediata apropiere a hotelului „F.". Pe parcursul timpului aceasta a observat mai mulți indivizi, cetățeni români care exploatau tinere prin obligarea acestora la practicarea prostituției, reținând doar că unuia dintre aceștia i se spunea T.;

- procesul verbal de recunoaștere din grup de fotografii, ocazie cu care martora M.M. l-a indicat pe inculpatul L.D. zis „T." ca fiind unul dintre indivizii care se ocupau cu exploatarea tinerelor în Torino;

- declarația martorei T.M. care a relevat că, în cursul anilor 2002-2003, a practicat prostituția în folos propriu „la stradă" în Torino și că își racola clienții pe Via C.U. din Torino. Cu ocazia audierii, martorei i-au fost prezentate planșe fotografice conținând fotografiile traficanților și ale victimelor acestora, ocazie cu care a indicat-o pe victima B.C., care se prostitua în folosul unui individ pe care îl cunoștea sub porecla de N.U. Cu aceeași ocazie martora l-a indicat din fotografie pe inculpatul P.I., ca fiind individul care o exploata pe victima B.C. și pe care îl cunoștea cu porecla de N.U;

- declarația martorei audiată cu identitatea protejată de R.R., care a precizat că, în cursul anilor 2003-2004, a fost exploatată în Italia prin obligarea la practicarea prostituției „la stradă" în Torino. Aceasta a fost obligată să practice prostituția pe Via C.U. din Torino, împrejurare în care a aflat că inculpatul P.I. zis „N.U." avea fete „la stradă", care practicau prostituția în folosul acestuia. Martorei i-a fost prezentată o planșă fotografică conținând fotografiile traficanților, ocazie cu care i-a indicat pe inculpații I.P., P.P., P.A., P.I. și B.G., ca fiind persoane ce se ocupau cu exploatarea unor tinere în Torino, prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Relevant pentru activitatea infracțională a inculpaților B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. și L.D. este și răspunsul autorităților italiene, obținut în cadrul unei comisii rogatorii.

Astfel, Tribunalul din Torino - Secțiunea judecătorilor pentru anchete preliminare, a dispus, prin ordonanță, în Dosarul nr. 29938/03 aplicarea măsurii încarcerării preventive pentru un grup mai mare de infractori români printre care și inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. și L.D.

În sarcina acestora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de a determina, favoriza și efectua activitatea de prostituție în orașul Torino din Italia a unor tinere, altele decât cele reținute ca victime în prezenta cauză.

În cauza instrumentată de autoritățile italiene s-a procedat și la interceptarea posturilor telefonice utilizate de inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. și L.D., convorbirile telefonice purtate între aceștia reliefând faptul că cei șase inculpați făceau parte dintr-o grupare infracțională constituită în scopul exploatării tinerelor prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Faptul că inculpații colaborau în cadrul grupării infracționale pentru îndeplinirea scopului în care aceasta a fost creată, respectiv obținerea unor sume cât mai mari de bani din comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori este relevat și de transferurile monetare realizate, în cursul urmăririi penale reușindu-se obținerea de relații de la unele unități bancare ce efectuează astfel de transferuri.

Astfel, din conținutul documentelor de transfer atașate în dosarul de urmărire penală rezultă realizarea unor transferuri monetare, constante și însemnate ca valoare, realizate atât între membrii grupării cât și între membrii grupării și „bazele" acestora.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați martorii M.V., M.M., N.V., N.Ma., B.M.V., T.M., și martora cu identitate protejată V.C. care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.

Martora audiată în faza de urmărire penală cu identitatea protejată de P.C. a solicitat în fața instanței să fie audiată cu identitatea reală, stabilindu-se că aceasta se numește M.R.; aceasta a revenit asupra declarației dată în faza de urmărire penală, susținând că nu îi cunoaște pe inculpații din prezenta cauză, cu excepția lui Pr.C., dar că nu a practicat prostituția în folosul acestuia.

Declarația dată de martora sus numită în faza cercetării judecătorești, nu a putut fi reținută ca fiind corespunzătoare realității. Pentru a putea produce efecte, revenirea martorilor asupra declarațiilor date anterior, trebuie să fie temeinic motivată și convingător dovedită, și totodată să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză - condiții ce nu sunt îndeplinite cu privire martora M.R.

Astfel, martora a susținut că în faza de urmărire penală a declarat aspecte necorespunzătoare realității, întrucât a fost constrânsă (respectiv agresată) de organul de urmărire penală. Aceste susțineri nu au fost probate în nici un fel, astfel încât urmează a se da eficiență, în ceea ce o privește pe aceasta, declarațiilor date în cursul urmăririi penale.

În ce îi privește pe martorii D.A., V.G., P.D.D., C.L.F., C.LN., M.B., C.M., N.G. și pe martorii cu identitate protejată G.E.S., S.A.R., D.L., R.R. și S.V., față de mențiunile proceselor-verbale de căutare, s-a constatat imposibilitatea audierii acestora, instanța urmând a da eficiență, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., declarațiilor date în faza de urmărire penală.

Instanța a dat eficiență tuturor probatoriilor administrate în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească cu precizările anterior expuse.

De asemenea nu au putut fi primite apărările inculpaților P.I. și I.P. care au susținut că pentru aceleași fapte au fost condamnați și au executat pedepse în Italia, întrucât din sentințele penale atașate la dosar rezultă că acestea privesc infracțiuni săvârșite în alte perioade, respectiv față de alte victime.

Fapta inculpatului B.G., care în perioada cuprinsă între vara anului 2002 și luna ianuarie 2003 (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003) s-a asociat cu inculpații P.P., P.I. și I.P. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.;

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații P.P., P.I., P.A. și I.P. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave astfel cum acestea au fost definite prin art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, în scopul obținerii de foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care în perioada cuprinsă între vara anului 2002 și luna ianuarie 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane a racolat, cazat, transportat în Italia și cazat în această țară un număr de cinci tinere majore, respectiv B.M.V., D.A., C.L.F., G.E.S. și D.L., în scopul exploatării acestora prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare, constrângerea fizică ori morală a victimelor precum și prin amenințarea acestora întrunește elementele infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

Faptele au fost comise de inculpat în concurs real astfel că, față de acesta, devin aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului P.I. care, în perioada cuprinsă între vara anului 2002 și luna ianuarie 2003 (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003), s-a asociat cu inculpații P.P., B.G. și I.P. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.G., P.P., P.A. și I.P. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave astfel cum acestea au fost definite prin art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, în scopul obținerii de foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada cuprinsă între vara anului 2002 și luna ianuarie 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane a racolat, cazat, transportat în Italia și cazat în această țară un număr de cinci tinere majore, respectiv P.D.D., M.E., D.A., V.G. și C.L.F., în scopul exploatării acestora prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare, constrângerea fizică ori morală a victimelor precum și prin amenințarea acestora întrunește elementele infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în toamna anului 2003, împreună cu alte persoane a primit și cazat în Italia o victima minoră audiată sub identitatea protejată de V.C., în scopul exploatării acesteia prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de aceasta prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001.

Faptele au fost comise de inculpat în concurs real astfel că, față de acesta, devin aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului I.P. care, în perioada cuprinsă între vara anului 2002 și luna ianuarie 2003 (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003), s-a asociat cu inculpații P.P., B.G. și P.I. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.G., P.P., P.A. și P.I. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave astfel cum acestea au fost definite prin art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, în scopul obținerii de foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada cuprinsă între vara anului 2002 și luna ianuarie 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane a racolat, cazat, transportat în Italia, primit și cazat în această țară un număr de trei tinere majore, respectiv D.A., V.G. și M.V., în scopul exploatării acestora prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare, constrângerea fizică ori morală a victimelor precum și prin amenințarea acestora întrunește elementele infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în toamna anului 2003 împreună cu alte persoane a ajutat la cazarea în Italia a victimei minore audiată sub identitatea protejată de V.C., în scopul exploatării acesteia prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de aceasta prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de minori prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Faptele au fost comise de inculpat în concurs real astfel că, față de acesta, devin aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului L.D. care, în perioada septembrie 2003 - ianuarie 2004, împreună cu alte persoane a racolat în România și a cazat în Italia o tânără majoră, C.L.N., în scopul exploatării acesteia prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare, constrângerea fizică ori morală a victimelor precum și prin amenințarea acestora întrunește elementele infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada ianuarie-februarie a anului 2004, împreună cu alte persoane a primit și cazat în Italia victima minoră M.B., în scopul exploatării acesteia prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de aceasta prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) tezaI din Legea nr. 678/2001.

Faptele au fost comise de inculpat în concurs real astfel că, față de acesta, devin aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., urmând a ține seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, de gradul de pericol social concret al faptelor, de numărul mare de persoane traficate (între care se află și minore) și perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, valoarea mare a foloaselor materiale obținute urmare a săvârșirii infracțiunilor, precum și de împrejurarea că inculpații au acționat atât în România cât și în Italia.

Totodată, s-a ținut seama de persoana inculpaților, de conduita acestora anterioară săvârșirii faptelor, precum și de atitudinea procesuală a acestora.

Inculpatul B.G. nu are ocupație, este căsătorit și nu este cunoscut cu antecedente penale. Audiat fiind, în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, iar în faza cercetării judecătorești nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat în fața instanței.

Inculpatul P.I. este căsătorit, nu are ocupație și este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.

Astfel, prin sentința penală nr. 1036 din 17 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Galați s-a dispus aplicarea unei pedepse rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare. Inculpatul s-a sustras executării pedepsei, fiind încarcerat la data de 02 august 2007. Prin comiterea faptelor care fac obiectul prezentei cauze, după rămânerea ca definitivă a hotărârii menționate mai sus, dar înainte de începerea executării, față de inculpat devin aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

În cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, inculpatul P.I. a refuzat să facă declarații, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul I.P. nu are ocupație, este necăsătorit iar potrivit copiei fișei de cazier judiciar are antecedente penale, față de acesta fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. în raport de pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 158 din 14 noiembrie 1997 a Tribunalului Galați.

Întrucât acesta s-a sustras urmăririi penale nu a putut fi audiat și nici nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală. În faza cercetării judecătorești, inculpatul a refuzat să facă declarații, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul L.D. nu are ocupație, nu este căsătorit, are antecedente penale, faptele ce fac obiectul prezentei cauze fiind concurente, în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., cu faptele sancționate prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara. Inculpatul L.D. a refuzat să facă declarații pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Ținând cont de elementele de individualizare mai sus indicate, instanța și-a format convingerea că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei și reeducarea inculpaților se pot realiza prin aplicarea unor pedepse, după cum urmează:

- în privința inculpatului B.G., în cuantum de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- în privința inculpatului P.I., în cuantum de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- în privința inculpatului I.P. în cuantum de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., respectiv de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- în privința inculpatului L.D., în cuantum de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În raport de natura infracțiunilor, de persoana inculpaților și de cuantumul pedepselor stabilite, pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori, s-a aplicat inculpaților B.G., P.I., I.P. și L.D. și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen.

Faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite de inculpații B.G., P.I., I.P. și L.D. în concurs real iar în privința ultimului inculpat, acestea sunt concurente și cu cele sancționate prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin neapelare la 01 februarie 2005.

Prin urmare, în baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, la care urmează a se adăuga un spor individualizat în funcție de numărul, natura și gravitatea faptelor și pedeapsa complementară cea mai grea.

În privința inculpatului P.I., în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani stabilită în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1036 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare sporită, având în vedere persistența infracțională de care dă dovadă inculpatul, la 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere gravitatea infracțiunilor, cuantumul pedepsei rezultante, împrejurarea că inculpații P.I. și I.P. sunt recidiviști, s-a apreciat că scopul pedepselor prev. de art. 52 C. pen. va putea fi atins, în privința tuturor inculpaților, doar prin executare efectivă în regim de detenție.

Ținând cont de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, conform disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat B.G., P.I., I.P. și L.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepselor principale.

Inculpatul B.G. a fost cercetat în stare de reținere, arest preventiv și în stare de libertate.

Astfel, prin ordonanța nr. 19 din data de 23 august 2007 emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați s-a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore a inculpatului.

Prin încheierea de ședință din data de 23 august 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5993/121/2007, s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o durată de 29 de zile.

Ulterior măsura preventivă a fost prelungită prin încheieri succesive până la data de 17 februarie 2008, când s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.

Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 8215/121/2007, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul P.I. pe o durată de 30 zile. Ulterior măsura preventivă a fost prelungită prin încheieri succesive și apoi menținută de instanța de judecată până la data de 29 ianuarie 2009 când, prin decizia penală nr. 17 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 8215/121/2007, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului I.P. fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 107/U/2007. Măsura preventivă a fost pusă în executare la data de 23 noiembrie 2009 când inculpatul a fost arestat provizoriu în Italia în vederea extrădării către România, fiind predat autorităților române la data de 12 ianuarie 2010.

Inculpatul L.D. a fost cercetat în stare de reținere și în stare de libertate.

Astfel, prin ordonanța nr. 20 din data de 04 septembrie 2007 emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați s-a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore a inculpatului.

Prin încheierea de ședință din data de 04 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6131/121/2007, s-a dispus respingerea ca nefondată a propunerii de arestare preventivă a acestui inculpat.

Prin încheierea de ședință din data de 29 februarie 2008 a Tribunalului Galați, s-a luat față de inculpatul L.D. măsura obligării de a nu părăsi țara.

Având în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților P.I. și L.D., natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, persoana inculpaților care persistă în conduita antisocială, dar și poziția procesuală adoptată de aceștia, instanța a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru a-i împiedica pe aceștia să se sustragă de la judecată, se impune menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de ambii inculpați.

De asemenea, ținând cont de gravitatea ridicată a infracțiunilor săvârșite, de natura și importanța valorilor sociale lezate, de modalitatea și împrejurările în care s-a reținut că au fost săvârșite faptele, de numărul mare de persoane implicate, numărul victimelor (parte din ele fiind minore), persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială și nu în ultimul rând de conduita inculpatului care s-a sustras urmăririi penale și unei părți a cercetării judecătorești, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului I.P.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus corespunzător, din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive.

În privința inculpatului P.P., decedat la data de 05 august 2008, în Spitalul Penitenciar Jilava, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) teza III C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 13 alin. (1), (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată M.E. nu a formulat pretenții civile în cauză.

Din declarațiile victimelor B.M.V., D.A., C.L.F., G.E.S. și D.L., rezultă că acestea au realizat, în total, de pe urma practicării prostituției, în folosul inculpatului B.G., suma totală de 37.500 euro, bani ce au fost însușiți în totalitate de inculpat; din declarațiile victimelor P.D.D., M.E., D.A., V.G. și C.L.F., precum și din declarația victimei audiată cu identitate protejată V.C. rezultă că acestea au realizat, în total, de pe urma practicării prostituției, în folosul inculpatului P.I. suma totală de 67.500 euro, bani ce au fost însușiți în totalitate de inculpat; din declarațiile victimelor D.A., V.G. și M.V., precum și din declarația victimei audiată cu identitate protejată V.C. rezultă că acestea au realizat, în total, de pe urma practicării prostituției, în folosul inculpatului I.P. suma totală de 117.000 euro, iar din declarațiile victimelor C.L.N. și M.B. rezultă că acestea au realizat, în total, de pe urma practicării prostituției, în folosul inculpatului L.D. suma de 25.000 euro.

În consecință, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume dobândite prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori:

- de la inculpatul B.G. a sumei de 37.500 euro;

- de la inculpatul P.I. a sumei de 67.500 euro;

- de la inculpatul I.P. a sumei de 117.000 euro;

- de la inculpatul L.D. a sumei de 25.000 euro.

2. Împotriva sentinței penale evocate au formulat în termen legal apeluri inculpații P.I., I.P., L.D., B.G. și P.A. criticând-o pentru netemeinicie.

Motivele de netemeinicie invocate de inculpații apelanți mai sus arătați au vizat latura penală a cauzei, respectiv cuantumul ridicat al pedepselor principale cu închisoarea.

Pe parcursul soluționării cauzei în apel, la termenul de judecată din data de 5 martie 2012, apelanții inculpați (cu excepția inculpatului B.G. și P.A., acesta din urmă având o altă situație pe care o vom expune ulterior) s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina lor, solicitând ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Având în vedere incidența disp. art. 3201 C. proc. pen., inculpații au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate prin hotărârea primei instanțe.

De asemenea inculpații P.I. și L.D. au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante, situație ce ar impune reducerea pedepselor sub limita minimului special, stabilit urmare a aplicării disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Astfel:

- inculpatul P.I. a solicitat ca în favoarea sa să fie reținute disp. art. 74 lit. c) C. pen.;

- inculpatul L.D. a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

De asemenea inculpatul L.D. a solicitat și schimbarea modalității de executare în sensul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei ce urmează a fi aplicată cu ocazia soluționării prezentei căi de atac.

Inculpatul B.G. în principal a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. susținând că pentru aceleași fapte a fost condamnat și în Italia prin sentința penală nr. 29938/2003 pronunțată la data de 20 septembrie 2005 de Curtea de Apel din Torino. Astfel s-a arătat că în afara actelor materiale pentru care s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare definitivă în Italia, inculpatul nu a mai exercitat și alte acte.

În subsidiar acesta a solicitat ca în favoarea sa să fie reținute disp. art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul B.G. prin apărătorul său a solicitat citarea martorelor victime care l-au incriminat, cu mandate de aducere, respectiv C.L.F., B.M.V. și D.A., precum și audierea martorelor cu identitate protejată - G.E.S. și D.L.

Curtea, în urma deliberării, a constatat neîntemeiate cererile de probatorii solicitate de apărătorul ales al inculpatului B.G., apreciind că justa soluționare a cauzei se poate realiza pe baza probatoriilor administrate până în prezent. De altfel martora B.M.V. a fost audiată și în fața instanței de fond, iar celelalte martore (C.L.F. și D.A.) au fost citate cu mandate de aducere și de către instanța de apel, constatându-se că nu s-au prezentat, fiind plecate din țară. De menționat este și faptul că inculpatul, deși a depus la dosar motivele de apel încă de la începutul soluționării cauzei în calea de atac nu a solicitat la acel moment administrarea de probatorii.

Așa cum s-a menționat împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat apel și inculpatul P.A.

Curtea, la termenul din data de 5 martie 2012, având în vedere încheierea de dezbateri din data de 4 aprilie 2011 a Tribunalului Galați (prin care s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acest inculpat), față de dispozițiile sentinței penale apelate, prin raportare și la disp. art. 361 și art. 362 C. proc. pen. a invocat inadmisibilitatea apelului promovat de inculpatul P.A.

S-a menționat că inculpatul se află încarcerat în Italia în executarea unei pedepse a cărei finalitate se va realiza la 25 iunie 2015.

Apelurile declarate de inculpații P.I., I.P. și L.D. sunt fondate.

Apelul declarat de inculpatul B.G. este nefondat iar apelul declarat de inculpatul P.A. este inadmisibil.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept s-a constatat următoarele:

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.A., acesta a declarat apel împotriva unei încheieri premergătoare prin care s-a dispus disjungerea cauzei, această încheiere neputând fi atacată decât odată cu fondul cauzei când va fi judecat. Având în vedere această situație, față de dispozițiile sentinței penale apelate, prin raportare la disp. art. 361 și 362 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a apreciat că apelul inculpatului P.A. este inadmisibil.

Referitor la ceilalți apelanți inculpați aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. (inculpații B.G., I.P., P.I.);

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (inculpații B.G., I.P., P.I.);

- art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (inculpatul L.D., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul inculpaților B.G., I.P., P.I.);

- art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (inculpatul L.D.) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (inculpați P.I., I.P.), respectiv complicitate la această infracțiune (inculpatul I.P.).

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților pe baza unei analize complete a materialului probator.

S-a apreciat că ar fi de făcut o anumită mențiune, respectiv că în cazul infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. - activitatea infracțională se întinde până la 27 februarie 2003 (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003) iar în cazul infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 activitatea infracțională începe din 28 februarie 2003 (după intrarea în vigoare a legii). Acest aspect nu duce la o schimbare a încadrării juridice sau la modificarea cuantumului pedepselor din acest punct de vedere ci ține doar de acuratețea hotărârii.

Așa cum s-a precizat, inculpații P.I., I.P. și L.D., pe parcursul soluționării cauzei în apel, au manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor, solicitând aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, s-a constatat că în speță sunt incidente disp. art. 3201 C. proc. pen. față de apelanții inculpați menționați anterior, situație ce a impus admiterea apelurilor declarate de aceștia.

Astfel, cercetarea judecătorească la instanța de fond a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Inculpații apelanți au înțeles să se prevaleze de disp. art. 3201 C. proc. pen., la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/201 așa cum prevăd dispozițiile tranzitorii din acest act normativ.

Având în vedere disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. limitele de pedeapsă ce au fost avute în vedere pentru sancționarea inculpaților sunt cuprinse între 3 ani și 4 luni închisoare - 13 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 2 ani și 10 ani pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. proc. pen., 3 ani și 4 luni și 10 ani pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Prin apelurile promovate în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, inculpații P.I. și L.D. au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante.

Reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. nu au constituit o obligativitate pentru instanța de judecată, aplicarea acestor prevederi legale realizându-se prin raportare la celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

În speță, în cazul inculpaților P.I. și I.P., aspectele favorabile acestora, respectiv atitudinea sinceră constând în recunoașterea și regretarea faptelor comise intră în contradicție cu celelalte criterii de individualizare precum gravitatea faptelor, modalitățile și împrejurările săvârșirii (forma continuată, numărul de persoane traficate), valoarea mare a foloaselor materiale obținute urmare a săvârșirii infracțiunilor precum și împrejurarea că ambii inculpați au antecedente penale, fiind recidiviști.

În concret, în cazul acestor inculpați s-a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., iar prin raportare la disp. art. 52 C. pen. s-a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea unor pedepse sub limita minimului special.

Urmează ca aspectele favorabile inculpaților să fie valorificate în procesul de individualizare a răspunderii penale, sens în care s-au aplicat pedepse ce reprezintă minimul prevăzut de lege, minim redus conform disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Însă în ceea ce-l privește pe inculpatul L.D. s-a considerat că pot fi reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., raportat la atitudinea sa sinceră. S-a avut în vedere totodată și modalitățile și împrejurările săvârșirii infracțiunilor (nefiind reținută forma continuată), faptul că nu i s-au reținut și infracțiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat și la activitatea infracțională desfășurată (s-a reținut că a traficat o victimă minoră și o victimă majoră), în cazul celorlalți inculpați, fiind vorba și de 5 victime.

În concret, în cazul inculpatului L.D. s-a apreciat că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor prev. de art. 74 lit. c) C. pen., iar prin raportare la disp. art. 52 C. pen. s-a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse sub limita minimului special.

S-a considerat că nu pot fi reținute disp. art. 74 lit. a) C. pen. având în vedere că inculpatul are antecedente penale, faptele ce fac obiectul prezentei cauze fiind concurente în conformitate cu disp. art. 33 lit. a) C. pen., cu faptele sancționate prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere gravitatea infracțiunilor, faptul că inculpații P.I. și I.P. sunt recidiviști, iar inculpatul L.D. are antecedente penale, s-a apreciat că scopul pedepselor prev. de art. 52 C. pen. va putea fi atins doar prin executare efectivă în regim de detenție.

Având în vedere aspectele arătate mai sus, care impun aplicarea față de inculpați a unor pedepse într-un cuantum redus față de cel stabilit prin hotărârea primei instanțe, s-a considerat că apelurile declarate de inculpații P.I., I.P. și L.D. apar ca fondate.

Inculpatul B.G. nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Contrar susținerilor inculpatului s-a considerat că prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului având în vedere declarațiile martorelor D.A. și G.E.S. care au arătat în depozițiile lor că inculpatul B.G. le-a promis inițial că le va angaja ca femei de serviciu la hotel sau ca barman, dar ulterior, ajunse în străinătate, au fost obligate la practicarea prostituției, iar banii au fost luați de inculpat.

Tot în acest sens sunt și declarațiile martorelor C.L.F., B.M.V. și D.L., acestea precizând că inculpatul le-a exploatat în Italia, le-a luat pașaportul pentru a le determina să practice prostituția. Toate aceste probe s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și au dus la stabilirea cu certitudine a vinovăției inculpatului.

Așa cum a arătat și prima instanță, relevant pentru activitatea infracțională a inculpatului B.G. este și răspunsul autorităților italiene obținut în cadrul unei comisii rogatorii.

Astfel, Tribunalul din Torino-Secția Judecătorilor pentru anchete preliminare, a dispus prin ordonanță, în Dosarul nr. 29938/03 aplicarea măsurii încarcerării preventive pentru acest inculpat și pentru ceilalți inculpați din prezenta cauză, reținându-se în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de a determina, favoriza și efectua activitatea de prostituție în orașul Torino a unor tinere, altele decât cele reținute ca victime în prezenta cauză.

Actele materiale reținute în cauza din Italia nu coincid cu actele materiale din cauza de față - activitatea infracțională desfășurându-se cu privire la alte fete - astfel încât s-a apreciat că în mod corect a fost condamnat inculpatul prin sentința apelată.

Pentru cele arătate mai sus s-a considerat că nu se impune achitarea inculpatului B.G. conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea nu este incident niciunul din celelalte temeiuri prev. de art. 10 lit. a)-c) C. proc. pen. întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului există în materialitatea lor, sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, au fost comise cu vinovăție de acesta, prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

S-a considerat, de asemenea, că prima instanță a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând disp. art. 72 C. pen., pedepsele aplicate fiind legale și temeinice, neimpunându-se reducerea acestora.

Având în vedere atitudinea și comportamentul inculpatului B.G. (acesta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată), gradul concret de pericol social al faptelor comise, numărul mare de persoane traficate (5 victime), perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, valoarea mare a foloaselor obținute urmare a săvârșirii infracțiunilor, s-a considerat că în speță nu sunt incidente disp. art. 74 C. pen.

Față de toate acestea au fost admise apelurile declarate de inculpații P.I., I.P. și L.D.

S-a desființat în parte sentința penală nr. 359/2011 a Tribunalului Galați numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și doar referitor la inculpații P.I., I.P. și L.D.

În rejudecare s-a procedat conform dispozitivului, în sensul reformării hotărârii primei instanțe sub aspectul condamnării și stabilirii pedepsei rezultante referitor la inculpații susmenționați.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.G. și ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul P.A.

Întrucât inculpatul I.P. a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, față de împrejurarea că subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a acestuia conform art. 383 alin. (11) și art. 350 C. proc. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata arestării provizorii în Italia în vederea extrădării către România și durata arestării preventive.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpații P.I. și L.D.

În consecință, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 67/A din 19 martie 2012 a admis apelurile declarate de inculpații P.I., I.P. și L.D.

A desființat în parte sentința penală nr. 359 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și doar referitor la inculpații P.I., I.P. și L.D. și în rejudecare.

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnarea și stabilirea pedepselor rezultante referitoare la inculpații susmenționați.

A condamnat pe inculpatul P.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare sporită la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani mai sus stabilită cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1036 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare sporită la 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A condamnat pe inculpatul I.P., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul I.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare sporită la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A condamnat pe inculpatul L.D., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reținând în favoarea acestuia și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reținând în favoarea acestuia și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, aplicate inculpatului L.D. în prezenta cauză cu pedepsele de 1 an închisoare și respectiv de 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca inculpatul L.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.G., și ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul P.A. , împotriva sentinței penale nr. 359 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Galați.

În baza art. 383 alin. (11) și art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului I.P.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.P. durata arestării provizorii în Italia în vederea extrădării către România de la 23 noiembrie 2009 la 12 ianuarie 2010 și durata arestării preventive de la 12 ianuarie 2010 la zi (19 martie 2012).

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații P.I. și L.D.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat pe inculpații P.A. și B.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează:

- pe inculpatul B.G. la plata sumei de 100 RON;

- pe inculpatul P.A. la plata sumei de 300 RON.

Suma de 2600 RON reprezentând onorariile avocaților din oficiu, respectiv: av. G.C. - 200 RON, av. J.R. - 600 RON; av. S.A. - 450 RON; av. S.C. - 450 RON; av. M.B. - 450 RON; av. D.An. - 450 RON, urmează a fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

3. Împotriva acestei decizii penale au formulat în termen legal recursuri inculpații P.I., B.G. și L.D. aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel recurentul inculpat B.G. a invocat, în cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, precum și în cadrul dezbaterilor prin apărătorul său ales, cazurile de casare reglementate în art. 3859 pct. 9, 18 și 14 C. proc. pen.

Într-o primă critică avansată, se susține că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci doar confirmă pur și simplu nemotivat hotărârea atacată prin respingerea apelului. Deși s-ar fi impus ca instanța de apel să procedeze la un examen propriu al pricinii chiar în situația în care și-a însușit concluziile și motivele instanței a cărei hotărâre o cenzura avea obligația de a verifica și a da o apreciere proprie materialului probator.

Cu toate acestea, se învederează că instanța de control s-a limitat în a menționa în cuprinsul considerentelor hotărârii că actele materiale reținute în cauza din Italia nu coincid cu actele materiale deduse judecății în cauza de față, activitatea infracțională derulându-se cu privire la alte părți vătămate.

Contrar celor reținute de instanța de apel, recurentul inculpat B.G. susține că probatoriul administrat în cauză relevă că martora C.L.F. se regăsește și în dosarul Tribunalului din Torino, în care inculpatul a fost condamnat, întrucât în coautorat cu acesta a favorizat și fructificat prostituția a mai multor persoane.

Pe de altă parte, se arată că în motivele de apel inculpatul a solicitat a se lămuri situația privind perioada infracțională pretins a fi fost desfășurată în cauză, motivat de faptul că în Italia acesta a fost condamnat pentru o acțiune ilicită derulată în perioada februarie - septembrie 2003 cu privire la favorizarea și fructificarea actelor de prostituție a 4 românce, printre care și D.A., iar Tribunalul Galați a reținut că acesta a racolat, cazat și transportat în Italia 5 tinere majore, printre care și D.A., începând cu vara 2002 până în ianuarie 2004, deci inclusiv perioada reținută de Tribunalul din Torino.

Se apreciază că în condițiile în care instanța de apel nu a răspuns la toate criticile formulate, decizia este practic nemotivată.

O altă critică a vizat comiterea de către instanțe, a unei grave erori de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, circumscris cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

O asemenea susținere se fundamentează, potrivit opiniei apărării, pe faptul că inculpatul B.G. a fost condamnat și în Italia prin sentința nr. 29938/2003 la 20 septembrie 2005 de Curtea de Apel Torino, din administrarea probatoriului în prezenta cauză reieșind că în afara actelor materiale pentru care autoritățile străine au pronunțat deja o hotărâre de condamnare definitivă în Italia, inculpatul nu a mai exercitat alte acte materiale cum greșit au constatat instanțele.

Sentința autorităților judiciare italiene a fost recunoscută prin sentința nr. 575 din 24 februarie 2011 a Judecătoriei Galați.

În sensul celor arătate, se invocă declarația martorei B.M.V. care a precizat că cel care a exploatat-o în Italia și i-a luat pașaportul este recurentul inculpat B.G., ea practicând prostituția în folosul inculpatului inclusiv în perioada ianuarie - februarie 2004, când inculpatul era arestat, după cum rezultă din hotărârea pronunțată în Italia.

Cu privire la martora D.A. se susține că inculpatul a fost condamnat și în Italia, în considerarea celor evocate în precedent, iar în ceea ce privește declarațiile martorelor cu identitate protejată G.E.S. și D.L. se apreciază că acestea puteau servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborau cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză conform art. 861 pct. 6 C. proc. pen.

De altfel, se învederează că în mod nejustificat instanța de apel a respins solicitarea inculpatului de reaudiere a martorelor (5) care-l incriminează.

În plan subsidiar, recurentul inculpat B.G. a solicitat, în contextul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. reindividualizarea judiciară a pedepsei, apreciind ca neîntemeiată pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a sporului aplicat, fiind exagerat de mari în raport cu gravitatea faptelor și împrejurărilor concrete în care faptele au fost comise.

Recurenții inculpați P.I. și L.D. au criticat hotărârile atacate invocând de asemenea greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile atacate, prin prisma criticilor aduse, a cazurilor de casare invocate, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat a rezultat că, în mod corect, instanțele au reținut întrunite cerințele tragerii la răspundere penală a inculpaților P.I., B.G. și L.D. pentru faptele deduse judecății.

De altfel, în faza soluționării apelurilor, inculpații P.I., L.D., printre alții, au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina lor și solicitând ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate la urmărirea penală, context procesual în care, în acord cu Decizia CC nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 și în conformitate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 instanța de apel a acordat inculpaților beneficiul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în planul atenuării răspunderii penale.

În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat B.G. se reține că probele cauzei au dovedit, dincolo de orice îndoială, că în perioada vara anului 2002 - ianuarie 2003 s-a asociat cu coinculpații P.P., P.I. și I.P. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori. Același inculpat în perioada 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu P.P., P.I., P.A. și I.P. având aceleași scopuri și urmărind obținerea de foloase materiale, iar în perioada de timp cuprinsă între vara 2002 și ianuarie 2004, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acțiuni materiale repetate împreună cu alte persoane inculpatul B.G. a racolat, cazat, transportat în Italia și cazat acolo 5 tinere majore - B.M.V., D.A., C.L.F., G.E.S., D.L., în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției și obținerea unor astfel de foloase materiale.

Criticile avansate de recurentul inculpat B.G. au vizat, pe de o parte, nemotivarea deciziei instanței de apel cu privire la susținerile sale potrivit cărora actele materiale deduse judecății ar fi fost deja sancționate penal de către autoritățile italiene prin sentința penală nr. 29938/2003 a Tribunalului Torino, confirmată de Curtea de Apel Torino la 20 septembrie 2005 (hotărâre recunoscută de autoritățile române prin sentința penală nr. 575 din 24 februarie 2011 a Judecătoriei Galați, definitivă). Pe de altă parte, s-a invocat existența unei autorități de lucru judecat în împrejurările în care în afara acelor acte materiale pentru care s-ar fi pronunțat deja o hotărâre de condamnare definitivă în Italia, inculpații nu ar mai comis și alte acte materiale, astfel cum greșit au constatat instanțele, context în care s-a susținut incidența cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În raport cu nemotivarea hotărârii, instanța de prim control judiciar, dar și față de criticile ce vizează, în concret cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în măsura în care nemulțumirea recurentului inculpat privește și omisiunea instanței de apel de a răspunde criticilor sau motivelor de apel formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție arată:

Observând cuprinsul considerentelor deciziei instanței de prim control judiciar, în raport cu motivele de apel formulate, cu criticile aduse sentinței fondului, atât din perspectiva exigențelor motivării soluției, dar și a respectării obligațiilor instanței, de a se pronunța cu privire la cererile esențiale pentru inculpați de natură a garanta drepturile și a influența soluția procesului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că exigențele în materie au fost respectate.

Astfel, instanța de apel arată în cuprinsul considerentelor deciziei atacate că relevant pentru activitatea infracțională desfășurată de către inculpați este și răspunsul autorităților italiene obținut în cadrul comisiei rogatorii efectuate, invocând în sprijinul concluziei la care a ajuns cu privire la tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru faptele deduse judecății declarațiile martorelor C.L.F., B.M.V., D.L. care demonstrează, printre alte mijloace de probă, că procedurile judiciare derulate în Italia împotriva inculpaților au vizat acte de determinare, favorizare, efectuare, acte de prostituție în orașul Torino a unor tinere, altele decât cele reținute ca victime în prezenta cauză.

În consecință, în considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va primi criticile circumscrise cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 9 și respectiv pct. 10 C. proc. pen., astfel cum au fost prezentate.

Referitor la critica ce privește greșita condamnare de către instanțe pentru faptele deduse judecății în cazul inculpatului B.G., respectiv comiterea unei grave erori de fapt - invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se impun următoarele precizări:

Deși recurentul inculpat a înțeles să invoce acest caz de casare, în raport cu aspectele înfățișate, respectiv existența autorității de lucru judecat cu privire la actele materiale ce constituie conținutul infracțiunilor ce fac obiectul judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a examina aceste critici prin prisma cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 15 C. proc. pen.

Este știut că eroarea gravă de fapt ce a fost comisă de instanță prin condamnarea inculpatului vizează situația în care starea de fapt stabilită prin hotărârea atacată e contrară probelor dosarului, ori când starea de fapt stabilită nu e confirmată de probe.

Or, față de elementele invocate, în sensul existenței unei hotărâri de condamnare definitivă cu privire la aceeași activitate infracțională a inculpatului B.G. se impune cu evidență analiza criticilor în planul reglementat art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. care, printre alte situații, prevede cazul de casare incident când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru această faptă, ceea ce se constată a fi în prezenta cauză și care ar determina, în eventualitatea dovedirii ca reale a susținerilor inculpatului, încetarea procesului penal, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Efectuând propriul examen cu privire la incidența acestui caz de casare, având în vedere susținerile inculpatului și în mod necesar, actele aflate la dosarul cauzei, respectiv sentința penală nr. 575 din 24 februarie 2011 a Judecătoriei Galați, secția penală, (Dosarul nr. 14276/233/2010) precum și actele procesuale ale autorităților judiciare italiene - ordonanța aplicativă a măsurii preventive de custodie în închisoare a Tribunalului din Torino, sentința penală nr. 29938/2003 Reg. Gen. nr. 6699/2003 emisă la 28 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Torino, Italia confirmată la 29 septembrie 2005 de Curtea de Apel Torino, definitivă la 12 noiembrie 2005 și recunoscută prin sentința penală nr. 575 din 24 februarie 2011 a Judecătoriei Galați, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Instanța din Italia a stabilit răspunderea penală a inculpaților B.G., I.P., T.I., P.I., B.Ge., reținând ca activitatea infracțională desfășurată a constat în următoarele:

Inculpatul B.G., în coautorat cu C.L.F. a favorizat și a fructificat prostituția părții vătămate O.N.R., obținând profituri materiale de pe urma acestei acțiuni ilicite.

În sarcina inculpatului B.G. s-a mai reținut că, în coautorat cu inculpatul B.A., judecat separat, a favorizat și fructificat prostituția cetățenelor românce L.A., D.A., P.Ni., D.Mi., păstrând o parte consistentă a veniturilor din prostituție și desfășurând acțiuni de control și supraveghere a locului prostituării și a comportamentului femeilor. Perioadele infracționale reținute în legătură cu aceste fapte ale inculpatului B.G. au fost 3, 4, 5 august 2003, respectiv din luna februarie - septembrie 2003.

Același inculpat a fost acuzat de desfășurarea unui plan infracțional asemănător în coautorat cu I.P. și T.I. au profitat și recrutat persoane pentru prostituție, în perioada 15 decembrie 2003 - 25 decembrie 2003, cu privire la minora B.D.

În fine, inculpații P.I., I.P., B.G., T.I., în coautorat cu G.I., judecată separat, împreună cu P.P. au indus, favorizat și fructificat prostituția numitei Z.A.M., percepând venituri de pe urma acestei activități, perioada reținută în derularea acțiunii ilicite fiind 6 decembrie 2003 - 20 ianuarie 2004.

Rezultă, așadar, că inculpatului B.G. i s-a aplicat o pedeapsă rămasă definitivă pentru infracțiunea săvârșită cu privire la părțile vătămate O.N.R., L.A., D.A., P.Ni., D.Mi., B.D., Z.A.M., în perioada 3, 4, 5 august 2003, de la 23 august 2003 - septembrie 2003 și respectiv de la 15 decembrie 2003 - 25 decembrie 2003, de la 6 decembrie 2003 - 20 ianuarie 2004 aprox.

În ceea ce-i privește, pe inculpații P.I. și I.P., instanța italiană a constatat întrunite cerințele răspunderii penale pentru activitatea infracțională desfășurată în cazul inculpatului P.I. în perioada 6 decembrie 2003 - 20 ianuarie 2004 cu privire la partea vătămată Z.A.M., iar referitor la inculpatul I.P., în perioada 15 decembrie 2003 - 25 decembrie 2003 cu privire la B.D.

În prezenta cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru că în perioada vara 2002 - ianuarie 2003 s-a asociat cu inculpații P.I. și I.P., P.P. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, precum și pentru că în perioada 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a constituit un grup infracțional cu inculpații P.P., P.I., P.A. și I.P. în același scop, dar și pentru că în perioada cuprinsă între vara 2002 - ianuarie 2004, acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acțiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane a racolat, cazat, transportat și trimis în Italia 5 tinere majore - B.M.V., D.A., C.L.F., G.E.S. și D.L.

În sarcina inculpatului P.I. autoritățile române au reținut că acesta în perioada vara 2002 - ianuarie 2003 s-a asociat cu coinculpați P.P., B.G., I.P. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, în perioada 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.G., P.P., P.A. și I.P. în același scop, iar în perioada vara 2002 - ianuarie 2004, în considerarea unei rezoluții infracționale unice a executat în mod recurent acțiuni materiale de racolare, cazare, transport a 5 tinere majore - P.D.D., M.E., D.A., V.G. și C.L.F.

Același inculpat, în toamna 2003, împreună cu alte persoane a primit și cazat în Italia victima minoră audiată sub identitate protejată V.C. în scopul exploatării.

În fine, inculpatul I.P. a fost trimis în judecată și condamnat pentru că în vara anului 2002 - ianuarie 2003 s-a asociat cu inculpații P.P., B.G. și P.I. în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane și de minori, în perioada 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.G., P.P., P.A., P.I. în același scop, iar în perioada cuprinsă între vara 2002 - ianuarie 2004, în baza unei hotărâri unice, prin acțiuni repetate, împreună cu alte persoane a racolat, cazat, transportat în Italia, primit și cazat în această țară 3 tinere majore D.A., V.G. și M.V. în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției.

Examinând acțiunile ilicite astfel cum au fost reținute și stabilite în sarcina fiecăruia dintre inculpați, atât de instanța italiană, cât și în prezenta cauză, de către organele judiciare române, se poate observa că singura victimă care ar fi fost subiect pasiv al infracțiunii de trafic de persoane săvârșită de inculpatul B.G. este D.A., în perioade infracționale diferite, însă respectiv în datele de 3, 4, 5 august 2003 inculpatul acționând în coautorat cu numita C.L.F., și cea de-a doua perioadă infracțională, așa cum au reținut organele judiciare române, cea cuprinsă între vara anului 2002 - ianuarie 2004, când inculpatul a acționat împreună cu alte persoane, dar având victimă, printre altele, și pe C.L.F.

Într-un asemenea context nu pot fi primite apărările inculpatului B.G. și nici susținerile inculpaților P.I. și I.P. potrivit cărora pentru aceleași fapte ar fi fost condamnați definitiv și ar fi executat pedeapsa în Italia, hotărârea autorităților judecătorești din Italia evidențiind alte acte materiale executate de inculpat în raport cu alte victime, astfel încât nu se poate constata vreo cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale în sensul existenței autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat operează numai în cazul în care cu privire la o persoană, s-a desfășurat o judecată penală pentru o anumită faptă considerată infracțiune impunându-se existența a două elemente identice între cauza judecată și cauza care urmează a fi soluționată și anume: identitatea de persoană și identitatea de obiect.

În prezenta cauză, asemenea exigențe nu sunt satisfăcute, materialul probator relevând, contrar susținerilor apărării, că inculpații au desfășurat activități infracționale distincte, atât din perspectiva perioadelor infracționale stabilite, cât și a subiecților pasivi ai infracțiunilor comise.

În considerarea argumentelor înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 15 C. proc. pen.

În raport cu criticile comune aduse de cei 3 recurenți inculpați cu referire la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, în urma propriului examen cu privire la operațiunea de stabilire a pedepsei de către instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție arată:

Instanța fondului a aplicat inculpatului B.G. o pedeapsă rezultantă principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie.

Inculpatului P.I. i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie.

În fine, inculpatul L.D. a fost sancționat penal prin aplicarea unei pedepse alternative principale de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), e) C. pen., pedeapsa accesorie.

În exercitarea controlului judiciar, instanța de apel, în considerarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în raport cu conduita procesuală manifestată de inculpații P.I. și L.D. a atenuat răspunderea penală a celor doi inculpați, stabilind spre executare o pedeapsă principală de 6 ani închisoare pentru P.I., menținând pedepsele complementare și accesorii stabilite de judecătorul fondului și respectiv o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru inculpatul L.D., cu menținerea pedepselor complementară și accesorie, reținându-se în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare.

Apelul inculpatului B.G. a fost apreciat ca nefondat și din prisma invocării greșitei individualizări judiciare a pedepsei.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., precum și în determinarea scopului pedepsei se apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat la aplicarea unor pedepse juste, corecte inculpaților P.I. și L.D., atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare, reinserție socială a inculpaților, manieră în care retribuția justă realizează scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Pedepsele aplicate, prin natură, cuantum, modalitate de executare reflectă în egală măsură persoana infractorilor, cât și gradul de pericol social concret al faptelor comise, atingerea adusă unor valori extrem de importante, știut fiind că pentru a putea aprecia în mod concret gravitatea concretă a faptei și pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, judecătorul trebuie să raporteze fapta dedusă judecății la sistemul general de valori.

Într-un asemenea context, instanța de control judiciar a acordat eficiența cuvenită dispozițiilor de favoare ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în cazul inculpaților P.I. și L.D., în favoarea acestuia din urmă reținându-se într-o manieră adecvată și motivat circumstanța atenuantă judiciară reglementată în art. 74 alin. (1) lit. e) C. pen.

În consecință, criticile aduse de recurenții inculpați sunt nefondate, pedepsele stabilite realizând proporționalitatea justă, corespunzătoare faptelor comise și vinovăția inculpaților și constituind rezultatul unei activități de cântărire a tuturor împrejurărilor ce caracterizează faptele și persoana inculpaților.

În ceea ce-l privește, însă pe inculpatul B.G., în virtutea respectării acelorași criterii de individualizare judiciară a pedepsei se apreciază că pedeapsa de 9 ani închisoare astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului și menținută de instanța de apel, este prea aspră în planul cuantumului.

Față de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - fără antecedente penale, căsătorit, familie organizată - dar și în raport cu circumstanțele reale ale cauzei, sporirea pedepsei rezultate cu 2 ani nu se justifică, în împrejurările în care scopul general și special al prevenției sociale poate fi îndeplinit prin executarea unei pedepse de 7 ani închisoare.

Această pedeapsă, prin natura cuantumului său reflectă în mod corespunzător gradul de pericol social al activității infracționale desfășurate de inculpatul B.G., asigurând totodată reeducarea și reinserția socială a acestuia.

O corectă alegere a pedepsei nu înseamnă aplicarea unor pedepse „exemplare”, „cu efect intimidant”, ci a unor pedepse juste, echitabile, atât pentru infractor cât și pentru societate.

În virtutea considerentelor ce preced în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul formulat de recurentul inculpat B.G. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 19 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 359 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Galați numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului în sensul că înlătură sporul de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului B.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., menținând pedeapsa complementară aplicată.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.I. și L.D. împotriva aceleiași decizii.

Va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul inculpat B.G. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 19 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 359 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Galați numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului în sensul că înlătură sporul de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului B.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., menținând pedeapsa complementară aplicată.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.I. și L.D. împotriva aceleiași decizii.

Onorariul, parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B.G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat P.I. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 RON din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat L.D. la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 275 RON din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2012.